LEGE nr. 148/2000

LEGE nr. 148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea

Intrare în vigoare 31 octombrie 2000

Conexiuni legislative și relații cu alte acte normative

LEGE nr. 219 din 22 mai 2003 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 17/2003 pentru modificarea art. 8 lit. e) din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1 – Dispoziții generale

Articolul 1

Prezenta lege are drept scop protecția consumatorilor de produse și servicii, protecția persoanelor care desfășoară o activitate de producție, de comerț, prestează un serviciu sau practica o meserie ori o profesie, precum și protecția interesului public general împotriva publicității inselatoare, a consecințelor negative ale publicității și stabilește condițiile în care este permisă publicitatea comparativa.

Articolul 2

Dispozițiile prezentei legi se aplică conținutului materialelor publicitare și mesajelor publicitare transmise de acestea, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informatiei.

Articolul 3

Publicitatea difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune și televiziune, transmise pe cale radioelectrica sau prin cablu ori printr-un alt sistem tehnic asimilat acestuia, se supune prevederilor privind publicitatea în domeniul audiovizualului din Legea audiovizualului nr. 48/1992, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederilor prezentei legi.

Articolul 4

În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) publicitate - orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri și servicii, de drepturi și obligații;

b) publicitate inselatoare - orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta și îi poate afecta comportamentul economic, lezandu-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent;

c) publicitate comparativa - orice publicitate care identifica explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta;

d) publicitate subliminala - orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi perceputi în mod constient, dar care pot influența comportamentul economic al unei persoane;

e) persoana - orice persoană fizica sau juridică;

f) minor - orice persoană fizica în vârsta de până la 18 ani;

g) autoreglementare - orice activitate, cu caracter voluntar, de elaborare a unor reguli de buna practica în domeniul publicității și de control al respectării acestora de către reprezentanți ai persoanelor implicate în aceasta activitate, inclusiv ai agentiilor de publicitate și media, în condițiile legii.

Articolul 5

Publicitatea trebuie să fie decenta, corecta și să fie elaborata în spiritul responsabilității sociale.

Articolul 6

Se interzice publicitatea care:

a) este inselatoare;

b) este subliminala;

c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană și morala publică;

d) include discriminări bazate pe rasa, sex, limba, origine, origine socială, identitate etnică sau naționalitate;

e) atentează la convingerile religioase sau politice;

f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnității și vieții particulare a persoanelor;

g) exploatează superstitiile, credulitatea sau frica persoanelor;

h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incita la violenta;

i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;

j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.

Capitolul 2 – Publicitate inselatoare și publicitate comparativa

Articolul 7

Pentru determinarea caracterului inselator al publicității se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia și, în mod deosebit, elementele componente referitoare la:

a) caracteristicile bunurilor și serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuție și de ambalare, compozitia, metoda și data fabricației sau a aprovizionarii, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinația, cantitatea, parametrii tehnico-funcționali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor și încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum și rezultatele care se asteapta de la acestea;

b) prețul sau modul de calcul al prețului, precum și condițiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;

c) condițiile economice și juridice de achizitionare sau de prestare a serviciilor;

d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;

e) natura, atribuțiile și drepturile celui care își face publicitate, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industriala, premii și distincții primite;

f) omiterea unor informații esențiale cu privire la identificarea și caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.

Articolul 8

Publicitatea comparativa este interzisă dacă:

a) comparatia este inselatoare, potrivit prevederilor art. 4 lit. b) și ale art. 7;

b) se compara bunuri sau servicii având scopuri sau destinații diferite;

c) nu se compara, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esențiale, relevante, verificabile și reprezentative - între care poate fi inclus și prețul - ale unor bunuri sau servicii;

d) se creează confuzie pe piața între cel care își face publicitate și un concurent sau între mărcile de comerț, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care își face publicitate și cele aparținând unui concurent;

e) se discrediteaza sau se denigreaza mărcile de comerț, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii sau situația materială a unui concurent;

f) nu se compara, în fiecare caz, produse cu aceeași indicație, în cazul produselor care au indicație geografică;

g) se profita în mod incorect de renumele unei mărci de comerț, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicația geografică a unui produs al unui concurent;

h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitatii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marca de comerț sau o denumire comercială protejata;

i) se încalcă orice alte prevederi ale Legii concurentei nr. 21/1996.

Articolul 9

Comparatiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar și neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul ca oferta specială se referă la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică prețul special sau alte condiții specifice.

Capitolul 3 – Dispoziții speciale privind publicitatea anumitor produse

Articolul 10

Se interzice publicitatea explicita pentru produsele din tutun:

a) difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune și televiziune;

b) în presa scrisă, pe prima și pe ultima coperta sau pagina a materialelor tipărite;

c) pe biletele de călătorie pentru transportul public.

Articolul 11

Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice și pentru produsele din tutun în incinta unităților de învățământ și a unităților de asistența medicală sau la o distanta mai mica de 200 metri de intrarea acestora, masurata pe drum public.

Articolul 12

Publicitatea pentru băuturi alcoolice și pentru produsele din tutun nu este permisă în publicații destinate în principal minorilor, în sălile de spectacole înainte, în timpul și după spectacolele destinate minorilor.

Articolul 13

(1) Publicitatea pentru băuturile alcoolice și pentru produsele din tutun nu este permisă nici în condițiile în care:

a) se adresează minorilor;

b) înfățișează minori consumand aceste produse;

c) sugereaza ca băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăți terapeutice sau ca au un efect stimulativ, sedativ ori ca pot rezolva probleme personale;

d) da o imagine negativa despre abstinenta;

e) evidențiază conținutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării consumului, sau face legătură între alcool și conducerea unui vehicul;

f) nu conține inscripții-avertisment, în limba română, pentru produsele din tutun.

(2) Textul avertismentului și dimensiunile acestuia vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătății, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 14

Se interzice publicitatea substanțelor stupefiante și psihotrope.

Articolul 15

Se interzice publicitatea, în alte locuri decât cele de comercializare, pentru orice tip de arme, muniții, explozivi, metode și mijloace pirotehnice, cu excepția armelor destinate vânătorii sau sportului și a celor de panoplie.

Articolul 16

Pentru produsele și serviciile destinate minorilor este interzisă publicitatea care:

a) conține elemente ce dauneaza acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic;

b) încurajează în mod indirect copiii sa cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experienta sau de credulitatea lor;

c) afectează relațiile speciale care exista între minori, pe de o parte, și părinți sau cadre didactice, pe de altă parte;

d) prezintă, în mod nejustificat, minori în situații periculoase.

Articolul 17

Publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripție medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agenția Naționala a Medicamentului.

Capitolul 4 – Sancțiuni

Articolul 18

Autorul, realizatorul de publicitate și reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răspund solidar cu persoana care își face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentei legi, cu excepția încălcării dispozițiilor cuprinse în art. 6 lit. a) și în art. 8, când răspunderea revine numai persoanei care își face publicitate.

Articolul 19

Dacă persoana care își face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificata, răspunderea revine, după caz, reprezentantului sau legal în România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.

Articolul 20

(1) Persoana care își face publicitate trebuie să fie în măsura sa probeze exactitatea afirmațiilor, indicațiilor sau prezentarilor din anunțul publicitar și este obligată, la solicitarea reprezentanților instituțiilor și autorităților prevăzute la art. 24, sa furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora.

(2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmatiile din anunțul publicitar în cauza vor fi considerate inexacte.

Articolul 21

Prezenta lege nu exclude autocontrolul publicității de către organizațiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicității și nici dreptul persoanelor de a se adresa direct acestor organizații.

Articolul 22

Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contravențională sau penală, după caz.

Articolul 23

(1) Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

a) încălcarea prevederilor art. 15-17, cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei;

b) încălcarea prevederilor art. 6, 8, 9 și ale art. 10-14, cu amendă de la 15.000.000 lei la 40.000.000 lei.

(2) Sancțiunile se pot aplica și persoanelor juridice.

Articolul 24

(1) Contravențiile prevăzute la art. 23 se constata și se sancționează la sesizarea persoanelor prejudiciate ori a asociațiilor de consumatori sau din oficiu, de către:

a) reprezentanții împuterniciți ai Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, în cazul încălcării prevederilor art. 6 lit. a), h) și j), ale art. 8 lit. a), b) și c), ale art. 9, ale art. 10 lit. b) și ale art. 13 lit. a) și b);

b) reprezentanții împuterniciți ai administrației publice locale, pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. c), d), e), f), g) și i), ale art. 10 lit. c), ale art. 11, ale art. 13 lit. f) și ale art. 15;

c) reprezentanții împuterniciți ai Oficiului Concurentei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 lit. d), e), f), g), h) și i);

d) reprezentanții împuterniciți ai Ministerului Sănătății, pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. c), d), e) și f) și ale art. 14, 16 și 17;

e) reprezentanții împuterniciți ai Consiliului Național al Audiovizualului, pentru încălcarea prevederilor art. 6 și 8, în cazul publicității difuzate în cadrul programelor audiovizuale, și ale art. 10 lit. a).

(2) Organele abilitate să constate și sa sanctioneze contravențiile pot solicita organizațiilor profesionale cu rol de autoreglementare prevăzute la art. 21 formularea unui punct de vedere de specialitate.

Articolul 25

Instituțiile și autoritățile prevăzute la art. 24 pot dispune, o dată cu aplicarea sancțiunii contravenționale, următoarele măsuri, după caz:

a) interzicerea publicității, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată;

b) încetarea publicității până la data corectării ei;

c) publicarea deciziei autorității publice, în totalitate sau parțial, și stabilirea modului în care urmează să se realizeze;

d) publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multor anunțuri rectificative, cu fixarea conținutului și a modului de difuzare.

Articolul 26

Contravențiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările ulterioare, cu excepția art. 25-27 din respectiva lege, precum și cele ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.

Capitolul 5 – Dispoziții finale

Articolul 27

Guvernul, la propunerea organelor sale de specialitate, va aproba, în baza prezentei legi, reglementări specifice privind publicitatea, cu excepția celei din cadrul programelor audiovizuale.

Articolul 28

(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga orice dispoziții contrare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

p.

=====
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,
MIRON TUDOR MITREA Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României. p.
PREȘEDINTELE SENATULUI,
ULM NICOLAE SPINEANU

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 2 august 2000