ORDONANȚĂ nr. 36/1996

În temeiul art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României și al art. 1 lit. e) din Legea nr. 65/1996 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, Guvernul României emite următoarea ordonanța:

Articolul 1 — Improspatarea stocurilor de produse petroliere din rezervele de mobilizare ale armatei, constituite din timp de pace pentru înlocuirea consumurilor și a pierderilor probabile la război, se executa în baza programelor anuale aprobate de

ministrul apărării naționale, astfel:

a) prin darea în consumul armatei a produselor petroliere care urmează a fi improspatate și înlocuirea acestora cu produse proaspete, achiziționate potrivit planurilor de aprovizionare pentru consumul curent;

b) prin valorificare, potrivit legii, a cantităților de produse petroliere ce nu au putut fi improspatate în condițiile prevăzute la lit. a).

Articolul 2

Veniturile încasate din valorificarea produselor petroliere vor fi reținute integral de către Ministerul Apărării Naționale ca mijloace extrabugetare, pentru reîntregirea rezervelor de mobilizare ale armatei cu produse proaspete. Sumele încasate din valorificarea cantităților de produse petroliere care depășesc nivelul stocurilor aprobate potrivit dispozițiilor legale se fac venit la bugetul de stat.

Articolul 3

Produsele petroliere ajunse la limita termenului de păstrare, care, datorită conjuncturii de piața nefavorabile sau altor factori obiectivi, prezintă risc major de depreciere calitativă, vor putea fi valorificate, în condițiile prevăzute la art. 1 lit. b), la prețuri mai mici decît prețurile produselor proaspete cu cel mult 15%, pe baza aprobării șefului Departamentului inzestrarii și logisticii armatei. Influentele negative determinate de eventualele diferențe de preț se vor suporta din fondurile bugetare alocate în anul următor pentru executarea operațiunii de improspatare.

Articolul 4

Pentru agenții economici care se obliga prin contracte sa preia produsele armatei din rezervele de mobilizare prevăzute în programele anuale de improspatare aprobate se pot stabili termene scadente la plata de cel mult 60 de zile calendaristice. În situația în care termenele scadente la plata sunt mai mari de 30 de zile, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată colectata la furnizor și deductibilă la beneficiar ia naștere la data scadentei plății stabilite prin contracte. Data scadentei plății se înscrie în mod obligatoriu în factura sau în alte documente legal întocmite.