CONVENȚIE nr. 0/2002

- Strasbourg, 8 noiembrie 1990 - ──────────────

Notă

*) Traducere.

PREAMBUL Statele membre ale Consiliului Europei și alte state semnatare ale prezentei convenții, considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi, convinse de necesitatea de a aplica o politica penală comuna urmărind protecția societății, considerând ca lupta contra criminalitatii grave, care este din ce în ce mai mult o problemă internationala, impune folosirea unor metode moderne și eficiente la nivel internațional, estimand ca una dintre aceste metode consta în privarea delincventilor de produsele infracțiunii, considerând ca în scopul atingerii acestui obiectiv trebuie în aceeași măsura să se pună în aplicare un sistem satisfăcător de cooperare internationala, au convenit cu privire la următoarele:

Capitolul 1 – Terminologie

Articolul 1

Terminologie În sensul prezentei convenții, expresia:

a) produs desemnează orice avantaj economic obținut din infracțiuni. Acest avantaj poate consta în orice bun, astfel cum este definit la lit. b) a prezentului articol;

b) bun înseamnă un bun de orice natura, corporal sau necorporal, mobil sau imobil, precum și actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun;

c) instrument desemnează orice obiecte folosite sau destinate a fi folosite în orice modalitate, în totalitate sau în parte, pentru a comite una sau mai multe infracțiuni;

d) confiscare desemnează o măsura ordonată de către o instanța judecătorească ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau la mai multe infracțiuni, măsura care conduce la privarea permanenta de acel bun;

e) infracțiune principala desemnează orice infracțiune în urma căreia produsele sunt rezultate și susceptibile de a deveni obiectul unei infracțiuni conform art. 6.

Capitolul 2 – Măsuri ce pot fi luate la nivel național

Articolul 2

Măsuri de confiscare 1. Fiecare parte adopta măsurile legislative și măsurile care se dovedesc necesare pentru a-i permite sa confiste instrumente și produse sau bunuri a căror valoare corespunde acestor produse. 2. Fiecare parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa declare ca alin. 1 al prezentului articol nu se aplică decât infracțiunilor sau categoriilor de infracțiuni precizate în declarație.

Articolul 3

Măsuri de investigare și măsuri provizorii Fiecare parte adopta măsurile legislative și măsurile care se dovedesc necesare pentru a-i permite sa identifice și sa urmărească bunurile supuse confiscării conform art. 2 alin. 1 și sa prevină orice operațiune, orice transfer sau orice înstrăinare cu privire la aceste bunuri.

Articolul 4

Competente și tehnici speciale de investigare 1. Fiecare parte adopta măsurile legislative și măsurile care se dovedesc necesare pentru a imputernici instanțele sau alte autorități competente sa dispună accesul și ridicarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale, în scopul de a pune în aplicare măsurile vizate la art. 2 și 3. O parte nu va putea invoca secretul bancar pentru a refuza sa dea curs dispozițiilor prezentului articol. 2. Fiecare parte are în vedere adoptarea măsurilor legislative și a celor care se dovedesc necesare pentru a-i permite sa folosească tehnici speciale de investigare care să usureze identificarea și urmărirea produsului, precum și strângerea probelor aferente acestuia. Dintre aceste tehnici pot fi menționate dispozițiile de supraveghere a conturilor bancare, punerea sub observatie, interceptarea telecomunicatiilor, accesul la sisteme informatizate și dispozițiile prin care se solicita punerea la dispoziție a documentelor stabilite.

Articolul 5

Recursuri judiciare Fiecare parte adopta măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a face în asa fel încât persoanele afectate de măsurile prevăzute la art. 2 și 3 sa dispună de posibilitatea de a avea acces efectiv la justiție pentru a-și apara drepturile.

Articolul 6

Infracțiuni de spalare a banilor 1. Fiecare parte adopta măsurile legislative și măsurile care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracțiune, conform dreptului sau intern, următoarelor fapte, atunci când sunt comise cu intenție:

a) transformarea sau transferul bunurilor de către o persoană care cunoaște ca aceste bunuri constituie produse, în scopul de a disimula sau a ascunde originea ilicită a acestor bunuri ori de a ajuta orice persoană care este implicata în comiterea infracțiunii principale să se sustragă de la consecințele juridice ale faptelor sale;

b) disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasarii, dispunerii, miscarii ori a proprietății reale a bunurilor sau a drepturilor relative la acestea, despre care autorul știe ca aceste bunuri constituie produse;

și, sub rezerva principiilor sale constituționale și a conceptelor fundamentale ale sistemului sau juridic:

c) achiziționarea, deținerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziționează, le deține sau le folosește știe, în momentul dobândirii lor, ca acestea constituie produse;

d) participarea la una dintre infracțiunile stabilite conform prezentului articol sau la orice formă de asociere, înțelegere, orice tentativa ori complicitate prin oferirea unei asistente, unui ajutor sau sfaturi în vederea comiterii sale.

2. În scopul punerii în practica sau aplicării alin. 1 al prezentului articol:

a) faptul ca infracțiunea principala este sau nu de competența jurisdicției penale a statului parte nu are relevanta;

b) se poate prevedea ca infracțiunile enunțate în acest alineat nu se aplică autorilor infracțiunii principale;

c) cunoașterea, intenția sau motivatia necesară ca element al uneia dintre infracțiunile prevăzute în acest alineat se poate deduce din circumstanțele obiective ale faptei.

3. Fiecare parte poate să adopte măsurile pe care le considera necesare pentru a conferi, în baza dreptului sau intern, caracterul de infracțiune tuturor sau unei părți din faptele prevăzute la alin. 1 în unul sau în toate cazurile următoare, când autorul:

a) trebuia sa prezume ca bunul constituie un produs al infracțiunii;

b) a acționat în scop lucrativ (profitabil);

c) a acționat pentru a facilita continuarea unei activități infractionale.

4. Fiecare parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prin declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa declare ca alin. 1 al prezentului articol se aplică numai infracțiunilor principale sau categoriilor de infracțiuni principale precizate în acea declarație.

Capitolul 3 – Cooperarea internationala

Secțiunea 1 – Principii de cooperare internationala

Articolul 7

Principii generale și măsuri de cooperare internationala 1. Părțile cooperează în cea mai mare măsura posibila unele cu celelalte în scopul cercetării și al procedurilor care vizează confiscarea instrumentelor și produselor. 2. Fiecare parte adopta măsurile legislative și măsurile care se vor dovedi necesare pentru a-i permite sa răspundă în condițiile prevăzute în acest capitol cererilor:

a) de confiscare a bunurilor specifice reprezentând produse sau instrumente, precum și de confiscare a produselor constând în obligația de a plati o sumă de bani corespunzătoare valorii produsului;

b) de asistența în scopul cercetării și luării măsurilor provizorii referitoare la orice formă de confiscare prevăzută la lit. a) de mai sus.

Secțiunea a 2-a – Asistența reciprocă în faza cercetării penale

Articolul 8

Obligația de asistența reciprocă Părțile își acorda, la cerere, asistența reciprocă cea mai larga posibila pentru identificarea și descoperirea instrumentelor, produselor și altor bunuri susceptibile de confiscare. Aceasta asistența va consta în special în orice măsură referitoare la aducerea și punerea în siguranța a elementelor de proba privind existenta bunurilor sus-menționate, amplasarea sau mutarea acestora, natura lor, statutul juridic ori valoarea acestora.

Articolul 9

Realizarea asistenței reciproce Asistența reciprocă prevăzută la art. 8 se va realiza conform dreptului intern al părții solicitate și în baza acestuia și conform procedurilor precizate în cerere, în măsura în care ele nu sunt incompatibile cu acest drept intern.

Articolul 10

Transmiterea spontana de informații Fără a prejudicia propriile sale cercetări sau proceduri, o parte poate, fără cerere prealabilă, sa transmită unei alte părți informații asupra instrumentelor și produselor când apreciază ca prin comunicarea acestor informații ar putea ajuta partea destinatara sa initieze sau ar putea duce la bun sfârșit cercetări ori proceduri sau când aceste informații ar putea conduce la formularea unei cereri de către aceasta parte în baza prezentului capitol.

Secțiunea a 3-a – Măsuri provizorii

Articolul 11

Obligația de a dispune măsuri provizorii 1. O parte ia, la cererea unei alte părți care a declansat procedura penală sau o procedură în vederea confiscării, măsurile provizorii care se impun, cum ar fi blocarea sau indisponibilizarea conturilor bancare pentru a preveni orice operațiune, orice transfer sau orice înstrăinare cu privire la orice bun care ulterior poate fi obiect al unei cereri de confiscare sau care ar putea sa indreptateasca o asemenea cerere. 2. O parte care a primit o cerere de confiscare conform art. 13, dacă s-a cerut aceasta, va lua măsurile menționate la alin. 1 al prezentului articol cu privire la orice bun care face obiectul cererii sau care ar putea sa indreptateasca o asemenea cerere.

Articolul 12

Executarea măsurilor provizorii 1. Măsurile provizorii prevăzute la art. 11 sunt executate conform dreptului intern al părții solicitate și în baza acestuia și conform procedurilor precizate în cerere, în măsura în care acestea nu sunt incompatibile cu acest drept intern. 2. Înainte de a ridica orice măsură provizorie luată conform prezentului articol, partea solicitată da, dacă este posibil, părții solicitante posibilitatea de a-și exprima motivele sale în favoarea menținerii măsurii.

Secțiunea a 4-a – Confiscarea

Articolul 13

Obligația de confiscare 1. O parte care a primit de la o altă parte o cerere de confiscare privind instrumente sau produse situate pe teritoriul sau trebuie:

a) să execute o hotărâre de confiscare provenind de la o instanța a părții solicitante în ceea ce privește aceste instrumente ori produse; sau

b) să prezinte aceasta cerere autorităților sale competente pentru a obține o hotărâre de confiscare și, dacă aceasta este acordată, sa o execute.

2. În scopul aplicării alin. 1 lit. b) din prezentul articol, orice parte are, dacă este necesar, competența de a începe o procedură de confiscare în baza dreptului sau intern. 3. Dispozițiile alin. 1 al acestui articol se aplică în mod egal confiscării constând în obligația de a plati o sumă de bani corespunzătoare valorii produsului, dacă bunurile care sunt supuse confiscării se găsesc pe teritoriul părții solicitate. În astfel de cazuri, procedând la confiscare conform alin. 1, partea solicitată, dacă nu obține plata, determina acoperirea creanței sale asupra oricărui bun disponibil în acest scop. 4. Dacă o cerere de confiscare vizează un bun determinat, părțile pot conveni ca partea solicitată să poată proceda la confiscare sub forma unei obligații de a plati o sumă de bani corespunzând valorii bunului.

Articolul 14

Executarea confiscării 1. Procedurile care permit să se obțină executarea confiscării în baza art. 13 sunt guvernate de legea părții solicitate. 2. Partea solicitată este obligată sa țină seama de faptele ce au fost constatate, astfel cum au fost expuse într-o decizie penală de condamnare sau în alta decizie judiciară a părții solicitante, sau în măsura în care aceasta se bazează implicit pe ele. 3. Fiecare parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa declare ca alin. 2 al prezentului articol nu se aplică decât sub rezerva principiilor constituționale și conceptelor fundamentale ale sistemului sau juridic. 4. În cazul în care confiscarea consta în obligația de a plati o sumă de bani, autoritatea competentă a părții solicitate converteste suma în devizele tarii sale, la rata de schimb în vigoare, în momentul în care este luată hotărârea de a executa confiscarea. 5. În cazul prevăzut la art. 13 alin. 1 lit. a) numai partea solicitanta are dreptul de a hotărî referitor la orice cerere de revizuire a hotărârii de confiscare.

Articolul 15

Bunuri confiscate Partea solicitată dispune, conform dreptului sau intern, de toate bunurile confiscate de ea, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel de către părțile în cauza.

Articolul 16

Dreptul de executare și valoarea maxima a bunurilor supuse confiscării 1. O cerere de confiscare facuta conform art. 13 nu va afecta dreptul părții solicitante de a executa ea însăși hotărârea de confiscare. 2. Nici o dispoziție a prezentei convenții nu va putea fi interpretată ca fiind de natura să permită ca valoarea totală a bunurilor confiscate să fie mai mare decât suma fixată prin hotărârea de confiscare. Dacă o parte constata ca aceasta s-ar putea produce, părțile interesate vor proceda la consultări pentru a evita o asemenea consecința.

Articolul 17

Privarea de libertate Partea solicitată nu poate dispune privarea de libertate și nici nu poate lua vreo măsura restrictiva de libertate ca urmare a cererii prezentate în baza art. 13, dacă partea solicitanta a precizat aceasta în cerere.

Secțiunea a 5-a – Refuzul și amânarea cooperării

Articolul 18

Motive de refuz 1. Cooperarea în baza prezentului capitol poate fi refuzată în cazul în care:

a) măsura solicitată este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice a părții solicitate; sau

b) executarea cererii risca sa aducă atingere suveranității, securității, ordinii publice sau altor interese esențiale ale părții solicitate; sau

c) partea solicitată apreciază ca importanța cazului la care se referă cererea nu justifica luarea măsurilor solicitate; sau

d) infracțiunea la care se referă cererea este o infracțiune politica ori fiscală; sau

e) partea solicitată considera ca măsura solicitată ar fi contrară principiului ne bis în idem; sau

f) infracțiunea la care se referă cererea nu ar fi o infracțiune conform dreptului părții solicitate, dacă fapta ar fi fost comisă pe teritoriul aflat sub jurisdicția sa. Totuși acest motiv de refuz nu se aplică în cazul cooperării prevăzute în secțiunea a 2-a decât în măsura în care sprijinul solicitat implica măsuri coercitive.

2. Cooperarea prevăzută în secțiunea a 2-a, în măsura în care asistența solicitată implica măsuri coercitive, precum și cea prevăzută în secțiunea a 3-a din prezentul capitol pot fi refuzate și în cazul în care măsurile solicitate nu pot fi luate în baza dispozițiilor dreptului intern al părții solicitate, în scopul cercetărilor sau procedurilor, dacă este vorba despre un caz similar pe plan intern. 3. Când în legislația părții solicitate se prevede acest lucru, cooperarea prevăzută în secțiunea a 2-a, în măsura în care asistența solicitată implica măsuri coercitive, și cooperarea prevăzută în secțiunea a 3-a din prezentul capitol pot fi, de asemenea, refuzate, în cazul în care măsurile solicitate sau orice alte măsuri având efecte asemănătoare nu vor fi autorizate de legislația părții solicitante sau dacă, în ceea ce privește autoritățile competente ale părții solicitante care acționează în materia infracțiunilor, cererea nu a fost autorizata de nici o alta autoritate judiciară, inclusiv Ministerul Public. 4. Cooperarea prevăzută în secțiunea a 4-a din prezentul capitol poate fi, de asemenea, refuzată dacă:

a) legislația părții solicitate nu prevede confiscarea pentru tipul de infracțiune pentru care s-a adresat cererea; sau

b) fără prejudicierea obligației menționate la art. 13 alin. 3, ea ar fi contrară principiilor dreptului intern al părții solicitate în ceea ce privește posibilitățile de confiscare referitoare la legăturile dintre o infracțiune și:

(i) un avantaj economic care poate fi asimilat cu produsul sau; sau (îi) bunuri care ar putea fi asimilate cu instrumente ale sale; sau

c) în baza legislației părții solicitate, hotărârea de confiscare nu mai poate fi pronunțată sau executată deoarece s-a prescris; sau

d) cererea nu se referă la o condamnare anterioară, nici la o hotărâre cu caracter judiciar, nici la o declarație inclusă într-o asemenea hotărâre, declarație conform căreia una sau mai multe infracțiuni au fost comise și care este la baza hotărârii sau cererii de confiscare; sau

e) fie confiscarea nu este executorie în partea solicitanta, fie este încă susceptibilă de a fi supusă căilor ordinare de atac; sau

f) cererea se referă la o hotărâre de confiscare luată în absenta persoanei împotriva căreia s-a luat hotărârea și dacă, potrivit părții solicitate, procedura initiata de partea solicitanta și care a condus la adoptarea acestei hotărâri nu a satisfăcut drepturile minime la apărare recunoscute oricărei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.

5. În sensul alin. 4 lit. f) din prezentul articol, o hotărâre nu este considerată ca fiind luată în absenta acuzatului:

a) dacă a fost confirmată sau pronunțată după opoziția din partea celui interesat; sau

b) dacă decizia a fost pronunțată în apel, cu condiția ca apelul sa fi fost introdus de către persoana interesată.

6. Atunci când se examinează, în sensul alin. 4 lit. f), dacă dreptul minim la apărare a fost respectat, partea solicitată va ține seama de faptul ca persoana interesată a încercat în mod deliberat să se sustragă justiției sau ca aceasta persoana, având posibilitatea de a recurge la o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în absenta sa, nu s-a folosit de aceasta posibilitate. La fel se va proceda atunci când persoana interesată nu s-a prezentat și nici nu a cerut amânarea judecații, deși a fost legal citata. 7. O parte nu va putea invoca secretul bancar pentru a justifica refuzul de a coopera astfel cum prevede acest capitol. Atunci când dreptul sau intern prevede, o parte poate pretinde ca o cerere de cooperare care ar implica ridicarea secretului bancar să fie autorizata fie de către judecător, fie de către o alta autoritate judiciară, inclusiv de Ministerul Public, aceste autorități actionand în materia infracțiunilor. 8. Fără prejudicierea motivului de refuz prevăzut la alin. 1 lit. a) din prezentul articol:

a) faptul ca persoana care face obiectul unei cercetări sau al unei hotărâri de confiscare dispuse de autoritățile părții solicitante este o persoană juridică nu poate fi invocat de partea solicitată ca un obstacol în calea oricărei colaborări în baza prezentului capitol;

b) faptul ca persoana fizica împotriva căreia a fost luată o hotărâre de confiscare a produselor a decedat ulterior, precum și faptul ca o persoană juridică împotriva căreia a fost luată o hotărâre de confiscare a produselor a fost dizolvată ulterior nu va putea fi invocat ca obstacol în vederea acordării asistenței prevăzute la art. 13 alin. 1 lit. a).

Articolul 19

Amânarea Partea solicitată poate decide amânarea executării măsurilor solicitate printr-o cerere, dacă acestea risca sa aducă prejudicii cercetărilor sau procedurilor inițiate de autoritățile sale.

Articolul 20

Acceptarea parțială sau condiționată a unei cereri Înainte de a refuza sau a amana cooperarea în baza prezentului capitol, partea solicitată examinează, dacă este cazul după consultarea părții solicitante, dacă o poate accepta parțial sau sub rezerva unor condiții pe care le considera necesare.

Secțiunea a 6-a – Notificarea și protecția drepturilor terților

Articolul 21

Notificarea documentelor 1. Părțile își vor acorda reciproc sprijinul cel mai larg posibil pentru notificarea actelor judiciare cu privire la persoanele afectate de măsurile provizorii și de confiscare. 2. Nici o dispoziție a prezentului articol nu vizează sa împiedice:

a) posibilitatea de a adresa acte judiciare pe canale poștale direct persoanelor care se afla în străinătate;

b) posibilitatea ca persoanele oficiale din cadrul ministerelor, funcționarii sau alte persoane competente din partea de unde sunt transmise documentele sa procedeze la notificarea și semnarea actelor judiciare direct prin intermediul autorităților consulare ale acestei părți sau prin grija oficialilor ministeriali, funcționarilor ori altor persoane competente ale părții de destinație, exceptând cazul în care partea de destinație face o declarație contrară secretarului general al Consiliului Europei în momentul semnării sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

3. Cu ocazia notificării în străinătate a actelor judiciare referitoare la persoane față de care s-au luat măsuri provizorii sau hotărâri de confiscare ordonate în partea de origine, aceasta parte va informa persoanele în cauza cu privire la căile de atac în justiție prevăzute de legislația sa.

Articolul 22

Recunoașterea hotărârilor străine 1. Sesizată cu o cerere de cooperare conform secțiunilor a 3-a și a 4-a, partea solicitată va recunoaște orice hotărâre judiciară luată în țara solicitanta în ceea ce privește drepturile revendicate de către terți. 2. Recunoașterea va putea fi refuzată:

a) dacă terții nu au avut posibilitatea suficienta de a-și valorifica drepturile; sau

b) dacă hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre deja luată în partea solicitată în aceeași problema; sau

c) dacă ea este incompatibilă cu ordinea publică din partea solicitată; sau

d) dacă decizia a fost luată contrar dispozițiilor în materie de competența exclusiva prevăzută de dreptul părții solicitate.

Secțiunea a 7-a – Procedura și alte reguli generale

Articolul 23

Autoritatea centrala 1. Părțile vor desemna o autoritate centrala sau, dacă este necesar, mai multe autorități însărcinate sa trimită cererile formulate în baza prezentului capitol, sa răspundă la acestea, să le execute sau să le transmită autorităților care au competența de a le executa. 2. Fiecare parte va comunică secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, denumirea și adresa autorităților desemnate în aplicarea alin. 1 al prezentului articol.

Articolul 24

Corespondenta directa 1. Autoritățile centrale vor comunică direct între ele. 2. În caz de urgenta cererile și comunicările prevăzute în prezentul capitol pot fi trimise direct de către autoritățile judiciare, inclusiv de către Ministerul Public, ale părții solicitante către autoritățile corespunzătoare ale părții solicitate. Într-un astfel de caz o copie trebuie trimisa simultan autorității centrale a părții solicitate prin intermediul autorității centrale a părții solicitante. 3. Orice cerere sau comunicare formulată în aplicarea alin. 1 și 2 ale prezentului articol poate fi prezentată prin intermediul Organizației Internaționale a Poliției Criminale (INTERPOL). 4. Dacă o cerere este prezentată în baza alin. 2 și dacă autoritatea sesizată nu este competența pentru a-i da curs, aceasta o va transmite autorității competente din țara sa și va informa direct partea solicitanta despre aceasta situație. 5. Cererile sau comunicările prezentate în baza dispozițiilor secțiunii a 2-a din prezentul capitol, care nu implica măsuri coercitive, vor putea fi transmise direct de către autoritatea competentă a părții solicitante către autoritatea competentă a părții solicitate.

Articolul 25

Tipurile cererilor și limbile folosite 1. Toate cererile prevăzute în prezentul capitol vor fi făcute în scris. Este permisă folosirea mijloacelor moderne de telecomunicații, cum ar fi faxul. 2. Sub rezerva dispozițiilor alin. 3, traducerea cererilor sau a documentelor anexate nu va fi cerută. 3. Orice parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, să își rezerve posibilitatea de a pretinde ca cererile și documentele anexate să fie însoțite de o traducere în propria limba sau în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei ori în una dintre limbile pe care ea le va indica. Orice parte poate, cu aceasta ocazie, sa declare ca este dispusă sa accepte traduceri în orice alta limba pe care o va indica. Celelalte părți pot aplica regula reciprocității.

Articolul 26

Legalizarea Documentele transmise în aplicarea prezentului capitol nu sunt supuse formalităților de legalizare.

Articolul 27

Conținutul cererii 1. Orice cerere de cooperare prevăzută de prezentul capitol trebuie să precizeze:

a) autoritatea de la care emana și autoritatea însărcinată sa pună în aplicare cercetările sau procedurile:

b) obiectul și motivul cererii;

c) cauza, inclusiv faptele pertinente (cum ar fi: data, locul și circumstanțele infracțiunii) la care se referă cercetările sau procedurile, exceptând cazurile cererii de notificare;

d) în măsura în care cooperarea implica măsuri coercitive:

(i) textul dispozițiilor legale sau, dacă nu este posibil, o prezentare a legii aplicabile; și (îi) o indicație conform căreia măsura solicitată sau orice alta măsura având efecte similare ar putea fi luată pe teritoriul părții solicitante în virtutea propriei legislații;

e) dacă este necesar și în măsura posibilului:

(i) detalii privind persoana sau persoanele avute în vedere, incluzând numele, data și locul nașterii, cetățenia și locul unde se afla, iar dacă este vorba despre o persoană juridică, sediul acesteia; și (îi) bunurile în legătură cu care se solicita cooperarea, amplasarea acestora, legăturile cu persoana sau persoanele în cauza, orice legătură cu infracțiunea, precum și orice informație cu privire la interesele altei persoane cu privire la aceste bunuri; și

f) orice procedura specială pe care partea solicitanta o solicita.

2. Atunci când o cerere privind o măsura provizorie conform secțiunii a 3-a vizează punerea sub sechestru a unui bun care ar putea face obiectul unei hotărâri de confiscare constând în obligația de a plati o sumă de bani, aceasta cerere trebuie, de asemenea, sa indice suma maxima care se dorește a fi recuperată cu privire la acest bun. 3. Pe lângă indicațiile menționate la alin. 1, orice cerere formulată în aplicarea secțiunii a 4-a trebuie să conțină:

a) în cazul art. 13 alin. 1 lit. a):

(i) o copie certificată potrivit legii de pe hotărârea de confiscare data de tribunalul părții solicitante și precizarea motivelor care stau la baza hotărârii, dacă nu sunt indicate în hotărârea însăși; (îi) o atestare din partea autorității competente a părții solicitante, conform căreia hotărârea de confiscare este executorie și nu este supusă căilor ordinare de atac; (iii) informații privind măsura în care hotărârea trebuie să fie executată; și (iv) informații cu privire la necesitatea de a lua măsuri provizorii;

b) în cazul art. 13 alin. 1 lit. b), o expunere a faptelor, invocată de partea solicitanta, care să fie suficienta pentru a permite părții solicitate să obțină o decizie în baza dreptului sau intern;

c) atunci când terții au avut posibilitatea de a-și revendica drepturi, documente care să dovedească faptul ca ei au avut aceasta posibilitate.

Articolul 28

Vicii ale cererilor 1. Dacă cererea nu este conformă dispozițiilor prezentului capitol sau dacă informațiile nu sunt suficiente pentru a permite părții solicitate sa ia o decizie cu privire la cerere, aceasta parte poate solicita părții solicitante să își modifice cererea sau sa o completeze cu informații suplimentare. 2. Partea solicitată poate fixa un termen pentru obținerea acestor modificări sau informații. 3. În perioada în care asteapta obținerea modificărilor sau a informațiilor solicitate cu privire la o cerere prezentată în aplicarea secțiunii a 4-a din prezentul capitol, partea solicitată poate dispune orice măsură avută în vedere de secțiunile a 2-a și a 3-a din prezentul capitol.

Articolul 29

Concursul de cereri 1. Atunci când o parte solicitată primește mai mult decât o cerere, prezentată în baza secțiunilor a 3-a și a 4-a din prezentul capitol, cu privire la aceeași persoana sau la aceleași bunuri, concursul de cereri nu împiedica partea solicitată sa examineze cererile pentru care trebuie luate măsuri provizorii. 2. În cazul unui concurs de cereri prezentate în baza secțiunii a 4-a din prezentul capitol, partea solicitată va avea în vedere sa consulte părțile solicitante.

Articolul 30

Obligația de motivare Partea solicitată trebuie să motiveze orice hotărâre de refuz, de amânare sau de condiționare a oricărei cooperări solicitate în baza prezentului articol.

Articolul 31

Informare 1. Partea solicitată informează fără întârziere partea solicitanta:

a) despre măsurile luate imediat în baza unei cereri formulate în temeiul prezentului capitol;

b) despre rezultatul final al măsurilor luate ca urmare a cererii;

c) despre o hotărâre de refuz, de amânare sau de condiționare, totală sau parțială, în orice cooperare prevăzută de prezentul capitol;

d) despre orice împrejurări care fac imposibila executarea măsurilor solicitate sau care sunt de natura sa o întârzie în mod considerabil; și

e) în cazul măsurilor provizorii adoptate pe baza unei cereri formulate în aplicarea secțiunilor a 2-a și a 3-a din prezentul capitol, despre dispozițiile dreptului sau intern care automat ar atrage ridicarea măsurii.

2. Partea solicitanta informează fără întârziere partea solicitată:

a) despre orice revizuire, decizie sau alt fapt care inlatura total ori parțial caracterul executoriu al hotărârii de confiscare;

b) despre orice schimbare, în fapt sau în drept, care ar face de acum înainte nejustificată orice acțiune întreprinsă în baza prezentului articol.

3. Când o parte solicita confiscarea bunurilor în mai multe părți, în baza aceleiași hotărâri de confiscare, ea va informa toate părțile în cauza cu privire la executarea hotărârii.

Articolul 32

Utilizarea restrânsă 1. Partea solicitată poate condiționa executarea unei cereri de faptul ca informațiile sau elementele de proba obținute sa nu fie, fără consimțământul sau prealabil, utilizate sau transmise de către autoritățile părții solicitante în scopul altor cercetări sau proceduri decât cele precizate în cerere. 2. Fiecare parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa declare ca informațiile sau probele furnizate de aceasta în baza prezentului capitol nu vor putea, fără consimțământul sau prealabil, să fie utilizate sau transmise de către autoritățile părții solicitate în scopuri de cercetare sau proceduri, altele decât cele precizate în cerere.

Articolul 33

Confidențialitatea 1. Partea solicitanta poate cere părții solicitate sa păstreze confidențialitatea cererii și conținutului acesteia, cu excepția măsurilor necesare pentru executarea acesteia. Dacă partea solicitată nu se poate conformă acestei condiții de confidențialitate, va trebui sa informeze partea solicitanta în cel mai scurt termen posibil. 2. Partea solicitanta trebuie, dacă i se cere, cu condiția ca cererea sa nu fie contrară principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, sa păstreze confidențialitatea tuturor mijloacelor de proba și a informațiilor comunicate de partea solicitată, mai puțin în măsura în care dezvaluirea lor este necesară cercetărilor sau procedurii descrise în cerere. 3. Sub rezerva dispozițiilor dreptului sau intern, o parte care a primit spontan informații în baza art. 10 trebuie să se conformeze oricărei condiții de confidențialitate solicitate de partea care transmite informația. Dacă cealaltă parte nu se poate conformă unei asemenea condiții, ea trebuie să informeze despre aceasta partea care transmite informația, în cel mai scurt termen.

Articolul 34

Cheltuieli Cheltuielile obișnuite necesare pentru executarea unei cereri sunt în sarcina părții solicitate. Atunci când cheltuieli importante sau extraordinare se dovedesc necesare pentru a da curs unei cereri, părțile se pun de acord pentru a stabili condițiile în care cererea se va executa, precum și cu privire la modalitatea în care cheltuielile vor fi suportate.

Articolul 35

Daune-interese 1. Atunci când o acțiune privind responsabilitatea în materie de daune rezultând dintr-un act sau dintr-o omisiune în legătură cu cooperarea prevăzută în prezentul capitol a fost initiata de către o persoană, părțile implicate se vor consulta, dacă este cazul, asupra repartizării eventuale a reparațiilor datorate. 2. O parte căreia îi este adresată o cerere de despăgubire va informa fără întârziere cealaltă parte pentru a stabili dacă aceasta poate avea un interes în acest caz.

Capitolul 4 – Dispoziții finale

Articolul 36

Semnarea și intrarea în vigoare 1. Prezenta convenție este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei și statelor nemembre care au participat la elaborarea ei. Aceste state își vor putea exprima consimțământul de a fi legate prin:

a) semnare fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării; sau

b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei. 3. Prezenta convenție va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 3 state, dintre care cel puțin două state membre ale Consiliului Europei, își vor fi exprimat consimțământul lor de a fi legate prin convenție, conform dispozițiilor alin. 1. 4. Pentru orice stat semnatar care își va exprima ulterior consimțământul de a fi parte la convenție aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de 3 luni după data exprimarii consimțământului sau de a fi legat prin convenție, conform dispozițiilor alin. 1.

Articolul 37

Aderarea la convenție 1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea, după ce va consulta statele părți la convenție, sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la prezenta convenție, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută de art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei și cu unanimitatea voturilor reprezentanților statelor contractante care au dreptul de vot în Comitet. 2. Pentru orice stat care a aderat la convenție ea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 38

Aplicarea teritorială 1. Orice stat va putea, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul ori teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenție. 2. Orice stat va putea, în orice alt moment, de la data primirii declarației de către secretarul general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea prezentei convenții la orice alt teritoriu desemnat în declarație. Convenția va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declarației de către secretarul general al Consiliului Europei. 3. Orice declarație facuta în baza alin. 1 și 2 va putea fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat prin aceasta declarație, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 39

Relații cu alte convenții și acorduri 1. Prezenta convenție nu va aduce atingere drepturilor și obligațiilor decurgând din convenții internaționale multilaterale privitoare la probleme specifice. 2. Părțile la aceasta convenție vor putea încheia acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la probleme reglementate de prezenta convenție, în scopul completării sau intaririi dispozitilor acesteia sau pentru a facilita aplicarea principiilor consacrate de aceasta. 3. Atunci când doua sau mai multe părți au încheiat deja un acord sau un tratat asupra unei problematici acoperite de prezenta convenție ori când au stabilit într-un alt mod relațiile lor privitoare la acest subiect, ele vor avea posibilitatea să aplice respectivul acord, tratat sau aranjament în locul prezentei convenții, dacă acesta facilitează cooperarea internationala.

Articolul 40

Rezerve 1. Orice stat poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca face uz de una sau mai multe rezerve prevăzute la art. 2 alin. 2, art. 6 alin. 4, art. 14 alin. 3, art. 21 alin. 2, art. 25 alin. 3 și art. 32 alin. 2. Nu se admite nici o alta rezerva. 2. Orice stat care a formulat o rezervă în baza alineatului precedent poate să o retragă în totalitate sau în parte, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efecte de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei. 3. Partea care a formulat o rezervă cu privire la o dispoziție a prezentei convenții nu poate pretinde aplicarea acestei dispoziții de către un alt stat; ea poate, dacă rezerva este parțială sau sub condiție, sa pretindă aplicarea acestei dispoziții în măsura în care ea a acceptat-o.

Articolul 41

Amendamente 1. Fiecare parte va putea propune amendamente la prezenta convenție și orice propunere în acest sens va fi comunicată prin secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei și fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat sa adere la prezenta convenție conform dispozițiilor art. 37. 2. Orice amendament propus de către o parte va fi comunicat Comitetului european pentru probleme criminale care va prezenta Comitetului Ministrilor avizul sau cu privire la amendamentul propus. 3. Comitetul Ministrilor examinează amendamentul propus și avizul Comitetului european pentru probleme criminale și poate adopta amendamentul. 4. Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul Ministrilor conform alin. 3 al prezentului articol se trimite statelor pentru acceptare. 5. Orice amendament adoptat conform alin. 3 al prezentului articol va intra în vigoare în a 30-a zi după data la care toate părțile vor fi informat secretarul general al Consiliului Europei ca l-au acceptat.

Articolul 42

Rezolvarea diferendelor 1. Comitetul european pentru probleme criminale al Consiliului Europei va fi informat cu privire la interpretarea și aplicarea prezentei convenții. 2. În caz de diferend între părți cu privire la interpretarea și aplicarea prezentei convenții, părțile se vor strădui sa ajungă la o reglementare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc pașnic pe care îl vor alege, inclusiv supunerea diferendului Comitetului european pentru probleme penale, unui tribunal arbitral care va lua hotărâri obligatorii pentru părțile în diferend sau Curții Internaționale de Justiție, pe baza unui acord comun al părților implicate.

Articolul 43

Denunțarea 1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunțe prezenta convenție prin adresarea unei notificări secretarului general al Consiliului Europei. 2. Denunțarea va produce efecte în prima zi care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei. 3. Totuși prezenta convenție va continua să se aplice executării în baza art. 14 a unei confiscari cerute conform dispozițiilor prezentei convenții înainte ca denunțarea sa fi produs efecte.

Articolul 44

Notificarea Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei și oricărui alt stat care a aderat la prezenta convenție:

a) orice semnare;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenții conform art. 36 și 37;

d) orice rezerva în baza art. 40 alin. 1;

e) orice alt act, notificare sau comunicare care are legătură cu prezenta convenție.

Drept care subsemnații, deplin autorizați în acest scop, au semnat prezenta convenție. Semnată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, în limbile franceza și engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenții și oricărui stat invitat sa adere la aceasta. ──────────────────