ACORD nr. 0/2000

Guvernul României și Guvernul Republicii Mauritius, denumite în cele ce urmează părți contractante, dorind sa intensifice cooperarea economică în avantajul reciproc al ambelor state, intentionand sa creeze și sa mențină condiții favorabile pentru investițiile investitorilor statului unei părți contractante pe teritoriul statului celeilalte părți contractante, recunoscând ca promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor în baza prezentului acord vor conduce la stimularea inițiativei în afaceri și vor spori prosperitatea în ambele state, constiente de necesitatea stabilirii unui cadru juridic adecvat care să reglementeze și sa garanteze promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor între ambele state, au convenit cele ce urmează:

Articolul 1

Definiții În sensul prezentului acord:

(1) Termenul investitor se referă, în legătură cu fiecare parte contractantă, la următorii subiecti care efectuează investiții pe teritoriul statului celeilalte părți contractante în conformitate cu acest acord:

a) persoane fizice care, în conformitate cu legea statului acelei părți contractante, sunt considerate a fi cetățenii săi;

b) persoane juridice, incluzând societăți comerciale, corporatii, asociații de afaceri și alte organizații, care sunt constituite sau altfel organizate în mod corespunzător în conformitate cu legea statului acelei părți contractante și care își au sediul și activitățile economice pe teritoriul statului aceleiași părți contractante.

(2) Termenul investiție înseamnă orice fel de active investite de către investitorii statului unei părți contractante pe teritoriul statului celeilalte părți contractante, în conformitate cu legile și reglementările naționale legale ale acesteia din urma, și va include, în special, dar nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și alte drepturi reale, cum ar fi: servituți, ipoteci, sechestre, gajuri;

b) acțiuni, părți sociale sau orice alt fel de participare la societăți comerciale;

c) drepturi de creanta sau orice alte drepturi privind prestații care au o valoare economică;

d) drepturi de proprietate intelectuală, cum ar fi: drepturi de autor, brevete, desene sau modele industriale, mărci de comerț sau de serviciu, nume comerciale, knowhow și goodwill, precum și orice alte drepturi similare recunoscute de legile naționale ale părților contractante;

e) concesiuni de drept public, inclusiv concesiuni privind prospectarea, extractia sau exploatarea resurselor naturale, precum și alte drepturi acordate prin lege, prin contract sau prin hotărâre a autorităților, conform legii.

Nici o modificare a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiție.

(3) Termenul venituri înseamnă sumele produse de o investiție și include, în special, dar nu exclusiv, profituri, dividende, dobânzi, câștiguri de capital, redevențe, management și asistența tehnica sau alte onorarii, indiferent de forma în care este plătit venitul.

(4) Termenul teritoriu înseamnă:

- în ceea ce privește România, teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, și spațiul aerian de deasupra teritoriului și marii teritoriale, asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contigua, platoul continental și zonele economice exclusive asupra cărora România își exercită jurisdicția, respectiv drepturile suverane, în concordanta cu propria sa legislație și dreptul internațional; - în ceea ce privește Republica Mauritius, toate teritoriile și insulele care, în conformitate cu legile din Mauritius, formează statul Mauritius, marea teritorială a Republicii Mauritius și orice suprafața în afară marii teritoriale a Republicii Mauritius, care, în conformitate cu dreptul internațional, a fost sau poate fi desemnată în viitor, în baza legilor din Mauritius, ca o suprafața incluzând platoul continental, în interiorul căruia pot fi exercitate drepturile Republicii Mauritius în legătură cu marea, fundul marii și subsolul, precum și resursele lor naturale.

Articolul 2 — Promovare și admitere

(1) Fiecare parte contractantă va promova pe cat posibil investițiile efectuate pe teritoriul statului sau de către investitorii celeilalte părți contractante și va admite aceste investiții în conformitate cu legile și reglementările naționale legale. Totuși acest acord nu va împiedica o parte contractantă să aplice restrictii de orice fel sau sa ia orice alta măsura pentru protejarea intereselor sale fundamentale de securitate sau de sănătate publică ori de prevenire a bolilor sau dăunătorilor la animale sau plante.

(2) Dacă o parte contractantă a admis o investiție efectuată pe teritoriul statului sau de către investitori ai celeilalte părți contractante, ea va acorda, în conformitate cu legile și reglementările naționale legale, autorizațiile necesare în legătură cu acea investiție, inclusiv autorizațiile pentru angajarea de personal de conducere și tehnic, la alegerea lor, indiferent de cetățenie.

Articolul 3 — Protejare și tratament

(1) Fiecare parte contractantă va proteja pe teritoriul statului sau investițiile efectuate, în conformitate cu legile și reglementările naționale legale, de investitorii celeilalte părți contractante și nu va afecta prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii managementul, întreținerea, folosință, fructificarea, extinderea, vânzarea sau lichidarea acestor investiții. În special, fiecare parte contractantă sau autoritățile sale competente vor emite autorizațiile necesare menționate la art. 2 paragraful (2).

(2) Fiecare parte contractantă va asigura un tratament just și echitabil pe teritoriul statului sau investițiilor și veniturilor provenind din investiții ale investitorilor celeilalte părți contractante. Acest tratament nu va fi mai puțin favorabil decât cel acordat de fiecare parte contractantă investițiilor efectuate pe teritoriul statului sau de către investitorii oricărui stat terț.

(3) Tratamentul națiunii celei mai favorizate nu va fi interpretat ca obligație a unei părți contractante de a extinde asupra investitorilor și investițiilor celeilalte părți contractante avantajele rezultate din orice uniune vamală sau economică existenta sau viitoare, zona de comerț liber ori organizație economică regionala, la care oricare dintre părțile contractante este sau devine membru. Acest tratament nu se va referi nici la vreun avantaj pe care orice parte contractantă îl acorda investitorilor unui stat terț în virtutea unui acord de evitare a dublei impuneri sau a altor acorduri pe bază de reciprocitate, referitoare la impozitare ori la avantajele speciale acordate instituțiilor financiare de dezvoltare străine, care operează pe teritoriul statului celeilalte părți contractante, cu scopul exclusiv al asistenței de dezvoltare, în special prin activități nonprofit.

Articolul 4 — Transferul liber

(1) Fiecare parte contractantă a statului pe al cărui teritoriu s-au efectuat investiții de către investitorii celeilalte părți contractante va garanta acelor investitori transferul liber al plăților în legătură cu aceste investiții, în special al:

a) capitalului și fondurilor suplimentare necesare pentru întreținerea și extinderea investiției;

b) veniturilor, conform art. 1 paragraful (3);

c) sumelor provenind din împrumuturi contractate sau alte obligații contractuale asumate pentru investiție;

d) sumelor rezultate din vânzarea totală sau parțială, înstrăinarea sau lichidarea unei investiții; e) oricărei despăgubiri datorate unui investitor în virtutea art. 5.

Transferurile se vor efectua fără întârziere în valută convertibilă.

(2) Fără a tine seama de prevederile paragrafului (1), orice parte contractantă poate, în împrejurări economice și financiare excepționale, sa impună restrictii de schimb valutar în conformitate cu legile și reglementările naționale legale și potrivit Statutului Fondului Monetar Internațional.

(3) Dacă nu s-a convenit altfel cu investitorul, transferurile se vor efectua, în conformitate cu legile și reglementările naționale legale în vigoare ale părții contractante a statului pe al cărui teritoriu s-a efectuat investiția, la cursul de schimb al pieței valutare aplicabil la data transferului. În absenta unui astfel de curs de schimb al pieței valutare, cursul de schimb care va fi utilizat va fi cursul de schimb cel mai recent aplicat investițiilor interne sau cel mai recent curs de schimb pentru convertirea valutelor în drepturi speciale de tragere, oricare dintre acestea este mai favorabil pentru investitor.

Articolul 5 — Despăgubire pentru expropriere și pierderi

(1) Nici una dintre părțile contractante nu va lua, fie direct, fie indirect, măsuri de expropriere, naționalizare sau alte măsuri având aceeași natura sau cu același efect (denumite în continuare expropriere) împotriva investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante, decât dacă măsurile sunt luate în interes public, astfel cum este stabilit prin lege, pe o baza nediscriminatorie și în conformitate cu procedura legală și cu condiția ca acestea să fie luate prin acordarea unei despăgubiri efective și adecvate. Cuantumul despăgubirii pentru expropriere, inclusiv dobânda, se va stabili în valută convertibilă și se va plati, fără întârziere, investitorului îndreptățit sa o primească. Sumele rezultate vor fi în mod liber și prompt transferabile.

(2) Investitorul afectat de expropriere va avea dreptul, în conformitate cu legea naționala a părții contractante care face exproprierea, la o revizuire prompta de către o instanța judecătorească sau de alt tribunal independent și impartial al acelei părți contractante care efectuează exproprierea în cauza.

(3) Investitorii unei părți contractante ale căror investiții au suferit pierderi ca urmare a războiului sau oricărui alt conflict armat, revoluției, stării de urgenta sau rebeliunii, care a avut loc pe teritoriul statului celeilalte părți contractante, vor beneficia din partea acesteia din urma de un tratament în conformitate cu prevederile art. 3 paragraful (2). Ei vor fi îndreptățiți, în toate situațiile, la despăgubiri și, dacă este cazul, la restituire.

Articolul 6

Domeniul de aplicare Prezentul acord se va aplica investițiilor de pe teritoriul statului unei părți contractante efectuate, în conformitate cu legile și reglementările naționale legale, de investitorii celeilalte părți contractante fie anterior, fie după intrarea în vigoare a acestui acord. Totuși acordul nu se va aplica în cazul diferendelor care au apărut înainte de intrarea sa în vigoare.

Articolul 7 — Alte obligații

(1) Dacă legislația naționala a oricărei părți contractante indreptateste investițiile investitorilor celeilalte părți contractante la un tratament mai favorabil decât cel prevăzut de prezentul acord, respectiva legislație naționala va prevala asupra acestui acord, în măsura în care este mai favorabilă.

(2) Fiecare parte contractantă va respecta orice alta obligație pe care și-a asumat-o cu privire la investițiile efectuate pe teritoriul statului sau de investitorii celeilalte părți contractante.

Articolul 8

Principiul subrogarii Dacă orice parte contractantă sau agenția desemnată de ea face o plata unuia dintre investitorii săi pe baza unei garanții financiare împotriva riscurilor necomerciale pe care a acordat-o cu privire la o investiție de pe teritoriul statului celeilalte părți contractante, aceasta din urma va recunoaște, în virtutea principiului subrogarii, transferul oricărui drept sau titlu al acestui investitor către prima parte contractantă sau către agenția desemnată de ea. Cealaltă parte contractantă va fi indreptatita sa deducă taxele și celelalte obligații cu caracter public datorate și plătibile de către investitor.

Articolul 9 — Reglementarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante

(1) În scopul reglementării diferendelor referitoare la investiții dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante, vor avea loc consultări între părțile interesate, în vederea soluționării cazului, pe cat posibil, pe cale amiabila.

(2) Dacă aceste consultări nu conduc la o soluție în termen de 6 luni de la data cererii de reglementare, investitorul poate supune diferendul, la alegerea sa, spre soluționare la:

a) instanța judecătorească competența a părții contractante a statului pe al cărui teritoriu s-a efectuat investiția; sau

b) Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (ICSID), înființat ca urmare a Convenției pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965; sau

c) un tribunal arbitral ad-hoc, care, dacă nu s-a convenit altfel între părțile la diferend, va fi constituit în conformitate cu Regulamentul de arbitraj al Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL).

(3) Fiecare parte contractantă consimte prin aceasta sa supună orice diferend relativ la o investiție concilierii sau arbitrajului internațional.

(4) Partea contractantă care este parte la diferend nu va invoca niciodată, ca apărare, pe durata procedurilor privind diferendele referitoare la investiții, imunitatea sa sau faptul ca investitorul a primit o despăgubire în cadrul unui contract de asigurare care acoperă integral sau parțial paguba ori pierderea suferită.

Articolul 10 — Reglementarea diferendelor dintre părțile contractante

(1) Diferendele dintre părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea prevederilor acestui acord vor fi soluționate pe cai diplomatice.

(2) Dacă cele doua părți contractante nu pot ajunge la o înțelegere în termen de 6 luni de la declanșarea diferendului dintre ele, acesta, la cererea oricărei părți contractante, va fi supus unui tribunal arbitral format din 3 membri. Fiecare parte contractantă va numi un arbitru, iar cei 2 arbitri vor numi un președinte care va fi cetățean al unui stat terț.

(3) Dacă una dintre părțile contractante nu și-a numit arbitrul și nu a dat curs invitatiei celeilalte părți contractante de a face aceasta numire în termen de doua luni, arbitrul va fi numit, la cererea acelei părți contractante, de președintele Curții Internaționale de Justiție.

(4) Dacă ambii arbitri nu pot ajunge la o înțelegere privind alegerea președintelui în termen de doua luni după numirea lor, acesta din urma va fi numit, la cererea oricărei părți contractante, de președintele Curții Internaționale de Justiție.

(5) Dacă în cazurile specificate în paragrafele (3) și (4) președintele Curții Internaționale de Justiție este împiedicat să își exercite funcția respectiva sau dacă este cetățean al oricărei părți contractante, numirea se va face de către vicepreședinte, iar dacă acesta din urma este împiedicat sa o facă sau dacă este cetățean al oricărei părți contractante, numirea se va face de către judecătorul cu cea mai mare funcție din cadrul Curții, care nu este cetățean al nici uneia dintre părțile contractante.

(6) Sub rezerva altor dispoziții date de părțile contractante, tribunalul își va stabili propria procedura.

(7) Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile pentru arbitrul pe care l-a numit și pentru reprezentarea sa în procedurile arbitrale. Cheltuielile pentru președinte și celelalte cheltuieli vor fi suportate în mod egal de părțile contractante. Tribunalul poate totuși sa stabilească, prin sentinta, ca o proporție mai ridicată a cheltuielilor să fie suportată de una dintre cele doua părți contractante.

(8) Sentințele tribunalului sunt definitive și obligatorii pentru fiecare parte contractantă.

Articolul 11 — Intrarea în vigoare, durata și expirarea

(1) Părțile contractante își vor notifica reciproc cu promptitudine despre îndeplinirea procedurilor legale necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. Acordul va intra în vigoare la data ultimei notificări. Acordul va rămâne în vigoare pe o perioadă inițială de 15 ani. Dacă o notificare oficială de denunțare nu este transmisă cu 6 luni înainte de expirarea acestui termen, acordul va fi considerat reînnoit, în aceleași condiții, pentru noi perioade de 15 ani.

(2) În cazul unei notificări oficiale de denunțare a prezentului acord, prevederile art. 1-10 vor continua să fie în vigoare pentru o perioadă de încă 15 ani pentru investițiile efectuate înainte de a se transmite notificarea oficială.

Drept care subsemnații, pe deplin autorizați de guvernele lor, au semnat acest acord. Semnat la București la 20 ianuarie 2000, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română și engleza, ambele texte fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleza va prevala. Pentru Guvernul României, Sebastian Vladescu,

secretar de stat, Ministerul Finanțelor Pentru Guvernul Republicii Mauritius, Premcoomar Beeharry, secretar executiv permanent, Ministerul Finanțelor