HOTĂRÂRE nr. 717/2001

Contrasemnează: ---------------

Ministrul sănătății și familiei, Daniela Bartos

p.

Ministrul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participatiilor Statului, Iacob Zelenco,

secretar de stat

Anexa 1

STRATEGIA privind participarea sectorului privat la îmbunătățirea performantei sistemului sanitar din România (2001-2004) I. Strategia de participare a sectorului privat în contextul reformei sanitare (2001-2004) 1. Obiectivele strategice ale Ministerului Sănătății și Familiei: ● o Romanie mai sanatoasa, cu o morbiditate mai scăzută și mai puține decese premature ● asigurarea accesului echitabil la serviciile de sănătate ● eficientizarea sistemului sanitar. 2. Strategia de reforma a Ministerului Sănătății și Familiei a identificat ca prioritare patru arii de intervenție strategica: ● Organizarea și conducerea sistemului sanitar ● Finanțarea sistemului sanitar ● Sănătatea populației și serviciile de sănătate ● Rationalizarea resurselor fizice și umane. Studiile asupra ariei serviciilor de sănătate din sistemul sanitar arata: - neconcordanta dintre nevoile de îngrijire ale populației și structurile și orientarea serviciilor; - numărul prea mare de tipuri de unități sanitare; - suprasolicitarea și subdimensionarea unor servicii și ineficienta altora. Prezenta strategie de implicare a sectorului privat în sistemul public de sănătate se concentreaza asupra îmbunătățirii serviciilor medicale spitalicești, care sunt foarte diversificate, necesita competența și tehnologie înaltă și, în consecința, implica costuri mari. Scopul participării sectorului privat este îmbunătățirea finanțării sectorului sanitar. Obiectivele: ● creșterea calității serviciilor medicale oferite populației. În prezent sistemul public de sănătate acorda asistența medicală la un nivel mediu, nesatisfăcător; apariția pe piața a unor servicii de calitate crescută oferite de sectorul privat va atrage impunerea unor standarde superioare de calitate și în sistemul public; ● creșterea eficientei spitalelor. Funcționarea spitalelor cu caracter privat pe principiul cost-eficienta va constitui un stimulent puternic pentru sistemul public de a aplica aceleași criterii în administrarea spitalelor publice; ● atragerea unor surse alternative de finanțare (private) pentru reabilitarea spitalelor și dotarea lor cu echipamente medicale; ● rationalizarea serviciilor medicale și creșterea flexibilitatii acestora pentru a răspunde mai bine nevoilor de îngrijire ale populației. II. Experienta internationala privind implicarea sectorului privat în asistența medicală Sectorul privat este reprezentat în asistența medicală din alte tari sub diferite forme: În Marea Britanie exista câteva exemple de integrare a unor spitale private cu spitale publice, colocatate (folosite în comun), și de folosire în comun a salilor de operație mobile și a unităților de diagnostic. În Franța participarea predominanta a sectorului privat se face, în general, prin contractarea spitalelor conduse privat de către agențiile guvernamentale pentru a oferi servicii de asistența medicală în regim public. În Canada se dezvolta un sector privat, ca răspuns la fenomenul listelor de asteptare tot mai lungi și la perceptia declinului standardelor din sectorul public. Sistemul integrat din Australia cuprinde: - îngrijire medicală privată în spitale publice, cu contribuție de la asigurarea de sănătate privată; - servicii ambulatorii oferite de medici particulari; - spitalele private (30% din îngrijirea medicală de urgenta); - dreptul medicilor de a practica atât în sectorul public, cat și în cel privat; - management privat în 15 spitale din sectorul public; - spitale private colocatate pe domeniul spitalelor universitare; - contractarea anumitor servicii - atât clinice, cat și nonclinice - cu sectorul privat. III. Beneficiile participării sectorului privat (PSP) pentru sistemul sanitar Ca urmare a introducerii participării sectorului privat în sistemul sanitar sunt de prevăzut beneficii importante: 1. Creșterea finanțării pentru ingrijirile de sănătate Un beneficiu clar va fi îmbunătățirea finanțării pentru îngrijirea medicală, pe seama contribuției suplimentare venite din sectorul privat. Aceasta ar avea drept consecința: ● creșterea calității serviciilor oferite; ● posibilitatea unor optiuni suplimentare pentru populație; ● îmbunătățirea accesului la serviciile medicale, în special în cazurile în care sistemul public este suprasolicitat. 2. Infuzia de capital Prin infuzia de capital s-ar micșora sarcina Guvernului în ceea ce privește reabilitarea și construcția de clădiri, precum și dotarea cu echipamente de înaltă performanta a unităților sanitare; povara pentru buget ar scădea semnificativ. Estimarile Băncii Mondiale pentru reabilitarea a 70.000 paturi de spital: - 1,5 miliarde dolari S.U.A. ar fi necesare numai pentru reabilitarea clădirilor; - 1 miliard dolari S.U.A., pentru dotarea cu echipamente. 3. Creșterea eficientei Aplicarea principiilor comerciale de cost/eficienta, potrivit cărora funcționează sectorul privat, va conduce la îmbunătățirea ofertei de servicii cu controlul costurilor, pentru a răspunde adecvat cererii generale de servicii medicale, deci la un management mult mai eficient. 4. Transferul riscului Diferitele modele private, prevăzute la pct. V din prezenta anexa, permit Guvernului transferarea anumitor riscuri financiare și operationale de la cheltuielile publice. Aceste riscuri variaza de la costurile de construcție până la riscurile financiare necunoscute, legate de oferirea serviciilor clinice care nu au limita de cost. 5. Îmbunătățirea imaginii profesionistilor din sistemul de sănătate și a satisfactiei populației privind oferta de servicii medicale Introducerea serviciilor private, ale căror costuri sunt cunoscute de populație, va determina: - eliminarea plăților neoficiale care îi pun într-o lumina defavorabila pe lucrătorii din sistemul sanitar; - posibilitatea creșterii oficiale a veniturilor medicilor. IV. Caracteristicile unui model ideal de furnizare a serviciilor medicale ● Universalitate: Toți membrii comunității să poată avea acces la îngrijirea esențială a sănătății, cu costuri rezonabile ● Servicii medicale de calitate superioară stabilă (constanta) ● Un puternic sector privat complementar, viabil ● Posibilitate de alegere ● Servicii medicale cu costuri eficiente, bazate pe nevoi și rezultate ● Respect pentru demnitatea personală și intimitate ● Un sistem solid de colectare a datelor care să fie folosit în planificarea rațională, luarea de decizii și reglementări ● Serviciile de sănătate trebuie să fie structurate astfel încât sa încurajeze modelele de integrare și cooperare, de furnizare a serviciilor medicale ● Un sistem care să răspundă nevoilor populației ● Accentul se va pune pe strategii pe termen lung, care vor urmări preventia imbolnavirilor și calitatea vieții. V. Orizontul de implementare - optiuni și modele de participare a sectorului privat Strategia de participare a sectorului privat (PSP) propune dezvoltarea unui număr de modele diferite. Ministerul Sănătății și Familiei are cuprinsă în structura sa Direcția pentru privatizare și relații cu investitorii străini și autohtoni care are ca obiect de activitate conducerea procesului PSP. Sunt necesare modificări legislative, acolo unde este necesar, pentru a incuraja/a permite: ● Înființarea de spitale private ● Posibilitatea medicilor de a incasa oficial plata pentru serviciile medicale prestate de la pacientii cu asigurări private de sănătate, atât din spitalele private, cat și din cele publice, pentru servicii care nu sunt cuprinse în pachetul de baza oferit de asigurările publice de sănătate ● Contribuții personale pentru cazarea preferentiala în spitalele publice ● Management privat al unităților sanitare publice ● Crearea de societăți mixte între spitale publice și sectorul privat 1. Dezvoltarea spitalelor private Aceasta opțiune implica înființarea de spitale private în care întregul cost al serviciilor medicale să fie suportat de pacient sau de terți în numele pacientului. Condiții ce se impun: - reglementări și procese de acreditare adecvate în România; - obținerea licențelor pentru un astfel de spital trebuie să fie condiționată de acordarea a 10% sau mai mult din numărul de paturi, pentru pacienti "sociali" - în toate celelalte aspecte spitalul ar trebui sa funcționeze în condițiile unei piețe libere, cu tarife și prețuri negociabile cu asiguratorii, angajatorii sau pacientii care plătesc direct. Beneficii principale: îngrijiri de calitate, soluții alternative și accesibilitate crescută. 2. Trecerea spitalelor publice în domeniul privat al statului și vânzarea/închirierea lor către sectorul privat Aceasta opțiune implica vânzarea sau închirierea spitalelor publice existente sectorului privat pentru a funcționa ca spitale private sau ca alte facilități de îngrijire medicală. Condițiile impuse: ● vânzarea/închirierea se face numai în scopul acordării ingrijirilor medicale ● un astfel de transfer nu trebuie să se facă în detrimentul prestării de servicii medicale către populație (nu trebuie reduse serviciile medicale oferite populației prin asistența medicală publică) ● sa încurajeze reorientarea activității unor unități sanitare pentru asistența socială/pe termen lung pentru pacienti în vârsta, care în prezent se afla internati în spitalele de boli acute ● identificarea clara a tipului de proprietate a activelor/ titlurilor, înregistrarea, evaluarea lor etc. Beneficiul acestei optiuni este reprezentat de transferul problemei surplusului de paturi pentru cazurile acute și de responsabilitatea creșterii de capital din sectorul public către cel privat. 3. Pacientii aflați în spitalele publice, care au asigurări de sănătate private sau care plătesc direct costul serviciilor medicale, cu implicarea plăților suplimentare Aceasta alternativa implica necesitatea ca un spital public care aloca o parte din numărul paturilor pentru pacientii cu asigurări private sau care plătesc direct sa încaseze o plata suplimentară pentru pat și pentru serviciile auxiliare. Spitalele publice pot stabili un număr de paturi "speciale" pentru această categorie de pacienti. Costurile de amenajare pentru aceste paturi vor fi suportate din surse de finanțare alternative. Condiții necesare: - adoptarea reglementărilor care să permită oficial spitalelor perceperea plăților suplimentare; Beneficiile: ● medicii care vor îngriji acești pacienti vor putea sa perceapă oficial de la aceștia taxe; iar ● spitalul va putea solicita o contribuție personală pentru pat și pentru servicii auxiliare; ● aceasta varianta poate fi privită ca pe un acord intermediar care să funcționeze pentru perioada în care se construieste o unitate sanitară colocatata. 4. Modele colocatate Aceasta alternativa implica dezvoltarea unei unități sanitare private pe terenul deja existent al unui spital public. Optiuni: ● pentru construcția de noi unități sanitare; ● pentru transformarea părților existente ale spitalului. În cadrul acestui model poate exista o gama larga de optiuni de parteneriat, în funcție de condițiile locale. Aspecte principale: ● Operatorul privat poate include aportul de capital din partea cadrelor medicale, dar în condiții stabilite pentru a se asigura corectitudinea ● Ministerul Sănătății și Familiei va aproba rolul unității sanitare colocatate și parteneriatul propus ● Aceasta alternativa implica de obicei o închiriere/o concesiune pe termen lung, în special în cazurile în care se face o infuzie importanța de capital ● Unitatea va fi autonomă din punct de vedere al serviciilor medicale oferite, dar poate contracta anumite servicii la prețuri comerciale de la spitalele publice, de exemplu: mancare, curățenie, întreținere etc. ● În anumite situații operatorul privat poate oferi servicii sectorului public, la prețuri convenite (pentru a evita duplicarea neproductiva la serviciile cu costuri ridicate, cum sunt: investigatia cardiaca, CT și MRI, și degrevarea sectorului public de investițiile în aceste echipamente). ● Astfel de unități private ar trebui să fie folosite pentru pregătire și cercetare. ● În unele cazuri se pot dezvolta servicii aferente, dar diferite. Implicații de ordin financiar: modalitatea de recuperare a fondurilor investite, dat fiind faptul ca investițiile în sectorul sanitar se recuperează în timp îndelungat, iar, pe de altă parte, tarifele respective nu trebuie să devină prohibitive pentru o parte a populației care beneficiază de asistența medicală. Posibile soluții: propuneri de avantaje de ordin fiscal pentru sumele investite în finanțarea sectorului sanitar public, de care ar putea beneficia și investitorii din domeniul privat al sectorului sanitar. 5. Contracte de management cu sectorul privat pentru prestarea serviciilor în sectorul public Aceasta opțiune implica din partea spitalelor publice posibilitatea încheierii de contracte cu operatori privati pentru prestarea serviciilor către pacienti Opțiunile pot include: ● Contractarea în afară a serviciilor nonclinice/clinice de la un operator privat ● Închirierea unei unități sanitare existente unui operator privat care își asuma responsabilitatea conducerii serviciilor clinice și nonclinice, dar nu și responsabilitatea pentru majorarea de capital, care ar rămâne responsabilitatea Ministerului Sănătății și Familiei și Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate. ● Concesionarea unei unități sanitare existente unui operator privat care își asuma responsabilitatea pentru conducerea serviciilor clinice/nonclinice, la fel ca și responsabilitatea pentru toate cheltuielile de capital și extinderea/modernizarea facilităților. În cazul unei concesionari bunurile ar trebui să fie administrate și modernizate de operatorul privat, dar sa rămână în proprietatea Guvernului. ● Vânzarea unităților sanitare existente unui operator privat care își asuma responsabilitatea pentru conducerea serviciilor clinice și nonclinice, și, de asemenea, responsabilitatea pentru toate cheltuielile capitale și de extindere a facilităților. Principala diferența în acest caz față de varianta concesionarii este ca proprietatea bunurilor este transferata operatorului privat. ● Construcția unei noi unități sanitare de către operatorul privat care își asuma și responsabilitatea conducerii tuturor serviciilor clinice și nonclinice. Alegerea unei astfel de optiuni care să fie implementata pentru o anumită unitate sanitară va depinde de mai mulți factori, incluzând:

a) obiectivele pe care Guvernul și le-a propus în privinta unității respective sau unui grup de unități sanitare spitalicești;

b) necesarul de investiție de capital pentru unitatea respectiva și viabilitatea financiară a acesteia pe termen lung;

c) nivelul interesului sectorului privat și voința de asumare a riscului;

d) gradul în care populația și personalul angajat sprijină diferitele optiuni PSP.

Aceste tipuri de tranzacții care implica managementul privat al spitalelor publice vor necesita doua contracte: 1. contractul de management; 2. contractul cu casele de asigurări de sănătate teritoriale. 1. Contractul de management între Ministerul Sănătății și Familiei (sau proprietarul spitalului) și operatorul privat va specifică: ● Responsabilitățile operatorului privat și ale spitalului public cu privire la următoarele aspecte: finanțarea, managementul, politica de personal, reabilitarea fizica și consolidarea clădirilor etc. ● Durata contractului. Perioada contractului va fi în general de 15-20 de ani, dacă este implicata o sumă importanța de capital din partea sectorului privat, dar mai scurta (de exemplu: 5 ani) pentru cazurile de închiriere în care nu se face infuzie de capital din partea sectorului privat. ● Dispoziții cu privire la monitorizarea și reglementarea prestărilor de servicii de către operatorul privat și respectarea obligațiilor contractuale. ● Penalități, inclusiv eventuala reziliere a contractului, pentru abateri ● Proceduri de rezolvare a litigiilor în legătură cu încheierea, modificarea și executarea contractelor. 2. Contractul între casele de asigurări de sănătate teritoriale și spital va stipula: ● Gama de servicii oferite, volumul și nivelurile de calitate estimate. ● Metoda de plată/de rambursare de către Casa Naționala a Asigurărilor de Sănătate. Aceasta poate fi o combinație între modul de plată, în funcție de cazuri (cum ar fi, pentru pacientii internati pentru cazuri acute), și bugetul global, pentru o serie de servicii. ● Criterii detaliate de calitate și performanta care trebuie îndeplinite (implica stabilirea unui punct de referința în comparatia cu alte spitale). ● Prevederi privind penalitățile. ● Proceduri pentru soluționarea litigiilor. Toate contractele cu sectorul privat trebuie atribuite în urma unui proces deschis de licitație competitivă, potrivit legii. VI. Cadrul legal necesar pentru participarea investitorilor Pentru atragerea investitorilor străini și autohtoni, care să între în tranzacții cu spitale publice din România, sunt necesare: ● Un cadru legal clar care să autorizeze:

a) participarea sectorului privat la conducerea și modernizarea unui spital public;

b) Ministerul Sănătății și Familiei sa atribuie și să semneze contractul;

● Reglementări clare care să specifice responsabilitățile și procedurile de monitorizare a calității îngrijirii medicale. ● Contracte adecvate cu casele de asigurări de sănătate teritoriale. VII. Interesul sectorului privat local Un operator privat care conduce o unitate sanitară, fie în sectorul privat, fie în cel public, are nevoie de trei componente esențiale pentru a avea succes: 1. Implicarea medicilor locali - pentru început vor fi alese unități unde exista sprijin local. 2. Management solid - introducerea managementului comercial în conducerea spitalelor publice. 3. Sprijin financiar - un management solid va atrage interes în finanțarea serviciilor medicale. Cercetările preliminare efectuate sugereaza ca exista interes din partea investitorilor locali și, de asemenea, interes din partea investitorilor locali din industria hoteliera. VIII. Interesul investitorilor străini Operatorii/investitorii străini pot fi implicați în trei moduri: 1. Ca grup individual Acest model poate fi comparat cu lanțurile hoteliere și reprezintă abordarea tradiționala pe care au adoptat-o câteva lanturi internaționale de operatori de spital. Acest model are probabilitatea cea mai mica datorită: ● lipsei unei piețe private deja formate și a unui sistem privat de asigurări; ● problemelor/temerilor cauzate de factorii economici românești; ● necunoasterii, în general, a României; ● tendintei de retragere, în ultimii ani, a unor lanturi mari, în cea mai mare parte cu baza în S.U.A., de pe piețele internaționale, deoarece nu s-au adaptat și nu au obținut profituri rezonabile. 2. Al doilea tip de implicare internationala este cea a unui investitor Pentru început acest lucru nu poate fi posibil în România, atâta timp cat piața privată nu este bine conturata. 3. Al treilea și cel mai posibil (și potrivit) model de implicare internationala este o societate mixtă cu parteneri locali Managementul operational poate fi preluat de grupul străin, iar partenerul local preia managementul de zi cu zi. Exista posibilitatea, de asemenea, ca un număr de investitori străini să se asocieze și sa creeze un consortiu, inclusiv școli clinice academice, venind astfel cu diferite calificări. IX. Modificări și adaptari legislative Pentru atragerea investitorilor exista o serie de probleme care vor trebui rezolvate, incluzând printre altele:

a) cadrul legal;

b) procesul de plată și contractare a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; și

c) viabilitatea financiară pe termen lung a spitalelor publice.

A. Cadrul legal Legislația existenta nu interzice și nici nu împiedica asigurarea privată de sănătate sau participarea sectorului privat în spitale publice sau private. Modificările legislative vor fi în legătură cu: - Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia; - Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997; - Legea privind organizarea, funcționarea și finanțarea spitalelor nr. 146/1999. Scopul: clarificarea și întărirea cadrului legal pentru asigurarea privată de sănătate și participarea sectorului privat în spitalele publice. ● Principalele probleme: - Proprietatea spitalelor publice; - Inexistenta legii asigurărilor private de sănătate; - Restrictii în Legea privind organizarea, funcționarea și finanțarea spitalelor și alte reglementări care limitează flexibilitatea unui management privat al spitalelor publice în anumite arii, ca de exemplu:

a) folosirea medicilor în sistem part-time sau numirea pe post pentru o perioadă determinata; b) plata în funcție de performanțe; c) alocari pentru depreciere și venituri în funcție de capital în contractele de asigurare dintre casele de asigurări de sănătate teritoriale și spitale. Propunerile pentru soluționarea acestor probleme se referă la: ● îmbunătățirea reglementărilor cuprinse în Legea privind organizarea, funcționarea și finanțarea spitalelor și în alte legi relevante pentru:

a) a conferi suficienta claritate despre modul în care spitalele private și publice urmează să fie reglementate în termenii de calitate a serviciilor;

b) a permite conducerii flexibilitate suficienta pentru introducerea contractelor de muncă pe perioada determinata și part-time, precum și plata (salarizarea) în funcție de performanțe; și

c) a permite contractelor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate sa includă deprecierea și veniturile adecvate din investiție pentru cheltuielile de capital;

● îmbunătățirea Legii asigurărilor sociale de sănătate sau introducerea unei noi legi privind asigurarea privată de sănătate pentru a oferi o mai mare claritate cadrului legal de furnizare a asigurării private de sănătate și realizarea unei legislații și protecții proprii a interesului public. B. Contractarea și plățile către casele de asigurări de sănătate teritoriale Procesul de contractare dintre casele de asigurări de sănătate teritoriale cu spitalele necesita câteva îmbunătățiri dacă Ministerul Sănătății și Familiei dorește atragerea sectorului privat pentru diferitele optiuni PSP. De exemplu: ● Contractele Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate existente cu spitalele nu includ stimulente adecvate și modalități de monitorizare. Totuși Casa Naționala a Asigurărilor de Sănătate implementeaza în prezent noile tipuri de contract pe tip de diagnostic DRG*1) în 23 de spitale-pilot, care trebuie să ofere baza pentru încheierea unor contracte mai bune de asigurări cu spitalele care au conducere publică și privată. ● Legea bugetului de stat, care include și bugetul asigurărilor sociale de sănătate, nu este adoptată de la începutul anului, fapt ce ingreuneaza procesul de contractare cu furnizorii de servicii medicale. C. Viabilitatea financiară a spitalelor publice Pentru a crește viabilitatea pe termen lung a spitalelor publice cu management privat, strategia trebuie: - să ofere flexibilitate operatorilor din sectorul privat al spitalelor publice pentru creșterea potențialului de profit, cum ar fi să permită unui spital public cu management privat să aibă în funcțiune și o aripa privată; - sa dezvolte grupuri sau rețele de spitale pentru participarea sectorului privat, oferind flexibilitate operatorilor privati pentru rationalizarea unităților sanitare, serviciilor și personalului, asigurându-se totodată ca publicul primește servicii clinice la nivel adecvat. X. Asigurarea de sănătate - o componenta critica Condiția esențială pentru dezvoltarea sectorului medical privat este introducerea și accesibilitatea sistemului privat de asigurări medicale. Beneficiu: accesul clasei de mijloc la servicii private. Condiție: asigurarea de sănătate privată va trebui să se armonizeze cu actualul sistem public de asigurări, astfel încât sa nu slăbească financiar integritatea acestuia, lăsând doar saracii și pe cei bolnavi în sistemul public, și nici sa nu fie refuzat accesul la asigurare pe motive de sănătate sau vârsta. La început asigurarea de sănătate privată va fi un sistem suplimentar la programele deja existente ale Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, prin care asiguratul va plati benevol un procent din propriul venit. XI. Implicarea profesionistilor din sănătate Strategia Guvernului de a introduce participarea sectorului privat într-un procent semnificativ poate avea efecte pozitive pentru profesioniștii din sectorul sanitar. Ministerul va solicita sprijinul Colegiului Medicilor din România pentru încheierea unui acord care să cuprindă o gama larga de aspecte legate de PSP, care ar putea include: ● Eliminarea plății informale, în spiritul respectului față de pacientii asigurați ● Introducerea măsurilor ce asigura îmbunătățirea calității serviciilor ------------ *1) DRG se referă la grupele de diagnostic în care spitalele sunt plătite în funcție de

internarile lor specifice, mixte sau clinice. ● Noi structuri ale managementului de spital ● Susținerea rationalizarii spitalelor și a serviciilor oferite. XII. Rezultate prognozate Primul an Dat fiind faptul ca exista deja câteva inițiative de privatizare ne putem aștepta ca 3 până la 6 proiecte să poată fi inițiate și dezvoltate în primele 12 luni. Acestea ar trebui să fie o combinație de unități private și spitale publice cu administrație/management privat. Paralel, dezvoltarea și implementarea tranzacțiilor pilot trebuie însoțite de: ● modificări ale cadrului legal necesare în vederea eliminării oricărui impediment în participarea sectorului privat; ● dezvoltarea și implementarea unor acorduri corect reglementate, precum și a procesului de acreditare și asigurare a calității; ● adoptarea unor măsuri menite sa promoveze asigurările private de sănătate și care ar putea include și prevederi privind evoluția viitoare a fondului național de asigurări. După 3 ani: - număr semnificativ de spitale private, spitale publice cu management privat; - o mica, dar stabilă piața a asigurărilor private de sănătate; - îmbunătățirea reglementărilor și a procesului de acreditare. După 5 ani La sfârșitul celor 5 ani este posibil ca: ● o proporție semnificativă - probabil 15-20% dintre locuitorii României - va avea asigurare privată de sănătate și se va trata în unități sanitare private; ● sa existe un număr de spitale publice cu management privat, având contracte cu sistemul public de asigurări, care vor reprezenta modele de referința pentru celelalte spitale; ● în acest moment să fie dificil de apreciat volumul economiilor ce se vor face, dar un procent de minimum 10-15% reprezintă o estimare prudenta; ● dezvoltarea unor noi facilități/unități sanitare/spitale sa fi demonstrat posibilitatea unor economii majore de capital; ● sa existe o metoda practica și simpla de acreditare, care să se concentreze în special pe rezultate și mai puțin pe resurse; ● bugetul sectorului sanitar, ca proporție din PIB, sa crească cu 1-2%, principala contribuție la aceasta creștere fiind asigurata de sectorul privat; La sfârșitul perioadei de 5 ani este de asteptat ca încrederea investitorilor sa crească și o serie de terenuri să fie preluate de aceștia pentru dezvoltarea de noi spitale. Este posibil, de asemenea, ca Ministerul Sănătății și Familiei sa ia în considerare reorientarea unui spital existent într-o maniera mai adecvată nevoilor existente, folosind capital din sectorul privat și obtinand astfel o reducere a efortului bugetar. XIII. Responsabilitate și reglementări Rolul Ministerului Sănătății și Familiei în asigurarea sănătății populației: ● Cost/eficienta în folosirea fondurilor publice ● Accesul și protejarea cat mai larga a populației, indiferent de finantatorul ingrijirilor de sănătate. Pentru o buna perceptie din partea populației a implicarii sectorului privat în sănătate pacientii trebuie să știe ca:

a) sunt ingrijiti de profesionisti bine pregatiti;

b) sunt tratați în spitale în care riscul ivirii complicatiilor este minim;

c) serviciile oferite sunt de calitate;

d) în cazul în care apar aspecte nedorite/negative exista o metodologie de investigare a problemei și un mecanism care să asigure corectarea acesteia.

Acreditarea este, de asemenea, un element cheie care trebuie să se concentreze în special pe măsurători simple ale rezultatelor. XIV. Etapele și prioritățile de implementare a procesului de privatizare Elemente cheie în procesul de implementare ● Aprobarea modelelor pentru diverse tipuri de participare a sectorului privat ● Stabilirea unei perioade determinate de timp pentru desfășurarea procesului, cu etape bine definite ● Identificarea și efectuarea modificărilor legislative necesare ● Negocierea unui acord cu Colegiul Medicilor din România ● Definirea principiilor de baza care vor guverna implicarea sectorului privat ● Susținerea/sprijinirea în paralel a unor strategii cheie: - dezvoltarea asigurărilor private de sănătate; - stabilirea de responsabilități/reglementări; - campanie de mediatizare ● Asigurarea structurilor și resurselor necesare pentru conducerea întregului proces de privatizare ● Dezvoltarea și implementarea unor tranzacții pilot în scopul gasirii de propuneri și soluții atât din interiorul sistemului sanitar, cat și din partea operatorilor și a investitorilor străini și autohtoni. XV. Plan de implementare Pentru spitalele din București Pentru început strategia propune limitarea la spitalele din București a implicarii sectorului privat. Acestea vor reprezenta modele pentru unitățile din țara. Timpul necesar estimat este de aproximativ 2 ani și cuprinde următoarele activități principale: ● Aprobarea strategiei de participare a sectorului privat la îmbunătățirea performantei sectorului sanitar: iulie 2001 ● Pregătirea unui plan de PSP la nivelul spitalelor bucurestene, prin evaluarea acestora și formularea recomandărilor adecvate de PSP ● Pregătirea modificărilor legislative ● Pregătirea documentelor de licitație pentru tranzacții ● Organizarea licitațiilor și selecția castigatorilor XVI. Unități sanitare luate în considerare pentru tranzacții pilot Au fost luate în considerare câteva unități sanitare pentru posibile tranzacții ținându-se seama de: - existenta interesului din partea managementului spitalului; - faptul ca ministerul considera ca participarea sectorului privat poate aduce beneficii importante. Acest rezumat trebuie considerat mai curând elocvent pentru diferitele tipuri de tranzacții care ar putea fi implementate, decât ca o lista de recomandări pentru anumite spitale sau tranzacții: 1. Centrul Metodologic de Reumatologie "Prof. dr. I. Stoia" - posibilitatea dezvoltării unei unități private 2. Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca - posibilitatea dezvoltării unei aripi private 3. Spitalul Clinic "Coltea" - management privat și servicii private 4. Institutul de fonoaudiologie și chirurgie funcțională O.R.L. "Prof. dr. H. Hociota" - un posibil parteneriat cu investitori privati 5. Spitalul Colibasi - redefinirea rolului și un posibil management prin organizații neguvernamentale 6. Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie "Prof. dr. Ana Aslan".