ORDIN nr. 135 din 10 februarie 2010
ORDIN nr. 135 din 10 februarie 2010 privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul I al anului 2010
Intră rapid în contul tău InfoDosar pentru dosare urmărite, notificări și activitate recentă.
Intră rapid în contul tău InfoDosar pentru dosare urmărite, notificări și activitate recentă.
Urmărește inteligent dosarul din instanță.
Primești notificări la fiecare modificare.
Din anul 2015, zi de zi!
ORDIN nr. 84 din 4 februarie 2010 privind publicarea acceptării Codului de standarde internaționale și practici recomandate pentru investigația privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime (Codul de investigație a accidentelor), adoptat de Organizația Maritimă Internațională prin Rezoluția MSC.255(84) a Comitetului Securității Maritime din 16 mai 2008
În temeiul art. 2 pct. 18, art. 4 alin. (2) și art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, cu modificările și completările ulterioare, ministrul transporturilor și infrastructurii emite următorul ordin:
Articolul 1
Se publică Codul de standarde internaționale și practici recomandate pentru investigația privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime (Codul de investigație a accidentelor), adoptat de Organizația Maritimă Internațională, prin Rezoluția MSC.255(84) a Comitetului Securității Maritime din 16 mai 2008, cod intrat în vigoare pentru România la data de 1 ianuarie 2010, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
Direcția generală de control va lua măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Articolul 3
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
București, 4 februarie 2010.
Nr. 84.
Anexa
REZOLUȚIA MSC. 255 (84) (adoptată la 16 mai 2008) Adoptarea Codului de standarde internaționale și practici recomandate pentru investigația privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime (Codul de investigație a accidentelor) Comitetul Securității Maritime, reamintind art. 28 lit. (b) al Convenției Organizației Maritime Internaționale referitor la funcția Comitetului, luând notă cu îngrijorare că, în ciuda celor mai susținute eforturi ale Organizației, continuă să se producă accidente și incidente soldate cu pierderi de vieți omenești, pierderi de nave și poluare a mediului marin, luând notă, de asemenea, că siguranța navigatorilor și a pasagerilor, precum și protecția mediului marin pot fi îmbunătățite prin rapoarte corecte și prompte care să identifice circumstanțele și cauzele accidentelor și incidentelor maritime, luând notă în plus de importanța Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării, încheiată la Montego Bay pe data de 10 decembrie 1982, precum și a dreptului maritim internațional uzual, luând notă suplimentar de responsabilitățile statelor de pavilion în conformitate cu prevederile Convenției internaționale pentru ocrotirea vieții omenești pe mare 1974 (Regula I/21) (denumită în continuare Convenția), Convenția internațională privind liniile de încărcare 1966 (art. 23) și Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave 1973 (art. 12), de a efectua investigații ale accidentelor și de a furniza Organizației constatările relevante, considerând necesitatea de a asigura că toate accidentele maritime foarte grave sunt investigate, considerând, de asemenea, și liniile directoare privind tratamentul echitabil al navigatorilor în caz de accident maritim [Rezoluția A.987 (24)], recunoscând că investigația și analiza corespunzătoare a accidentelor și incidentelor maritime pot spori gradul de conștientizare asupra cauzelor accidentelor, conducând la măsuri de remediere, inclusiv la o mai bună pregătire profesională, cu scopul de a îmbunătăți siguranța vieții pe mare și protecția mediului marin, recunoscând necesitatea unui cod care să furnizeze, în măsura în care legislația națională permite, un standard pentru abordarea investigației accidentului și incidentului maritim cu scopul de a preveni accidentele și incidentele maritime în viitor, recunoscând, de asemenea, natura internațională a transportului maritim și nevoia de cooperare între guvernele care au un interes deosebit într-un accident sau incident maritim, în scopul stabilirii circumstanțelor și cauzelor acestora, luând notă de Rezoluția MSC.257 (84), prin care se adoptă modificările la cap. XI-1 din Convenție, care fac obligatorii părțile I și II ale Codului de standarde internaționale și practici recomandate pentru investigația privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime, prin Convenție, luând în considerare la cea de a optzeci și patra sesiune textul propus al Codului de investigație a accidentelor: 1. adoptă Codul de standarde internaționale și practici recomandate pentru investigația privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime (Codul de investigație a accidentelor), prevăzut în anexa la prezenta rezoluție; 2. invită guvernele contractante la Convenție să ia notă de intrarea în vigoare a Codului la data de 1 ianuarie 2010, odată cu intrarea în vigoare a amendamentelor la Regula XI-1/6 a Convenției; 3. solicită secretarului general al Organizației să transmită copii certificate ale prezentei rezoluții și textul Codului cuprins în anexă la toate guvernele contractante la Convenție; 4. mai departe solicită secretarului general al Organizației să transmită copii ale prezentei rezoluții și textul Codului cuprins în anexă la toți membrii Organizației care nu sunt guverne contractante la Convenție.
Partea I
Dispoziții generale
Notă
*) Referirea este făcută la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), art. 94 sau Cerințe ale legilor internaționale și uzuale.
Notă
**) Referirea este făcută la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), art. 2 sau Cerințe ale legilor internaționale și uzuale.
Atunci când următorii termeni sunt folosiți în standardele obligatorii și practicile recomandate pentru investigațiile privind siguranța maritimă, aceștia vor avea următoarele semnificații. 2.1. Un agent înseamnă orice persoană, fizică sau juridică, angajată în numele proprietarului, navlositorului sau al operatorului unei nave sau al proprietarului mărfii, să furnizeze servicii în domeniul transportului maritim, inclusiv aranjamente manageriale pentru nava care este subiectul unei investigații privind siguranța maritimă. 2.2. Un factor cauzal înseamnă acțiuni, omisiuni, evenimente sau condiții, fără de care: 1. accidentul sau incidentul maritim nu s-ar fi produs; sau 2. consecințele nefavorabile în legătură cu accidentul sau incidentul maritim nu s-ar fi produs sau nu ar fi fost atât de grave; 3. o altă acțiune, omisiune, eveniment sau condiție în legătură cu cele rezultate la pct. 1 sau 2 probabil nu s-ar fi produs. 2.3. Statul costier înseamnă un stat în al cărui teritoriu, inclusiv marea sa teritorială, se produce un accident sau incident maritim. 2.4. Zona economică exclusivă înseamnă zona economică exclusivă, așa cum este definită de art. 55 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării. 2.5. Stat de pavilion înseamnă un stat al cărui pavilion o navă are dreptul să-l arboreze. 2.6. Marea liberă înseamnă marea liberă, așa cum este definită de art. 86 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării. 2.7. Parte interesată înseamnă o organizație sau o persoană care, așa cum a fost determinat de către statul (ele) care efectuează investigația privind siguranța maritimă, are interese importante, drepturi sau așteptări legitime în legătură cu rezultatul investigației privind siguranța maritimă. 2.8. Codul internațional pentru managementul siguranței (ISM) înseamnă Codul internațional de management pentru exploatarea în siguranță a navelor și pentru prevenirea poluării, așa cum a fost adoptat de către Organizație prin Rezoluția A.741 (18), cu modificările ulterioare. 2.9. Accident maritim este un eveniment sau o succesiune de evenimente, care a/au avut loc în legătură directă cu operarea unei nave și care a/au avut ca rezultat următoarele: 1. moartea sau rănirea gravă a unei persoane; 2. pierderea unei persoane de pe o navă; 3. pierderea, presupusa pierdere sau abandonul unei nave; 4. pagube materiale la o navă; 5. eșuarea, scoaterea din funcțiune sau implicarea într-o coliziune a unei nave; 6. pagube materiale la infrastructura maritimă, din afara unei nave, care ar pune grav în pericol siguranța navei, a unei alte nave sau a unei persoane; sau 7. degradarea gravă a mediului sau posibila degradare gravă a mediului, rezultate din avarierea unei sau a mai multor nave. Totuși un accident maritim nu include un act intenționat sau o omisiune cu intenția de a aduce prejudicii siguranței unei nave, unei persoane sau mediului. 2.10. Un incident maritim înseamnă un eveniment sau o serie de evenimente, altele decât un accident maritim, care s-au petrecut în legătură directă cu operarea unei nave, care au pus în pericol sau, dacă nu ar fi fost corectate, ar fi pus în pericol siguranța navei, persoanele de la bordul acesteia, orice altă persoană sau mediul. Oricum, un incident maritim nu include un act intenționat sau o omisiune, cu intenția de a aduce prejudicii siguranței unei nave, unei persoane sau mediului. 2.11. O investigație privind siguranța maritimă înseamnă o investigație sau o anchetă (oricum ar fi numită de către un stat), în cazul unui accident sau incident maritim, efectuată cu scopul de a preveni accidentele și incidentele maritime în viitor. Investigația include colectarea, analiza probelor, identificarea factorilor cauzali și efectuarea recomandărilor de siguranță, după caz. 2.12. Un raport de investigație privind siguranța maritimă înseamnă un raport care conține: 1. un rezumat care evidențiază circumstanțele care au stat la baza producerii accidentului sau incidentului maritim și care stabilește dacă s-au produs decese, vătămări corporale sau poluare ca rezultat al evenimentului; 2. identitatea statului de pavilion, armatori, operatori, compania așa cum este identificată în certificatul de management al siguranței, precum și societatea de clasificare (sub rezerva legislațiilor naționale în ceea ce privește confidențialitatea informațiilor); 3. unde este cazul, detaliile cu privire la dimensiunile și motoarele oricăror nave implicate, împreună cu descrierea echipajului, activitățile de rutină și alte aspecte, cum ar fi timpul în serviciu la bordul navei; 4. o descriere narativă detaliind circumstanțele accidentului sau incidentului maritim; 5. analiză și comentariu cu privire la factorii cauzali, inclusiv a oricăror factori mecanici, umani și organizaționali; 6. o discuție a constatărilor investigației privind siguranța maritimă, inclusiv identificarea problemelor de siguranță, precum și concluziile investigației; și 7. dacă este cazul, recomandări cu scopul de a preveni accidente și incidente maritime pe viitor. 2.13. Autoritatea de investigație privind siguranța maritimă înseamnă o autoritate dintr-un stat, responsabilă pentru a efectua investigații în conformitate cu prezentul cod. 2.14. Statul(ele) care efectuează investigația privind siguranța maritimă înseamnă statul de pavilion sau, după caz, statul sau statele care își asumă responsabilitatea pentru efectuarea investigației privind siguranța maritimă, după cum a fost de comun acord agreat, în conformitate cu prezentul cod. 2.15. Document al investigației înseamnă următoarele tipuri de documente colectate în scopul unei investigații privind siguranța maritimă: 1. toate declarațiile luate în scopul unei investigații privind siguranța maritimă; 2. toate comunicațiile între persoane în legătură cu exploatarea navei; 3. toate informațiile medicale sau personale referitoare la persoanele implicate în accidentul sau incidentul maritim; 4. toate documentele de analiză a informațiilor sau materiale probatorii obținute în cursul unei investigații privind siguranța maritimă; și 5. informații de la înregistratorul de date ale voiajului. 2.16. O pagubă materială în legătură cu un accident maritim înseamnă: 1. avaria care: 1.1. afectează în mod semnificativ integritatea structurală, performanțele sau caracteristicile operaționale ale infrastructurii maritime sau ale unei nave; și 1.2. necesită reparații majore sau înlocuirea unor componente importante sau a unor componente; sau 2. distrugerea infrastructurii maritime sau a navei. 2.17. Un navigator înseamnă orice persoană care este angajată sau angrenată ori lucrează, în orice calitate, la bordul unei nave. 2.18. O rănire gravă înseamnă rănirea suferită de o persoană care generează incapacitatea acelei persoane de a-și desfășura normal activitatea pentru mai mult de 72 de ore, considerate în perioada de 7 zile de la data când a suferit accidentul. 2.19. O degradare gravă a mediului este deteriorarea mediului care, așa cum a fost evaluată de statul(ele) afectat/e sau de către statul de pavilion, după cum este cazul, are drept rezultat un efect dăunător major asupra mediului. 2.20. Stat interesat în mod deosebit înseamnă: 1. un stat care este statul de pavilion al unei nave implicate într-un accident sau incident maritim; sau 2. un stat care este statul costier implicat într-un accident sau incident maritim; sau 3. un stat al cărui mediu a fost deteriorat grav sau în mod semnificativ de către un accident maritim (inclusiv mediul cu apele lui și teritoriile recunoscute de legislația internațională); sau 4. un stat în care consecințele unui accident sau incident maritim au cauzat pagube majore sau au pus în pericol acel stat sau insulele sale artificiale, instalațiile sau structurile asupra cărora are dreptul să își exercite jurisdicția; sau 5. un stat în care, ca urmare a unui accident maritim, cetățenii acelui stat și-au pierdut viața sau au suferit răniri grave; sau 6. un stat care are la dispoziția sa informații importante pe care statul care efectuează investigația privind siguranța maritimă le consideră utile în investigație; sau 7. un stat care din alte motive reprezintă un interes care este considerat important de către statul (ele) care efectuează investigația privind siguranța maritimă. 2.21. Marea teritorială înseamnă marea teritorială, așa cum este definită la secțiunea 2 din partea a II-a a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării. 2.22. Un accident maritim foarte grav înseamnă accidentul maritim care implică pierderea totală a navei sau un deces ori deteriorare gravă a mediului.
Partea a II-a
Standarde obligatorii
Guvernul fiecărui stat trebuie să furnizeze Organizației informații detaliate de contact ale autorității (lor), care efectuează investigații privind siguranța maritimă în cadrul statului lor.
Toate statele trebuie să se asigure că legislația lor națională dă dreptul investigatorului(lor), care efectuează o investigație privind siguranța maritimă, de a urca la bordul unei nave să intervieveze comandantul și membrii echipajului și oricare alte persoane implicate și să colecteze probe în scopul investigației privind siguranța maritimă.
Toate statele interesate în mod deosebit vor coopera în măsura în care este posibil cu statul(ele) care efectuează investigația privind siguranța maritimă. Statul(ele) care efectuează investigația privind siguranța maritimă va/vor asigura, în măsura în care este posibil*), participarea statelor interesate în mod deosebit. ------------ Notă
*) Referirea la "în măsura în care este posibil" poate semnifica, de exemplu, faptul că această cooperare sau participare este limitată din cauză că legislația națională nu permite cooperarea deplină sau participarea.
Statul(ele) care efectuează investigația privind siguranța maritimă se va/vor asigura că investigatorul(îi) care efectuează investigația privind siguranța maritimă este/sunt imparțial/imparțiali și obiectiv/obiectivi. Investigația privind siguranța maritimă trebuie să poată raporta asupra rezultatelor unei investigații privind siguranța maritimă, fără influențare sau amestec din partea oricărei persoane sau organizații care ar putea fi afectate de rezultatul investigației.
Partea a III-a
Practici recomandate
În cazul în care statul(ele) de pavilion, un stat de coastă (dacă este implicat) sau alte state interesate în mod deosebit încearcă să ajungă la un acord, în conformitate cu cap. 7 din partea a II-a, pentru a stabili care este/sunt statul(ele) care efectuează investigația privind siguranța maritimă în conformitate cu prezentul cod, următorii factori trebuie să fie luați în considerare: 1. dacă accidentul sau incidentul maritim a avut loc pe teritoriul, inclusiv în marea teritorială, al unui stat; 2. dacă ulterior producerii unui accident sau incident maritim, în marea liberă sau în zona exclusivă economică, nava sau navele implicate navighează în marea teritorială a unui stat; 3. resursele și angajamentul necesar al statului de pavilion și al altor state interesate în mod deosebit; 4. extinderea potențială a investigației privind siguranța maritimă și capacitatea statului de pavilion sau a unui alt stat interesat în mod deosebit de a face față acestei extinderi; 5. necesitatea ca investigatorul(îi) care efectuează o investigație privind siguranța maritimă să aibă acces la probe și luarea în considerare a statului sau a statelor cel mai bine plasate pentru a înlesni acest acces la probe; 6. orice efecte negative percepute sau concrete ale accidentului sau incidentului maritim asupra altor state; 7. naționalitatea echipajului, a pasagerilor și a altor persoane afectate de accidentul sau incidentul maritim.
În cazul în care, în cursul unei investigații privind siguranța maritimă, devine cunoscut sau este suspectat că o infracțiune s-a comis în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. b), c) și d) din Convenția pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranței navigației maritime din 1988, autoritatea care efectuează investigația privind siguranța trebuie imediat să se asigure că sunt informate autoritățile pentru securitate maritimă interesate.
Notă
*) Mențiunea "în măsura în care este posibil" poate fi considerat că exprimă, de exemplu, că participarea sau cooperarea este limitată, deoarece legislația națională face impracticabilă deplina cooperare sau participare. 21.3.1. Participarea trebuie să includă permisiunea acordată reprezentanților statului interesat în mod deosebit, pentru ca: 1. să ia interviu martorilor; 2. să cerceteze și să examineze probele și să facă copii ale documentelor; 3. să exprime păreri în legătură cu probele, să facă comentarii și să aibă opiniile corect reflectate în raportul final; și 4. să le fie transmis proiectul de raport și rapoartele finale referitoare la investigația privind siguranța maritimă. 21.4. În măsura în care este posibil, statele interesate în mod deosebit trebuie să colaboreze cu statul(ele) care efectuează investigația privind siguranța maritimă prin asigurarea accesului la informații relevante pentru investigația privind siguranța maritimă. În măsura în care este posibil, investigatorului(lor) care efectuează o investigație privind siguranța maritimă trebuie, de asemenea, să i/li se permită accesul la inspectorii guvernamentali, ofițeri de garda de coastă, operatorii serviciului de trafic nave, piloți și alt personal maritim al unui stat interesat în mod deosebit. 21.5. Statul de pavilion al unei nave implicate într-un accident sau incident maritim trebuie să contribuie facilitând disponibilitatea echipajului pentru investigatorul(îi) care efectuează investigația privind siguranța maritimă.
Notă
**) Statele recunosc că există excepții de la principiile confidențialității informațiilor din documentele unei investigații privind siguranța maritimă, atunci când este necesar ca acestea să fie împărtășite cu persoane din afara investigației privind siguranța maritimă, în scopul realizării investigației. Un exemplu este cazul în care informațiile dintr-o probă înregistrată a unei investigații privind siguranța maritimă trebuie să fie date unui expert extern pentru analizare sau pentru o a doua opinie. Confidențialitatea ar căuta să asigure că informații importante nu sunt dezvăluite în mod necorespunzător pentru alte scopuri decât ale investigației privind siguranța maritimă, la un moment când încă nu s-a stabilit modul în care acestea vor ajuta la determinarea factorilor care au contribuit într-un accident sau incident maritim. Dezvăluirea neadecvată poate implica vinovății sau răspunderi asupra părților implicate în accidentul sau incidentul maritim. 23.2. Statele implicate într-o investigație privind siguranța maritimă în conformitate cu prezentul cod trebuie să asigure că orice probă înregistrată din posesia lor nu este dezvăluită în proceduri penale, civile, disciplinare sau administrative, în afară de cazul în care: 1. autoritatea competentă a statului pentru administrarea justiției decide că orice efect nefavorabil intern sau internațional, pe care divulgarea informațiilor l-ar putea avea asupra oricărei investigații privind siguranța maritimă prezente sau viitoare, este prevalat de interesul public în administrarea justiției: și
-------- Notă
Exemple de cazuri în care ar putea fi oportună dezvăluirea de informații dintr-un dosar al investigației de siguranță maritimă în procedurile penale, civile, disciplinare sau administrative pot include:
1. cazul în care o persoană care face obiectul procedurilor s-a angajat într-o acțiune cu intenția de a provoca un rezultatul distructiv; sau 2. cazul în care o persoană care face obiectul procedurilor a fost conștientă de un risc considerabil pentru producerea unui rezultat distructiv și, având în vedere circumstanțele cunoscute de el sau ea, nu se justifica asumarea riscului. 2. acolo unde este cazul, după circumstanțe, statul care a furnizat documentul unei investigații privind siguranța maritimă autorizează dezvăluirea acestuia. 23.3. Documentele investigației trebuie să fie incluse în raportul final sau în anexele acestuia, numai atunci când sunt pertinente pentru analiza accidentului sau incidentului maritim. Părți ale probelor, care nu sunt pertinente și care nu sunt incluse în raportul final, nu trebuie să fie dezvăluite. 23.4. Este necesar ca statele să furnizeze informații din documentele unei investigații privind siguranța maritimă către un stat interesat în mod deosebit, numai în cazul în care acest lucru nu va submina integritatea și credibilitatea oricărei investigații privind siguranța, care este efectuată de către statul sau statele care furnizează informațiile. 23.4.1. Statul care furnizează informații dintr-un document al unei investigații poate solicita statului care primește informațiile să își asume responsabilitatea de a păstra confidențialitatea lor.
Notă
*) A se vedea cap. 13, în care dispozițiile cu privire la furnizarea rapoartelor, la cerere, către părțile interesate pot fi în mod alternativ incluse ca dispoziții obligatorii. 25.4. În cazul în care legislația națională a statului care pregătește raportul investigației privind siguranța permite, nu trebuie admis ca proiectul și raportul final al investigației să fie folosite ca probe în proceduri legate de accidentul sau incidentul maritim care pot duce la măsuri disciplinare, condamnări penale sau la stabilirea răspunderii civile. 25.5. În orice fază a unei investigații privind siguranța maritimă pot fi recomandate măsuri provizorii de siguranță. 25.6. În cazul în care un stat interesat în mod deosebit nu este de acord cu o parte sau în totalitate cu raportul final al investigației privind siguranța maritimă, acesta poate prezenta raportul său propriu către Organizație.
ORDIN nr. 135 din 10 februarie 2010 privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul I al anului 2010
HOTĂRÂRE nr. 94 din 10 februarie 2010 pentru declasificarea unor informații secrete de stat emise de Ministerul Apărării Naționale
REZOLUȚIE MSC. nr. 255 (84) din 16 mai 2008 privind Adoptarea Codului de standarde internaționale și practici recomandate pentru investigația privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime (Codul de investigație a accidentelor)
COD DE STANDARDE INTERNAȚIONALE ȘI PRACTICI RECOMANDATE din 16 mai 2008 pentru investigația privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime (Codul de investigație a accidentelor)
Acest site folosește cookie-uri. Detalii