LEGE nr. 32/1991

Notă

*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 35 din 15 iunie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 21 iunie 1993, dîndu-se articolelor o noua numerotare.

Legea nr. 32/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 70 din 3 aprilie 1991.

Articolul 1

Veniturile sub forma de salarii și alte drepturi salariale realizate de către persoanele fizice române sau străine, pe teritoriul României, sunt supuse impozitului potrivit prevederilor prezentei legi.

Se considera salarii realizate pe teritoriul României salariile plătite în bani și în natura primite de către salariați de la persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul pe teritoriul României, precum și salariile primite din străinătate de către persoanele care își desfășoară activitatea în România.

Nu se supun prevederilor alin. 1 și 2 salariile și indemnizațiile în valută, stabilite în cuantum net, plătite de instituțiile publice române personalului român care își desfășoară activitatea în cadrul misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și altor forme de reprezentare a României în străinătate.

Articolul 2

Venitul sub forma de salariu și alte drepturi salariale impozabile cuprinde totalitatea sumelor primite în cursul unei luni, indiferent de perioada la care se referă și care sunt realizate din:

a) salariile de orice fel;

b) sporurile de orice fel;

c) indemnizațiile de orice fel;

d) stimulentele din fondul de participare la profituri, recompensele și premiile de orice fel;

e) sumele plătite din fondul asigurărilor sociale în caz de incapacitate temporară de muncă și de maternitate;

f) sumele plătite pentru concediul de odihnă;

g) orice alte cistiguri, în bani și în natura, primite ca plata a muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice, după caz, la care sunt angajați, inclusiv cele acordate în baza contractului colectiv de muncă, cu excepția celor în natura acordate personalului casnic angajat;

h) sumele plătite salariaților sub forma de indexare sau compensare, ca urmare a creșterii prețurilor și tarifelor;

i) sumele plătite membrilor fondatori ai unei societăți comerciale, constituite prin subscripție publică, din cota de participare la profitul net, conform art. 30 din Legea nr. 31/1990.

Evaluarea produselor acordate ca plata în natura se face la prețul de vînzare practicat de unitate pentru produsele din producția proprie și la prețul de aprovizionare, pentru alte produse, iar în cazul serviciilor, pe baza tarifelor pentru aceste servicii. Prețurile și tarifele sunt cele practicate la data efectuării plății în natură.

Articolul 3

Prin derogare de la prevederile articolului precedent, salariile și alte drepturi salariale sau diferențe din acestea plătite pe trecut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive, din propria inițiativa a persoanei fizice sau juridice plătitoare sau ca urmare a procedurii prevăzute în art. 13 din prezenta lege, se defalca în vederea impunerii pe lunile la care se referă, cumulindu-se cu celelalte drepturi primite în lunile respective.

Prevederile alin. 1 se aplică și pentru diferențele de salarii care privesc perioade anterioare lunilor în care se plătesc, acordate în baza actelor normative privind salarizarea, precum și în cazul indemnizațiilor aferente concediului de odihnă, când durata acestuia se desfășoară pe o perioadă mai mare de o luna calendaristică, și al sumelor plătite pe baza prevederilor de la art. 2 lit. i).

Articolul 4

Se impozitează, în condițiile prevederilor prezentei legi, și următoarele drepturi bănești cuvenite persoanelor fizice:

a) câștigurile salariaților zilieri sau temporari;

b) onorariile încasate de avocați prin barouri;

c) sumele realizate de medici și personalul sanitar de la policlinicile cu plata;

d) sumele obținute din colaborări de orice natura;

e) onorariile încasate din expertize de orice fel;

f) drepturile bănești pentru invenții și inovații.

Sumele plătite pentru invenții și inovații în cursul unui an calendaristic se defalca în vederea impunerii pe cele 12 luni ale anului, cumulindu-se cu alte recompense de aceasta natura plătite de unitate în cursul anului respectiv, chiar dacă valoarea acestora este aferentă unei perioade mai mari de un an.

În cazul în care suma plătită este aferentă unei perioade mai mici de un an, aceasta se defalca, în vederea impunerii, pe lunile la care se referă. Aceste drepturi nu se cumulează, în vederea impozitării, cu celelalte venituri realizate la unitatea unde salariații au funcția de baza.

Articolul 5

Nu se cuprind în venitul lunar impozabil și nu se impun:

a) sumele plătite în baza contractelor de muncă, a statutelor sau a dispozițiilor legale, cu ocazia mutării sau transferării în interesul serviciului a unui salariat într-o alta localitate, sumele plătite pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în interesul serviciului, precum și indemnizațiile care se plătesc la încadrarea în funcție;

b) sumele primite de salariați pentru munca prestată în perioada preavizului de concediere;

c) ajutoarele ce se acordă, în condițiile legii, din fondul de asigurări sociale și din fondul de asistența socială, precum și ajutoarele, acordate din fondul de salarii, pentru nașteri și în caz de deces al salariaților;

d) pensiile de orice fel;

e) alocațiile, indemnizațiile și orice alte sume de aceasta natura acordate persoanelor cu copii, cu excepția celor de la art. 2 lit. e), precum și alocațiile de întreținere acordate persoanelor cărora li s-au dat în plasament familial sau li s-au încredințat minori;

f) masa gratuita și alimentația antidot, acordate în natura potrivit legii.

Articolul 6

Sunt scutite de plată impozitului prevăzut de lege următoarele categorii de persoane:

a) corespondenții de presa străini, pentru salariile pe care le primesc, sub condiția reciprocității;

b) elevii, studenții și doctoranzii, pentru burse;

c) persoanele care, în cursul aceleiași luni, obțin venituri sub forma de salarii și alte drepturi salariale, de până la 7.600 lei, de la unitatea unde au funcția de baza;

d) invalizii de gradul I sau II, veteranii de război, precum și persoanele handicapate, definite potrivit Legii privind protecția specială a persoanelor handicapate, încadrabile în gradul I sau II de invaliditate, pe baza certificatelor emise de comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege;

e) urmașii eroilor-martiri ai Revoluției, răniții, precum și pensionării de invaliditate care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă în lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, stabiliți prin Legea nr. 42/1990*);

f) militarii în termen, elevii și studenții militari, pentru drepturile bănești primite.

Articolul 7

Impozitul pe salarii se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, asupra totalității venitului realizat în luna expirată de către fiecare salariat, pe baza următoarelor cote:

Venitul lunar impozabil Impozitul lunar

- lei - - lei - până la 2.700 5%

2.701 - 3.000 135

8% pentru ceea ce depășește 2.700

3.001 - 4.000 159

14% pentru ceea ce depășește 3.000

4.001 - 6.800 299

17% pentru ceea ce depășește 4.000

6.801 - 11.000 775

18% pentru ceea ce depășește 6.800

11.001 - 16.400 1.531

19% pentru ceea ce depășește 11.000

16.401 - 27.700 2.557

20% pentru ceea ce depășește 16.400

27.701 - 38.600 4.817

21% pentru ceea ce depășește 27.700

38.601 - 54.900 7.106

22% pentru ceea ce depășește 38.600

54.901 - 82.400 10.692

25% pentru ceea ce depășește 54.900

82.401 - 110.000 17.567

28% pentru ceea ce depășește 82.400

110.001 - 137.500 25.295

32% pentru ceea ce depășește 110.000

137.501 - 157.400 34.095

36% pentru ceea ce depășește 137.500

peste 157.400 41.259

40% pentru ceea ce depășește 157.400

Notă

*) A se vedea republicarea din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 21 august 1992.

Partea din totalul venitului lunar impozabil care depășește nivelul de 300.000 lei se impune cu cota de 60%.

În cazul când, prin aplicarea acestor cote de impozit, venitul lunar net al unui salariat, realizat la unitatea unde are funcția de baza, s-ar reduce sub 7.600 lei, impozitul se diminuează, astfel încât să se asigure realizarea acestui venit.

Veniturile sub forma de salarii și alte drepturi salariale primite de salariați pentru munca prestată în afară funcției de baza și a unității deținătoare a cărții de muncă se impozitează separat, pe fiecare loc de muncă, cu cotele prevăzute la alin. 1 al acestui articol, impozitul majorindu-se cu 30%.

În cazul salariilor și altor drepturi salariale în valută, impozitul datorat se calculează prin transformarea în lei, la cursul de schimb valutar în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata, după care impozitul în lei, stabilit pe baza cotelor de la alin. 1, se transforma, se retine și se vărsa la buget în valută, la același curs.

O dată cu indexarea, precum și în cazul acordării de compensare la salarii, Guvernul va modifica în mod corespunzător tranșele de venit lunar impozabil prevăzute la alin. 1, nivelul sumei stabilite la alin. 2 și 3 din prezentul articol, precum și al sumei menționate la art. 6 lit. c), din prezenta lege, pentru a nu anula efectul indexării sau al compensării acordate.

Articolul 8

Impozitul pe salarii se calculează de plătitorii acestora și se retine lunar din sumele cuvenite la a doua chenzina.

Pentru drepturile bănești din categoria celor prevăzute la art. 4 din prezenta lege, impozitul se calculează și se retine la fiecare plata, prin cumulare cu sumele plătite anterior în cursul aceleiași luni, de către același plătitor.

În situația în care plătitorul are cont bancar, impozitul se retine și se vărsa o dată cu ridicarea sumelor pentru plata celei de-a doua chenzine.

Băncile sunt obligate sa verifice cu ocazia ridicării sumelor pentru plata salariilor în țara ori către sau din străinătate reținerea și vărsarea la bugetul administrației centrale de stat a impozitului pe salarii.

Articolul 9

Impozitul pe salarii reținut în plus se restituie salariaților respectivi de plătitorul acestora în termen de 30 de zile de la data constatării plusului.

Restituirea sumelor reținute în plus se poate face pe o perioadă de 3 ani în urma de la data reținerii.

Impozitul pe salarii nereținut la timp sau în cuantumul legal se retine de plătitorul venitului, de la salariații respectivi, pe o perioadă de 3 ani în urma de la data constatării. Reținerea se poate face, în rate egale, în cel mult 12 luni de la data constatării nereținerilor.

În cazul în care impozitul pe salarii nu mai poate fi recuperat de la salariatul în cauza, acesta se suporta de plătitorul salariului.

Articolul 10

Persoanele fizice sau juridice care în exercitarea activității folosesc salariați sunt obligate să depună semestrial la organul financiar pe raza căruia își au sediul sau domiciliul o dare de seama privind calcularea, reținerea și vărsarea la bugetul administrației publice centrale a impozitului pe salarii.

Agenții economici cu profil special, definiți potrivit legii, vor depune aceasta dare de seama la Ministerul Finanțelor.

Articolul 11

Pentru nevărsarea la termen a impozitului pe salarii se aplică o majorare de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere *).

Articolul 12

Controlul privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii se efectuează de organele fiscale la care plătitorii de salarii sunt obligați să depună dările de seama privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii.

Articolul 13

Împotriva modului în care se aplică prevederile prezentei legi de către persoanele fizice sau juridice la care sunt angajați, salariații se pot adresa cu plîngere direct acestora, în termen de 30 de zile de la data reținerii impozitului. Persoana fizica sau juridică care a făcut angajarea este obligată ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării plingerii, sa procedeze la reverificarea modului de determinare a venitului lunar impozabil și a impozitului de plată și sa emita o decizie care să cuprindă rezultatele reverificării.

Decizia se va comunică salariatului în cauza.

Articolul 14

În termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei date de cel care a făcut angajarea, salariatul poate face contestație adresată direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat, pe a carei raza teritorială își are domiciliul sau sediul persoana fizica sau juridică al carei angajat este, aceasta fiind obligată sa o rezolve în termen de 30 de zile de la înregistrare. Soluționarea contestației se face printr-o decizie care se comunică salariatului în cauza.

În termen de 30 de zile de la comunicare, împotriva deciziei date de direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat, salariatul poate face apel la Ministerul Finanțelor, care, în termen de 40 de zile de la înregistrare, este obligat sa-l soluționeze. Soluția data de Ministerul Finanțelor este definitivă și se comunică salariatului în cauza.

Articolul 15

Contestațiile și apelurile privind impozitul pe salarii sunt scutite de plată taxei de timbru.

Articolul 16

Ministerul Finanțelor poate acorda, în cazuri temeinic justificate, eșalonări sau aminari la plata impozitului pe salarii și eșalonări, aminari, reduceri sau scutiri la plata majorărilor de întârziere.

Articolul 17

Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:

a) nedepunerea în termen de 15 zile de la încheierea semestrului a dării de seama privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii;

b) refuzul de a pune la dispoziția organelor fiscale documentele privind modul de calculare, reținere și vărsare la bugetul de stat a impozitului pe salarii.

Contravenția de la lit. a) se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei, iar contravenția de la lit. b), cu amendă de la 100.000 lei la 200.000 lei **).

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute de prezenta lege se fac de organele de specialitate din Ministerul Finanțelor și unitățile sale teritoriale, în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptelor respective.

Actele de constatare întocmite de organele împuternicite să constate și să aplice amenzi constituie titluri executorii, în condițiile legii, după rămînerea lor definitivă. -------------------------- NOTĂ:

Nivelul sumelor prevăzute la art. 6 lit. c), tranșele de venituri lunare impozabile cuprinse în art. 7 alin. 1, precum și nivelul sumelor stabilite în art. 7 alin. 2 și 3 din lege nu sunt indexate potrivit Hotărârii Guvernului nr. 243 din 7 iunie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 11 iunie 1993.

Notă

*) A se vedea și Ordonanța Guvernului nr. 14 din 17 august 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 26 august 1992, ale carei prevederi s-au aplicat începând cu data de 1 septembrie 1992.

Notă

**) A se vedea și pct. IV din anexa la Ordonanța Guvernului nr. 23 din 21 august 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 28 august 1992.

Băncile vor pune în aplicare aceste titluri fără acceptul plătitorilor.

Articolul 18

Prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25, 26 și 27, se aplică și în cazul contravențiilor prevăzute la art. 17 din prezenta lege.

Articolul 19

Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanțelor va elabora instrucțiuni metodologice privind tehnica de calcul al impozitului pe salarii, formularistica corespunzătoare și atribuțiile și răspunderile organelor fiscale privind aplicarea acestei legi, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României *).

Articolul 20

Aplicarea prevederilor prezentei legi nu afectează salariile tarifare nete existente la 31 decembrie 1990.

Articolul 21

Pentru asigurarea, de regula, a aceluiași cuantum al veniturilor nete, adaosurile stabilite sub forma de procente din salariul tarifar se mențin la același nivel și se vor aplica la salariile de baza.

Adaosurile, premiile și indemnizațiile care, potrivit legii, sunt stabilite în sume fixe nete se vor transforma în sume brute prin majorarea acestora cu 30%.

Articolul 22

Drepturile de salarizare acordate după intrarea în vigoare a prezentei legi se stabilesc în sume brute.

Articolul 23

Drepturile privind indemnizațiile acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat și concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârsta de până la un an se calculează, în continuare, pe baza cotelor stabilite, potrivit legii, aplicate la salariile brute care constituie baza de calcul.

De asemenea, pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile militare și pensia suplimentară se calculează, în continuare, pe baza cotelor existente, potrivit legii, la data aplicării prezentei legi.

În cazul în care, în perioada luată în considerare la stabilirea pensiilor, sunt cuprinse atât salariile nete, cît și salariile brute, baza de calcul a pensiilor o constituie media acestor salarii determinate potrivit legii.

Articolul 24

Pentru stabilirea, potrivit legii, a alocației de stat pentru copii, chiriilor pentru locuintele din fondul locativ de stat, a burselor pentru elevi și studenți, precum și a contribuției părinților pentru întreținerea copiilor în crese și grădinițe, se iau în considerare salariile tarifare nete, respectiv veniturile nete determinate potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 1990.

Articolul 25

Suma neta de 750 lei lunar acordată începând cu data de 1 noiembrie 1990 pentru indexarea salariilor ca urmare a liberalizarii prețurilor și tarifelor se stabilește în cuantum brut de 975 lei lunar.

Articolul 26

Contribuția de 3% pentru pensia suplimentară se calculează asupra salariului de baza, inclusiv sporul de vechime aferent, iar contribuția de 1% datorată de salariați pentru fondul de șomaj se calculează asupra salariului de baza.

Articolul 27

În vederea stabilirii indemnizațiilor cuvenite pentru concedii legale de odihnă, veniturile nete lunare primite de către salariați anterior aplicării prezentei legi vor fi transformate în venituri brute pe baza tabelelor de calcul al impozitului pe salarii utilizate pentru persoanele cu copii.

Articolul 28

În situațiile în care, pentru evitarea dublei impuneri, exista convenții sau alte acorduri internaționale la care România este parte, se aplică cu privire la impozitul pe salarii prevederile din acele convenții sau acorduri.

Articolul 29

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 1/1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire la unitățile socialiste de stat, art. 16 - 18 din Legea nr. 2/1977 privind impozitul agricol, art. 3 din Legea nr. 4/1990 privind remunerarea și alte drepturi ale Președintelui României, senatorilor și deputaților, art. 9 și anexa nr. 2 din Decretul nr. 279/1983 privind reglementarea asistenței medicale cu plata, Decretul nr. 409/1985 privind majorarea contribuției persoanelor fără copii, art. 3-7, 9 și 10 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 545/1970 privind reglementarea unor impozite pe veniturile populației, art. 7, art. 14 alin. 3 și anexa nr. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1222/1990 privind regimul impozitelor și taxelor aplicabile reprezentantelor din România ale societăților comerciale sau organizațiilor economice străine, Hotărârea Guvernului nr. 52/1991 privind impozitul pe salarii, precum și orice alte dispoziții contrare**).

Articolul 30 — Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 aprilie 1991

. --------------- Notă

*) A se vedea Instrucțiunile nr. 115665 din 12 iunie 1991, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 24 iunie 1991, și Precizările Ministerului Finanțelor nr. 116189 din 3 iulie 1992, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1992.

Notă

**) Conform pct. III alin. 2 din Legea nr. 35/1993, începând cu data de 1 iulie 1993 se abroga prevederile art. 2 din H.C.M. nr. 545/1970 privind reglementarea unor impozite pe veniturile populației, cap. IV din anexa la Ordonanța Guvernu- lui nr. 23/1992 privind modificarea unor sancțiuni contravenționale, aprobată prin Legea nr. 114/1992, art. 3 alin. 2 din Legea nr. 58/1992, precum și orice alte dispoziții contrare.

Notă

Fac excepție prevederile art. 11, care au intrat în vigoare la data de 1 septembrie 1992, precum și cele ale art. 1 alin. 2 și 3, art. 2 alin. 1 lit. g) și i) și alin. 2, art. 3 alin. 2, art. 4 lit. f), art. 5 lit. c) și f), art. 6 lit. c) și d), art. 7, art. 9 alin. 3, art. 16, 17 și 18, care intră în vigoare la data de 1 iulie 1993.