CONVENȚIE nr. 0/2000

Capitolul 1 – Definiții

Articolul 1

Definiții În sensul prezentului act: (i) prin prezenta convenție se înțelege acest act (1991) al Convenției internaționale pentru protecția noilor soiuri de plante; (îi) prin Actul din 1961/1972 se înțelege Convenția internationala pentru protecția noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, modificat prin Actul adițional din 10 noiembrie 1972; (iii) prin Actul din 1978 se înțelege Actul din 23 octombrie 1978 al Convenției internaționale pentru protecția noilor soiuri de plante; (iv) prin ameliorator se înțelege: - persoana care a creat sau a descoperit și a dezvoltat un soi; - persoana care este angajatorul persoanei susmenționate sau care a comandat acesteia din urma lucrarea, în cazul în care legislația părții contractante respective prevede astfel; sau - succesorul în drepturi al primei sau al celei de-a doua persoane sus-menționate, după caz; (v) prin dreptul amelioratorului se înțelege dreptul amelioratorului prevăzut de prezenta convenție; (vi) prin soi se înțelege o grupare de plante în cadrul unui singur taxon botanic de rangul cel mai scăzut, grupare care, indiferent dacă sunt îndeplinite în totalitate sau nu condițiile pentru acordarea dreptului amelioratorului, poate fi: - definită prin expresia caracterelor ce rezultă de la un anumit genotip sau combinație de genotipuri; - deosebită de orice alta grupare de plante prin expresia a cel puțin unuia dintre acele caractere; și - considerată ca unitate cu privire la capacitatea sa de a fi reprodusa întocmai; (vii) prin parte contractantă se înțelege un stat sau o organizație interguvernamentală care este parte la prezenta convenție; (viii) prin teritoriu, în raport cu o parte contractantă, se înțelege, în cazul în care partea contractantă este un stat, teritoriul acelui stat, iar când partea contractantă este o organizație interguvernamentală, teritoriul pe care se aplică tratatul de constituire a acelei organizații interguvernamentale; (ix) prin autoritate se înțelege autoritatea la care se face referire în art. 30(1)(îi); (x) prin Uniune se înțelege Uniunea pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante, fondată prin Actul din 1961 și menționată ulterior în Actul din 1972, Actul din 1978 și în prezenta Convenție; (xi) prin membru al Uniunii se înțelege un stat care este parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978 ori o parte contractantă.

Capitolul 2 – Obligații generale ale părților contractante

Articolul 2

Obligația fundamentală a părților contractante Fiecare parte contractantă acorda și protejeaza drepturile amelioratorilor.

Articolul 3 — Genuri și specii care trebuie protejate

(1) [State deja membre ale Uniunii] Fiecare parte contractantă care este legată prin Actul din 1961/1972 sau prin Actul din 1978 aplica prevederile prezentei convenții:

(i) la data la care devine legată prin prezenta convenție, pentru toate genurile și speciile de plante la care se aplică la acea data prevederile Actului din 1961/1972 sau ale Actului din 1978; și (îi) cel mai târziu la expirarea unei perioade de 5 ani de la acea data, pentru toate genurile și speciile de plante.

(2) [Noii membri ai Uniunii] Fiecare parte contractantă care nu este legată prin Actul din 1961/1972 sau prin Actul din 1978 aplica prevederile prezentei convenții:

(i) la data la care devine legată prin prezenta convenție, pentru cel puțin 15 genuri sau specii de plante; și (îi) cel mai târziu la expirarea unei perioade de 10 ani de la acea data, pentru toate genurile și speciile de plante.

Articolul 4 — Tratament național

(1) [Tratament] Fără prejudicierea drepturilor prevăzute în prezenta convenție, cetățenii unei părți contractante, precum și persoanele fizice care își au domiciliul pe teritoriul acelei părți contractante și persoanele juridice care își au sediul pe respectivul teritoriu beneficiază pe teritoriul fiecăreia dintre celelalte părți contractante, cu privire la acordarea și protecția drepturilor amelioratorilor, de același tratament care se acordă sau poate să se acorde ulterior conform legislației acestei alte astfel de părți contractante cetățenilor acesteia, cu condiția ca acești cetățeni, persoane fizice sau juridice, să respecte condițiile și formalitățile impuse cetățenilor respectivei alte părți contractante.

(2) [Cetățeni] În sensul paragrafului precedent, prin cetățeni se înțelege, în cazul în care partea contractantă este un stat, cetățenii acelui stat, iar în cazul în care partea contractantă este o organizație interguvernamentală, cetățenii statelor care sunt membre ale acelei organizații.

Capitolul 3 – Condiții de acordare a dreptului amelioratorului

Articolul 5 — Condiții de protecție

(1) [Criterii de îndeplinit] Dreptul amelioratorului se acordă în cazul în care soiul este:

(i) nou; (îi) distinct; (iii) omogen; și (iv) stabil.

(2) [Alte condiții] Acordarea dreptului amelioratorului nu depinde de condiții suplimentare sau diferite, cu condiția ca soiul să fie desemnat printr-o denumire în conformitate cu prevederile art. 20, ca solicitantul să respecte formalitățile prevăzute de legislația părții contractante la a carei autoritate s-a înregistrat cererea și cu condiția sa plătească taxele cerute.

Articolul 6 — Noutate

(1) [Criterii] Soiul este considerat nou dacă la data înregistrării cererii pentru acordarea dreptului amelioratorului nu s-a vândut sau nu s-a pus la dispoziție terților material de înmulțire ori material recoltat din soiul respectiv de către ameliorator sau cu consimțământul acestuia, în scopul exploatării soiului:

(i) pe teritoriul părții contractante în care s-a înregistrat cererea, mai devreme de un an înaintea acelei date; și (îi) pe un alt teritoriu decât cel al părții contractante în care s-a înregistrat cererea, mai devreme de 4 ani, sau, în cazul pomilor ori al viței de vie, mai devreme de 6 ani înainte de data respectiva.

(2) [Soiuri recent create] În cazul în care o parte contractantă aplica prezenta convenție la un gen sau la o specie de planta pentru care nu a aplicat înainte prezenta convenție ori un act anterior, se poate considera ca un soi creat recent, existent la data unei astfel de extinderi a protecției, îndeplinește condiția de noutate definită în paragraful (1), chiar dacă vânzarea sau punerea la dispoziție terților, descrisă în acel paragraf, a avut loc înainte de termenele definite în acel paragraf.

(3) [Teritoriu, în anumite cazuri] În sensul paragrafului (1), toate părțile contractante care sunt state membre ale uneia și aceleiași organizații interguvernamentale pot acționa în comun, în cazul în care reglementările acelei organizații o cer, pentru asimilarea actelor săvârșite pe teritoriile statelor membre ale acelei organizații cu actele săvârșite pe propriile teritorii și în acest caz ele notifica aceasta asimilare secretarului general.

Articolul 7

Distinctivitate Soiul este considerat distinct dacă se deosebește în mod clar de orice alt soi a cărui existenta este de notorietate la data depunerii cererii. În special, se considera ca prin depunerea unei cereri pentru acordarea dreptului amelioratorului sau pentru înscrierea unui alt soi într-un registru oficial pentru soiuri, în orice țara, acel soi devine de notorietate publică de la data cererii, cu condiția ca cererea sa conducă la acordarea dreptului amelioratorului sau la înscrierea acelui soi în registrul oficial al soiurilor, după cum este cazul.

Articolul 8

Omogenitate Soiul este considerat omogen dacă, sub rezerva unei variatii previzibile, ținând seama de caracteristicile particulare de înmulțire a acestuia, este suficient de omogen în expresia caracterelor lui relevante.

Articolul 9

Stabilitate Soiul este considerat stabil dacă caracterele sale relevante se mențin neschimbate după inmultiri repetate sau, în cazul unui ciclu special de înmulțire, la sfârșitul unui astfel de ciclu.

Capitolul 4 – Cererea de acordare a dreptului amelioratorului

Articolul 10 — Depunerea cererilor

(1) [Locul primei cereri] Amelioratorul poate să aleagă partea contractantă la a carei autoritate dorește să depună prima cerere pentru acordarea dreptului amelioratorului.

(2) [Data cererilor ulterioare] Amelioratorul poate să solicite autorităților altor părți contractante acordarea dreptului amelioratorului fără a aștepta sa i se acorde dreptul amelioratorului de către autoritatea părții contractante la care a fost depusa prima cerere.

(3) [Independenta protecției] Nici o parte contractantă nu poate refuza acordarea dreptului amelioratorului și nici nu poate limita durata acestuia pe motiv că nu s-a solicitat, s-a refuzat sau a expirat protecția pentru același soi în orice alt stat sau organizație interguvernamentală.

Articolul 11 — Drept de prioritate

(1) [Dreptul; durata acestuia] Orice ameliorator care a depus o cerere pentru protecția unui soi în una dintre părțile contractante (prima cerere), în scopul depunerii unei cereri pentru acordarea dreptului amelioratorului pentru același soi la autoritatea oricărei alte părți contractante (cererea ulterioară), beneficiază de un drept de prioritate de 12 luni. Aceasta perioada se calculează de la data depunerii primei cereri. Ziua depunerii nu trebuie inclusă în cea de-a doua perioada.

(2) [Invocarea dreptului] Pentru a beneficia de dreptul de prioritate amelioratorul trebuie să invoce în cererea ulterioară prioritatea primei cereri. Autoritatea la care s-a depus cererea ulterioară poate solicita amelioratorului sa furnizeze, într-un termen de minimum 3 luni de la data depunerii cererii ulterioare, o copie de pe documentele care constituie prima cerere, certificată ca autentică de autoritatea la care aceasta cerere a fost depusa, precum și mostre sau alte dovezi ca soiul care face obiectul ambelor cereri este același.

(3) [Documente și material] Amelioratorului i se acordă o perioadă de 2 ani după expirarea perioadei de prioritate sau, în cazul în care prima cerere este respinsă ori retrasă, o perioadă corespunzătoare după o astfel de respingere sau retragere, pentru a furniza autorității părții contractante la care a depus cererea ulterioară orice informații necesare, documente sau materiale cerute în scopul examinării conform art. 12, după cum prevede legislația acelei părți contractante.

(4) [Evenimente care se produc pe durata termenului de prioritate] Evenimentele care se produc pe durata perioadei prevăzute în paragraful (1), cum ar fi depunerea unei alte cereri sau publicarea ori utilizarea soiului care face obiectul primei cereri, nu constituie un motiv pentru respingerea cererii ulterioare. Astfel de evenimente nu dau naștere nici unui drept pentru terți.

Articolul 12

Examinarea cererii Orice decizie de acordare a dreptului amelioratorului impune o examinare care să stabilească conformitatea cu condițiile art. 5-9. În cadrul examinării autoritatea poate cultiva soiul sau poate efectua toate testarile necesare ori poate solicita cultivarea soiului sau efectuarea altor testări necesare ori poate lua în considerare rezultatele testarilor de creștere sau alte încercări deja efectuate. În scopul examinării autoritatea poate solicita amelioratorului sa furnizeze toate informațiile, documentele sau materialele necesare.

Articolul 13

Protecție provizorie Fiecare parte contractantă ia măsuri pentru protejarea intereselor amelioratorului în perioada dintre depunerea sau publicarea cererii de acordare a dreptului amelioratorului și acordarea dreptului. Astfel de măsuri au ca efect faptul ca titularul dreptului amelioratorului este cel puțin îndreptățit la o remunerație echitabila din partea oricărei persoane care în decursul acelei perioade a săvârșit acte care, prin acordarea dreptului, necesita autorizarea amelioratorului, conform prevederilor art. 14. O parte contractantă poate să prevadă ca acele măsuri să aibă efect numai în privinta persoanelor cărora amelioratorul le-a notificat depunerea cererii.

Capitolul 5 – Drepturile amelioratorului

Articolul 14 — Sfera de întindere a dreptului amelioratorului

(1) [Acte privitoare la materialul de înmulțire] a) Sub rezerva art. 15 și 16, următoarele acte cu privire la materialul de înmulțire din soiul protejat necesita autorizarea amelioratorului:

(i) producerea sau reproducerea (multiplicarea); (îi) condiționarea în scopul inmultirii (propagarii); (iii) oferirea spre vânzare; (iv) vânzarea sau alta forma de comercializare; (v) exportul; (vi) importul; (vii) depozitarea pentru oricare dintre scopurile menționate la pct. (i)-(vi) de mai sus.

b) Amelioratorul poate să își dea autorizarea în anumite condiții și limite.

(2) [Acte cu privire la materialul recoltat] Sub rezerva art. 15 și 16, actele la care se referă pct. (i)-(vii) din paragraful (1)a) privitor la materialul recoltat, incluzând plante întregi și părți de plante, obținute prin utilizarea neautorizata a materialului de înmulțire din soiul protejat, necesita autorizarea amelioratorului, cu excepția cazului în care amelioratorul a avut posibilitatea să își exercite dreptul cu privire la respectivul material de înmulțire.

(3) [Acte cu privire la anumite produse] Fiecare parte contractantă poate institui prevederi conform cărora, sub rezerva art. 15 și 16, actele menționate la pct. (i)-(vii) din paragraful (1)a) în legătură cu produse realizate direct din materialul recoltat al soiului protejat aflat sub incidența prevederilor paragrafului (2) prin utilizarea neautorizata a respectivului material recoltat necesita autorizarea amelioratorului, cu excepția cazului în care amelioratorul a avut posibilitatea să își exercite dreptul cu privire la respectivul material recoltat.

(4) [Eventuale acte adiționale] Fiecare parte contractantă poate institui prevederi conform cărora, sub rezerva art. 15 și 16, și alte acte în afară celor menționate la pct. (i)-(vii) din paragraful (1)a), sa necesite autorizarea amelioratorului.

(5) [Soiuri esențial derivate și anumite alte soiuri]

a) Prevederile paragrafelor (1)-(4) se aplică, de asemenea, referitor la:

(i) soiurile care sunt esențial derivate din soiul protejat, în cazul în care soiul protejat nu este el însuși un soi esențial derivat; (îi) soiurile care nu se disting în mod clar, în conformitate cu art. 7, de soiul protejat; și (iii) soiurile a căror producere necesita utilizarea repetată a soiului protejat.

b) În sensul subparagrafului a)(i), un soi este considerat esențial derivat dintr-un alt soi (soiul inițial) în cazul în care:

(i) este predominant derivat din soiul inițial sau dintr-un soi care este el însuși derivat în mod predominant din soiul inițial, mentinandu-și totodată expresia caracterelor esențiale care rezultă din genotipul sau combinatia de genotipuri ale soiului inițial; (îi) se distinge în mod clar de soiul inițial; și (iii) cu excepția diferențelor care rezultă din actul de derivare, este în conformitate cu soiul inițial în expresia caracterelor esențiale care rezultă din genotipul sau combinatia de genotipuri ale soiului inițial.

c) Soiurile esențial derivate pot fi obținute, de exemplu, prin selecția unui mutant natural sau indus ori a unei variante somaclonale, selecția unei variante individuale din plantele soiului inițial, retroincrucisari sau transformarea prin inginerie genetica.

Articolul 15 — Excepții de la dreptul amelioratorului

(1) [Excepții obligatorii] Dreptul amelioratorului nu se extinde la:

(i) acte săvârșite în mod particular și pentru scopuri necomerciale; (îi) acte săvârșite pentru scopuri experimentale; și (iii) acte săvârșite în scopul creării altor soiuri și, exceptând cazurile în care se aplică prevederile art. 14 (5), acte la care se referă art. 14 (1)-(4) cu privire la astfel de alte soiuri.

(2) [Excepții opționale] În pofida prevederilor art. 14, fiecare parte contractantă poate, în anumite limite rezonabile și sub rezerva salvgardarii intereselor legitime ale amelioratorului, sa restrângă dreptul amelioratorului asupra oricărui soi, pentru a permite fermierilor sa folosească pentru înmulțire, pe proprietățile lor, produsul recoltat obținut prin plantarea pe proprietățile lor a soiului protejat sau a unui soi prevăzut în art. 14 (5) a) (i) sau (îi).

Articolul 16 — Epuizarea dreptului amelioratorului

(1) [Epuizarea dreptului] Dreptul amelioratorului nu se extinde la acte referitoare la orice material din soiul protejat sau dintr-un soi la care se referă prevederile art. 14 (5), care a fost vândut sau comercializat în alt mod de către ameliorator ori cu consimțământul acestuia pe teritoriul părții contractante în discuție, sau la orice material derivat din respectivul material, cu excepția cazurilor în care astfel de acte:

(i) presupun înmulțirea în continuare a soiului în discuție; sau (îi) presupun un export de material al soiului, care să permită înmulțirea soiului într-o țara care nu protejeaza soiurile genului sau speciei de plante din care face parte soiul, exceptând cazurile în care materialul exportat este destinat consumului.

(2) [Semnificatia termenului "material"] În sensul paragrafului (1), material înseamnă, în legătură cu un soi:

(i) material de înmulțire de orice fel; (îi) material recoltat, inclusiv plante întregi sau părți din plante; și (iii) orice produs făcut direct din materialul recoltat.

(3) [Teritoriu, în anumite cazuri] În sensul paragrafului (1), toate părțile contractante care sunt state membre ale uneia și aceleiași organizații interguvernamentale pot acționa în comun, în cazul în care reglementările acelei organizații o cer, pentru asimilarea actelor săvârșite pe teritoriile statelor membre ale acelei organizații cu actele săvârșite pe propriile lor teritorii și, în acest caz, notifica în consecința secretarului general.

Articolul 17 — Restrictii în exercitarea dreptului amelioratorului

(1) [Interesul public] Exceptând cazurile în care se prevede în mod expres în prezenta convenție, nici o parte contractantă nu poate limita exercitarea libera a dreptului amelioratorului pentru alte motive decât cele de interes public.

(2) [Remunerație echitabila] Când orice astfel de restrictie are efectul de a autoriza un terț sa îndeplinească orice act pentru care se solicita autorizația amelioratorului, partea contractantă în cauza ia toate măsurile necesare pentru ca amelioratorul sa primească o remunerație echitabila.

Articolul 18

Măsuri de reglementare comercială Dreptul amelioratorului este independent de orice măsuri luate de o parte contractantă pentru a reglementa pe teritoriul ei producerea, omologarea și comercializarea de material al soiurilor sau importul ori exportul unui astfel de material. În orice caz, astfel de măsuri nu afectează aplicarea prevederilor prezentei convenții.

Articolul 19 — Durata dreptului amelioratorului

(1) [Perioada de protecție] Dreptul amelioratorului este acordat pentru o perioadă fixa.

(2) [Perioada minima] Respectiva perioada nu va fi mai scurta de 20 de ani de la data acordării dreptului amelioratorului. Pentru pomi și viță de vie respectiva perioada nu va fi mai scurta de 25 de ani de la data respectiva.

Capitolul 6 – Denumirea soiului

Articolul 20 — Denumirea soiului

(1) [Desemnarea soiurilor prin denumire; utilizarea denumirii] a) Soiul este desemnat printr-o denumire care va fi propria sa desemnare generica.

b) Fiecare parte contractantă va lua măsurile necesare, sub rezerva paragrafului (4), pentru ca nici un drept asupra desemnării înregistrate ca denumire a soiului sa nu împiedice utilizarea libera a denumirii soiului, chiar după expirarea dreptului amelioratorului.

(2) [Caracteristicile denumirii] Denumirea trebuie să permită identificarea soiului. Denumirea nu trebuie să conțină doar cifre, exceptând cazurile în care acest lucru este o practica stabilită pentru identificarea soiurilor. Denumirea nu trebuie să fie susceptibilă de a induce în eroare sau de a crea confuzii în legătură cu caracteristicile, valoarea ori identitatea soiului sau identitatea amelioratorului. În special, trebuie să fie diferita de orice denumire care desemnează, pe teritoriul oricărei părți contractante, un soi existent din aceeași specie de plante sau dintr-o specie foarte inrudita.

(3) [Înregistrarea denumirii] Denumirea soiului este înaintată de către ameliorator autorității competente. Dacă se constată că denumirea nu satisface cerințele paragrafului (2), autoritatea refuza sa o înregistreze și îi cere amelioratorului sa propună o alta denumire în cadrul unei perioade prescrise. Denumirea este înregistrată de autoritate în momentul în care se acordă dreptul amelioratorului.

(4) [Drepturi anterioare ale terților] Drepturile anterioare ale terților nu sunt afectate. Dacă datorită unui drept anterior utilizarea denumirii unui soi este interzisă unei persoane care, în conformitate cu prevederile paragrafului (7), este obligată sa o utilizeze, autoritatea solicita amelioratorului să prezinte o alta denumire pentru soi.

(5) [Aceeași denumire în toate părțile contractante] Un soi trebuie prezentat tuturor părților contractante sub aceeași denumire. Autoritatea fiecărei părți contractante înregistrează denumirea astfel prezentată, exceptând cazul în care considera ca denumirea este necorespunzătoare pe cuprinsul teritoriului ei. În cel de-al doilea caz ea va cere amelioratorului să prezinte o alta denumire.

(6) [Informarea între autoritățile părților contractante] Autoritatea unei părți contractante ia măsurile necesare ca autoritățile tuturor celorlalte părți contractante să fie informate în problemele privind denumirile soiului, în special prezentarea, înregistrarea și anularea denumirilor. Orice autoritate își poate adresa observațiile, când este cazul, privind înregistrarea unei denumiri, autorității care a comunicat acea denumire.

(7) [Obligația de a folosi o denumire] Orice persoană care în cadrul teritoriului unei părți contractante oferă spre vânzare sau comercializează material de înmulțire dintr-un soi protejat în cadrul acelui teritoriu este obligată sa folosească denumirea acelui soi chiar și după expirarea dreptului amelioratorului asupra acelui soi, exceptând cazurile în care, conform prevederilor paragrafului (4), drepturi anterioare nu se opun unei astfel de utilizări.

(8) [Indicații folosite în asociere cu denumirile] Când un soi este oferit spre vânzare sau comercializat, este permis să se asocieze denumirii înregistrate a soiului o marca, un nume comercial sau alte indicații similare. În cazul în care se asociaza o astfel de indicație, denumirea trebuie să fie totuși ușor de recunoscut.

Capitolul 7 – Nulitatea și decăderea din drepturi a amelioratorului

Articolul 21 — Nulitatea dreptului amelioratorului

(1) [Motive de nulitate] Fiecare parte contractantă declara nul și neavenit dreptul amelioratorului acordat de ea, când se stabilește:

(i) că nu au fost îndeplinite condițiile stipulate în art. 6 sau 7 la data acordării dreptului amelioratorului; (îi) că nu au fost îndeplinite condițiile stipulate în art. 8 sau 9 la data acordării dreptului amelioratorului, în cazul în care acordarea dreptului amelioratorului s-a bazat în mod esențial pe informații și documente furnizate de ameliorator; sau (iii) ca dreptul amelioratorului a fost acordat unei persoane care nu este indreptatita la acesta, exceptând cazul în care este transmis unei persoane care este indreptatita la acesta.

(2) [Excluderea altor motive] Nici un drept al amelioratorului nu se declara nul și neavenit din alte motive decât cele la care se face referire în paragraful (1).

Articolul 22 — Decăderea din drepturi a amelioratorului

(1) [Motive de anulare] a) Fiecare parte contractantă poate să decada amelioratorul din dreptul acordat de aceasta, dacă se stabilește că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 8 sau 9.

b) În plus, fiecare parte contractantă poate să decada amelioratorul din dreptul acordat de aceasta dacă, după ce i s-a solicitat acest lucru și într-o perioadă prescrisă:

(i) amelioratorul nu furnizează autorității competente informațiile, documentele sau materialul considerat necesar pentru verificarea menținerii soiului; (îi) amelioratorul nu plătește taxele care trebuie plătite pentru menținerea în vigoare a dreptului sau; sau (iii) amelioratorul nu propune o alta denumire corespunzătoare, în cazul în care denumirea soiului este anulată după acordarea dreptului.

(2) [Excluderea altor motive] Nici un ameliorator nu poate fi decăzut din dreptul sau pentru alte motive decât cele menționate în paragraful (1).

Capitolul 8 – Uniunea

Articolul 23

Membri Părțile contractante sunt membri ai Uniunii.

Articolul 24 — Statut juridic și sediu

(1) [Personalitate juridică] Uniunea are personalitate juridică.

(2) [Capacitate juridică] Uniunea se bucura, pe teritoriul fiecărei părți contractante, în conformitate cu legile aplicabile pe teritoriul respectiv, de capacitatea juridică necesară pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii și pentru exercitarea funcțiilor sale.

(3) [Sediul] Sediul Uniunii și al organelor sale permanente este la Geneva.

(4) [Acord de sediu] Uniunea are un acord de sediu cu Confederatia Elvetiana.

Articolul 25

Organe Organele permanente ale Uniunii sunt Consiliul și Oficiul Uniunii.

Articolul 26 — Consiliul

(1) [Componenta] Consiliul se compune din reprezentanți ai membrilor Uniunii. Fiecare membru al Uniunii își numește un reprezentant la Consiliu și un supleant. Reprezentanții sau supleanții pot fi însoțiți de asistenți ori de consilieri.

(2) [Funcționari] Consiliul alege un președinte și un prim-vicepreședinte dintre membrii săi. El poate alege alți vicepreședinți. Prim-vicepreședintele ia locul președintelui în cazul în care acesta din urma se afla în imposibilitatea de a-și îndeplini îndatoririle. Președintele deține funcția pe o durată de 3 ani.

(3) [Sesiuni] Consiliul se întrunește la convocarea președintelui. O ședința ordinară a Consiliului se tine anual.

În plus, președintele poate convoca Consiliul la dorința sa; el îl convoacă, în termen de 3 luni, dacă o treime din numărul membrilor Uniunii solicita acest lucru.

(4) [Observatori] Statele care nu sunt membre ale Uniunii pot fi invitate în calitate de observatori la reuniunile Consiliului. La astfel de reuniuni pot fi invitați și alți observatori, precum și experți.

(5) [Sarcini] Sarcinile Consiliului sunt:

(i) de a studia măsurile corespunzătoare pentru a apara interesele și pentru a incuraja dezvoltarea Uniunii; (îi) de a stabili regulile sale de procedura; (iii) de a numi secretarul general și, dacă considera necesar, un vicesecretar general și de a stabili termenele pentru numirea fiecăruia; (iv) de a examina un raport anual asupra activităților Uniunii și de stabili programul pentru viitoarea sa activitate; (v) de a da secretarului general toate instrucțiunile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor Uniunii; (vi) de a stabili regulile administrative și financiare ale Uniunii; (vii) de a examina și de a aproba bugetul Uniunii și de a fixa contribuția fiecărui membru al Uniunii; (viii) de a examina și de a aproba conturile prezentate de secretarul general; (ix) de a fixa data și locul conferințelor la care se face referire în art. 38 și de a lua măsurile necesare pentru pregătirea lor; și (x) în general, de a lua toate deciziile pentru a asigura funcționarea eficienta a Uniunii.

(6) [Voturi] a) Fiecare membru al Uniunii, care este un stat, are un vot în Consiliu.

b) Orice parte contractantă care este o organizație interguvernamentală poate să exercite dreptul de vot al statelor sale membre care sunt membre ale Uniunii, în aspecte care țin de competența ei. O astfel de organizație interguvernamentală nu exercita drepturile de vot ale statelor sale membre dacă statele sale membre își exercită dreptul lor de vot și viceversa.

(7) [Majorități] Orice decizie a Consiliului necesita o majoritate simpla de voturi exprimate, cu condiția ca orice decizie a Consiliului conform paragrafelor (5)(îi), (vi) și (vii) și conform art. 28 (3), 29 (5) b) și 38 (1) sa necesite trei pătrimi din numărul voturilor exprimate. Abtinerile nu se considera voturi.

Articolul 27 — Biroul Uniunii

(1) [Sarcinile și conducerea Biroului] Biroul Uniunii îndeplinește toate îndatoririle și sarcinile care i-au fost încredințate de Consiliu. Acesta se afla sub conducerea secretarului general.

(2) [Îndatoririle secretarului general] Secretarul general răspunde în fața Consiliului; el răspunde de îndeplinirea deciziilor Consiliului. El supune bugetul Uniunii spre aprobare Consiliului și răspunde de aplicarea acestuia. El face rapoarte către Consiliu privind administrația sa, activitățile și poziția financiară a Uniunii.

(3) [Personal] Sub rezerva prevederilor art. 26 (5) (iii), condițiile de numire și de angajare a personalului necesar pentru îndeplinirea eficienta a sarcinilor Biroului Uniunii sunt stabilite prin reglementări administrative și financiare.

Articolul 28 — Limbi oficiale

(1) [Limbile Biroului] Biroul Uniunii utilizează în îndeplinirea îndatoririlor sale limbile engleza, franceza, germană și spaniola.

(2) [Limbile oficiale la anumite reuniuni] Reuniunile Consiliului și conferințele de revizuire se susțin în cele patru limbi.

(3) [Alte limbi oficiale] Consiliul poate decide dacă sunt utilizate și alte limbi.

Articolul 29 — Finanțe

(1) [Venituri] Cheltuielile Uniunii sunt acoperite din:

(i) contribuțiile anuale ale statelor membre ale Uniunii; (îi) plati încasate pentru serviciile prestate; (iii) diferite încasări.

(2) [Contribuții: unități] a) Cota-parte din totalul contribuțiilor anuale care revine fiecărui stat membru al Uniunii se stabilește prin raportarea la cheltuielile totale care trebuie acoperite din contribuțiile statelor membre ale Uniunii și la numărul de unități de contribuție aplicabile acestuia conform paragrafului (3). Cota-parte respectiva se calculează conform paragrafului (4).

b) Numărul unităților de contribuție se exprima în numere întregi sau în fractii ale acestora, cu condiția ca nici o fractie sa nu fie mai mica de o cincime.

(3) [Contribuții: cota fiecărui membru] a) Numărul unităților de contribuție aplicabil fiecărui membru al Uniunii care este parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978 la data la care devine legat prin prezenta convenție este același cu numărul aplicabil acestuia imediat înaintea datei respective.

b) Orice alt stat membru al Uniunii, în momentul aderării sale la Uniune, indica într-o declarație adresată secretarului general numărul de unități de contribuție care i se aplică.

c) Orice stat membru al Uniunii poate în orice moment sa indice într-o declarație adresată secretarului general un număr de unități de contribuție diferit de numărul aplicabil acestuia conform subparagraful a) sau b). O astfel de declarație, dacă este facuta în timpul primelor 6 luni ale anului calendaristic, produce efecte de la începutul urmatorului an calendaristic; în caz contrar, produce efecte de la începutul celui de-al doilea an calendaristic care urmează anului în care a fost facuta declarația.

(4) [Contribuții: calculul cotelor] a) Pentru fiecare perioada bugetară suma corespunzătoare unei unități de contribuție se obține prin împărțirea sumei totale a cheltuielilor care trebuie acoperite în perioada respectiva din contribuțiile statelor membre ale Uniunii la numărul total de unități aplicabile acelor state membre ale Uniunii.

b) Cuantumul contribuției fiecărui stat membru al Uniunii se obține prin înmulțirea cuantumului corespunzător unei unități de contribuție cu numărul unităților de contribuție aplicabile acelui stat membru al Uniunii.

(5) [Restante în plata contribuției] a) Un stat membru al Uniunii care este în restanta cu plata contribuției nu poate, sub rezerva subparagrafului b), să își exercite dreptul de vot în cadrul Consiliului dacă cuantumul restantelor sale este egal cu sau depășește cuantumul contribuției datorate de acesta pentru întregul an precedent. Suspendarea dreptului la vot nu scutește un astfel de stat membru al Uniunii de obligațiile sale în baza prezentei convenții și nu îl priveaza de nici un alt drept care decurge din aceasta.

b) Consiliul poate permite numitului stat membru al Uniunii să își continue exercitarea dreptului de vot dacă și atâta timp cat Consiliul are cunoștința de faptul ca întârzierea de plată se datorează unor condiții excepționale și inevitabile.

(6) [Verificarea conturilor] Verificarea conturilor Uniunii este efectuată de un stat membru al Uniunii, după cum se prevede în reglementările administrative și financiare. Un astfel de stat membru al Uniunii este desemnat de Consiliu, cu acordul acestuia.

(7) [Contribuții ale organizațiilor interguvernamentale] Orice parte contractantă care este o organizație interguvernamentală nu este obligată sa plătească contribuții. Dacă, cu toate acestea, ea decide sa plătească contribuția, se aplică în consecința prevederile paragrafelor (1)-(4).

Capitolul 9 – Aplicarea convenției; alte acorduri

Articolul 30 — Aplicarea convenției

(1) [Măsuri de aplicare] Fiecare parte contractantă adopta toate măsurile necesare pentru aplicarea prezentei convenții, în special:

(i) prevede măsuri juridice adecvate pentru a asigura respectarea efectivă a drepturilor amelioratorilor; (îi) stabilește o autoritate căreia sa i se încredințeze sarcina de a acorda drepturile amelioratorilor sau încredințează acea sarcina unei autorități stabilite de o altă parte contractantă; (iii) asigura informarea publicului prin publicarea regulată a informațiilor referitoare la: - cererile și acordarile drepturilor amelioratorilor; și - denumiri propuse și aprobate.

(2) [Conformitatea legislativă] Se înțelege ca la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz, fiecare stat sau organizație interguvernamentală trebuie să fie în măsura, conform legislației sale, ca prevederile prezentei convenții sa producă efecte.

Articolul 31 — Relații între părțile contractante și statele legate prin acte anterioare

(1) [Relațiile dintre statele legate prin prezenta convenție] Între statele membre ale Uniunii care sunt legate atât prin prezenta convenție, cat și prin orice act anterior al convenției se aplică numai prezenta convenție.

(2) [Relații posibile cu statele care nu sunt legate prin prezenta convenție] Orice stat membru al Uniunii care nu este legat prin prezenta convenție poate declara printr-o notificare adresată secretarului general ca în relațiile sale cu fiecare membru al Uniunii legat numai prin prezenta convenție va aplica actul cel mai recent prin care este legat. De la expirarea termenului de o luna de la data unei astfel de notificări și până în momentul în care statul membru al Uniunii care face declarația devine legat prin prezenta convenție respectivul membru al Uniunii aplica actul cel mai recent prin care este legat în relațiile sale cu fiecare dintre membrii Uniunii legat numai prin prezenta convenție, în timp ce acesta din urma aplica prezenta convenție cu privire la cel dintâi.

Articolul 32

Acorduri speciale Membrii Uniunii își rezerva dreptul de a încheia între ei acorduri speciale privind protecția soiurilor, în măsura în care aceste acorduri nu contravin prevederilor prezentei convenții.

Capitolul 10 – Dispoziții finale

Articolul 33

Semnare Prezenta convenție este deschisă pentru semnare de către orice stat care este membru al Uniunii la data adoptării sale. Convenția rămâne deschisă pentru semnare până la 31 martie 1992.

Articolul 34 — Ratificare, acceptare sau aprobare; aderare (1)[State și unele organizații interguvernamentale]

a) Orice stat poate, conform prevederilor prezentului articol, sa devină parte la prezenta convenție.

b) Orice organizație interguvernamentală poate, conform prevederilor prezentului articol, sa devină parte la prezenta convenție dacă:

(i) are competența cu privire la aspectele reglementate de prezenta convenție; (îi) are propria legislație care prevede acordarea și protecția drepturilor amelioratorilor care leagă toate statele sale membre; și (iii) a fost autorizata în mod corespunzător, în conformitate cu prevederile sale interne, sa adere la prezenta convenție.

(2) [Instrument de accesiune] Orice stat care a semnat prezenta convenție devine parte la aceasta prin depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a prezentei convenții. Orice stat care nu a semnat prezenta convenție și orice organizație interguvernamentală devine parte la aceasta prin depunerea unui instrument de aderare la prezenta convenție. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare se depun la secretarul general.

(3) [Avizul Consiliului] Orice stat care nu este membru al Uniunii și orice organizație interguvernamentală, înainte de a își depune instrumentul de aderare, solicita Consiliul să își dea avizul cu privire la conformitatea legislației sale cu prevederile prezentei convenții. Dacă decizia privind avizul este pozitiva, instrumentul de aderare poate fi depus.

Articolul 35 — Rezerve

(1) [Principiu] Sub rezerva dispozițiilor paragrafului (2) nu se admit rezerve față de prezenta convenție.

(2) [Excepția posibila] a) În pofida prevederilor art. 3 (1), orice stat care în momentul în care devine parte la prezenta convenție este parte la Actul din 1978 și care în privinta soiurilor înmulțite asexuat asigura protecție printr-un alt titlu de proprietate industriala decât dreptul amelioratorului are dreptul sa procedeze astfel în continuare fără să aplice prezenta convenție la acele soiuri.

b) Orice stat care se folosește de acel drept, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz, notifica în consecința secretarului general. Același stat poate să retragă în orice moment acea notificare.

Articolul 36 — Comunicări privind legislația, genurile și speciile protejate; informații pentru publicare

(1) [Notificarea inițială] În momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a prezentei convenții ori de aderare la aceasta, după caz, orice stat sau organizație interguvernamentală notifica secretarului general:

(i) legislația proprie care guvernează drepturile amelioratorilor; și (îi) lista cuprinzând genurile și speciile de plante cărora li se vor aplica prevederile prezentei convenții la data la care va deveni legat prin prezenta convenție.

(2) [Notificarea modificărilor] Fiecare parte contractantă notifica cu promptitudine secretarului general:

(i) orice modificări ale legislației sale care reglementează drepturile amelioratorilor; și (îi) orice extindere a aplicării prezentei convenții la genuri și specii de plante suplimentare.

(3) [Publicarea informatiei] Secretarul general, pe baza comunicărilor primite de la fiecare parte contractantă implicata, publică informații privind:

(i) legislația care guvernează drepturile amelioratorilor și orice modificări în acea legislație; și (îi) lista cuprinzând genurile și speciile de plante, menționată în paragraful (1) (îi), și orice extindere menționată în paragraful (2) (îi).

Articolul 37 — Intrarea în vigoare; imposibilitatea de aderare la acte anterioare

(1) [Intrarea în vigoare inițială] Prezenta convenție intră în vigoare la o luna după ce 5 state și-au depus instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz, cu condiția ca cel puțin 3 dintre numitele instrumente sa fi fost depuse de state care sunt parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978.

(2) [Intrarea în vigoare ulterioară] Orice stat care nu se încadrează în prevederile paragrafului (1) sau orice organizație interguvernamentală devine legată prin prezenta convenție la o luna de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz.

(3) [Imposibilitatea de a adera la Actul din 1978] Nu se poate depune nici un instrument de aderare la Actul din 1978 după intrarea în vigoare a prezentei convenții conform paragrafului (1), cu excepția faptului ca orice stat care este considerat țara în curs de dezvoltare în conformitate cu practica stabilită a Adunării Generale a Națiunilor Unite poate depune un astfel de instrument până la 31 decembrie 1995 și ca orice alt stat poate depune un astfel de instrument până la 31 decembrie 1993, chiar dacă prezenta convenție intră în vigoare înaintea acelei date.

Articolul 38 — Revizuirea convenției

(1) [Conferința] Prezenta convenție poate fi revizuită de o conferința a membrilor Uniunii. Convocarea unei astfel de conferințe este decisa de Consiliu.

(2) [Cvorum și majoritate] Procedurile unei conferințe produc efecte numai dacă cel puțin jumătate din numărul statelor membre ale Uniunii sunt reprezentate la conferința. Este necesar ca o majoritate de trei sferturi din numărul statelor membre ale Uniunii să fie prezente și sa voteze la conferința pentru adoptarea oricărei revizuiri.

Articolul 39 — Denunțare

(1) [Notificări] Orice parte contractantă poate denunta prezenta convenție printr-o notificare adresată secretarului general. Secretarul general notifica cu promptitudine tuturor membrilor Uniunii primirea acelei notificări.

(2) [Acte anterioare] Notificarea denunțării prezentei convenții este considerată, de asemenea, ca notificarea denunțării oricărui act anterior prin care este legată partea contractantă care denunta prezenta convenție.

(3) [Data producerii de efecte] Denunțarea produce efecte la sfârșitul anului calendaristic care urmează anului în care s-a primit notificarea de către secretarul general.

(4) [Drepturi dobândite] Denunțarea nu afectează nici un drept dobândit în legătură cu un soi în baza prezentei convenții sau a altui act anterior, înainte de data la care denunțarea produce efecte.

Articolul 40

Menținerea drepturilor dobândite Prezenta convenție nu limitează drepturile existente ale amelioratorilor în baza legilor părților contractante ori în baza oricărui act anterior sau a oricărui alt acord, altul decât prezenta convenție, încheiat între membrii Uniunii.

Articolul 41 — Originalul și textele oficiale ale convenției

(1) [Originalul] Prezenta convenție este semnată într-un singur exemplar original în limbile engleza, franceza și germană, textul în limba franceza fiind cel care prevalează în caz de inadvertente între diferitele texte. Originalul este depus la secretarul general.

(2) [Textele oficiale] Secretarul general, după consultarea cu guvernele interesate, stabilește texte oficiale ale prezentei convenții în limbile arabă, italiana, japoneza, olandeza, și spaniola și în alte limbi pe care Consiliul le poate desemna.

Articolul 42 — Funcțiile depozitarului

(1) [Transmiterea copiilor] Secretarul general transmite copii autentificate de pe prezenta convenție tuturor statelor și organizațiilor interguvernamentale care au fost reprezentate la Conferința diplomatică care a adoptat prezenta convenție și, la cerere, oricărui alt stat sau oricărei organizații interguvernamentale.

(2) [Înregistrare] Secretarul general înregistrează prezenta convenție la Secretariatul Națiunilor Unite.