COMUNICAT nr. 0/2020

COMUNICAT din 27 februarie 2020 privind achitarea către funcționarul public a drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare, în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum și în cazul încetării procesului penal

EMITENT

Publicat pe

www.scj.ro

Dosar în care s-a formulat sesizarea: 15101/3/2018

Nr. de înregistrare a sesizării: 617/1/2020

Data înregistrării sesizării: 27.02.2020

Conținutul sesizării:

Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în sensul de a se stabili semnificația sintagmei de „drepturi salariale” respectiv: – dacă prevederile art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se completează cu prevederile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii;

– în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dacă prin sintagma „și celelalte drepturi” din cuprinsul art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii se înțelege sau nu și „vechimea în muncă”, „vechimea în specialitate”, „vechimea în funcția publică”, „concediul de odihnă”.

Minuta deciziei nr. 38 din 18 mai 2020

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 15101/3/2018, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în sensul de a se stabili semnificația sintagmei de „drepturi salariale” respectiv: - dacă prevederile art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se completează cu prevederile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii; - în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dacă prin sintagma „și celelalte drepturi” din cuprinsul art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii se înțelege sau nu și „vechimea în muncă”, „vechimea în specialitate”, „vechimea în funcția publică”, „concediul de odihnă”.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.