DECIZIE nr. 202/2025

Dosar nr. 2.777/1/2024

Mariana Constantinescu - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Carmen Elena Popoiag - președintele Secției I civile

Adina Oana Surdu - președintele Secției a II-a civile

Ionel Barbă - pentru președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Beatrice Ioana Nestor - judecător la Secția I civilă

Adina Georgeta Ponea - judecător la Secția I civilă

Mariana Hortolomei - judecător la Secția I civilă

Diana Florea Burgazli - judecător la Secția I civilă

Daniel Marian Drăghici - judecător la Secția I civilă

Minodora Condoiu - judecător la Secția a II-a civilă

Ruxandra Monica Duță - judecător la Secția a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secția a II-a civilă

Valentina Vrabie - judecător la Secția a II-a civilă

Ștefan Ioan Lucaciuc - judecător la Secția a II-a civilă

Gabriela Elena Bogasiu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Alina Nicoleta Ghica-Velescu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Vasile Bîcu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Ștefania Dragoe - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.777/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

2. Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3. La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

4. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.686/100/2023.

5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților; apelantul a formulat un punct de vedere la raport.

6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

7. Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 20 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 1.686/100/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Interpretarea și aplicarea art. 146 alin. (3) din Codul muncii și art. 11 alin. (2) din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control și al personalului de cercetare din învățământul de stat, aprobate prin Ordinul ministrului educației nr. 4.050/2021, în sensul de a se stabili dacă instituția compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat se aplică inclusiv în situația pretransferului prevăzut de art. 252 alin. (5) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, și art. 4 alin. (1) lit. j) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2022-2023, aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 5.578/2021.

II. Dispozițiile legale supuse interpretării

8. Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare ( Codul muncii )

Articolul 146

(1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.

(2) În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.

(3) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.

9. Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare ( Legea nr. 1/2011 )

Articolul 252

(5) Cadrele didactice titulare în sistemul de învățământ preuniversitar beneficiază, la cerere, de pretransfer consimțit între unitățile de învățământ preuniversitar. Pretransferul este etapa de mobilitate a personalului didactic din învățământul preuniversitar în cadrul căreia un cadru didactic titular în sistemul de învățământ preuniversitar, la cererea acestuia, poate trece de la o unitate de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică/conexă la o altă unitate de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică/conexă, cu păstrarea statutului de cadru didactic în sistemul de învățământ preuniversitar.

10. Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control și al personalului de cercetare din învățământul de stat, aprobate prin Ordinul ministrului educației nr. 4.050/2021 ( Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației nr. 4.050/2021 )

Articolul 4

(1) Cadrelor didactice care, pe parcursul unui an școlar/universitar, își desfășoară activitatea succesiv în mai multe unități/instituții de învățământ li se acordă concediul de odihnă de către unitatea/instituția la care funcționează în momentul începerii vacanței școlare. În aceste situații, indemnizația de concediu este suportată de toate unitățile/instituțiile de învățământ la care au fost încadrate, proporțional cu perioada lucrată la fiecare dintre acestea în cursul anului școlar/universitar respectiv.

Articolul 11

(2) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, exceptând situațiile prevăzute la art. 4 alin. (1).

11. Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2022-2023, aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 5.578/2021 ( Metodologia-cadru aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 5.578/2021 )

Articolul 4

(1) Etapele de mobilitate a personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar și activitățile aferente acestora se organizează conform prezentei Metodologii și sunt, în ordinea în care se desfășoară, următoarele:

j)

pretransferul consimțit între unitățile de învățământ sau la cerere, după caz, pentru apropiere de domiciliu ori prin schimb de posturi al personalului didactic de predare titular și al cadrelor didactice debutante prevăzute la art. 21 alin. (4) și alin. (6), înscrise la examenul național pentru obținerea definitivării în învățământ, sesiunea 2022, urmat de modificarea repartizării cadrelor didactice angajate cu contract individual de muncă pe durata de viabilitate a postului/catedrei cărora nu li se poate constitui o normă didactică de predare completă conform deciziilor de repartizare pe post/catedră sau prin schimb de posturi;

III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

12. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș - Secția I civilă cu nr. 1.686/100/2023, reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Maramureș, în numele și pentru membrul de sindicat, a solicitat obligarea pârâtei Școala Gimnazială I.L. Caragiale Baia Mare la calcularea și plata sumei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și a diferențelor rezultate.

13. Prin Sentința civilă nr. 271 din 11 martie 2024, Tribunalul Maramureș - Secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

14. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ipoteza pretransferului, nu sunt aplicabile normele care reglementează încetarea raportului de muncă și compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate. În această situație, zilele de concediu neefectuate se acordă de noua instituție la care angajatul urmează să își desfășoare activitatea.

15. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.

16. În motivare a arătat că pretransferul presupune atât încetarea prin acordul părților a contractului individual de muncă cu unitatea de învățământ la care cadrul didactic este titular, cât și încheierea unui nou contract individual de muncă cu unitatea de învățământ la care acesta s-a transferat.

IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

17. Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

18. În acest sens a arătat că obiectul procesului se circumscrie domeniului de aplicare al art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

19. A mai menționat că de lămurirea chestiunii de drept invocate depinde soluționarea pe fond a cauzei având în vedere că reclamantul a solicitat obligarea unității de învățământ la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în temeiul dispozițiilor art. 146 alin. (3) din Codul muncii și art. 11 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației nr. 4.050/2021.

20. A mai reținut că instanța supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept invocate, care nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

21. Numai intimata a prezentat un punct de vedere asupra chestiunii de drept, apreciind că pretransferul la o altă unitate de învățământ nu poate fi asimilat cazului de încetare a raportului de muncă deoarece persoana transferată își păstrează calitatea de cadru didactic, fiind schimbată doar unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea.

VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

22. Instanța de trimitere a apreciat că instituția pretransferului nu este vizată de dispozițiile art. 146 alin. (3) din Codul muncii și art. 11 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației nr. 4.050/2021, care prevăd compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în cazul încetării contactului individual de muncă.

23. Astfel, pretransferul la cerere reprezintă o facilitate acordată cadrului didactic, care se circumscrie principiului mobilității personalului didactic și presupune mutarea la o altă unitate de învățământ, cu păstrarea statutului de cadru didactic în sistemul de învățământ preuniversitar, raporturile de muncă fiind continuate cu noua unitate de învățământ.

24. Ca atare, cadrul legal care permite pretransferul de la o unitate de învățământ la altă unitate are ca fundament tocmai existența și menținerea raporturilor de muncă și are în vedere statutul profesiei și organizarea sistemului de învățământ în baza principiului mobilității, iar nu încetarea raporturilor de muncă.

VII. Jurisprudența instanțelor naționale

25. Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate au rezultat două opinii.

26. Astfel, într-o opinie s-a apreciat că instituția compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat nu se aplică în situația pretransferului reglementat de art. 252 alin. (5) din Legea nr. 1/2011 și art. 4 lit. j) din Metodologia-cadru aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 5.578/2021.

27. S-a argumentat că este posibilă compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat numai în cazul în care cadrul didactic nu își mai desfășoară activitatea în sistemul public de învățământ. Or, pretransferul la cerere reprezintă o facilitate acordată cadrului didactic, care se circumscrie principiului mobilității personalului didactic și presupune mutarea la o altă unitate de învățământ, cu păstrarea statutului de cadru didactic în sistemul de învățământ preuniversitar. Având în vedere că raporturile de muncă sunt continuate cu noua unitate de învățământ, rezultă că personalul didactic pretransferat nu poate beneficia de compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.

28. Într-o altă opinie s-a considerat că instituția compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat se aplică inclusiv în situația pretransferului reglementat de art. 252 alin. (5) din Legea nr. 1/2011 și art. 4 lit. j) din Metodologia-cadru aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 5.578/2021.

29. S-a arătat că în cazul pretransferului încetează contractul de muncă cu unitatea de învățământ la care cadrul didactic este titular, devenind astfel incidente dispozițiile art. 146 alin. (3) din Codul muncii și art. 11 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației nr. 4.050/2021, care prevăd compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat. Faptul că personalul didactic rămâne în sistemul de învățământ de stat nu poate conduce la negarea dreptului său de a beneficia de compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat la fosta unitate de la care s-a transferat, dat fiind că noua unitate de învățământ nu poate asigura realizarea concediului neefectuat.

30. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării.

VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

31. Prin Decizia nr. 1.236 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011, și Decizia nr. 1.361 din 18 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 alin. (4) din Codul muncii.

IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

32. Prin Decizia nr. 101 din 31 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) și art. 14 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, indemnizația de concediu cuvenită salariatului transferat se calculează prin raportare la salariul avut la unitatea la care s-a transferat, corespunzător lunilor calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.

X. Raportul asupra chestiunii de drept

33. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

34. Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii prealabile în scopul asigurării unei practici judiciare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519 - 521 din Codul de procedură civilă.

35. Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“, iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, „prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze“.

36. Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.

37. Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile:

a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze;

b) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac;

c) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;

d) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

38. Examinarea condițiilor în care poate fi declanșat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidență faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerințele legale mai sus enunțate sunt îndeplinite.

39. Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect pretențiile reclamantului de obligare a pârâtei la calcularea și plata sumei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat la unitatea de învățământ de la care s-a transferat. În consecință, pretențiile deduse judecății se circumscriu domeniului de aplicare al art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

40. Cauza în care s-a dispus sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile se află pe rolul Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

41. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea pe fond a cauzei.

42. În raport cu obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, este îndeplinită condiția referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei, legătura indisolubilă care există între aceasta și rezolvarea litigiului rezultând din împrejurarea că în soluționarea pretențiilor cu care a fost învestită instanța de trimitere trebuie să stabilească dacă instituția compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat în condițiile art. 146 alin. (3) din Codul muncii se aplică inclusiv în situația pretransferului prevăzut de art. 252 alin. (5) din Legea nr. 1/2011 și art. 4 lit. j) din Metodologia-cadru aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 5.578/2021.

43. Cât privește însă condiția existenței unei chestiuni de drept, în absența unei definiții legale a noțiunii, examinarea îndeplinirii acestei condiții trebuie realizată prin raportare la jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă prin care, în mod constant, s-a subliniat că, pentru a se putea vorbi de existența unei „chestiuni de drept“, este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul realizării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ ( Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

44. Admisibilitatea învestirii instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie raportată la condiția existenței unei chestiuni de drept reale, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme cu lămurirea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății, întrucât, într-o interpretare contrară, rolul instanțelor de sesizare s-ar rezuma la o simplă activitate de trimitere și apoi de preluare, în hotărârile pronunțate, a dezlegărilor date în mecanismul hotărârii prealabile.

45. Caracterul dificil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare, întrucât completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii este ținut, în primul rând, să stabilească dacă există o problemă de interpretare care prezintă dificultate și implică riscul unor dezlegări diferite.

46. Or, analiza de conținut a întrebării prealabile relevă faptul că instanța de trimitere nu întâmpină nicio dificultate în a determina sensul normei în discuție, aceasta reținând că instituția pretransferului nu este vizată de art. 146 alin. (3) din Codul muncii, respectiv art. 11 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației nr. 4.050/2021, care prevăd compensarea în bani a concediului neefectuat în cazul încetării contractului de muncă, câtă vreme pretransferul la cerere reprezintă o facilitate acordată cadrului didactic, care se circumscrie principiului mobilității personalului didactic și presupune mutarea la o altă unitate de învățământ, cu păstrarea statutului de cadru didactic în sistemul de învățământ preuniversitar, iar raporturile de muncă sunt continuate cu unitatea de învățământ la care are loc pretransferul. În același context, retine instanța de trimitere, cadrul legal care permite trecerea de la o unitate de învățământ la alta, cu referire la instituția pretransferului, are ca fundament tocmai existența și menținerea raporturilor de muncă și are în vedere statutul profesiei și organizarea sistemului de învățământ în baza principiului mobilității, iar nu încetarea raporturilor de muncă.

47. Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că nu se poate substitui atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților și dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege ( Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021).

48. Prin urmare, noțiunii de „chestiune de drept“ nu îi poate fi subsumată aplicarea legii la circumstanțele de fapt particulare ale procesului, deoarece în acest caz „dezlegarea“ ar însemna „soluționarea fondului“ pricinii, atribuție ce este atașată funcției jurisdicționale a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.

49. În concluzie, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond atât timp cât se tinde la o delegare a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere - aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecății - către instanța supremă, îndrituită doar să dea dezlegări de principiu asupra unor chestiuni de drept veritabile, iar nu să soluționeze cauza pe fond.

50. Pentru aceste motive, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.686/100/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Interpretarea și aplicarea art. 146 alin. (3) din Codul muncii și art. 11 alin. (2) din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control și al personalului de cercetare din învățământul de stat, aprobate prin Ordinul ministrului educației nr. 4.050/2021, în sensul de a se stabili dacă instituția compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat se aplică inclusiv în situația pretransferului prevăzut de art. 252 alin. (5) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, și art. 4 alin. (1) lit. j) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2022-2023, aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 5.578/2021.

Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2025.

VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

MARIANA CONSTANTINESCU

Magistrat-asistent,

Cristian Balacciu