DECIZIE nr. 17/2026

Dosar nr. 2.489/1/2025

Ana Hermina Iancu - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Carmen Elena Popoiag - președintele Secției I civile

Adina Oana Surdu - președintele Secției a II-a civile

Elena Diana Tămagă - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Mihaela Glodeanu - judecător la Secția I civilă

Mariana Hortolomei - judecător la Secția I civilă

Dorina Zeca - judecător la Secția I civilă

Adina Georgeta Ponea - judecător la Secția I civilă

Irina Alexandra Boldea - judecător la Secția I civilă

Ruxandra Monica Duță - judecător la Secția a II-a civilă

Mirela Polițeanu - judecător la Secția a II-a civilă

Marcela Marta Iacob - judecător la Secția a II-a civilă

Adriana Nicolae - judecător la Secția a II-a civilă

Rodica Zaharia - judecător la Secția a II-a civilă

Ionel Barbă - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Andreea Bercaru - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Vasile Bîcu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Doina Vișan - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.489/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare ( Regulamentul ).

2. Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3. La ședința de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

4. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.070/3/2025.

5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulate puncte de vedere la raport de către partea reclamantă, în sensul că aceasta solicită ca instanța supremă să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept, și de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care solicită respingerea sesizării, ca inadmisibilă.

6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

7. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 5 decembrie 2025, în Dosarul nr. 1.070/3/2025, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept privind: Garanțiile principiului nediscriminării și ale principiului egalității, prevăzute de art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pot fi invocate de către magistrații care ocupă o „funcție similară“ cu cea a procurorilor europeni delegați din România, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din același act normativ coroborat cu art. 8 din secțiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv procurorii care, în intervalul de referință (1.06.2021-prezent), au îndeplinit, în mod cumulativ, condițiile legale de procuror cu grad profesional cel puțin de parchet de pe lângă tribunal și o vechime efectivă de minimum 12 ani în funcția de procuror ar putea pretinde că aplicarea unor drepturi salariale (indemnizația de bază brută) mai scăzute a creat efecte discriminatorii în privința lor, întrucât legiuitorul s-a abătut de la principiile de la art. 6 lit. b) - nediscriminarea - din Legea-cadru nr. 153/2017, și, ca atare, să invoce respectarea principiului egalității - art. 6 lit. c) din același act normativ, prin acordarea echivalentului drepturilor salariale încasate efectiv de procurorii europeni delegați din România recunoscute doar în favoarea acestora.

II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

8. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017

Articolul 6

b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție;

c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală;

Articolul 7 — Termeni

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

g) funcția similară reprezintă o funcție de același fel din cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, care implică aceleași condiții de studii, grad/treaptă profesională, gradație, vechime în funcție sau vechime în specialitate, după caz, și condiții de muncă;

9. Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017: Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție“ și Curtea Constituțională Capitolul VIII: Reglementări specifice personalului din sistemul justiției Secțiunea a 2-a - Salarizarea judecătorilor, procurorilor, a personalului de specialitate juridică asimilat acestora și a magistraților-asistenți

Articolul 8

(1) Judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor sau, după caz, cu gradul profesional obținut, cu funcția deținută și, după caz, cu vechimea în muncă și în funcție, potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți, inspectorilor judiciari și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale personalului de instruire de la Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri se stabilesc, după caz, de

ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de președintele Consiliului Superior al Magistraturii, de inspectorul șef al Inspecției Judiciare, directorul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția cazurilor în care, prin lege specială sau prin prezenta lege, se prevede altfel.

III. Expunerea succintă a procesului

10. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 1.070/3/2025, reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au solicitat: (i) obligarea pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate efectiv și cele achitate efectiv procurorilor europeni delegați din România, cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1.06.2021 în continuare până la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, urmând a avea în vedere perioada în care și-a desfășurat activitatea fiecare reclamant în parte, (ii) obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferențelor corespunzătoare capătului de cerere nr. 1, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

IV. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii

11. Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

12. Instanța de trimitere a arătat că nu își va exprima punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept din cauză pentru a evita antepronunțarea.

VI. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

13. Reclamanții au depus la dosar cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind soluționarea chestiunii de drept în discuție, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus note scrise prin care a învederat că nu este necesară sesizarea instanței supreme.

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

14. Față de obiectul sesizării nu a mai fost necesară consultarea jurisprudenței instanțelor naționale.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

15. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

16. Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă și cea de contencios administrativ, ce vizează raporturile de serviciu ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată de dispozițiile art. 519 - 521 din Codul de procedură civilă.

17. Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze“.

18. În conformitate cu art. 2 alin. (1) din același act normativ, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.

19. Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile:

a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024;

b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;

c) existența unei chestiuni de drept;

d) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;

e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

20. Verificând îndeplinirea acestor condiții, se constată că aceste condiții de admisibilitate sunt îndeplinite doar în parte.

21. Astfel, obiectul dedus judecății privește stabilirea drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

22. Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în primă instanță în conformitate cu art. 269 alin. (1) din Codul muncii.

23. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ ( Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

24. Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

25. De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.

26. Autorul sesizării este ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului de lege, care implică riscul unor dezlegări diferite în practica judiciară, prezentând diferitele variante de interpretare posibile și argumentele de natură să le susțină.

27. Instanța de trimitere nici măcar nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la aspectele de drept puse în discuție, deși avea această obligație.

28. Exprimarea punctului de vedere cu privire la problema de drept a cărei dificultate în interpretare este relevată este absolut necesară, întrucât doar astfel instanța supremă poate aprecia cu privire la dificultatea interpretării.

29. În concluzie, cererea de sesizare este informă și, implicit, condițiile de admisibilitate nu se consideră a fi îndeplinite, motiv pentru care instanța supremă propune soluția de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării.

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.070/3/2025, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept: Garanțiile principiului nediscriminării și ale principiului egalității, prevăzute de art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pot fi invocate de către magistrații care ocupă o „funcție similară“ cu cea a procurorilor europeni delegați din România, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din același act normativ coroborat cu art. 8 din secțiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv procurorii care, în intervalul de referință (1.06.2021-prezent), au îndeplinit, în mod cumulativ, condițiile legale de procuror cu grad profesional cel puțin de parchet de pe lângă tribunal și o vechime efectivă de minimum 12 ani în funcția de procuror ar putea pretinde că aplicarea unor drepturi salariale (indemnizația de bază brută) mai scăzute a creat efecte discriminatorii în privința lor, întrucât legiuitorul s-a abătut de la principiile de la art. 6 lit. b) - nediscriminarea - din Legea-cadru nr. 153/2017, și, ca atare, să invoce respectarea principiului egalității - art. 6 lit. c) din același act normativ, prin acordarea echivalentului drepturilor salariale încasate efectiv de procurorii europeni delegați din România recunoscute doar în favoarea acestora.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2026.

VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

ANA HERMINA IANCU

Magistrat-asistent

Georgiana Toader