LEGE nr. 365/2002

_____________

Notă

*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 121/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 10 mai 2006, dându-se textelor o noua numerotare.

Legea nr. 365/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 5 iulie 2002 și a mai fost modificată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitatilor publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

Capitolul I – Dispoziții generale

Articolul 1

Definiții În înțelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: 1. serviciu al societății informationale - orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace electronice și prezintă următoarele caracteristici:

a) este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obișnuit de către destinatar;

b) nu este necesar ca ofertantul și destinatarul să fie fizic prezenți simultan în același loc;

c) este efectuat prin transmiterea informatiei la cererea individuală a destinatarului;

2. mijloace electronice - echipamente electronice și rețele de cablu, fibra optica, radio, satelit și altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei; 3. furnizor de servicii - orice persoană fizica sau juridică ce pune la dispoziție unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societății informationale; 4. furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat și care desfășoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinata în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice și tehnologice necesare furnizarii serviciului; 5. domeniu - o zona dintr-un sistem informatic, deținută ca atare de o persoană fizica sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date; 6. destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoană fizica sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de alta natura, un serviciu al societății informationale, în special în scopul cautarii de informații sau al furnizarii accesului la acestea; 7. consumator - orice persoană fizica ce acționează în alte scopuri decât cele ale activității sale comerciale sau profesionale; 8. comunicare comercială - orice formă de comunicare destinată sa promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informațiile permitand accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special pe nume de domeniu sau o adresa de posta electronică, comunicările legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terț independent față de persoana în cauza, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit; 9. legislație coordonata - prevederile în vigoare ale legilor naționale, aplicabile activităților ce fac obiectul serviciilor societății informationale sau furnizorilor de servicii în privinta:

a) condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activități, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizații sau notificări necesare;

b) condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru desfășurarea acestor activități, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conținutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate și încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor;

10. nu constituie obiect al legislației coordonate:

a) cerințele aplicabile bunurilor ca atare și livrării acestora;

b) cerințele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice;

11. instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului sau să efectueze următoarele tipuri de operațiuni:

a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare;

b) retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de moneda electronică;

12. instrument de plată cu acces la distanta - instrument de plată electronică prin intermediul căruia titularul sau poate să își acceseze fondurile deținute într-un cont la o instituție financiară și sa autorizeze efectuarea unei plati, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar; 13. instrument de moneda electronică - instrument de plată electronică reincarcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanta, pe care unitățile de valoare sunt stocate electronic și care permite titularului sau să efectueze tipurile de operațiuni menționate la pct. 11; 14. titular - persoana care deține un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condițiile prevăzute de lege; 15. date de identificare - orice informații care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operațiuni menționate la pct. 11, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de posta electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal și altele asemenea; 16. activitate profesională reglementată - activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiționată, direct sau indirect, în conformitate cu legislația română în vigoare, de deținerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.

Articolul 2 — Scop și domeniu de aplicare

(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condițiilor de furnizare a serviciilor societății informationale, precum și prevederea ca infracțiuni a unor fapte săvârșite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerțul electronic, emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operațiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulatii și dezvoltării în condiții de securitate a acestor servicii.

(2) Nu constituie servicii ale societății informationale, în sensul prezentei legi, activitățile care nu întrunesc elementele definitiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele:

a) oferta de servicii care necesita prezenta fizica a furnizorului și a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice;

b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice;

c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informatiei la cererea individuală a acestuia și care este destinată recepției simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct);

d) activități care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocala, telefax, telex, servicii de radiodifuziune și televiziune, inclusiv serviciile de teletext;

e) serviciile de telefonie vocala, telefax sau telex;

f) schimbul de informații prin posta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente, între persoane care acționează în scopuri străine activității lor comerciale sau profesionale;

g) relația contractuală dintre un angajat și angajatorul sau.

(3) Prezenta lege nu se aplică următoarelor activități:

a) activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta presupune o participare directa și specifică la exercitarea prerogativelor autorității publice;

b) activitățile de reprezentare juridică în fața organelor de jurisdicție și de urmărire penală;

c) jocurile de noroc cu câștiguri în bani, loteriile și pariurile.

(4) Dispozițiile prezentei legi se completează cu:

a) dispozițiile legale în materie fiscală;

b) dispozițiile legale care reglementează protecția persoanelor în privinta prelucrării datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, precum și cele care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul telecomunicatiilor;

c) prevederile Legii concurentei nr. 21/1996, republicată.

(5) În măsura în care nu conține dispoziții derogatorii, prezenta lege se completează cu dispozițiile legale privind încheierea, validitatea și efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecția consumatorilor și a sănătății publice.

Articolul 3 — Aplicarea legii române în cazul serviciilor societății informationale

(1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii stabiliți în România și serviciilor oferite de aceștia.

(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi serviciile societății informationale sunt supuse:

a) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor române care fac parte din legislația coordonata, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliți în România;

b) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauza care fac parte din legislația coordonata, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliți într-un stat membru al Uniunii Europene.

(3) Libera circulație a serviciilor societății informationale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislația coordonata.

(4) Alin. (2) și (3) nu se aplică în următoarele domenii:

a) dreptul de proprietate intelectuală și dreptul de proprietate industriala;

b) emisiunea de moneda electronică, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

c) publicitatea pentru organisme de investiții colective în valori mobiliare;

d) activitățile de asigurare, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

e) libertatea părților de a alege legea aplicabilă contractului, când părțile au acest drept;

f) obligații rezultate din contractele încheiate cu consumatorii;

g) cerințele de forma prevăzute pentru validitatea actelor juridice prin care se creează, se modifica, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul României.

(5) Autoritățile publice pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în următoarele condiții:

a) măsura este necesară pentru motive de ordine publică, desfășurarea instrucției penale, protecția minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ura din ratiune de rasa, sex, religie sau naționalitate, atingeri aduse demnității umane, protecția sănătății publice, apărarea și siguranța naționala, protecția consumatorilor, inclusiv a investitorilor;

b) măsura vizează un serviciu al societății informationale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezintă un risc serios și grav la adresa acestor valori;

c) măsura este proporțională cu scopul urmărit;

d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Capitolul II – Furnizarea serviciilor societății informationale

Articolul 4 — Principiile furnizarii serviciilor societății informationale

(1) Furnizarea de servicii ale societății informationale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă niciunei autorizari prealabile și se desfășoară în concordanta cu principiile concurentei libere și loiale, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispozițiilor legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfășurării unor activități de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispozițiile în cauza nu vizează în mod expres și exclusiv serviciile societății informationale sau furnizorii de servicii, în înțelesul prezentei legi.

(3) Furnizarea de servicii ale societății informationale de către furnizorii de servicii stabiliți în statele membre ale Uniunii Europene se face, până la momentul aderării României la Uniunea Europeană, în condițiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitatile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte.

(4) Furnizarea de servicii ale societății informationale de către furnizorii de servicii stabiliți în alte state se face în condițiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.

Articolul 5 — Informații generale

(1) Furnizorul de servicii are obligația de a pune la dispoziție destinatarilor și autorităților publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent și gratuit cel puțin la următoarele informații:

a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;

b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;

c) numerele de telefon, fax, adresa de posta electronică și orice alte date necesare contactarii furnizorului de servicii în mod direct și efectiv;

d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerțului sau în alt registru public similar;

e) codul de înregistrare fiscală;

f) datele de identificare ale autorității competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare;

g) titlul profesional și statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum și a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfășoară o activitate profesională reglementată;

h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor și serviciilor de piața, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum și a cuantumului acesteia;

i) includerea sau neincluderea în preț a cheltuielilor de livrare, precum și valoarea acestora, dacă este cazul;

j) orice alte informații pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziție destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Obligația prevăzută la alin. (1) se considera îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afișează aceste informații într-o formă clara, vizibil și permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condițiile menționate la alin. (1).

Articolul 6 — Comunicările comerciale

(1) Efectuarea de comunicări comerciale prin posta electronică este interzisă, cu excepția cazului în care destinatarul și-a exprimat în prealabil consimțământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

(2) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societății informationale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puțin următoarele condiții:

a) să fie clar identificabile ca atare;

b) persoana fizica sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificata;

c) ofertele promotionale, precum reducerile, premiile și cadourile, să fie clar identificabile, iar condițiile care trebuie îndeplinite pentru obținerea lor să fie ușor accesibile și clar prezentate;

d) competitiile și jocurile promotionale să fie clar identificabile ca atare, iar condițiile de participare să fie ușor accesibile și clar prezentate;

e) orice alte condiții impuse prin dispozițiile legale în vigoare.

(3) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societății informationale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub condiția respectării dispozițiilor legale și a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenta, demnitatea și onoarea profesiei, secretul profesional și corectitudinea față de clienți și față de ceilalți membri ai profesiei.

(4) Furnizorii de servicii ale societății informationale care efectuează comunicări comerciale au obligația de a respecta prevederile alin. (1)-(3).

Capitolul III – Contractele încheiate prin mijloace electronice

Articolul 7 — Validitatea, efectele juridice și proba contractelor încheiate prin mijloace electronice

(1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaște contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimțământul prealabil al părților asupra utilizării mijloacelor electronice.

(3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice și a obligațiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispozițiilor dreptului comun în materie de proba și prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronică.

Articolul 8 — Informarea destinatarilor

(1) Furnizorul de servicii este obligat sa pună la dispoziție destinatarului, înainte ca destinatarul sa trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, cel puțin următoarele informații, care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc și într-un limbaj accesibil:

a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;

b) dacă contractul, odată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii și dacă este accesibil sau nu;

c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziție destinatarului pentru identificarea și corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;

d) limba în care se poate încheia contractul;

e) codurile de conduita relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum și informații despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;

f) orice alte condiții impuse prin dispozițiile legale în vigoare.

(2) Furnizorul de servicii are obligația să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace și accesibil, care să permită identificarea și corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.

(3) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispozițiile alin. (1) și (2) numai în situația în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiția ca niciuna dintre părți sa nu aibă calitatea de consumator.

(4) Clauzele și condițiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziție destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze și să le reproduca.

(5) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în privinta contractelor încheiate exclusiv prin posta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

Articolul 9 — Încheierea contractului prin mijloace electronice

(1) Dacă părțile nu au convenit altfel, contractul se considera încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoștința ofertantului.

(2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestației caracteristice se considera încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil sa i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1).

(3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligația de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri:

a) trimiterea unei dovezi de primire prin posta electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, fără întârziere;

b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiția ca aceasta confirmare să poată fi stocata și reprodusa de către destinatar.

(4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum și confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se considera primite atunci când părțile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.

(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în privinta contractelor încheiate exclusiv prin posta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

Articolul 10 — Condiții privind păstrarea sau prezentarea informatiei

(1) Acolo unde legea impune ca informația să fie prezentată sau păstrată în forma sa originala, aceasta cerința este îndeplinită dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiții:

a) exista garanția integrității informatiei, asigurata prin respectarea standardelor naționale în domeniu, din momentul în care a fost generata;

b) mesajul este semnat utilizându-se semnatura electronică extinsă a emitentului;

c) informația poate fi imediat furnizată și prezentată la cerere.

(2) Destinatarul comerciant acționează pe riscul propriu, dacă a știut sau ar fi trebuit sa știe, în concordanta cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, ca informația continuta într-un mesaj electronic a fost alterata în timpul transmiterii sau prelucrării sale.

Capitolul IV – Răspunderea furnizorilor de servicii

Articolul 11 — Principii generale

(1) Furnizorii de servicii sunt supuși dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă, penală și contravențională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

(2) Furnizorii de servicii răspund pentru informația furnizată de ei înșiși sau pe seama lor.

(3) Furnizorii de servicii nu răspund pentru informația transmisă, stocata sau la care facilitează accesul, în condițiile prevăzute la art. 12-15.

Articolul 12 — Intermedierea prin simpla transmitere

(1) Dacă un serviciu al societății informationale consta în transmiterea într-o rețea de comunicații a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau în asigurarea accesului la o rețea de comunicații, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informația transmisă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) transmiterea nu a fost initiata de furnizorul de servicii;

b) alegerea persoanei care receptioneaza informația transmisă nu a aparținut furnizorului de servicii;

c) conținutul informatiei transmise nu a fost influentat în niciun fel de către furnizorul de servicii, în sensul că nu i se poate atribui nici selecția și nicio eventuala modificare a acestei informații.

(2) Transmiterea informatiei și asigurarea accesului, menționate la alin. (1), includ și stocarea automată, intermediara și temporară a informatiei transmise, în măsura în care aceasta operație are loc exclusiv în scopul ca informația respectiva sa tranziteze rețeaua de comunicații și cu condiția ca informația sa nu fie stocata pentru o perioadă care depășește în mod nejustificat durata necesară transmiterii ei.

Articolul 13

Stocarea temporară a informatiei, stocarea-caching Dacă un serviciu al societății informationale consta în transmiterea într-o rețea de comunicații a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru stocarea automată, intermediara și temporară a informatiei transmise, în măsura în care aceasta operație are loc exclusiv în scopul de a face mai eficienta transmiterea informatiei către alți destinatari, la cererea acestora, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) furnizorul de servicii nu aduce modificări informatiei transmise;

b) furnizorul de servicii îndeplinește condițiile legale privind accesul la informația respectiva;

c) furnizorul de servicii respecta regulile sau uzanțele referitoare la actualizarea informatiei, astfel cum acestea sunt larg recunoscute și aplicate în industrie;

d) furnizorul de servicii nu împiedica utilizarea legală de către orice persoană a tehnologiilor larg recunoscute și aplicate în industrie, în vederea obținerii de date despre natura sau utilizarea informatiei;

e) furnizorul de servicii acționează rapid în vederea eliminării informatiei pe care a stocat-o sau în vederea blocarii accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul ca informația transmisă inițial a fost eliminata din rețeaua de comunicații ori ca accesul la ea a fost blocat sau faptul ca eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autorități publice.

Articolul 14 — Stocarea permanenta a informatiei, stocarea-hosting

(1) Dacă un serviciu al societății informationale consta în stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informația stocata la cererea unui destinatar, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) furnizorul de servicii nu are cunoștința despre faptul ca activitatea sau informația stocata este nelegală și, în ceea ce privește acțiunile în daune, nu are cunoștința despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte ca activitatea sau informația în cauza ar putea vătăma drepturile unui terț;

b) având cunoștința despre faptul ca activitatea sau informația respectiva este nelegală ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte ca activitatea ori informația în cauza ar putea vătăma drepturile unui terț, furnizorul de servicii acționează rapid în vederea eliminării sau a blocarii accesului la aceasta.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care destinatarul acționează sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii.

(3) Prevederile acestui articol nu vor afecta posibilitatea autorității judiciare sau administrative de a cere furnizorului de servicii sa înceteze ori sa prevină violarea datelor și, de asemenea, nu pot sa afecteze posibilitatea stabilirii unor proceduri guvernamentale de limitare sau întrerupere a accesului la informații.

Articolul 15 — Instrumente de căutare a informațiilor și legături cu alte pagini de web

(1) Furnizorul unui serviciu al societății informationale care facilitează accesul la informația furnizată de alți furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alți furnizori, prin punerea la dispoziție destinatarilor serviciului sau a unor instrumente de căutare a informațiilor sau a unor legături cu alte pagini de web, nu răspunde pentru informația în cauza, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) furnizorul nu are cunoștința despre faptul ca activitatea sau informația la care facilitează accesul este nelegală și, în ceea ce privește acțiunile în daune, nu are cunoștința despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte ca activitatea ori informația în cauza ar putea prejudicia drepturile unui terț;

b) având cunoștința despre faptul ca activitatea sau informația respectiva este nelegală ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte ca activitatea sau informația în cauza ar putea vătăma drepturile unui terț, furnizorul acționează rapid în vederea eliminării posibilității de acces oferite sau a blocarii utilizării acesteia.

(2) Furnizorul de servicii răspunde pentru informația în cauza atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorități publice.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care destinatarul acționează din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii.

Capitolul V – Supraveghere și control

Articolul 16 — Obligațiile furnizorilor de servicii

(1) Furnizorii de servicii sunt obligați sa informeze de îndată autoritățile publice competente despre activitățile cu aparenta nelegală desfășurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informațiile cu aparenta nelegală furnizate de aceștia.

(2) Furnizorii de servicii sunt obligați sa comunice de îndată autorităților prevăzute la alin. (1), la cererea acestora, informații care să permită identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care acești furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanenta a informatiei.

(3) Furnizorii de servicii sunt obligați sa intrerupa, temporar sau permanent, transmiterea într-o rețea de comunicații ori stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea informatiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o rețea de comunicații ori prestarea oricărui alt serviciu al societății informationale, dacă aceste măsuri au fost dispuse de autoritatea publică definită la art. 17 alin. (2); aceasta autoritate publică poate acționa din oficiu sau ca urmare a plângerii ori sesizării unei persoane interesate.

(4) Plângerea prevăzută la alin. (3) poate fi facuta de către orice persoană care se considera prejudiciata prin conținutul informatiei în cauza. Plângerea sau sesizarea se întocmește în forma scrisă, cu arătarea motivelor pe care se întemeiază, și va fi în mod obligatoriu datată și semnată. Plângerea nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiție, având același obiect și aceleași părți, a fost anterior introdusă.

(5) Decizia autorității trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii sau a sesizării ori, dacă autoritatea a acționat din oficiu, în termen de 15 zile de la data la care a fost emisă.

(6) Împotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competența. Cererea se judeca de urgenta, cu citarea părților. Sentinta este definitivă.

Articolul 17 — Autorități competente

(1) Autoritatea de reglementare în comunicații și tehnologia informatiei, denumita în continuare Autoritatea, este competența sa supravegheze și sa controleze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi și a normelor metodologice de aplicare a acesteia, să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute la art. 22.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autorități publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5, art. 13, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (3), art. 23 alin. (2) și art. 29 alin. (1), se înțelege acele autorități ale administrației publice sau, acolo unde este cazul, instanțe de judecată, a căror competența în materia respectiva este stabilită prin dispozițiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.

(3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informații necesare în vederea exercitării atribuțiilor sale, menționând baza legală și scopul solicitării, și poate stabili termene până la care aceste informații sa îi fie furnizate, sub sancțiunea prevăzută de prezenta lege.

(4) În vederea descoperirii și investigarii incalcarilor prevederilor prezentei legi și ale normelor sale de aplicare, Autoritatea acționează prin personalul de control împuternicit în acest scop.

(5) În exercitarea atribuțiilor de investigare personalul de control împuternicit în acest scop al Autorității sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informațiile care îi sunt necesare, menționând baza legală și scopul solicitării, și poate stabili termene până la care aceste informații sa îi fie furnizate, sub sancțiunea prevăzută de prezenta lege.

(6) Autoritatea dispune efectuarea de investigații, în condițiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane.

(7) Personalul de control împuternicit în acest scop al Autorității sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate să solicite declarații sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, sa sigileze, sa ridice orice registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidente, eliberand persoanei supuse investigatiei copii de pe originale, ori să obțină copii, lasandu-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat să facă inspecții inopinate, al căror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, și sa primească, la convocare sau la fața locului, informații și justificări.

(8) Organele administrației publice centrale și locale, precum și oricare alte instituții și autorități publice sunt obligate să permită personalului de control împuternicit în acest scop al Autorității sau, după caz, al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) accesul la documentele, datele și informațiile deținute de acestea, în măsura în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Autorității, fără a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date și informații.

(9) Personalul de control împuternicit în acest scop, primind acces la documentele, datele și informațiile menționate la alin. (8), este ținut la observarea stricta a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date și informații.

(10) Autoritatea sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constata încălcări ale legii penale.

(11) Autoritatea informează furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene și Comisia Europeană cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și cooperează cu autoritățile competente din alte state în vederea exercitării eficiente a supravegherii și controlului asupra activității furnizorilor de servicii.

(12) Autoritatea poate delega exercitarea atribuțiilor prevăzute în prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public, cu atribuții de supraveghere și control în domeniul telecomunicatiilor.

(13) Pentru scopurile aplicării prezentei legi, până la înființarea Autorității atribuțiile acesteia sunt îndeplinite de Ministerul Comunicatiior și Tehnologiei Informatiei.

Articolul 18 — Coduri de conduita

(1) Asociațiile și organizațiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecției consumatorilor, a minorilor ori a persoanelor cu handicap își pot elabora propriile coduri de conduita sau coduri comune cu Autoritatea și Ministerul Justiției, în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.

(2) Autoritatea și Ministerul Justiției vor urmări includerea în codurile de conduita prevăzute la alin. (1) în special a unor prevederi referitoare la:

a) soluționarea litigiilor pe cale extrajudiciara;

b) întreruperea, temporară sau permanenta, a transmiterii într-o rețea de comunicații sau a stocării informatiei furnizate de un destinatar al serviciului, în special prin eliminarea informatiei ori blocarea accesului la aceasta, a accesului la o rețea de comunicații sau a prestării oricărui alt serviciu al societății informationale;

c) protecția destinatarilor cu privire la efectuarea comunicărilor comerciale;

d) protecția minorilor și a demnității umane.

(3) Autoritatea și Ministerul Justiției susțin:

a) traducerea codurilor de conduita în limbi de circulație internationala;

b) facilitarea accesului la codurile de conduita prin mijloace electronice;

c) popularizarea codurilor de conduita la nivel național și transmiterea acestora, precum și a evaluărilor privind aplicarea și impactul lor practic către statele membre ale Uniunii Europene și către Comisia Europeană.

Capitolul VI – Soluționarea litigiilor

Articolul 19 — Acțiuni în justiție

(1) Persoanele care au calitate procesuala activa, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanței obligarea pârâtului la încetarea oricărei acțiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluării ei în viitor și obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

(2) Au calitate procesuala activa pentru introducerea acțiunii prevăzute la alin. (1):

a) persoanele fizice și juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevăzut de prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decât pe calea justiției;

b) asociațiile și organizațiile neguvernamentale prevăzute la art. 18 alin. (1);

c) Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor, oficiile pentru protecția consumatorilor județene și Oficiul pentru protecția consumatorilor al municipiului București;

d) entitatile constituite în scopul protecției consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(3) Acțiunea prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data acțiunii sau a abtinerii care a justificat introducerea ei.

(4) Persoanele care au calitate procesuala activa, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanței, pe cale de ordonanța președințială, încetarea oricărei acțiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Articolul 20 — Soluționarea litigiilor pe cale extrajudiciara

(1) Furnizorii de servicii și destinatarii pot supune litigiile născute între ei arbitrajului, în condițiile prevăzute de lege, precum și celorlalte cai extrajudiciare de soluționare a litigiilor, prevăzute de codurile de conduita elaborate potrivit art. 18.

(2) Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul soluționării litigiilor pe cale extrajudiciara este posibila în condițiile prevăzute de lege.

Capitolul VII – Sancțiuni civile și contravenționale

Articolul 21

Nulitatea relativă a contractelor privind servicii ale societății informationale Orice contract privind furnizarea de servicii ale societății informationale este anulabil la cererea destinatarului, dacă a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:

a) nu a pus la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu a furnizat toate aceste informații, sau a furnizat informații inexacte;

b) nu a pus la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile menționate la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informații, sau a furnizat informații inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);

c) a încălcat obligația prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);

d) a încălcat obligația prevăzută la art. 8 alin. (4).

Articolul 22

Contravenții Constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sa constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 50.000 lei fapta furnizorului de servicii care:

a) efectuează comunicări comerciale incalcand condițiile stabilite la art. 6 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-d);

b) nu pune la dispoziție destinatarilor și autorităților publice, în condițiile prevăzute de lege, informațiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizează toate aceste informații, sau furnizează informații inexacte;

c) nu pune la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu furnizează toate aceste informații, sau furnizează informații inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);

d) încalcă obligația prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);

e) încalcă obligația prevăzută la art. 8 alin. (4);

f) încalcă obligația prevăzută la art. 9 alin. (3);

g) încalcă obligațiile prevăzute la art. 16 alin. (1)-(3);

h) nu furnizează informațiile solicitate potrivit art. 17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizează toate aceste informații, sau furnizează informații inexacte.

Articolul 23 — Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor

(1) Constatarea contravenției prevăzute la art. 22 lit. a) și aplicarea sancțiunii corespunzătoare se fac, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu, de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității de reglementare în comunicații și tehnologia informatiei sau ai autorității de supraveghere prevăzute de Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității sau ai celorlalte autorități publice competente, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.

(3) Constatarea contravențiilor se poate face, în toate cazurile, și de către ofițerii sau subofiterii*) de poliție.

(4) Contravențiilor prevăzute la art. 22 le sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

_____________

Notă

*) Gradul militar "subofițer de poliție" a fost înlocuit cu gradul profesional "agent de poliție" prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002.

Capitolul VIII – Infracțiuni săvârșite în legătură cu emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operațiuni financiare

Articolul 24 — Falsificarea instrumentelor de plată electronică

(1) Falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeași pedeapsa se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite de o persoană care, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu:

a) realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11; sau

b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau

c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11.

(4) Tentativa se pedepsește.

Articolul 25

Deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică Fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Articolul 26

Falsul în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică Declararea necorespunzătoare adevărului, facuta unei instituții bancare, de credit sau financiare ori oricărei alte persoane juridice autorizate în condițiile legii sa emita instrumente de plată electronică sau sa accepte tipurile de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11, în vederea emiterii sau utilizării unui instrument de plată electronică, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația facuta servește pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Articolul 27 — Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos

(1) Efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsa se sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea neautorizata a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3) Cu aceeași pedeapsa se sancționează transmiterea neautorizata către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11.

(4) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt săvârșite de o persoană care, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu:

a) realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11; sau

b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau

c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11.

(5) Tentativa se pedepsește.

Articolul 28 — Acceptarea operațiunilor financiare efectuate în mod fraudulos

(1) Acceptarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, cunoscând ca este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimțământul titularului sau, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsa se sancționează acceptarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, cunoscând ca este efectuată prin utilizarea neautorizata a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3) Tentativa se pedepsește.

Articolul 29 — Constatarea și judecarea infracțiunilor

(1) Infracțiunile prevăzute în prezenta lege se constata de către autoritățile publice competente, care înaintează actul de constatare la organul local de urmărire penală.

(2) Infracțiunile prevăzute la art. 24 și 25 se judeca, în prima instanța, de către tribunal.

(3) Prevederile prezentului capitol se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedura penală.

Capitolul IX – Dispoziții finale

Articolul 30

Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societății informationale În cazul oricărui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societății informationale, declansat între furnizorul serviciului respectiv și un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 5, 6, 8 și 9 revine furnizorului de servicii dacă destinatarul are calitatea de consumator.

Articolul 31

Abrogarea unor dispoziții contrare Litera f) a articolului 6 din Ordonanța Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 51/2003, se abroga.

Articolul 32 — Intrarea în vigoare și aplicarea legii

(1) În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informatiei va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.

(2) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se pune în aplicare la 3 luni de la data intrării în vigoare.

* Prezenta lege transpune Directiva 2000/31/CE referitoare la anumite aspecte juridice privind serviciile societății informationale, în special comerțul electronic în piața interna, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 178/2000.