INSTRUCȚIUNI nr. 152/2024

INSTRUCȚIUNI nr. 152 din 20 septembrie 2024 pentru aplicarea în Ministerul Afacerilor Interne a Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor

EMITENT

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Publicate în

MONITORUL OFICIAL nr. 991 din 3 octombrie 2024

Având în vedere dispozițiile art. 8 alin. (2), art. 16, art. 20 alin. (3) și (5) și ale art. 21 alin. (6) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată, și ale art. III din Legea nr. 279/2023 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor,

în temeiul art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată, al art. 91^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare,

viceprim-ministrul,

ministrul afacerilor interne, emite următoarele instrucțiuni:

Capitolul I – Dispoziții generale

Articolul 1

Prezentele instrucțiuni reglementează modalitatea de aplicare în Ministerul Afacerilor Interne, denumit în continuare M.A.I., a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată, denumită în continuare ordonanța Guvernului.

Articolul 2

(1) Prevederile prezentelor instrucțiuni se aplică:

a) cadrelor militare în activitate;

b) soldaților și gradaților profesioniști;

c) elevilor și studenților din cadrul instituțiilor de învățământ din subordinea M.A.I.;

d) demnitarilor;

e) funcționarilor publici;

f) personalului contractual.

(2) Prevederile prezentelor instrucțiuni se aplică și cadrelor militare sau soldaților și gradaților profesioniști aflați în misiune în afara granițelor țării, precum și rezerviștilor voluntari ori rezerviștilor concentrați sau mobilizați, pe durata participării acestora la instruire sau la îndeplinirea unor misiuni.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) și (2) răspund material, potrivit prezentelor instrucțiuni, indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu calitatea pe care o aveau la momentul producerii acesteia.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt denumite în cuprinsul prezentelor instrucțiuni personal.

Articolul 3

(1) În aplicarea art. 1 din ordonanța Guvernului, personalul este obligat să apere patrimoniul M.A.I.

(2) Comandatul/Șeful unității stabilește pagubele pe baza cercetării administrative efectuate de către o comisie anume desemnată și este responsabil pentru recuperarea lor.

(3) Personalul care recunoaște paguba stabilită potrivit alin. (2) o poate acoperi de bunăvoie prin angajament de plată.

(4) În situația în care personalul nu recunoaște paguba sau, deși o recunoaște, nu o acoperă integral, comandantul/șeful unității sesizează instanța de contencios administrativ competentă pentru stabilirea răspunderii materiale a personalului.

Articolul 4

(1) Coordonarea activităților de efectuare a cercetării administrative la nivelul M.A.I. se face de către Corpul de control al ministrului.

(2) Nerespectarea prevederilor prezentelor instrucțiuni atrage răspunderea juridică a celor vinovați.

(3) Controlul modului de efectuare a cercetărilor administrative se realizează de către Corpul de control al ministrului, pentru toate structurile M.A.I., precum și de către structurile de control sau persoanele nominalizate de conducătorii instituțiilor M.A.I., pentru cele ce vizează patrimoniul acestora și al structurilor din subordine.

(4) Cu ocazia executării misiunilor specifice, structurile de audit public intern verifică modul de efectuare a cercetărilor administrative în unitățile auditate, potrivit competențelor proprii.

Capitolul II – Răspunderea materială

Secțiunea 1 – Tipurile și condițiile răspunderii materiale

Articolul 5

(1) În conformitate cu art. 10 din ordonanța Guvernului, valorile pentru care se stabilește răspunderea materială potrivit ordonanței Guvernului și prezentelor instrucțiuni sunt cele aflate în proprietatea, administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a Ministerului Afacerilor Interne.

(2) Răspunderea materială se stabilește independent de răspunderea disciplinară, contravențională sau penală a celor care produc pagube patrimoniului M.A.I.

(3) Răspunderea materială nu poate fi stabilită pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale.

Articolul 6

(1) Răspunderea materială a personalului este:

a) integrală, în condițiile art. 12 din ordonanța Guvernului și ale art. 91^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, precum și în condițiile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, în integralitatea pagubei produse;

b) limitată, în condițiile art. 13 din ordonanța Guvernului, în limita a trei solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizații lunare nete, calculate la data constatării pagubei.

(2) Modul de calcul al cuantumului imputabil în raport cu solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizația lunară netă, în cazul angajării răspunderii individuale limitate, este prevăzut în anexa nr. 1.

(3) Personalul restituie integral sumele primite și nedatorate, contravaloarea bunurilor care nu i se datorau și care nu mai pot fi restituite în natură, precum și a serviciilor care i-au fost prestate și pentru care nu era îndreptățit, în condițiile art. 18 din ordonanța Guvernului.

Articolul 7

(1) Răspunderea materială a personalului când paguba a fost cauzată de mai multe persoane se angajează în condițiile art. 14 din ordonanța Guvernului.

(2) Modul de calcul al cuantumului imputabil în raport cu solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizația lunară netă, în cazul angajării răspunderii în comun, este prevăzut în anexa nr. 1.

Articolul 8

(1) Răspunderea materială a personalului se poate stabili numai dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiții:

a) există o pagubă;

b) există o faptă cu caracter ilicit săvârșită de personalul M.A.I. cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare ori prin neexecutarea obligațiilor de serviciu care îi revin din statute, regulamente sau, după caz, fișa postului;

c) încălcarea dispozițiilor legale ori neexecutarea obligațiilor de serviciu s-a produs cu vinovăție;

d) între fapta cu caracter ilicit și paguba materială produsă există un raport de cauzalitate, adică paguba s-a produs nemijlocit direct ca urmare a faptei ilicite a personalului M.A.I.;

e) persoana responsabilă s-a aflat, la momentul producerii pagubei, în raporturi de muncă sau de serviciu cu M.A.I. ori cu structurile din cadrul/subordinea acestuia sau, după caz, era concentrată ori mobilizată, a deținut calitatea de elev sau student în cadrul instituțiilor de învățământ din subordinea M.A.I. ori exercita o funcție de demnitate publică.

(2) Condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) nu trebuie îndeplinite în situația prevăzută de art. 91^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, și în situația prevăzută de art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Paguba este:

a) materială - are un conținut economic, adică poate fi exprimată și reparată în bani sau în natură, după caz;

b) efectivă - nu cuprinde și foloasele nerealizate;

c) directă - a fost cauzată unității nemijlocit de personalul care a produs-o sau indirect - în cazurile în care răspunderea materială se stabilește în subsidiar;

d) reală - la calcularea ei se are în vedere gradul real de uzură a bunului;

e) certă - are o întindere precisă determinată în expresie valorică;

f) actuală - existența sa este constatată neîndoielnic și nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune pentru recuperarea sa.

(4) Fapta cu caracter ilicit săvârșită de personalul M.A.I. poate consta într-o:

a) acțiune - faptă comisivă - atunci când personalul săvârșește acte pe care, potrivit legii sau obligațiilor de serviciu, nu avea dreptul să le efectueze; sau

b) inacțiune - faptă omisivă - atunci când personalul nu săvârșește acele acte pe care era obligat să le efectueze.

(5) Forma de vinovăție prin care s-a produs fapta cauzatoare de pagube poate fi:

a) intenția - atunci când personalul a urmărit ori a acceptat producerea faptei ilicite care a determinat paguba; sau

b) culpa - atunci când fapta s-a săvârșit prin imprudență sau din neglijență.

Articolul 9

(1) Paguba nu se prezumă, se dovedește.

(2) Dovada pagubei se face cu probe și mijloace de probă, astfel cum acestea sunt definite de art. 250 din Codul de procedură civilă.

(3) Sarcina probei revine comandantului/șefului unității.

(4) În cazul producerii unei pagube în rezervele proprii, constituite potrivit Ordonanței Guvernului nr. 122/1998 privind acumularea, scoaterea și împrospătarea produselor din rezervele proprii ale forțelor destinate apărării naționale, aprobată prin Legea nr. 50/1999, cu modificările și completările ulterioare, comandantul/șeful unității informează, pe cale ierarhică, Direcția generală management operațional, imediat după constatarea acesteia și, ulterior, asupra rezultatului cercetării administrative și a hotărârii luate cu privire la modalitatea de recuperare.

Articolul 10

(1) La stabilirea răspunderii materiale se va ține seama de actele normative în vigoare:

a) la data săvârșirii faptei - atunci când se apreciază caracterul ilicit al faptei care le-a cauzat, adică nerespectarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor normative incidente;

b) la data efectuării plății - în cazul sumelor încasate fără drept, al contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate;

c) la data constatării pagubelor - în ceea ce privește prețurile ce se iau ca bază pentru evaluarea lor;

d) la data efectuării cercetării administrative - în privința regulilor de procedură.

(2) Prin excepție de la alin. (1), pentru pagubele care vizează animalele de serviciu, valoarea pagubei se stabilește potrivit dispozițiilor speciale aplicabile.

Articolul 11

La nivelul M.A.I. sunt considerate activități de instruire, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a) instrucția de front;

b) instrucția tragerii cu armamentul din dotare;

c) pregătirea de specialitate;

d) pregătirea fizică;

e) aplicațiile tactice și operative;

f) exercițiile și aplicațiile de specialitate din tabere, laboratoare și din teren;

g) lucrul cu tehnica și alte mijloace de luptă;

h) antrenamentele în folosirea mijloacelor de protecție individuală;

i) activitățile demonstrativ-metodice;

j) antrenamentele în lucrul de stat major;

k) convocările tematice.

Articolul 12

Sunt considerate misiuni și atribuții de serviciu operative, în sensul art. 8 din ordonanța Guvernului, activitățile executate efectiv și direct pentru:

a) apărarea vieții, integrității corporale și libertății persoanelor, proprietății publice și private, celorlalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor și ale statului;

b) menținerea ordinii publice și respectarea regulilor de conviețuire socială;

c) asigurarea desfășurării normale a adunărilor publice și competițiilor sportive;

d) combaterea manifestărilor de violență și restabilirea ordinii publice, atunci când aceasta a fost tulburată;

e) paza sau protecția și apărarea obiectivelor, a bunurilor și valorilor de importanță deosebită, paza transportului unor valori importante, a armelor, munițiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, substanțelor toxice sau radioactive ori a altor materii sau substanțe periculoase;

f) prevenirea și combaterea faptelor ilicite ale persoanelor despre care există date sau indicii că se pregătesc să săvârșească ori au săvârșit infracțiuni;

g) participarea la prevenirea, neutralizarea și lichidarea actelor elementelor teroriste și de diversiune atât pe teritoriul României, cât și în afara teritoriului național, la acțiuni în cadrul forțelor multinaționale;

h) executarea, independent sau în cooperare cu efective ale altor autorități prevăzute de lege, la activitățile de salvare și evacuare a persoanelor și bunurilor periclitate de incendii, explozivi, avarii, accidente, epidemii, calamități naturale și catastrofe, precum și de limitare și înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;

i) executarea, cu forțe proprii sau în cooperare cu alte structuri, a operațiunilor și activităților de înștiințare, avertizare, alarmare, alertare, recunoaștere, cercetare, evacuare, adăpostire, stingere a incendiilor, depoluare, protecție nucleară, biologică și chimică (N.B.C.) și decontaminare, filtrare și transport de apă, iluminat, asanare de muniție neexplodată, protecție a bunurilor materiale și valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supraviețuirea populației afectate și alte măsuri de protecție a cetățenilor în caz de situații de urgență;

j) intervenția pentru căutarea, salvarea, descarcerarea, deblocarea, prim ajutor sau asistență medicală, precum și salvarea persoanelor și animalelor de la înălțimi, din subsoluri, puțuri, de la înec;

k) acordarea de sprijin persoanelor cu funcții ce implică exercițiul autorității de stat, dacă acestea întâmpină rezistență fizică în executarea sarcinilor de serviciu;

l) legitimarea și stabilirea identității persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt suspecte de o asemenea încălcare și luarea măsurilor care se impun;

m) conducerea în fața organelor de urmărire penală a celor care prin acțiunile lor periclitează ordinea publică, viața persoanelor sau alte valori sociale;

n) efectuarea perchezițiilor sau a altor acte de urmărire penală, intrarea în locuința persoanelor fizice/sediul persoanelor juridice, în condițiile prevăzute de lege;

o) verificarea și cercetarea în teren a activităților privind securitatea și integritatea patrimoniului M.A.I., precum și controlul, verificarea și măsurarea realizării cantitative și calitative a unor performanțe, sarcini sau lucrări de către structurile M.A.I.;

p) participarea, potrivit prevederilor legale, în afara teritoriului național, la acțiuni în cadrul forțelor multinaționale pentru îndeplinirea misiunilor specifice;

q) îndeplinirea altor misiuni operative, stabilite de ministrul afacerilor interne;

r) activitățile specifice de asigurare a comunicațiilor și serviciilor electronice pentru îndeplinirea și în sprijinul misiunilor operative.

Articolul 13

Sunt considerate cauze complexe, în sensul art. 20 alin. (3) din ordonanța Guvernului, cauzele care se regăsesc în cel puțin una dintre următoarele situații:

a) pagubele pentru a căror cercetare unitatea al cărei patrimoniu este afectat nu dispune de specialiștii necesari să o efectueze;

b) pagubele care sunt produse sau în care sunt implicate persoane aflate în competența de numire a unor comandanți diferiți;

c) pagubele care afectează patrimoniul mai multor unități;

d) pagubele cu privire la care eșalonul superior nu este de acord cu rezultatul cercetării administrative efectuate inițial, constatând că aceasta a fost efectuată cu încălcarea sau interpretarea eronată a normelor de drept material incidente, cu excepția situațiilor în care asupra rezultatului cercetării a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă;

e) pagubele produse prin pierderea, distrugerea sau degradarea bunurilor din rezervele proprii;

f) pagubele produse în patrimoniul unor unități comasate ori desființate;

g) pagubele care au un impact major asupra bunei funcționări a instituției, apreciate ca atare de comandanții/șefii unităților ierarhic superioare celei în patrimoniul căreia acestea s-au produs.

Secțiunea a 2-a – Cauze exoneratoare

Articolul 14

Personalul nu răspunde material în condițiile prevăzute de art. 6 din ordonanța Guvernului.

Articolul 15

(1) Sunt considerate pierderi inerente, în sensul art. 6 alin. (1) lit. a) din ordonanța Guvernului, pagubele care datorită naturii bunurilor sunt cauzate de degradarea sau deteriorarea acestora în timpul utilizării normale, cum sunt:

a) perisabilitățile, scăzămintele, toleranțele la bunurile perisabile, friabile etc.;

b) pierderile normale în procesul manipulării, prelucrării, transformării, depozitării, transportului și altele asemenea;

c) tuburile de muniție pierdute cu prilejul executării tragerilor în munți, pe ape, pe teren accidentat, pe zăpadă, noaptea etc.;

d) inelarea unei țevi de la o armă, deși s-au respectat toate condițiile tehnice de exploatare și întreținere a ei;

e) deteriorarea unui autovehicul, pe teren accidentat, atunci când misiunea a impus parcurgerea acestui teren;

f) deteriorarea unor bunuri în caz de grindină, atunci când adăpostirea nu a fost posibilă, în caz de trepidații ori din alte cauze neimputabile.

(2) Sunt considerate pierderi inerente procesului instruirii și celorlalte activități de serviciu și pierderile pentru care nu s-au stabilit ori nu s-au putut stabili prin acte normative limitele lor.

(3) În situația prevăzută la alin. (2), personalul cercetat trebuie să facă dovada împrejurărilor în care s-au produs, iar unitatea are obligația să asigure sau să solicite organului competent, după caz, prezentarea de probe, analize de laborator, expertize etc.

Articolul 16

Sunt considerate pagube produse din cauze care nu puteau fi prevăzute și înlăturate, în sensul art. 6 alin. (1) lit. b) din ordonanța Guvernului, pagubele provocate de un eveniment imprevizibil, independent de voința celui care l-a produs, cum ar fi:

a) pierderea unor bunuri perisabile prin depășirea termenului de valabilitate, dacă se constată că există împrejurări obiective care au împiedicat întrebuințarea sau preschimbarea lor înlăuntrul acestui termen;

b) deteriorarea sau distrugerea tehnicii de luptă, utilajelor ori aparaturii folosite experimental, deoarece nu se cunosc însușirile acestora și nu se pot lua măsuri de prevenire și evitare a cauzei producătoare a pagubei etc.

Articolul 17

(1) În cazul în care paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, în sensul art. 6 alin. (1) lit. c) din ordonanța Guvernului, pentru a nu fi angajată răspunderea materială, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) existența unei legături de cauzalitate între paguba constatată și sarcinile, îndatoririle și responsabilitățile din fișa postului ale personalului vizat sau, după caz, din obligațiile ce rezidă din calitatea de elev sau student al instituțiilor de învățământ din subordinea M.A.I.;

b) paguba nu a fost produsă cu rea-credință, din neglijență sau prin executarea în mod necorespunzător a sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților sau obligațiilor.

(2) În sensul art. 6 alin. (1) lit. c) din ordonanța Guvernului, prin forță majoră se înțelege orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, astfel cum prevede art. 1.351 alin. (2) din Codul civil.

Articolul 18

(1) Pentru ca personalul să poată fi exonerat de răspundere materială atunci când execută ordinele sau dispozițiile date de comandanți/șefi și pentru ca acestora din urmă să li se poată stabili răspunderea materială în condițiile art. 6 alin. (1) lit. d) din ordonanța Guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) ordinul sau dispoziția a fost dat(ă) de comandantul/șeful competent, cu respectarea actelor normative, existând dovezi în acest sens;

b) paguba să fie consecința directă a executării ordinului sau dispoziției date;

c) personalul care duce la îndeplinire dispoziția primită sau execută ordinul să nu fi avut posibilitatea preîntâmpinării, chiar parțiale, a urmărilor sale păgubitoare.

(2) Se încadrează în cerințele prevăzute la alin. (1) lit. a), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a) ordin scris/dispoziție scrisă, înregistrat(ă)/neînregistrat(ă) sau gestionat(ă) în format electronic, folosind sisteme informatice de management electronic al documentelor, dar întotdeauna purtând semnătura olografă/semnătura electronică a comandantului/șefului competent;

b) posibilitatea susținerii probei cu martori existenți la fața locului atunci când persoana a primit ordinul/dispoziția verbal(ă) de la comandantul/șeful competent;

c) posibilitatea stocării înregistrărilor audiovizuale din sistemul de videoconferință, rețeaua de intranet etc.

(3) Personalul care duce la îndeplinire dispoziția primită sau execută ordinul cu consecințe păgubitoare răspunde material, în comun cu comandanții/șefii care le-au dat, numai dacă, având posibilitatea:

a) nu a raportat comandantului/șefului care a dat ordinul, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale acestuia;

b) nu a luat, din neglijență sau din rea-credință, măsuri de a înlătura total sau parțial producerea pagubelor.

(4) Raportarea prevăzută la alin. (3) se face în scris și se depune, pe orice cale, la secretariatul unității în maximum 24 de ore de la executarea sau întoarcerea din misiune, în cuprinsul raportului menționându-se, în mod obligatoriu, faptul că s-a raportat verbal persoanei care a dat ordinul/dispoziția despre urmările păgubitoare ale executării acestuia/acesteia.

Capitolul III – Cazuri particulare de răspundere materială

Secțiunea 1 – Răspunderea materială pentru pagubele produse terților - art. 5 din ordonanța Guvernului

Articolul 19

Personalul răspunde material pentru pagubele produse, cu vinovăție și în legătură cu îndeplinirea serviciului, terțelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată, prin hotărâri judecătorești definitive, unitatea în care își desfășoară activitatea.

Articolul 20

După plata despăgubirilor, în vederea recuperării pagubelor, comandantul/șeful unității dispune constituirea comisiei de cercetare administrativă care, prin raportare la aspectele reținute în hotărârea judecătorească definitivă, verifică circumstanțele necesare pentru individualizarea răspunderii materiale a personalului implicat.

Secțiunea a 2-a – Răspunderea materială pentru sumele primite și necuvenite - art. 18 din ordonanța Guvernului

Articolul 21

(1) În aplicarea art. 18 din ordonanța Guvernului, personalul are obligația să restituie integral:

a) sumele nedatorate, încasate fără drept;

b) contravaloarea bunurilor ce nu i se datorau și care nu mai pot fi restituite în natură;

c) contravaloarea serviciilor prestate, la care nu era îndreptățit, calculată în condițiile legii.

(2) Obligația de restituire a sumelor nedatorate, încasate fără drept:

a) privește toate categoriile de sume primite de la unitate, dar nedatorate de aceasta, cum ar fi, dar fără a se limita la: drepturi de natură salarială, alte majorări salariale, contravaloarea compensației lunare pentru chirie, contravaloarea sumelor aferente cheltuielilor de transport etc.;

b) este integrală, adică privește întregul cuantum al sumei plătite de unitate prin interpretarea eronată a dispozițiilor normative incidente sau necuvenit și, respectiv, încasate de beneficiar, indiferent dacă este vorba de o singură plată sau de plăți succesive;

c) există pentru toate sumele, indiferent de natura fondurilor din care sunt plătite.

(3) Obligația de restituire a contravalorii bunurilor nedatorate și care nu mai pot fi restituite în natură:

a) privește bunurile materiale distribuite personalului M.A.I. peste drepturile legal cuvenite;

b) privește bunurile primite și nedatorate, care nu mai pot fi restituite în natură din cauza pierderii sau uzurii acestora;

c) nu se referă la elevii și studenții instituțiilor de învățământ.

(4) Obligația de restituire a contravalorii serviciilor nedatorate privește serviciile prestate fără drept, precum:

a) cazarea gratuită;

b) cazarea calculată la tarife mai mici decât cele legale dintr-o clădire aparținând unității sau aflată în administrarea sau folosința acesteia;

c) neplata în total sau în parte a cheltuielilor de întreținere (apă, energie electrică, energie termică etc.) în clădirile prevăzute la lit. b);

d) transport gratuit ori achitat sub nivelul tarifelor legale, efectuat cu autovehicule aparținând unității ori închiriate de aceasta;

e) cheltuieli hrănire etc.

Articolul 22

Contravaloarea bunurilor distribuite, fără respectarea dispozițiilor normative incidente, elevilor și studenților din cadrul instituțiilor de învățământ din subordinea MAI se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba.

Articolul 23

(1) Prin excepție de la art. 3 alin. (2), comandantul/șeful unității constată pagubele cu privire la sumele, bunurile și serviciile prevăzute la art. 21 în baza notei de constatare întocmite de organul de specialitate al unității păgubite.

(2) Recuperarea cuantumului pagubelor stabilite potrivit alin. (1) se face prin angajament de plată de tip I, când personalul este de acord cu restituirea integrală a contravalorii acestora, sau prin promovarea acțiunii civile la instanța de contencios administrativ competentă, în situația în care personalul nu consimte la încheierea angajamentului de plată.

Secțiunea a 3-a – Răspunderea materială a M.A.I. față de personal - art. 19 din ordonanța Guvernului

Articolul 24

(1) În aplicarea art. 19 din ordonanța Guvernului, condițiile răspunderii unității față de personalul M.A.I. sunt următoarele:

a) există o culpă a unității, din vina organelor de conducere sau a prepușilor acestora, constând într-o încălcare a obligațiilor față de personalul M.A.I.;

b) există o pagubă materială produsă personalului M.A.I.;

c) există un raport de cauzalitate între culpa unității și paguba materială produsă.

(2) Pentru ca răspunderea unității să fie atrasă în condițiile stabilite de prevederile art. 19 din ordonanța Guvernului este necesar ca paguba suferită de către personalul M.A.I. să se fi produs în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu ori în legătură cu acestea, în alte situații decât cele prevăzute de art. 21 și 77^3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare. Intră în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: în timpul deplasării personalului de la locuință spre unitate sau invers; în timpul deplasării personalului în interes de serviciu în aceeași sau în altă localitate, dacă deplasarea s-a asigurat cu mijloacele de transport ale unității; în timpul pauzelor care au avut loc în programul de muncă; înainte sau după începerea programului de muncă, dacă personalul se afla în incinta unității din care face parte sau a altei unități ori în orice alt loc de muncă în care își execută misiunea sau sarcinile de serviciu.

Articolul 25

În cazul accidentelor de muncă, în cuantumul despăgubirii nu se cuprind și sumele acordate prin asigurările sociale ca ajutor de accident sau cele acordate cu titlu de pensie de invaliditate, precum și sumele plătite de societățile de asigurare ca despăgubiri.

Articolul 26

(1) Cuantumul despăgubirii pentru paguba produsă se stabilește pe baza valorii bunurilor materiale la data înregistrării cererii de despăgubire a personalului M.A.I. sau a urmașilor legali ai acestuia.

(2) În cazul despăgubirilor stabilite de instanțele de judecată, contravaloarea acestora este cea consemnată în dispozitivul hotărârii definitive pronunțate.

Articolul 27

Plata diferențelor de drepturi de natură salarială, drepturi de echipare, contravaloarea financiară a normei de hrană și altele asemenea, neacordate în cuantumul și în temeiul actelor normative ce le reglementează, nu constituie despăgubiri în sensul art. 19 din ordonanța Guvernului.

Articolul 28

(1) Pentru pagubele materiale suferite de către personalul M.A.I. din culpa unității, în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, comandantul/șeful unității va dispune efectuarea cercetării administrative, iar în baza acesteia va aproba plata, dacă cel vinovat a dat angajament de plată sau când despăgubirea întrunește condițiile legale, pentru a fi scăzută din evidența contabilă.

(2) În celelalte cazuri, plata se face pe baza aprobării ministrului afacerilor interne sau a persoanei delegate de acesta, cu avizul directorului general al Direcției generale financiare și al directorului general al Direcției generale juridice.

(3) În situația prevăzută la alin. (2), în baza aprobării persoanei competente, se efectuează plata, iar ulterior dosarul cercetării administrative se transmite la structura juridică a unității prejudiciate, în vederea promovării acțiunii civile la instanța de contencios administrativ competentă.

Secțiunea a 4-a – Răspunderea materială a gestionarilor din M.A.I. și a comandaților/șefilor unităților în legătură cu aceștia - art. 12 lit. A-C din ordonanța Guvernului

Articolul 29

(1) În aplicarea art. 12 lit. A din ordonanța Guvernului, personalul care îndeplinește funcții de gestionar răspunde integral pentru pagubele pe care le-a produs în gestiunea lui.

(2) Paguba produsă de gestionari în gestiunea proprie se acoperă în primul rând din garanția constituită în favoarea lor, potrivit dispozițiilor art. 16 și 17 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 30

(1) Gestionarul răspunde pentru lipsurile din gestiunea proprie atunci când, la primirea gestiunii, deși putea face verificările necesare cu privire la starea calitativă și cantitativă a bunurilor primite, la sumele de bani și celelalte valori, nu le-a făcut, iar ulterior se constată diferențe între existentul scriptic și cel faptic.

(2) Gestionarul are obligația de a solicita, în scris, comandantului/șefului unității asigurarea asistenței tehnice de specialitate, atunci când primește bunuri ce au caracteristici pentru a căror verificare nu posedă cunoștințele necesare. În caz contrar, se consideră că nu are dubii în privința bunurilor pe care le primește și răspunde material pentru pagubele rezultate din operațiunea efectuată.

Articolul 31

Atunci când atribuțiile ce îi revin gestionarului au fost exercitate de către delegați sau comisii și nu se poate stabili, în urma cercetării administrative, că paguba s-a produs în perioada în care gestionarul a lipsit, acesta răspunde material în limita pagubei.

Articolul 32

Persoanele care predau gestiunea și care, cu rea-credință, cu ocazia predării, ascund existența unor lipsuri răspund material pentru respectivele lipsuri, cu încadrarea în termenul general de prescripție. Dacă paguba nu poate fi determinată cu exactitate pe perioadele de gestionare, răspunderea materială a predătorului și cea a primitorului se stabilesc până la ultima inventariere dacă bunurile respective au făcut obiectul acestei activități, iar după această perioadă răspunderea materială se stabilește în sarcina predătorului, a primitorului și a membrilor comisiei de inventariere care au participat la operațiunea de predare-primire a gestiunii.

Articolul 33

Personalul care nu îndeplinește funcții de gestionar și primește, transportă, păstrează sau eliberează bunuri, sume de bani sau alte valori răspunde material, în condițiile art. 12 lit. B din ordonanța Guvernului, pentru pagubele produse. Se încadrează în situațiile prevăzute la prezentul articol militarii, indiferent de funcția deținută, care sunt împuterniciți să primească sau să aducă de la depozite sau de la furnizori diferite materiale pe care urmează să le predea unității.

Articolul 34

Comandanții/Șefii unităților răspund material de paguba produsă, dacă:

a) nu au asigurat gestionarilor asistența tehnică de specialitate, deși au primit o solicitare scrisă sau atunci când această obligație era prevăzută în mod expres de lege;

b) s-au produs pagube ca urmare a numirii unor persoane care nu au pregătirea profesională necesară în diferite comisii constituite în unitate, precum cele de evaluare a ofertelor în cadrul procedurilor de achiziții publice, valorificare, închiriere, tehnice, de predare-primire, inventariere, recepție, scoatere din funcțiune/declasare și casare, iar aceste persoane au raportat, în scris, comandantului/șefului unității militare care a numit comisia că nu dispun de cunoștințele necesare îndeplinirii atribuțiilor în comisiile respective;

c) s-au produs pagube ca urmare a necontractării/ nedesemnării, în condițiile legii, a unor experți/specialiști externi în cadrul procedurilor de achiziții publice;

d) nu au asigurat prezența delegaților stabiliți prin dispozițiile legale în vigoare la predarea-primirea gestiunii;

e) nu au asigurat condițiile necesare păstrării în unitate a numerarului și cele de transport de la și la unitatea bancară.

Articolul 35

Comandantul/Șeful unității militare răspunde material pentru pagubele produse ca urmare a faptului că nu a urmărit și nu a dispus măsuri pentru recuperarea creanțelor cuvenite din despăgubiri acordate M.A.I. Sunt considerate astfel de pagube sumele reprezentând despăgubiri acordate prin hotărâri judecătorești ca urmare a cauzării unor pagube patrimoniului M.A.I., care nu mai pot fi recuperate întrucât s-a depășit termenul de prescripție.

Articolul 36

(1) Persoanele care participă în calitate de delegați la operațiunea de predare-primire a gestiunii, cele implicate în procesul de achiziție publică, cele numite în comisii tehnice, de inventariere, stabilire și aplicare a normelor de perisabilități, recepție, scoatere din funcțiune/declasare și casare răspund material, integral, pentru lipsurile sau viciile aparente descoperite ulterior sau când se constată că nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite în mod expres prin lege.

(2) Orice persoană numită să acorde asistență tehnică de specialitate pentru verificarea calitativă a bunurilor răspunde material în cazul în care a produs o pagubă ca urmare a prestării unei asistențe necorespunzătoare.

Articolul 37

Comandanții/Șefii unităților care au fost sesizați în scris de către gestionari, prin rapoarte, acte de constatare, procese-verbale sau alte documente, și nu au dispus măsuri de soluționare a celor sesizate răspund material, integral, pentru pagubele produse din această cauză.

Articolul 38

Comandantul/Șeful unității, precum și orice altă persoană care execută în locul gestionarului, fără consimțământul acestuia, operațiuni de primire, păstrare, transport sau eliberare de bunuri materiale și valori se consideră că s-a substituit gestionarului în exercitarea atribuțiilor lui și răspunde material, integral, pentru pagubele produse în aceste situații.

Articolul 39

(1) Comandantul/Șeful unității care a dat ordine ilegale sau greșite gestionarului ori altei persoane subordonate, din a căror executare s-au produs pagube materiale, răspunde material pentru recuperarea acestora.

(2) Gestionarul sau persoana care sesizează, în scris, despre primirea unui ordin ilegal sau greșit este exonerată de răspundere, dacă sesizarea este făcută înainte de executarea ordinului. Pagubele materiale produse din executarea unor asemenea ordine se recuperează integral de la persoanele vinovate de ordinele păgubitoare.

Articolul 40

În cazul neluării sau luării cu întârziere a măsurilor de siguranță necesare pentru păstrarea bunurilor materiale și altor valori, comandanții/șefii unităților care au fost sesizați, în scris, despre necesitatea unor astfel de măsuri răspund material pentru pagubele produse ca urmare a acestor cauze.

Secțiunea a 5-a – Răspunderea materială în caz de insolvabilitate - art. 17 din ordonanța Guvernului

Articolul 41

Pentru a fi angajată răspunderea materială în sarcina altor persoane decât autorul direct al pagubei sau a debitorului este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) debitorul sau autorul direct al pagubei să fie declarat insolvabil, înainte sau după obținerea titlului executoriu;

b) paguba sau debitul rămas de recuperat să fie consecința faptelor prevăzute la art. 17 din ordonanța Guvernului.

Articolul 42

Starea de insolvabilitate a autorului direct al pagubei se dovedește conform prevederilor art. 1.417 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale art. 265 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 43

(1) Răspund material în limita valorii pagubei rămase de recuperat de la gestionarul autor direct al pagubei:

a) comandanții/șefii unităților militare și șefii structurilor resurse umane și financiar-contabile, după caz, vinovați de numirea, încadrarea, trecerea sau menținerea unei persoane în funcția de gestionar fără respectarea prevederilor legale și neconstituirea garanțiilor prevăzute de lege;

b) comandanții/șefii unităților militare, șefii structurilor de logistică, financiar-contabile, comandanții de subunități/similar, după caz, pentru pagubele cauzate unității de personalul din subordine, când se dovedește că nu au executat controale potrivit obligațiilor stabilite prin actele normative incidente în domeniu.

(2) Comandanții/Șefii unităților militare răspund material și atunci când:

a) nu au luat măsuri de organizare și pregătire a comisiilor de inventariere, de scoatere din funcțiune/declasare și casare a bunurilor materiale;

b) nu au asigurat timpul necesar și nu au urmărit ca persoanele numite în comisiile constituite să participe efectiv la executarea activităților specifice, conform programului stabilit;

c) au admis înscrierea în documentele de inventariere și de scoatere din funcțiune/declasare a unor date din contabilitate, fără ca aceste activități să fi fost executate în realitate;

d) operațiunile de casare a bunurilor materiale nu s-au efectuat în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare;

e) nu au verificat dacă predarea-primirea gestiunii s-a făcut în condițiile prevăzute de lege.

(3) Comandanții/Șefii unităților militare și șefii structurilor financiar-contabile răspund material pentru neluarea măsurilor de recuperare a pagubelor, în termen, pe baza titlurilor executorii existente.

Capitolul IV – Constatarea, evaluarea și stabilirea pagubelor

Secțiunea 1 – Competența de constatare a pagubei

Articolul 44

Sunt competenți să constate existența pagubelor:

a)

ministrul afacerilor interne sau persoana delegată de acesta, pentru orice pagubă adusă patrimoniului M.A.I.;

b) secretarii de stat și secretarul general, după caz, în funcție de competențele de coordonare a structurilor aparatului central al M.A.I., pentru pagubele produse în cadrul structurilor respective;

c) comandanții/șefii unităților care au calitatea de ordonator secundar de credite, pentru orice pagubă adusă patrimoniului propriu sau patrimoniului ordonatorilor terțiari de credite din subordinea acestora;

d) comandanții/șefii unităților care au calitatea de ordonator terțiar de credite, pentru pagubele produse în unitățile pe care le comandă sau pe care le asigură din punct de vedere logistic și/sau financiar;

e) șefii direcțiilor generale/direcțiilor din aparatul central al M.A.I. și șefii structurilor de audit public intern, pentru pagubele pe care le constată pe timpul executării misiunilor specifice în unitățile controlate/auditate.

Articolul 45

Persoanele competente prevăzute la art. 44 lit. a)-d) pot constata existența pagubei nemijlocit sau pot fi sesizate despre existența acesteia și au obligația ca, la data constatării sau luării la cunoștință despre producerea unei pagube, să dispună, de îndată, efectuarea cercetării administrative.

Articolul 46

(1) Personalul M.A.I. care are cunoștință de faptul că s-a produs o pagubă în patrimoniul instituției are obligația de a sesiza de îndată, în scris, pe cale ierarhică, persoana competentă să o constate și să înainteze actele întocmite.

(2) Sesizarea persoanei competente despre existența pagubelor se face, de regulă, de către:

a) adjuncții comandatului/șefului unității, prin rapoarte, referate sau procese-verbale, ca urmare a verificărilor ori controalelor executate, din ordin sau în virtutea atribuțiilor de serviciu stabilite prin ordine, regulamente și instrucțiuni, asupra compartimentelor și gestionarilor din subordinea șefilor acestor compartimente, asupra gestionarilor din cadrul subunităților și oricăror altor persoane din cadrul unității care au în primire și răspund de bunuri materiale de resortul compartimentului respectiv;

b) comandanții de subunități, prin rapoarte, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate, din ordin sau în virtutea atribuțiilor de serviciu, asupra gestionarilor și a personalului din subordine care au bunuri în primire;

c) șefii compartimentelor, prin rapoarte, referate, procese-verbale, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate asupra gestionarilor - șefi de depozite, casieri, magazioneri, mânuitori, șefi de ateliere etc., precum și asupra personalului care, deși nu este subordonat nemijlocit, păstrează și/sau manipulează mijloace materiale de resortul compartimentelor lor ori care sunt înscrise în evidența lor - șefi de cluburi, biblioteci, șefi de popotă, conducători auto etc.;

d) șefii de compartimente și gestionarii de orice fel, prin procese-verbale, cu ocazia predării-primirii funcțiilor, controalelor și inventarierilor periodice etc.;

e) comisiile desemnate la nivelul unității pentru: verificarea periodică a datelor din evidența contabilă și tehnic-operativă, efectuarea inventarierilor generale sau parțiale la datele stabilite prin ordine, regulamente și instrucțiuni, cu ocazia schimbării din funcție a comandantului/șefului unității și adjuncților acestuia, prin procese-verbale întocmite cu aceste ocazii;

f) comisiile de recepție a materialelor ori lucrărilor, prin note sau procese-verbale de recepție;

g) gestionari, cu ocazia luării în primire a mijloacelor și materialelor ce s-au dat în folosință sau în păstrare temporară altor persoane, prin rapoarte la care se anexează acte care dovedesc existența pagubei.

(3) Persoana competentă dispune prin rezoluție scrisă pe actele prin care se sesizează existența pagubei efectuarea cercetării administrative și stabilește, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia competentă, precum și termenul până la care trebuie să o efectueze.

Secțiunea a 2-a – Evaluarea pagubelor

Articolul 47

(1) Comisia de cercetare administrativă stabilește valoarea reală a pagubelor, indicând în documentele de cercetare, în toate cazurile, temeiul juridic pe care se întemeiază evaluarea pagubelor și, pentru fiecare bun care face obiectul pagubei, prețul de piață luat în calcul.

(2) După stabilirea cuantumului pagubelor, comisia de cercetare administrativă anexează la procesul-verbal întocmit toate calculele efectuate, precum și documentele care fundamentează prețurile și tarifele legale folosite, gradul legal de uzură și altele asemenea.

Articolul 48

Modalitatea de evaluare a pagubelor este prevăzută în anexa nr. 2.

Secțiunea a 3-a – Stabilirea pagubelor prin cercetare administrativă

Articolul 49

(1) Stabilirea pagubei produse, existența faptei, a vinovăției persoanei, a legăturii de cauzalitate și a celorlalte elemente care angajează răspunderea materială se face, pe bază de probe și mijloace de probă, de către comandantul/șeful unității în urma cercetării administrative.

(2) Cercetarea administrativă se face de către o comisie anume desemnată, denumită în continuare comisie de cercetare administrativă.

(3) Declanșarea cercetării administrative se face prin emiterea ordinului/dispoziției de desemnare a comisiei de cercetare administrativă de către persoanele prevăzute la art. 44 lit. a)-d), ocazie cu care se stabilește obiectul cercetării administrative și termenul de efectuare a acesteia, în funcție de complexitatea cauzei.

(4) Emiterea ordinului/dispoziției de desemnare a comisiei de cercetare administrativă se face în termen de cel mult o zi de la data consemnării rezoluției prevăzute la art. 46 alin. (3).

(5) După emitere, ordinul/dispoziția de desemnare a comisiei de cercetare administrativă se consemnează în ordinul/ dispoziția de zi pe unitate și se comunică membrilor comisiei de cercetare administrativă.

Articolul 50

(1) Comisia de cercetare administrativă se alcătuiește dintr-un număr impar de membri, cel puțin 3, și are în componență persoane cu funcție de conducere și specialiști din cadrul unității la nivelul căreia s-a produs paguba.

(2) Președintele comisiei de cercetare administrativă este desemnat din rândul membrilor acesteia, fiind persoana cu funcția cea mai mare sau persoana cu gradul cel mai mare. La grade egale, președinte al comisiei este persoana cu cea mai mare vechime în funcție.

(3) În situația cauzelor complexe, precum și în situația în care comandantul sau șeful unității în care s-a produs paguba este implicat în producerea acesteia, cercetarea administrativă se efectuează la nivelul eșalonului superior.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru pagubele produse în gestiunea casierului unității, se desemnează să efectueze cercetarea administrativă șeful structurii financiar-contabile sau înlocuitorul legal al acestuia, caz în care atribuțiile comisiei de cercetare administrativă sunt îndeplinite în consecință de către această persoană desemnată.

Articolul 51

(1) Nu pot fi desemnate în comisia de cercetare administrativă persoanele care sunt implicate în producerea pagubei.

(2) În situația în care, după desemnare sau pe timpul efectuării cercetării administrative, unul dintre membrii comisiei constată că are ori că poate avea legătură cu producerea pagubei, acesta are obligația de a raporta despre acest fapt, de îndată, prin raport scris adresat comandantului/șefului care l-a desemnat.

(3) În situația în care comandantul/șeful competent cunoaște sau este sesizat că persoanele din comisia de cercetare administrativă au legătură cu paguba produsă sau se află în imposibilitatea de a participa la efectuarea cercetării administrative, este obligat să le înlocuiască de îndată, dacă cele sesizate se confirmă.

Articolul 52

(1) Comisia de cercetare administrativă formulează concluziile și propunerile cu luarea în considerare a opiniei majoritare a membrilor, materializate în cuprinsul procesului-verbal de finalizare a cercetării administrative.

(2) În situația în care există opinii separate sau concurente ale membrilor comisiei de cercetare administrativă materializate în cuprinsul procesului-verbal, în vederea fundamentării deciziei comandantului pentru luarea hotărârii, acesta se adresează eșalonului superior, a cărui opinie este obligatorie pentru unitatea în patrimoniul căreia s-a produs paguba, potrivit principiului subordonării ierarhice.

(3) Procesul-verbal de finalizare a cercetării administrative cuprinde:

a) valoarea pagubei, determinată cu certitudine;

b) cauzele, împrejurările și data producerii pagubei, respectiv data împlinirii termenului de prescripție a răspunderii materiale;

c) persoanele care trebuie să repare paguba;

d) îndeplinirea condițiilor obligatorii în vederea stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială, după caz;

e) întinderea răspunderii materiale: integrală, limitată sau exonerarea de răspundere;

f) partea de vină a fiecărei persoane responsabile de producerea pagubei, iar dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun și felul acesteia;

g) probele și mijloacele de probă pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative;

h) concluziile și propunerile făcute de comisia de cercetare administrativă privind scăderea din evidența contabilă sau, după caz, pentru recuperarea pagubei.

(4) Propunerile de recuperare a pagubei prevăzute la alin. (3) lit. h) au în vedere următoarele modalități:

a) încheierea unui angajament de plată, când persoana în cauză recunoaște că a produs paguba și înțelege să plătească întreg cuantumul acesteia, în funcție de răspunderea materială reținută;

b) sesizarea instanței de contencios administrativ competente;

c) sesizarea organelor de urmărire penală și constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal, când paguba s-a produs prin fapte ce pot constitui infracțiuni.

Articolul 53

(1) Cercetarea administrativă se efectuează, de regulă, la sediul unității la nivelul căreia a fost desemnată comisia de cercetare administrativă.

(2) În situația prevăzută la art. 50 alin. (3), comisia de cercetare administrativă se poate deplasa și la sediul unității în patrimoniul căreia a fost produsă paguba, în vederea efectuării unor acte de cercetare administrativă.

Articolul 54

(1) Cercetarea administrativă și înregistrarea procesului-verbal de cercetare se efectuează în cel mult 180 de zile calendaristice de la data constatării pagubei sau de la data luării la cunoștință de producerea pagubei.

(2) Termenul de 180 de zile se calculează de la data prevăzută la alin. (1), iar nu de la data producerii acesteia sau de la data de la care se cunoaște cuantumul exact al pagubei ori persoanele vinovate/beneficiari, astfel: la data de 10 martie 2024 s-a produs o pagubă, iar comandantul/șeful competent a luat cunoștință de producerea acesteia la data de 20 martie 2024; cercetarea administrativă poate fi efectuată până la data de 15 septembrie 2024 inclusiv.

(3) În situația în care se stabilește răspunderea subsidiară, termenul de 180 de zile curge din momentul constatării insolvabilității autorului direct al pagubei.

(4) Termenul de efectuare a cercetării administrative, în cadrul celor 180 de zile, se stabilește în raport cu: cuantumul pagubei; actele și faptele ce trebuie verificate și analizate; numărul persoanelor care au produs paguba; necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relații și explicații etc.

(5) La stabilirea termenelor, comandantul/șeful competent va avea în vedere ca întreaga procedură de cercetare administrativă, inclusiv sesizarea organelor de urmărire penală sau, după caz, a instanței de contencios administrativ competente, să se realizeze înlăuntrul termenului de 3 ani de la data producerii pagubei.

Articolul 55

(1) În situația în care, din motive temeinic justificate, nu sunt îndeplinite condițiile pentru finalizarea cercetării administrative în termenul prevăzut la art. 54 alin. (4), comandantul sau șeful eșalonului superior poate aproba suspendarea efectuării cercetării administrative până la eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării acesteia.

(2) Pentru pagubele produse în cadrul structurilor aparatului central, suspendarea efectuării cercetării administrative se aprobă de către persoana prevăzută la art. 44 lit. a).

(3) Sunt considerate motive temeinic justificate acele cauze care în mod obiectiv împiedică efectuarea cercetării administrative, cum ar fi, dar fără a se limita la, următoarele:

a) cazul fortuit sau forța majoră;

b) epidemii, epizootii, calamități sau catastrofe naturale;

c) necunoașterea întinderii certe a pagubei, întrucât nu au fost alocate fonduri în vederea reparării sau înlocuirii bunului material degradat sau distrus;

d) absența justificată de la program (concedii medicale) a persoanelor vinovate de producerea pagubei, pentru o perioadă mai mare de 30 de zile;

e) întârzierea în transmiterea unor documente necesare stabilirii cuantumului exact al pagubei de către alte instituții/ autorități din afara M.A.I., cum ar fi expertize, documente contabile etc.;

f) vidul legislativ survenit ca urmare a unor evenimente legislative neprevăzute în domeniul vizat, cum ar fi deciziile Curții Constituționale sau alte decizii ale instanțelor competente, opozabile erga omnes.

Articolul 56

(1) Cererea de suspendare se face de către comisia de cercetare administrativă și se transmite comandantului/șefului competent să o aprobe, la data când a intervenit motivul de suspendare, dar nu mai puțin de 5 zile lucrătoare înaintea expirării termenului prevăzut la art. 54 alin. (4), fiind însoțită de documente doveditoare ale motivului invocat.

(2) Dacă motivul pentru care se solicită suspendarea cercetării administrative este unul dintre cele prevăzute la art. 55 alin. (3) lit. a), b) sau f), cererea de suspendare se poate face oricând, înlăuntrul termenului prevăzut la art. 21 alin. (1) din ordonanța Guvernului.

(3) Comandantul/Șeful competent analizează cererea de suspendare primită și în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii o aprobă sau o respinge motivat.

(4) Pentru situațiile prevăzute la alin. (2), dacă cererea de suspendare se transmite într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la alin. (1), aceasta se analizează și se soluționează în ziua primirii ei.

(5) În scopul asigurării celerității procedurii de aprobare, cererea poate fi trimisă și prin mijloace de comunicații electronice, fax sau e-mail.

Articolul 57

(1) După eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative, comisia de cercetare administrativă reia cercetarea, consemnând în cuprinsul procesului-verbal încheiat la finalizarea activității și aspectele referitoare la suspendarea cercetării administrative.

(2) De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripția își reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului și timpul scurs înainte de suspendare.

(3) Prescripția nu se va împlini mai devreme de o lună de la data încetării suspendării, potrivit art. 2.534 alin. (2) din Codul civil.

Articolul 58

(1) Cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea tuturor persoanelor care au cunoștință despre situația de fapt, acestea având obligația de a da declarații și explicații scrise, precum și de a pune la dispoziția comisiei de cercetare administrativă documentele care pot fi utile soluționării cauzei.

(2) Persoanele care au legătură cu producerea pagubei sunt chemate pentru lămurirea situației, context în care acestea au dreptul de a propune și prezenta probe în apărare, precum și posibilitatea de a da declarații și explicații scrise.

(3) Chemarea persoanelor care au produs ori au înlesnit producerea pagubei, a martorilor sau a altor persoane care au cunoștință despre situația de fapt se face de către președintele comisiei de cercetare administrativă și este adresată comandantului/șefului unității în care personalul chemat își desfășoară activitatea.

(4) Atunci când persoanele care trebuie să dea explicații sau declarații au fost trecute în rezervă/retragere ori acestora le-au încetat raporturile de serviciu/contractuale cu M.A.I. ori nu mai dețin calitatea de elev sau student în cadrul instituțiilor de învățământ din subordinea M.A.I., citarea acestora se face la locul de domiciliu.

(5) În scopul citării prevăzute la alin. (4), președintele comisiei de cercetare administrativă solicită structurii de resurse umane sau, după caz, comandantului/șefului unității păgubite să comunice în scris datele de identificare ale persoanei vizate, respectiv: numele de familie și prenumele, prenumele tatălui și al mamei, data și locul nașterii, ultimul domiciliu cunoscut, și/sau verifică aceste informații, cu respectarea dispozițiilor normative incidente, în bazele de date administrate de M.A.I., la care are acces.

(6) Comunicarea citațiilor, al căror model este prevăzut în anexa nr. 3, precum și a altor acte de procedură sau documente se poate face și prin fax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

Articolul 59

(1) Neprezentarea sau refuzul persoanelor chemate de a da explicații nu împiedică finalizarea cercetării administrative.

(2) Atunci când persoanele chemate, din motive obiective, nu se pot prezenta pentru explicații și declarații și nu se află în situația prevăzută la art. 55 alin. (3) lit. d), precum și atunci când interesul efectuării în bune condiții a cercetării administrative o reclamă, comisia de cercetare administrativă se poate deplasa la domiciliul, reședința ori locul de muncă al celor în cauză.

(3) În situația în care persoanele în cauză nu se prezintă atunci când sunt chemate ori, deși s-au prezentat, refuză să dea explicațiile necesare, comisia de cercetare administrativă formulează întrebările într-o notă scrisă, înregistrată la secretariatul unității, stabilind totodată și termenul în care trebuie transmis răspunsul.

(4) Dacă nici în situația prevăzută la alin. (3) nu se primește răspuns, comisia de cercetare administrativă va consemna situația într-un proces-verbal, anexând copia notei sus-menționate și dovada comunicării acesteia către cel în cauză.

Articolul 60

Concluziile desprinse în urma desfășurării activităților prevăzute la art. 58 alin. (1) și (2), respectiv la art. 59 sunt materializate în procese-verbale, care sunt parte integrantă a dosarului de cercetare administrativă.

Secțiunea a 4-a – Rezultatul cercetării administrative

Articolul 61

(1) Rezultatul cercetării administrative se consemnează într-un proces-verbal, care cuprinde cel puțin elementele prevăzute în modelul din anexa nr. 4 și se prezintă comandantului/șefului unității care a desemnat comisia de cercetare administrativă, în vederea luării hotărârii.

(2) Anterior prezentării comandantului/șefului unității, procesul-verbal se înregistrează la secretariatul unității.

Articolul 62

(1) Dosarul cercetării cuprinde procesul-verbal de cercetare administrativă, care este însoțit, după caz, de anexe care să susțină constatările, note cu obiecții ale celor în cauză, declarații, note explicative, tabele, fotocopii ale unor situații centralizatoare sau ale altor documente justificative, angajamente scrise, precum și orice alte documente doveditoare și utile soluționării cauzei.

(2) Anexele procesului-verbal de cercetare administrativă se numerotează în ordinea corespunzătoare textului care face trimitere la ele, poartă data întocmirii lor, sunt asumate prin semnătură de către persoanele care le-au întocmit, potrivit dispozițiilor normative privind redactarea documentelor la nivelul M.A.I.

(3) Anexele se atașează la procesul-verbal de cercetare administrativă și sunt parte integrantă a acestuia.

Secțiunea a 5-a – Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative

Articolul 63

(1) În vederea luării hotărârii, comandantul/șeful competent este obligat să analizeze, personal sau prin structurile de specialitate din subordine, temeinicia constatărilor, concluziilor și propunerilor comisiei de cercetare administrativă înscrise în procesul-verbal de cercetare administrativă.

(2) Rezultatul analizei făcute de structurile de specialitate se materializează în rapoarte sau referate, cu propuneri concrete, întocmite separat ori înscrise chiar pe procesul-verbal de cercetare administrativă, apte să fundamenteze decizia comandantului.

(3) Analiza prevăzută la alin. (1) se efectuează în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă.

(4) Concomitent, structurile de specialitate pot prezenta spre semnare/aprobare comandantului/șefului competent și proiecte de ordine, adrese sau măsuri de valorificare a constatărilor, concluziilor și propunerilor comisiilor care au efectuat cercetarea.

(5) În situația prevăzută la art. 52 alin. (2), punctele de vedere emise de compartimentele de specialitate ale eșalonului superior se transmit comandantului competent să ia hotărârea în termen de cel mult 15 zile de la data primirii solicitării.

(6) În scopul emiterii punctelor de vedere prevăzute la alin. (5), comandantul competent transmite eșalonului superior întregul dosar de cercetare administrativă, în termen de o zi lucrătoare de la data înregistrării procesului-verbal.

Articolul 64

(1) În cazul în care, în urma analizei prevăzute la art. 63 alin. (1), comandantul/șeful competent să hotărască constată că este necesară o completare a cercetării administrative, precum și în situația prevăzută la art. 52 alin. (2), comandantul dispune completarea cercetării de către comisia care a efectuat cercetarea administrativă.

(2) Completarea prevăzută la alin. (1) se face astfel încât comandantul să poată lua hotărârea asupra cercetării în termen de 30 de zile de la înregistrarea procesului-verbal de cercetare administrativă.

Articolul 65

(1) Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative se ia de către comandantul sau șeful unității care a dispus efectuarea acesteia, consemnând olograf data aprobării procesului-verbal de cercetare administrativă.

(2) Pe baza dosarului cercetării administrative, în aplicarea art. 21 alin. (6) din ordonanța Guvernului, comandantul/șeful unității competent poate hotărî:

a) chemarea persoanei în cauză în vederea solicitării încheierii angajamentului de plată, când aceasta recunoaște că a produs paguba și înțelege să plătească întregul cuantum al acesteia, în funcție de răspunderea materială reținută;

b) înaintarea dosarului cercetării administrative la structura de asistență juridică, în termen de 15 zile de la aprobarea procesului-verbal de cercetare administrativă, în vederea promovării acțiunii civile la instanța de contencios administrativ competentă;

c) sesizarea organelor de urmărire penală, când paguba s-a produs prin fapte ce pot constitui infracțiuni;

d) scăderea din evidența contabilă a valorii pagubei produse prin fapte sau împrejurări pentru care nu se stabilește răspunderea materială.

(3) În situația în care persoana chemată în condițiile alin. (2) lit. a) este de acord să încheie un angajament de plată, comandantul/șeful unității dispune structurii financiare să asigure persoanei în cauză condițiile necesare încheierii acestuia.

(4) În situația în care persoana în cauză refuză încheierea angajamentului de plată, comandantul/șeful unității procedează potrivit alin. (2) lit. b).

(5) În cazul în care cercetarea administrativă asupra existenței unei pagube a fost nefondată, precum și în situația în care personalul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială a întocmit angajament de plată, la propunerea comisiei care a efectuat cercetarea administrativă, dosarul se clasează.

(6) Pentru formarea unei păreri proprii asupra celor stabilite, persoanei chemate în vederea încheierii angajamentului de plată, potrivit alin. (2) lit. a), i se prezintă spre studiu procesul-verbal de cercetare administrativă și i se acordă acces, la cerere, la dosarul de cercetare administrativă, cu respectarea normelor privind protecția informațiilor clasificate.

(7) Pe timpul desfășurării activităților prevăzute la alin. (6), persoana chemată poate fi asistată, la solicitarea sa expresă, de un avocat sau, în funcție de statutul profesional avut, de un alt cadru militar ori de un reprezentant al organizației sindicale din care face parte, după caz.

Secțiunea a 6-a – Angajamentul de plată

Articolul 66

(1) În aplicarea art. 23 din ordonanța Guvernului, persoana chemată, potrivit art. 65 alin. (2) lit. a), dacă recunoaște că a produs paguba și înțelege să plătească întregul cuantum al acesteia, în funcție de răspunderea materială reținută, încheie un angajament de plată de tip I, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 5.

(2) Angajamentul de plată de tip I se înregistrează la structura financiară a unității unde s-a produs paguba, care urmărește modul de executare a acestuia.

Articolul 67

(1) Angajamentul de plată de tip I constituie titlu executoriu de la data semnării acestuia și conține inclusiv modalitatea de recuperare a pagubei, solicitată de către personalul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială, respectiv integral sau eșalonat, pe o perioadă de maximum 3 ani.

(2) În situația recuperării pagubei în mod eșalonat, cuantumul unei tranșe lunare nu poate fi mai mic de 10% din solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizația lunară netă.

(3) În situația prevăzută la alin. (1) nu se datorează majorări, dobânzi și penalități de întârziere, dacă personalul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială efectuează plata voluntară, potrivit angajamentului de plată.

(4) Angajamentul de plată vizează paguba în integralitatea ei și nu poate fi luat pentru fracții ale pagubei.

(5) În situația în care a fost stabilită răspunderea materială în comun și nu toate persoanele responsabile întocmesc angajament de plată, recuperarea pagubei se face prin angajament de plată pentru cele care consimt să încheie un astfel de document, iar restul de pagubă se va recupera prin promovarea acțiunii civile la instanța de contencios administrativ competentă.

(6) Anularea angajamentului de plată de tip I sau suspendarea executării acestuia se poate cere de către persoana care l-a semnat, prin promovarea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ competentă.

Articolul 68

(1) Angajamentul de plată de tip I se referă la pagube de orice natură și de orice valoare și se întocmește de persoana care datorează suma respectivă.

(2) În situația în care persoanele care au produs paguba, au încasat sume necuvenite sau le-au fost distribuite bunuri ce nu mai pot fi restituite sau le-au fost prestate servicii nedatorate încheie angajamentul de plată de tip I anterior declanșării cercetării administrative, iar paguba este certă și confirmată de organul de specialitate al unității păgubite, angajamentul se depune la compartimentul financiar al unității unde s-a înregistrat debitul.

Capitolul V – Cercetarea administrativă specială

Secțiunea 1 – Structurile cu atribuții de control

Articolul 69

(1) În aplicarea art. 20 alin. (5) din ordonanța Guvernului, dacă structurile cu atribuții de control constată pagubele în cadrul activităților prevăzute de Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 138/2016 privind organizarea și executarea controalelor în Ministerul Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, pot efectua, ulterior, cercetarea administrativă în legătură cu acestea.

(2) În aplicarea art. 21 alin. (6) din ordonanța Guvernului, șeful structurii de control dispune constituirea comisiei de cercetare administrativă și hotărăște cu privire la rezultatul cercetării administrative dispuse.

Articolul 70

Corpul de control al ministrului, structurile cu atribuții de control din cadrul inspectoratelor generale/similare, precum și cele din cadrul inspectoratelor județene/similare pot efectua cercetarea administrativă pentru pagubele produse patrimoniului M.A.I. după cum urmează:

a) Corpul de control al ministrului, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin al ministrului afacerilor interne sau al persoanei delegate de acesta - pentru orice pagubă produsă patrimoniului M.A.I.;

b) structurile cu atribuții de control din cadrul inspectoratelor generale/similare, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin/dispoziție al/a inspectorului general/similar - pentru pagubele produse în patrimoniul ordonatorului secundar de credite sau al ordonatorului terțiar de credite din subordinea acestuia;

c) structurile/persoanele cu atribuții de control din cadrul inspectoratelor județene/similare, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin/dispoziție al/a inspectorului șef/similar - pentru pagubele produse în patrimoniul unităților pe care le comandă sau pe care le asigură din punct de vedere logistic și/sau financiar.

Articolul 71

(1) Pentru pagubele produse sau în care sunt implicate persoane aflate în competența de numire în funcție a ministrului afacerilor interne sau superioară, cercetarea administrativă se efectuează, în mod obligatoriu, de către o comisie de cercetare administrativă din cadrul Corpului de control al ministrului, desemnată prin ordin al ministrului afacerilor interne sau al persoanei delegate de acesta.

(2) Președintele comisiei de cercetare administrativă desemnate potrivit alin. (1) poate fi un secretar de stat, secretarul general sau unul dintre secretarii generali adjuncți, în funcție de competențele de coordonare a structurilor în cauză.

(3) În cadrul acestor comisii pot fi cooptați specialiști sau tehnicieni din cadrul celorlalte unități ale M.A.I.

Secțiunea a 2-a – Structuri de audit public intern și structuri de specialitate

Articolul 72

(1) În situația în care, pe timpul desfășurării misiunilor specifice, șefii direcțiilor generale/direcțiilor din aparatul central al M.A.I., respectiv directorul Direcției audit public intern constată, în mod nemijlocit sau prin intermediul personalului din subordine, producerea unor pagube în patrimoniul unității controlate/auditate, prin rapoartele întocmite la finalizarea misiunii dispun, respectiv recomandă persoanelor prevăzute la art. 44 lit. c) sau d), după caz, să declanșeze cercetarea administrativă.

(2) În termen de 3 zile de la data la care a luat cunoștință despre existența unor posibile pagube semnificative, directorul Direcției audit public intern îl informează pe

ministrul afacerilor interne, solicitând totodată conducerii unității auditate sau unității ierarhic superioare, după caz, efectuarea cercetării administrative.

Articolul 73

(1) După finalizarea cercetării administrative dispuse în condițiile art. 72, unitatea în cauză raportează, în scris, directorului Direcției audit public intern, respectiv șefului direcției generale/direcției din aparatul central despre rezultatul cercetării.

(2) În situația în care, pe timpul executării misiunilor specifice de control, sprijin și îndrumare, precum și de audit public intern, personalul structurilor prevăzute la art. 72 alin. (1), precum și personalul cu atribuții de control de la nivelul ordonatorilor secundari de credite constată că cercetarea efectuată la nivelul unui ordonator de credite din subordine s-a realizat cu greșita aplicare sau interpretare a normelor de drept material incidente și nu sunt de acord cu rezultatul cercetării administrative efectuate inițial, prin rapoartele aprobate la finalizarea misiunii dispun/recomandă efectuarea unei noi cercetări administrative în condițiile art. 13 lit. d).

(3) Cercetarea administrativă prevăzută la alin. (2) poate fi dispusă numai dacă constatarea s-a efectuat în termen de cel mult 3 ani de la data producerii pagubei și dacă asupra rezultatului cercetării nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă.

Capitolul VI – Sesizarea instanței de judecată/ organelor de urmărire penală

Secțiunea 1 – Sesizarea instanței de contencios administrativ competente

Articolul 74

(1) În situația prevăzută la art. 65 alin. (2) lit. b), în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de cercetare administrativă, comisia de cercetare administrativă:

a) predă dosarul cercetării administrative structurii de asistență juridică, în vederea sesizării instanței competente material și teritorial;

b) transmite o copie a procesului-verbal de cercetare administrativă la structura financiar-contabilă, care, în termen de maximum 40 de zile lucrătoare de la data primirii copiei procesului-verbal de cercetare administrativă, procedează, în conformitate cu normele financiar-contabile specifice instituțiilor publice, la înregistrarea valorii pagubei produse în evidența contabilă a unității aferentă lunii în care a fost primită copia procesului-verbal.

(2) În termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la înregistrarea valorii pagubei în evidența contabilă, potrivit alin. (1) lit. b), structura financiar-contabilă informează despre această operațiune, în scris, structura de asistență juridică.

(3) Compartimentul juridic promovează acțiunea civilă la instanța de contencios administrativ competentă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data primirii dosarului, fără însă a se depăși termenul general de prescripție.

(4) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică când personalul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială a întocmit un angajament de plată de tip I, situație în care dosarul cercetării administrative se transmite direct structurii financiar-contabile.

(5) În situația prevăzută la art. 67 alin. (6), dosarul cercetării administrative se transmite structurii de asistență juridică, în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii solicitării, în vederea pregătirii și formulării apărării intereselor instituției.

(6) În cazul în care la primirea dosarului structura de asistență juridică constată depășirea termenului general de prescripție, informează comandatul unității/șeful structurii, precum și structura centrală, unde este cazul, iar formularea acțiunii în instanța de contencios administrativ se face doar după aprobarea unei note-raport privind oportunitatea demarării litigiului.

Secțiunea a 2-a – Sesizarea organelor de urmărire penală

Articolul 75

(1) În orice moment, de la data declanșării cercetării administrative și până la finalizarea acesteia, comisia de cercetare administrativă are obligația de a întocmi un proces-verbal despre împrejurările constatate, în cazul în care din cercetările efectuate rezultă suspiciuni rezonabile că faptele prin care s-au produs pagubele au caracter infracțional, indiferent de data producerii acestora.

(2) Procesul-verbal, care constituie act de sesizare potrivit art. 61 alin. (1) lit. b) și art. 291 din Codul de procedură penală, se prezintă comandantului/șefului unității care a desemnat comisia de cercetare administrativă, în vederea transmiterii acestuia la organul de urmărire penală competent.

(3) Concomitent, comisia de cercetare administrativă întocmește și proiectul actului prin care se constată întreruperea cursului termenului prevăzut la art. 54 alin. (4) pentru efectuarea cercetării.

Articolul 76

La primirea procesului-verbal, comandantul/șeful unității care a desemnat comisia de cercetare administrativă procedează astfel:

a) efectuează analiza temeiniciei constatărilor, concluziilor și propunerilor, în condițiile prevăzute la art. 63 alin. (1)-(3) sau, după caz, alin. (5) și (6);

b) dacă apreciază că cercetarea este întemeiată, emite actul prevăzut la art. 65 alin. (2) lit. c) sau, după caz, dispune completarea acesteia, în condițiile prezentelor instrucțiuni;

c) dispune înscrierea valorii pagubei în evidența structurii financiar-contabile a ordonatorului de credite al cărui patrimoniu a fost prejudiciat;

d) dispune structurii de asistență juridică a ordonatorului de credite în patrimoniul căruia s-a produs paguba transmiterea procesului-verbal și a tuturor actelor cercetării efectuate până în acel moment către organul de urmărire penală competent.

Articolul 77

Structura de asistență juridică, odată cu transmiterea actului de sesizare, transmite și solicitarea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal, în scopul reparării prejudiciului material produs prin săvârșirea infracțiunii.

Articolul 78

Comandantul/Șeful unității care a sesizat organele de urmărire penală este obligat să urmărească, prin structura de asistență juridică, desfășurarea întregului proces penal.

Articolul 79

Dacă acțiunea civilă este soluționată în cadrul procesului penal, dispozițiile art. 86 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 80

(1) La primirea ordonanței parchetului prin care a fost dispusă clasarea cauzei ori renunțarea la urmărirea penală sau a hotărârii prin care instanța de judecată a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la art. 26 alin. (1) din ordonanța Guvernului, structura de asistență juridică a unității care a făcut sesizarea exercită căile de atac sau, după caz, propune comandantului/șefului unității renunțarea la exercitarea acestora, în termenele prevăzute de dispozițiile procesual-penale incidente.

(2) După rămânerea definitivă a soluțiilor prevăzute la alin. (1), comandantul/șeful unității competent emite ordinul/ dispoziția pentru reluarea cercetării administrative de către comisia care a efectuat cercetarea inițială sau de către o comisie nou-desemnată.

(3) Cercetarea administrativă reluată în condițiile alin. (2) se efectuează în termenul prevăzut la art. 54 alin. (1), care începe să curgă de la data înregistrării la secretariatul unității a soluției pronunțate de organele judiciare sau, după caz, a confirmării că soluția în cauză este definitivă.

Articolul 81

(1) Dispozițiile art. 80 nu se aplică în situația în care organele de urmărire penală au fost sesizate în afara termenului prevăzut la art. 21 din ordonanța Guvernului.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), comisia de cercetare administrativă întocmește o notă-raport prin care propune clasarea dosarului cercetării administrative, pe baza căreia debitul se scade din evidența contabilă.

Articolul 82

După rămânerea definitivă a unei soluții prin care instanța de judecată a dispus achitarea pentru motivul că fapta imputată nu există ori nu a fost săvârșită de cel în cauză, structura de asistență juridică a unității întocmește o notă-raport prin care propune clasarea dosarului cercetării administrative, pe baza căreia debitul se scade din evidența contabilă.

Capitolul VII – Scăderea din evidența contabilă

Articolul 83

Scăderea din evidența contabilă se realizează:

a) integral, când personalul nu răspunde material, în situațiile prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. a)-c) din ordonanța Guvernului, sau când cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale și de recuperare a pagubelor depășesc cuantumul acesteia, conform art. 15 din ordonanța Guvernului;

b) parțial, pentru partea din pagubă care depășește cuantumul imputabil, conform art. 13 alin. (2) din ordonanța Guvernului.

Articolul 84

(1) În situația prevăzută la art. 15 din ordonanța Guvernului, operațiunea de scădere se fundamentează pe baza unui calcul economic, materializat într-un act de constatare care cuprinde evaluarea tuturor cheltuielilor care ar urma să se facă în legătură cu cercetarea administrativă, stabilirea răspunderii materiale și recuperarea pagubei.

(2) În vederea stabilirii cuantumului cheltuielilor de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale și de recuperare a pagubelor se au în vedere cheltuielile de transport, cazare, diurnă, cheltuielile ocazionate de îndeplinirea procedurii de chemare a persoanelor pentru prezentarea de explicații, precum și orice alte cheltuieli specifice.

Articolul 85

(1) Competențele pentru aprobarea scăderii din evidența contabilă a pagubelor produse, în condițiile art. 6 alin. (1) lit. a)-c), art. 13 alin. (2) și ale art. 15 din ordonanța Guvernului, se stabilesc după cum urmează:

a) secretarul general al M.A.I.: (i) în situațiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul aparatului central;

(ii) pentru pagubele privind armamentul și materialele explozive de toate tipurile;

b) conducătorii unităților care au calitatea de ordonatori secundari sau terțiari de credite: în toate situațiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul ordonatorului de credite respectiv.

(2) Procesul-verbal de cercetare administrativă se transmite, împreună cu dosarul cercetării, compartimentelor de specialitate de la nivelul eșalonului competent să aprobe scăderea din evidența contabilă, în scopul avizării pentru legalitate și vizării pentru controlul financiar preventiv.

(3) În cazul pagubelor produse în procesul instruirii sau pe timpul executării misiunilor și atribuțiilor de serviciu operative, în funcție de natura acestora, se va solicita avizul compartimentului de specialitate (logistică, medicală, comunicații și informatică etc.) al eșalonului al cărui conducător aprobă scăderea din evidența contabilă a pagubelor.

(4) Structurile de specialitate prevăzute la alin. (2) și (3) acordă viza sau, după caz, motivează refuzul acordării acesteia, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării adresei prin care au fost transmise documentele, cu excepția situațiilor în care prin acte normative de același nivel sau de nivel superior sunt prevăzute alte termene procedurale.

(5) La expirarea termenului prevăzut la alin. (4), procesul-verbal se prezintă persoanei competente în vederea luării hotărârii asupra rezultatului cercetării efectuate.

(6) Persoana competentă să aprobe procesul-verbal de cercetare administrativă are obligația de a analiza personal sau prin intermediul personalului din subordine temeinicia constatărilor și propunerilor comisiei de cercetare administrativă.

(7) În cazul în care, în urma analizei prevăzute la alin. (6), este necesară o completare a cercetării administrative, aceasta se va efectua astfel încât comandantul sau șeful unității să poată lua hotărârea asupra cercetării în termen de 30 de zile de la înregistrarea procesului-verbal de cercetare administrativă.

(8) În baza aprobării consemnate pe procesul-verbal de cercetare administrativă, structura financiar-contabilă a unității care a înregistrat paguba procedează la scăderea acesteia din evidență.

Capitolul VIII – Punerea în executare a hotărârii instanței de judecată

Articolul 86

(1) După comunicarea hotărârii judecătorești definitive, structura financiar-contabilă a unității al cărei patrimoniu a fost prejudiciat solicită debitorului ca în termen de 5 zile lucrătoare să consimtă la încheierea unui angajament de plată de tip II, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 6, în baza căruia efectuează rețineri din salariu/soldă/indemnizație.

(2) Dacă debitorul refuză încheierea angajamentului de plată, precum și în situația în care acesta a încetat raporturile de serviciu/muncă cu M.A.I. sau nu mai deține calitatea de elev sau student în cadrul instituțiilor de învățământ din subordinea M.A.I., hotărârea definitivă se transmite organelor de executare competente în vederea executării silite, cheltuielile de executare fiind în sarcina debitorului.

(3) În baza confirmării primite de la organele de executare, debitele se scad din evidența contabilă a unității păgubite.

(4) Dispozițiile art. 67 alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător și în cazul angajamentului de plată de tip II.

Articolul 87

(1) Debitele, indiferent de valoarea lor, stabilite prin titluri executorii rămase definitive, ce privesc persoane care nu mai au calitatea de personal al M.A.I., se transmit pentru înregistrare și urmărire organului fiscal teritorial din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală în a cărui rază teritorială își are domiciliul debitorul și se scad din evidența unității păgubite, pe baza confirmării primite.

(2) Transmiterea debitelor se face de către structura financiar-contabilă, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data când persoana debitoare a încetat raporturile de muncă sau de serviciu cu M.A.I sau de la data încetării calității de elev sau student în cadrul instituțiilor de învățământ din subordinea M.A.I.

(3) Titlurile executorii se transmit, în original, însoțite de o adresă care trebuie să cuprindă:

a) denumirea unității și localitatea unde aceasta își are sediul;

b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare;

c) numele și prenumele debitorului, precum și prenumele tatălui și al mamei;

d) domiciliul debitorului și, dacă se cunoaște, ocupația acestuia;

e) alte elemente de identificare a acestuia: locul și data nașterii, seria și numărul actului de identitate etc.;

f) natura debitului și suma de plată;

g) alte informații necesare încasării debitului prin executarea silită.

(4) O fotocopie certificată a titlului executoriu definitiv se păstrează la structura financiar-contabilă.

Articolul 88

(1) În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică unui singur organ de executare, aceluia în a cărui rază teritorială își are domiciliul debitorul despre care există indicii că deține mai multe bunuri sau venituri urmăribile. În lipsa acestora, debitul se comunică organului de executare în a cărui rază teritorială domiciliază mai mulți debitori ori unde se apreciază că există mai multe posibilități de recuperare a pagubei.

(2) În situația în care, după transmiterea debitului, valoarea acestuia a fost modificată ca urmare a soluționării unor cauze, unitatea păgubită ia măsuri pentru comunicarea către organele fiscale a sumei reale ce urmează a fi recuperată.

Capitolul IX – Dispoziții finale

Articolul 89

(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentelor instrucțiuni se realizează în condițiile și cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și privind libera circulație a acestor date, în funcție de scopul în care sunt prelucrate datele.

(2) În aplicarea prezentelor instrucțiuni, toate structurile M.A.I. au obligația să păstreze secretul profesional, precum și confidențialitatea datelor personale și a informațiilor dobândite în timpul desfășurării acestor activități, cu excepția cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiției sau legea impun dezvăluirea acestora.

Articolul 90

Recuperarea cheltuielilor prevăzute la art. 91^1 alin. (5) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, se realizează de către unitatea din care cadrul militar a fost trecut în rezervă, după efectuarea cercetării administrative, sau, în cazul elevului și studentului, prin instituția de învățământ în cadrul căreia a încheiat angajamentele prevăzute la art. 91^1 din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 91

Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezentele instrucțiuni.

Articolul 92

(1) Prezentele instrucțiuni intră în vigoare în termen de 3 zile de la publicare.

(2) La data intrării în vigoare a prezentelor instrucțiuni, Instrucțiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iulie 2013, se abrogă.

Articolul 93

Prezentele instrucțiuni se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

București, 20 septembrie 2024.

Nr. 152.

Anexa nr. 1

Modalitatea de calcul al cuantumului imputabil

Articolul 1

Pentru pagubele produse patrimoniului M.A.I., în sarcina personalului prevăzut la art. 2 din instrucțiuni poate fi stabilită răspunderea materială limitată sau integrală, după caz, sau poate fi exonerat de răspundere, în condițiile prevăzute de ordonanța Guvernului și de instrucțiuni.

Articolul 2

(1) La stabilirea răspunderii materiale limitate se ia în considerare solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizația lunară netă din luna în care s-a constatat paguba.

(2) Baza de calcul al soldei lunare nete/salariului lunar net/indemnizației lunare nete o constituie solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația lunară brută, stabilită/ stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia/acestuia a contribuțiilor sociale obligatorii și, după caz, a următoarelor:

a) deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

b) cotizația sindicală plătită în luna respectivă;

c) contribuțiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei a 400 euro;

d) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro;

e) contravaloarea abonamentelor suportate de angajați, în limita echivalentului în lei a 100 euro anual, oferite de furnizori ale căror activități sunt încadrate la codurile CAEN 9311, 9312 sau 9313, care acționează în nume propriu în cazul abonamentelor care includ dreptul de a utiliza facilitățile sportive, în vederea practicării sportului și educației fizice cu scop de întreținere, profilactic sau terapeutic, ori în calitate de intermediari pentru serviciile medicale, în cazul în care abonamentele respective includ și servicii medicale.

(3) Cuantumul soldei lunare nete/salariului lunar net/indemnizației lunare nete se comunică comisiei de cercetare administrativă de către structura financiar-contabilă care asigură plata drepturilor salariale ale celor vinovați de producerea pagubei în luna constatării acesteia.

Articolul 3

(1) Răspunderea materială în limita a 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizații lunare nete poate fi individuală sau în comun.

(2) Răspunderea materială limitată este comună atunci când nu se poate determina măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei.

(3) În situația prevăzută la alin. (1), fiecare persoană vinovată răspunde proporțional cu solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizația lunară netă din luna în care s-a constatat paguba, după cum urmează:

a) atunci când paguba este mai mică decât suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizații lunare nete ale celor vinovați, răspunderea materială individuală se stabilește proporțional cu solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizația lunară netă al/a fiecăruia, utilizându-se una dintre următoarele metode de calcul: 1.

Primul mod de calcul: (i) valoarea pagubei = 12.000 lei

(ii) suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/ indemnizații lunare nete ale celor vinovați:

A = 10.500 lei

B = 7.500 lei

C = 6.000 lei

TOTAL: 24.000 lei

(iii) răspunderea materială individuală se stabilește astfel: suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/ indemnizații lunare nete ale fiecărei persoane responsabile de producerea pagubei se înmulțește cu valoarea pagubei, iar produsul rezultat se împarte la suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizații lunare nete ale tuturor persoanelor vinovate

A = 10.500 x 12.0000/24.0000 = 5.250 lei

B = 7.500 x 12.0000/24.0000 = 3.750 lei

C = 6.000 x 12.0000/24.0000 = 3.000 lei

TOTAL: 12.000 lei

2. Al doilea mod de calcul: (i) valoarea pagubei = 12.000 lei

(ii) suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/ indemnizații lunare nete ale celor vinovați:

A = 10.500 lei

B = 7.500 lei

C = 6.000 lei

TOTAL: 24.000 lei

(iii) răspunderea materială individuală se stabilește astfel: valoarea totală a pagubei (12.000 lei) se împarte la suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/ indemnizații lunare nete ale tuturor persoanelor responsabile de producerea pagubei (24.000 lei), iar câtul (0,5) se înmulțește cu suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizații lunare nete ale fiecăruia dintre aceștia: 12.000: 24.000 = 0,5

A = 10.500 x 0,5 = 5.250 lei

B = 7.500 x 0,5 = 3.750 lei

C = 6.000 x 0,5 = 3.000 lei

TOTAL: 12.000 lei

b) atunci când paguba este mai mare decât suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizații lunare nete ale celor vinovați, răspunderea materială individuală se stabilește în limita celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizații lunare nete ale celor vinovați, utilizându-se următoarea metodă de calcul: (i) valoarea pagubei produse = 35.000 lei

(ii) suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/ indemnizații lunare nete ale celor vinovați:

A = 10.500 lei

B = 7.000 lei

C = 6.500 lei

D = 5.000 lei

E = 4.500 lei

TOTAL: 33.500 lei

(iii) răspunderea materială este egală cu 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizații lunare nete ale fiecărui coresponsabil (A = 10.500 lei; B = 7.000 lei; C = 6.500 lei; D = 5.000 lei; E = 4.500 lei);

(iv) diferența de 1.500 lei până la valoarea integrală a pagubei (35.000 lei–33.500 lei) se scade din evidența contabilă.

(4) Partea din pagubă care depășește limita soldelor lunare nete/salariilor lunare nete/indemnizațiilor lunare nete ale celor vinovați se scade din evidența contabilă, potrivit competențelor prevăzute la art. 85 alin. (1) din instrucțiuni.

Articolul 4

(1) În cazul în care paguba a fost produsă în comun de mai multe persoane, stabilirea răspunderii materiale integrale se face astfel:

a) dacă se poate stabili măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială integrală se stabilește individual, în funcție de măsura în care fiecare a contribuit la producerea ei;

b) dacă nu se poate determina măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială integrală se stabilește: 1.

proporțional cu solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizația lunară netă de la data constatării pagubei;

2. proporțional cu timpul lucrat de la ultima inventariere, în cazul gestionarilor.

(2) Răspunderea materială în comun, proporțională cu salariul/solda/indemnizația lunară net/netă, se stabilește după următorul exemplu: (i) valoarea integrală a pagubei constatate: 16.000 lei;

(ii) personal având responsabilitate comună:

A – având salariu (soldă, indemnizație lunară) net(ă) de 4.000

B - având salariu (soldă, indemnizație lunară) net(ă) de 2.500

C - având salariu (soldă, indemnizație lunară) net(ă) de 1.500

TOTAL: 8.000 lei

(iii) răspunderea materială individuală se stabilește astfel: se stabilește un coeficient care se aplică soldei lunare nete/salariului lunar net/indemnizației lunare nete, prin împărțirea valorii integrale a pagubei la suma salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare nete, adică 16.000: 8.000 = 2;

(iv) întinderea răspunderii materiale a fiecărui coresponsabil este salariul/solda/indemnizația lunară net/netă, înmulțit(ă) cu coeficientul rezultat:

A 4.000 x 2 = 8.000 lei

B 2.500 x 2 = 5.000 lei

C - 1.500 x 2 = 3.000 lei

TOTAL: 16.000 lei

(3) Răspunderea materială integrală în comun, proporțional cu timpul lucrat, pentru cei care au calitatea de gestionari se stabilește după următorul exemplu: (i) valoarea integrală a pagubei constatate: 1.000 lei;

(ii) timpul cât a gestionat fiecare gestionar, exprimat în zile:

Gestionarii

Timpul cât a gestionat fiecare (zile)

A 80

B 40

C 100

D 70

Total 290

(iii) răspunderea materială individuală se stabilește după următoarea formulă: (Ponderea cât a gestionat fiecare gestionar față de total zile gestionate x Valoarea pagubei)/100 = Întinderea răspunderii individuale

(iv) stabilirea cuantumului răspunderii materiale individuale a celor 4 gestionari se face astfel:

Gestionarii

Timpul cât a gestionat fiecare (zile)

Ponderea cât a gestionat fiecare față de total zile gestionate

Modul de calcul al cuantumului răspunderii materiale individuale

A 80 80/290 x 100 = 27,59 27,59 x 1.000/100 = 275,9

B 40 40/290 x 100 = 13,79 13,79 x 1.000/100 = 137,9

C 100 100/290 x 100 = 34,48 34,48 x 1.000/100 = 344,8

D 70 70/290 x 100 = 24,14 24,14 x 1.000/100 = 241,4

TOTAL 290 100 1.000

Anexa nr. 2

Modalitatea de evaluare a pagubelor

Articolul 1

(1) La evaluarea pagubelor se au în vedere următoarele elemente:

a) cantitatea de bunuri, exprimată în unitatea de măsură cu care acestea au fost înregistrate în evidență;

b) costul de achiziție a bunurilor respective, costul reparațiilor sau recondiționării ori, după caz, diferența de preț la data constatării pagubei, care va cuprinde prețul de cumpărare practicat pe piață la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cheltuielile de transport și cele ocazionate de punerea în stare de funcțiune a bunului respectiv;

c) gradul de uzură a bunurilor, existent la momentul producerii pagubei, stabilit pe bază de probe legale;

d) alte elemente ce se iau în calcul, potrivit dispozițiilor normative incidente, astfel încât să se asigure acoperirea pagubei.

(2) În situația în care nu este vinovată o anumită persoană de producerea pagubei respective, iar paguba trebuie suportată din cheltuielile instituției și recuperată, eventual, de la instituția de asigurare, în cazul în care bunul a fost asigurat, evaluarea pagubei în cauză se face la un preț care va fi egal cu cel înscris în evidența contabilă, dacă reparația s-a efectuat în regie proprie.

Articolul 2

(1) În cazul lipsurilor sau pierderilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor produse prin fapte pentru care se stabilește răspunderea materială sau obligația de restituire se face la valoarea de înlocuire a bunului lipsă ori pierdut, valoare stabilită la data constatării pagubei, dar nu mai mică decât valoarea înregistrată în evidența contabilă.

(2) În cazul lipsurilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor se face astfel:

a) pentru bunurile cu specific militar se iau ca bază prețurile solicitate în scris sau publicate periodic de către structura tehnică de specialitate a inspectoratului general, pentru unitățile din subordinea acestuia, sau structura de specialitate a aparatului central al M.A.I., pentru unitățile necuprinse în inspectoratele generale. Comunicarea prețurilor se face în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării raportului unității interesate;

b) pentru bunurile care se vând în comerț, evaluarea pagubelor se face pe baza prețurilor care se practică pe piață la data constatării acestora, preluate din cel puțin 3 oferte de preț, luându-se în calcul prețul cel mai mic rezultat din analiza acestora, dar nu mai mic decât valoarea contabilă a bunurilor;

c) în cazul bunurilor care nu pot fi cumpărate de pe piață, valoarea de înlocuire se stabilește de către comisia sau persoana care efectuează cercetarea administrativă, împreună cu o comisie formată din specialiști în domeniul respectiv, pe baza unei analize temeinice și documentate, astfel încât să fie asigurată acoperirea pagubelor;

d) prin excepție de la prevederile lit. b), pentru bunurile care se vând în comerț doar de către anumiți agenți economici specializați, avizați/autorizați de organele competente, evaluarea pagubelor se face pe baza prețurilor practicate pe piață de către aceștia, dar nu mai mici decât valoarea contabilă a bunurilor.

(3) Aplicarea prevederilor alin. (2) se face ținând seama de următoarele:

a) pentru bunurile materiale cu specific militar, precum armament, muniții, explozivi, mijloace de inițiere și de dare a focului, bunuri materiale din categoria tehnicii de luptă, piese de schimb din complete sau loturi, accesorii similare ș.a.m.d., aprovizionate cu mult timp în urmă și care se mențin în înzestrarea unităților, valoarea se stabilește cu avizul organelor centrale de resort, prin compararea sau asocierea cu prețurile bunurilor aprovizionate în ultimul timp de M.A.I.;

b) pentru bunurile materiale realizate în cadrul unităților, evaluarea se face astfel încât să se recupereze toate cheltuielile efectuate cu materiile prime, materiale, combustibil etc., calculate conform prevederilor alin. (2) lit. b) și c), la care se adaugă cheltuielile de personal aferente;

c) pentru obiectele de muzeu, lucrările de artă plastică, cărțile și publicațiile din fondul bibliotecilor, cărora nu li se poate determina prețul, în raport cu bunurile din unitățile comerciale, valoarea de înlocuire se stabilește cu avizul structurii de specialitate din M.A.I., care va ține seama de condițiile în care s-au achiziționat - valoarea de estimare actualizată în inventar -, valoarea istorică, documentară sau artistică, de alte elemente necesare pentru o corectă evaluare și de metodologia care se aplică pentru aceste situații pe plan național;

d) bunurile reprezentând producția neterminată, care fac obiectul pagubei, se evaluează pe baza tuturor cheltuielilor efectuate până la data constatării acesteia potrivit evidențelor: materii prime și materiale, manoperă etc. Valoarea materiilor prime și a materialelor se calculează prin aplicarea prevederilor menționate la lit. a) sau b), după caz;

e) pentru documentele militare de transport pierdute din neglijență înainte de a fi folosite, indiferent dacă au fost sau nu completate, se iau ca bază de calcul prețurile cu care se procură de M.A.I. la data constatării pagubelor;

f) contravaloarea documentelor militare de transport întrebuințate în mod ilegal se recuperează la valoarea costului real al călătoriei pe ruta pe care au fost utilizate, după tarifele în vigoare practicate la data constatării pagubei. În cazul în care această valoare este mai mică decât prețul care ar fi plătit de către M.A.I. pentru procurarea documentelor de transport la data constatării pagubei, valoarea de imputare se stabilește având ca bază de calcul acest preț;

g) materialele și piesele de schimb recuperate sau rezultate din lucrări de reparații, declasări ori casări ale mijloacelor fixe și obiectele de inventar constatate lipsă se evaluează luând ca bază de calcul prețul cu care acestea se achiziționează de către operatorii economici de profil la data constatării pagubei;

h) în cazul animalelor de serviciu evaluarea se face potrivit dispozițiilor normative specifice;

i) în cazul celorlalte animale, constatate lipsă, evaluarea se face pe baza greutății în viu, conform datelor consemnate în evidența contabilă și tehnic-operativă, și a prețului practicat pe piață la data constatării pagubei, pe kilogram în viu, aferent speciei și categoriei animalelor respective, astfel încât să asigure cel puțin acoperirea valorii de înregistrare din evidența contabilă. Când paguba a rezultat ca urmare a decesului animalelor sau tăierilor de necesitate, din valoarea evidențiată în contabilitate se deduce valoarea recuperărilor (piei, carne și organe comestibile etc.), calculată la prețul cu care acestea sunt valorificate;

j) în cazul culturilor de seră, solarii, de câmp sau al plantațiilor de orice fel distruse ori degradate, evaluarea se face pe baza cheltuielilor efective pentru refacerea sau reînființarea lor, care să acopere cel puțin valoarea cheltuielilor rezultate din evidențele unităților, aferentă culturilor sau plantațiilor respective;

k) mijloacele bănești, timbrele poștale sau fiscale și bonurile valorice constatate lipsă se evaluează la valoarea nominală;

l) materialele, alimentele, furajele, îngrășămintele, carburanții, lubrifianții, combustibilii lichizi sau solizi, piesele de schimb și altele asemenea care sunt consumate în plus față de normele de consum legale se evaluează pe baza valorii de înlocuire a acestora stabilite la data constatării pagubei;

m) în cazul în care, în vederea evaluării pagubei, este necesară o expertiză, aceasta se va efectua, de regulă, de către personalul M.A.I. care are calitatea de expert, aplicându-se corespunzător dispozițiile legale privind expertizele. Dacă la nivelul M.A.I. nu există niciun expert autorizat în domeniul respectiv, se va achiziționa serviciul aferent. Comunicarea către unități a prețurilor stabilite ca urmare a expertizelor se face în cel mult 5 zile de la data înregistrării raportului de expertiză.

(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul primirii de bunuri necuvenite și care nu mai pot fi restituite în natură.

Articolul 3

În cazul degradărilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor se face astfel:

a) dacă bunurile pot fi recuperate sau recondiționate pentru a fi repuse în stare de funcționare/utilizare, se iau în calcul cheltuielile efectuate în acest scop la operatori economici de profil. Pentru bunurile materiale cu specific militar a căror reparare sau recondiționare se execută în unitățile militare, evaluarea se face având în vedere cheltuielile efectuate cu: (i) materiile prime, materialele, piesele de schimb folosite, în condițiile art. 2 alin. (2) lit. c);

(ii) manopera personalului care a participat la reparare/recondiționare; valoarea medie orară (om/oră) a manoperei pentru reparațiile/recondiționările executate în unitățile militare se determină după formula: M = S/n x t,

în care: t = Z.L. x 8/12

unde: M - valoarea medie orară a manoperei;

S - suma totală a soldelor/salariilor/indemnizațiilor brute cuvenite personalului care participă la efectuarea reparației/recondiționării, în luna constatării pagubei, inclusiv contribuțiile aferente acestora, ce cad conform legii în sarcina angajatorului;

n - numărul de persoane care participă la reparație/recondiționare;

Z.L. - numărul zilelor lucrătoare dintr-un an calendaristic;

b) dacă bunurile degradate pot fi, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, valorificate ca atare, cu prețuri reduse, se va lua ca bază de calcul diferența dintre prețul bunului respectiv stabilit potrivit art. 2 alin. (2) lit. a) sau b), după caz, și prețul ce se va obține prin valorificare;

c) dacă prin reparare/recondiționare se obține un bun de calitate inferioară, la cheltuielile prevăzute la lit. a) se adaugă diferența de preț dintre prețul bunului respectiv stabilit potrivit art. 2 alin. (2) lit. a) sau b), după caz, și prețul bunului reparat sau recondiționat;

d) dacă bunurile degradate se utilizează ca materie primă pentru producerea altor bunuri, se va lua ca bază de calcul diferența de preț dintre prețul bunului stabilit potrivit art. 2 alin. (2) lit. a) sau b), după caz, și prețul materiei prime pe care a înlocuit-o;

e) dacă bunurile degradate au fost produse în unitatea păgubită și nu mai pot fi reparate, recondiționate sau valorificate, se va lua ca bază de calcul costul real potrivit evidențelor, iar, în cazul în care au fost cumpărate, se iau în calcul toate cheltuielile făcute pentru procurarea bunurilor.

Articolul 4

(1) În cazul mijloacelor fixe și al obiectelor de inventar distruse sau degradate și care nu mai pot fi reparate/recondiționate pentru a fi readuse în stare normală de funcționare, dar care pot fi valorificate ca atare, în condițiile legii, ori pot fi recuperate parțial ca piese de schimb sau componente, evaluarea pagubei se realizează utilizând relațiile de calcul prevăzute de reglementările interne în vigoare privind scoaterea din funcțiune, valorificarea și casarea bunurilor în unitățile M.A.I., pe baza cărora se stabilește prețul de vânzare, din care se scade valoarea obținută prin valorificarea ca atare sau, după caz, valoarea bunurilor recuperate, utilizabile ca piese de schimb, materiale sau deșeuri.

(2) Materialele sau componentele recuperate vor fi evaluate în vederea înregistrării în evidența contabilă a unității, comisia de evaluare ținând cont de starea tehnică și gradul de uzură a acestora, după caz.

Articolul 5

(1) În cazul mijloacelor fixe sau al obiectelor de inventar aflate în dotarea unităților M.A.I., dar care au fost folosite nelegal, la evaluarea pagubei se vor avea în vedere amortizarea/uzura aferentă perioadei de utilizare fără justificare legală și toate cheltuielile determinate de utilizarea bunurilor.

(2) Evaluarea pagubei se va efectua astfel:

a) valoarea pagubei produse ca urmare a utilizării nelegale sau în afara cadrului de reglementare internă a mijloacelor de transport din dotarea structurilor M.A.I. se calculează pe baza parcursului sau orelor de funcționare nelegală ori neregulamentară, a tarifelor pe kilometru sau oră de funcționare și/sau staționare a mijloacelor de transport auto/moto, conform reglementărilor în vigoare aplicabile în M.A.I., precum și a precizărilor corespunzătoare aferente costurilor suplimentare, după caz (salariu conducător auto, taxe suplimentare, amortizări etc.);

b) valoarea pagubei produse ca urmare a folosirii nelegale a celorlalte mijloace fixe și obiecte de inventar din dotarea unităților M.A.I. se va determina prin luarea în calcul a valorii de înlocuire a mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar la data constatării pagubei și a amortizării/uzurii corespunzătoare perioadei de utilizare nejustificată a bunului în cauză, cu următoarea formulă: P = Pa x Du/Dn, unde: P - valoarea pagubei;

Pa - prețul actual al bunului (valoarea de înlocuire) la data constatării pagubei;

Du - durata de utilizare nelegală (ore, zile, luni, ani);

Dn - durata normală de utilizare (ore, zile, luni, ani).

În cazul în care raportul Du/Dn = 1 sau Du/Dn >1, valoarea pagubei P = Pa.

(3) Determinarea gradului real de amortizare/uzură a mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar degradate/depreciate se face și se probează cu documente care atestă utilizarea, funcționarea sau exploatarea efectivă a acestora, precum: carnete de bord, cărți de exploatare, fișe ale utilajului etc.

Articolul 6

(1) Evaluarea pagubelor produse prin degradarea sau avarierea lucrărilor de construcții ori a reparațiilor se face pe baza cheltuielilor efective pentru refacerea lor, conform prevederilor art. 3.

(2) În situația în care există și pagube indirecte, precum pătrunderea apei și degradarea zugrăvelilor sau a lucrărilor de vopsitorie, deteriorarea circuitelor telefonice și electrice, afectarea lucrărilor de rezistență a construcțiilor, deteriorarea rețelelor de canalizare și alimentare cu apă, a instalațiilor termice ș.a.m.d., evaluarea pagubei totale se face prin adăugarea la cuantumul pagubei directe a sumei aferente pagubei indirecte, adică a costului efectiv al acestor lucrări.

Articolul 7

În cazul în care au fost prestate servicii la care personalul M.A.I. sau alte persoane fizice ori persoane juridice din afara unității nu erau îndreptățite, evaluarea pagubelor produse prin fapte pentru care se stabilește răspunderea materială se face prin obligarea acestora la plata contravalorii serviciilor respective, calculată în condițiile legii, la data constatării pagubelor.

Articolul 8

Sumele plătite în plus față de drepturile legal cuvenite conform actelor normative care le reglementează, precum solde/salarii/indemnizații și alte drepturi de natură salarială, compensație lunară pentru chirie, drepturi de echipare, de hrănire, de transport, de delegare, detașare ș.a.m.d., se determină ca diferență între sumele efectiv achitate și cele cuvenite legal, corespunzător perioadelor la care se referă.

Articolul 9

Dobânzile, despăgubirile, penalizările, majorările și amenzile plătite de M.A.I. în favoarea altor unități, precum și plățile și cheltuielile efectuate fără temei legal sau cu interpretarea greșită a dispozițiilor normative incidente se evaluează la valoarea lor efectivă.

Anexa nr. 3 - Model - CITAȚIE - față - MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Comisia de

..

Nr.

din

..

Domnul/Doamna

.

În baza dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată, sunteți chemat la această comisie care are sediul în localitatea

, str.

.. nr.

., în ziua de

.., la ora

., în calitate de

.., pentru

.

În caz de neprezentare, cauza se va soluționa în lipsă potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare.

Organe de cercetare administrativă

.

. - verso - MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Comisia de

..

DOVADĂ

Subsemnatul,

., în calitate de

, confirm prin prezenta primirea Citației nr.

din

.., prin care sunt chemat în fața Comisiei de cercetare administrativă la data de

.., ora

...

. (semnătura)

Certific autenticitatea semnăturii.

L.S.

Data

.

Anexa nr. 4

Model de proces-verbal

.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

. (unitatea)

Nr.

din

. (numărul și data înregistrării la secretariatul unității)

(hotărârea comandantului/șefului)

Semnătura

..

Data

.

PROCES-VERBAL

încheiat la

în ziua de

..

Subsemnatul (subsemnații),

.. (gradul, numele, prenumele și funcția), din cadrul

(unitatea de care aparțin), în baza

. nr.

. (nr. actului de desemnare) din

. (ziua, luna, anul), am efectuat în perioada

- (ziua, luna, anul) cercetarea administrativă în vederea stabilirii existenței sau inexistenței vreunei pagube în patrimoniul

.

În urma activităților desfășurate am constatat următoarele*: * Constatările se înscriu în procesul-verbal în ordinea și potrivit regulilor de mai jos:

a) valoarea pagubei, determinată cu certitudine;

b) cauzele, împrejurările și data producerii pagubei, respectiv data împlinirii termenului de prescripție a răspunderii materiale;

c) persoanele care trebuie să repare paguba: cei vinovați de producerea pagubei sau, după caz, beneficiarii unor plăți nedatorate, ai unor servicii necuvenite sau ai unor bunuri ce li s-au distribuit din eroare;

d) îndeplinirea condițiilor obligatorii în vederea stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială, după caz;

e) întinderea răspunderii materiale: integrală, limitată sau exonerarea de răspundere;

f) partea de vină a fiecărei persoane responsabile de producerea pagubei, iar, dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun și felul acesteia;

g) probele și mijloacele de probă pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative;

h) concluziile și propunerile făcute de comisia de cercetare administrativă privind scăderea din evidența contabilă sau, după caz, pentru recuperarea prejudiciului.

.

Prezentul proces-verbal, din care fac parte integrantă documentele și situațiile anexe, a fost întocmit în

. exemplare cu următoarea destinație

Membrii comisiei de cercetare administrativă:

.

.

Anexa nr. 5

Model de angajament de plată de tip I

Unitatea

.

nr.

din

..

Dat în fața noastră,

L.S.

.. (semnătura)

ANGAJAMENT DE PLATĂ DE TIP I

Subsemnatul,

(gradul, numele de familie și prenumele), fiul lui

(prenumele tatălui) și al

.(prenumele mamei), născut la data de

în localitatea

.., județul/sectorul

., domiciliat în localitatea

..(unitatea și localitatea), județul/sectorul

.., str.

nr.

., posesor al BI/CI seria

nr.

, eliberat(ă) de

. la data de

.., recunosc că datorez

.. suma de

.. (în cifre) lei, adică

..(în litere), reprezentând

., conform

(proces-verbal, notă de constatare etc.) nr.

. din

., pe care mă oblig să o plătesc în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată.

Suma datorată consimt să o achit astfel: 1.

integral, la casieria sau în contul de trezorerie al unității nr.

, până la data de

;

2. din garanția constituită în favoarea mea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 22/1969;

3. prin

rețineri lunare din soldă/salariu/indemnizație, efectuate de către structura financiar-contabilă a unității.

Desființarea angajamentului de plată sau suspendarea executării acestuia se poate cere de către persoana care l-a semnat, prin promovarea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ.

Gradul, numele și prenumele debitorului

. (semnătura)

Data

.

Înregistrat în evidența contabilă la nr. crt.

.. din registrul-jurnal

Șeful compartimentului financiar-contabil,

(semnătura)

Anexa nr. 6

Model de angajament de plată de tip II

Unitatea

.

Exemplar nr.

..

ANGAJAMENT DE PLATĂ DE TIP II

încheiat la data de

..

Noi,

.(gradul, numele și prenumele), reprezentant al

(unitatea și localitatea), în calitate de creditoare, și

..(gradul, numele de familie și prenumele), fiul lui

. (prenumele tatălui) și al

(prenumele mamei), născut la data de

. în localitatea

.., județul/sectorul

., domiciliat în localitatea

, județul/sectorul

, str.

. nr.

., posesor al BI/CI seria

nr.

, eliberat(ă) de

la data de

., în calitate de debitor

Având în vedere Hotărârea nr.

., pronunțată de

. (instanța) în dosarul (civil/penal) nr.

../

(numărul și anul dosarului),

am convenit la încheierea prezentului angajament de plată, în vederea stabilirii modului de plată a sumei de

.. (în cifre) lei, adică

.. (în litere)

Eu,

(gradul, numele și prenumele debitorului) solicit ca suma stabilită de către instanță prin Hotărârea nr.

să o achit astfel: 1.

integral, la casieria sau în contul de trezorerie al unității nr.

până la data de

;

2. din garanția constituită în favoarea mea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 22/1969;

3. prin

rețineri lunare din soldă/salariu/indemnizație, efectuate de către structura financiar-contabilă a unității.

Eu,

(gradul, numele și prenumele reprezentantului unității), declar că sunt de acord cu modalitatea în care debitorul solicită să achite suma înscrisă în Hotărârea nr.

Drept pentru care am încheiat prezentul angajament de plată în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

Gradul, numele și prenumele debitorului

. (semnătura)

Data

.

Gradul, numele și prenumele reprezentantului structurii M.A.I.

.. (semnătura)

Data

.

Înregistrat în evidența contabilă la nr. crt.

din registrul-jurnal

Șeful compartimentului financiar-contabil,

. (semnătura)