ORDONANȚĂ nr. 22/1999

Notă

*) Republicată în temeiul art. IV din Legea nr. 528 din 17 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 9 august 2002, dându-se textelor o noua numerotare. Legea nr. 528/2002 a fost rectificata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 20 ianuarie 2003.

Ordonanța Guvernului nr. 22 din 29 ianuarie 1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 29 ianuarie 1999.

Capitolul 1 – Dispoziții generale

Articolul 1

Prezenta ordonanță reglementează administrarea și utilizarea infrastructurii de transport naval, modul de organizare și funcționare a administrațiilor portuare și/sau de cai navigabile, precum și modul de autorizare și de desfășurare a activităților de transport naval.

Articolul 2

Prevederile prezentei ordonanțe se aplică în porturi și pe cai navigabile, navelor și activităților de transport naval care se desfășoară în aceste zone.

Articolul 3

Prevederile prezentei ordonanțe nu se aplică în porturile militare și în zonele în care se desfășoară în exclusivitate activități militare, precum și navelor militare, respectiv ale Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

Articolul 4

(1) Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, denumit în continuare minister, este autoritatea de stat în domeniul transporturilor navale, care elaborează și coordonează politica și programele de dezvoltare a sistemului de transport naval și, ca autoritate de reglementare, elaborează și promovează actele normative și normele specifice privind administrarea, utilizarea și concesionarea infrastructurii de transport naval, desfășurarea activităților de transport naval în porturile și apele naționale navigabile ale României și asigura aducerea la îndeplinire a obligațiilor care revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

(2) Ministerul își îndeplinește atribuțiile prevăzute la alin. (1) direct, prin Direcția generală a transporturilor maritime, pe Dunăre și cai navigabile, denumita în continuare direcție, sau, prin delegare de competența, după caz, prin instituțiile publice, regiile autonome, companiile naționale sau societățile comerciale aflate în subordinea ori sub autoritatea sa.

(3) Direcția coordonează instituțiile publice, companiile naționale, regiile autonome și societățile comerciale din domeniul transportului naval prevăzute la alin. (2) și controlează administrațiile portuare și/sau de cai navigabile în ceea ce privește aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe.

Articolul 5

(1) Aplicarea politicilor portuare și a programelor de dezvoltare a infrastructurilor portuare și a căilor navigabile, elaborate de către minister, asigurarea functionalitatii porturilor și a infrastructurii de transport naval, administrarea acestora și urmărirea sau asigurarea furnizarii serviciilor de siguranță și asigurarea desfășurării activităților auxiliare prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. c) pct. 1 se fac de către administrațiile portuare și/sau de cai navigabile, denumite în continuare administrații.

(2) Administrațiile îndeplinesc funcția de autorități portuare și/sau de cai navigabile.

Capitolul 2 – Infrastructura de transport naval

Articolul 6

Infrastructura de transport naval este constituită din apele naționale navigabile ale României, zonele maritime sau de cai navigabile, terenurile pe care sunt amplasate porturile, digurile, cheiurile, pereele și alte construcții hidrotehnice destinate acostarii navelor, construcțiile hidrotehnice aferente porturilor, căilor și canalelor navigabile, ecluzele, apărările și consolidările de maluri și de taluzuri, senalele de acces spre porturi, drumurile tehnologice din interiorul porturilor sau în lungul canalelor navigabile și căile ferate din interiorul porturilor.

Articolul 7

(1) Porturile sunt suprafețe delimitate din teritoriul național, situate la malul marii sau al unei cai navigabile, protejate natural sau artificial împotriva valurilor, vanturilor, curentilor și gheturilor, construite și echipate astfel încât să permită, în principal, primirea și adăpostirea navelor, încărcarea, descărcarea, transbordarea, depozitarea mărfurilor, primirea și expedierea acestora cu mijloace de transport, imbarcarea și debarcarea pasagerilor.

(2) Portul cuprinde totalitatea acvatoriilor, terenurilor, construcțiilor hidrotehnice, senalelor de acces, radelor interioare, clădirilor, magaziilor, platformelor, căilor ferate, drumurilor, instalațiilor și echipamentelor aflate în perimetrul acestuia.

(3) Porturile se clasifica după cum urmează:

a) din punct de vedere al formei de proprietate asupra terenurilor portuare:

1. porturi a căror infrastructura aparține domeniului public; 2. porturi a căror infrastructura este proprietate privată;

b) din punct de vedere al asezarii geografice:

1. porturi situate pe malul marii; 2. porturi situate pe cai navigabile interioare;

c) din punct de vedere al obiectului de activitate:

1. porturi comerciale, destinate în principal derulării traficului comercial de mărfuri și de pasageri; 2. porturi de agrement, destinate în principal navelor și ambarcatiunilor de agrement; 3. porturi pescaresti, destinate în principal navelor de pescuit; 4. porturi militare;

d) din punct de vedere al accesului:

1. porturi deschise accesului public; 2. porturi închise accesului public.

Articolul 8

Limitele terenurilor portuare se stabilesc de către minister.

Articolul 9

(1) Radele portuare sunt acvatorii destinate adapostirii sau stationarii navelor în vederea intrării în port ori, în cazuri speciale, operarii navelor. Radele din afară limitelor portului sunt rade exterioare, iar cele din interiorul limitelor portului sunt rade interioare.

(2) Acvatoriile portuare sunt constituite din totalitatea suprafețelor apelor incluse în limitele porturilor.

Articolul 10

Ministerul stabilește limitele radelor portuare.

Articolul 11

(1) Pentru a putea sa funcționeze orice port trebuie să obțină o autorizație emisă de minister pe baza unui caiet de sarcini.

(2) În caietul de sarcini ministerul stabilește criteriile și procedurile de autorizare a porturilor.

(3) În caietul de sarcini al fiecărui port ministerul stabilește condițiile de desfășurare a activităților și serviciile de siguranță care sunt obligatorii în portul respectiv.

(4) Nerespectarea condițiilor înscrise în caietul de sarcini poate atrage suspendarea sau anularea autorizației.

Articolul 12

(1) Dezvoltarea fiecărui port se realizează pe baza unui plan de dezvoltare, în concordanta cu politica și cu programele de dezvoltare elaborate de minister și de administrațiile publice locale.

(2) Planurile de construire sau de dezvoltare a porturilor, precum și lucrările privind modificarea infrastructurii de transport naval existente se avizează de administrațiile publice locale și se aproba de minister.

Articolul 13

(1) Constituie zona maritima sau de cale navigabila fasia de teren, indiferent de forma de proprietate asupra terenului, situata în lungul țărmului marii sau al apelor interioare navigabile, pe o latime de 30 metri masurata de la marginea apei spre interiorul uscatului. În cazul apelor cu nivel variabil, marginea apei se considera linia apelor medii.

(2) În cazuri justificate, pe anumite porțiuni, Guvernul poate decide mărirea latimii zonei maritime sau de cale navigabila.

(3) În porturi zona maritima sau de cale navigabila coincide cu incinta portuara.

(4) Zona maritima sau de cale navigabila este destinată:

a) instalării semnelor și semnalelor de navigație necesare desfășurării navigației în condiții de siguranță;

b) accesului pentru supraveghere și intervenții vizând siguranța navigației;

c) asigurării vizibilitatii semnelor și semnalelor de navigație și pentru desfășurarea navigației în condiții de siguranță;

d) asigurării condițiilor de consolidare și protecție a căilor navigabile.

Articolul 14

În zona maritima sau de cale navigabila, indiferent de forma de proprietate asupra terenurilor, lucrările și orice alte instalații și amenajări care ar putea periclita siguranța navigației prin încălcarea prevederilor art. 13 alin. (4) se pot executa numai cu autorizarea ministerului.

Articolul 15

(1) În zona maritima sau de cale navigabila administrațiile instaleaza semne și semnale de navigație, de zi și de noapte, în punctele pe care le considera necesare pentru siguranța navigației. În acest scop administrațiile pot solicita, potrivit dispozițiilor legale, efectuarea defrisarilor necesare menținerii vizibilitatii semnelor și semnalelor de navigație.

(2) Proprietarii sau, după caz, administratorii terenurilor aflate în zona maritima sau de cale navigabila au obligația de a permite instalarea semnelor și semnalelor de navigație, de a evita obturarea acestora și de a permite accesul persoanelor care efectuează operațiuni de verificare și reparare a acestora, de consolidare și de protecție a căilor navigabile, precum și a utilajelor folosite la aceste operațiuni.

(3) Cheltuielile de instalare și de întreținere a semnelor și semnalelor de navigație sunt suportate de administrațiile respective.

Articolul 16

Lucrările în acvatoriile portuare sau în albia căilor navigabile, dragajele de extracție și altele asemenea se pot executa, în condițiile legii, numai după autorizarea de către minister. Pe perioada efectuării lucrărilor executantul are obligația să asigure semnalizarea conform cerințelor impuse de administrațiile respective.

Articolul 17

Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori de cabluri peste sau sub căile navigabile interioare sau în porturi se face în condițiile legii și cu autorizarea ministerului. Proprietarii sau administratorii acestor instalații și construcții au obligația de a le marca și de a le semnaliza conform regulilor privind semnalizarea de navigație, de a asigura vizibilitatea semnalelor și a marcajelor respective și de a le menține în funcțiune.

Articolul 18

Terenurile pe care sunt amplasate porturile, digurile, cheiurile, pereele și alte construcții hidrotehnice destinate acostarii navelor, senalele de acces spre porturi, drumurile tehnologice și căile ferate din interiorul porturilor, care fac parte din domeniul public, se pot concesiona, închiria sau pot fi date în administrare în condițiile legii.

Capitolul 3 – Activități de transport naval

Articolul 19

(1) În sensul prezentei ordonanțe, activitățile de transport naval care se desfășoară în porturi și pe cai navigabile sunt clasificate astfel:

a) activități de transport de mărfuri și/sau de persoane cu nave, care cuprind:

1. transporturile publice maritime sau fluviale de persoane și/sau de mărfuri, efectuate de persoane juridice; 2. transporturile maritime sau fluviale de persoane și/sau de mărfuri, în folos propriu; 3. transporturile maritime sau fluviale de bunuri și/sau de persoane, în interes personal;

b) activități conexe activităților de transport naval, care cuprind:

1. serviciile de siguranță în porturi și pe cai navigabile, denumite în continuare servicii de siguranță, precum: pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căile navigabile, legarea-dezlegarea navelor maritime, remorcajul de manevra al navelor maritime în porturi; 2. activitățile în legătură cu operarea navelor, cum ar fi: încărcarea/descărcarea navelor, depozitarea, stivuirea, amararea, sortarea, marcarea, paletizarea, pachetizarea, containerizarea, insacuirea și alte activități privind mărfurile, expeditiile interne și internaționale, agenturarea, brokerajul, curatarea hambarelor și a magaziilor navelor, buncherajul, curatarea și degazarea tancurilor navelor;

c) activități auxiliare activităților de transport naval, care cuprind:

1. activitățile privind întreținerea infrastructurii de transport naval, cum ar fi: întreținerea și repararea infrastructurilor de transport naval, semnalizarea terestra și plutitoare pentru navigație, dragajul de întreținere pentru asigurarea adancimilor în porturi și pe căile navigabile, asistența navelor la operarea mărfurilor periculoase, preluarea reziduurilor și a apelor uzate de la nave, preluarea gunoiului și a resturilor menajere de la nave; 2. alte activități, cum ar fi: executarea de construcții hidrotehnice specifice transportului naval, lucrările de scafandrerie, supravegherea navelor fără echipaj, serviciile pentru nave de agrement și turism, dragajul de extracție, refurnizarea de apa, energie electrica și termica, asistența, salvarea și ranfluarea navelor, reparații la nave, aprovizionarea navelor.

(2) Agenții economici care desfășoară activitățile de transport naval stabilite la alin. (1) lit. a) se autorizeaza de către minister. O cerința obligatorie pentru autorizarea agenților economici pentru activitatea de transport maritim internațional este constituirea unei garanții bănești pentru riscul de neplata și de abandonare a echipajelor în străinătate.

(3) Ministerul stabilește activitățile prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. 2 și lit. c) pct. 2, care pot fi executate numai de către agenți economici autorizați, precum și criteriile de autorizare.

Articolul 20

(1) Activitățile prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. c) pct. 1 se executa de administrații, direct sau prin intermediul unor agenți economici, în conformitate cu legislația în vigoare și sub controlul respectivelor administrații.

(2) Se interzice administrațiilor efectuarea activităților prevăzute la art. 19 alin. (1) lib. b) pct. 2 și lit. c) pct. 2, cu excepția refurnizarii de apa, energie electrica și termica, serviciilor pentru nave de agrement și turism, salvării și ranfluarii navelor, care se efectuează de administrații sau de agenți economici, după caz.

Articolul 21

(1) Activitățile de încărcare/descărcare a navelor și de îmbarcare/debarcare a pasagerilor se desfășoară, de regula, numai în porturi.

(2) În cazuri deosebite activitățile prevăzute la alin. (1) se pot desfășura, la cerere, și în afară porturilor, în puncte izolate la mal sau pe căile navigabile.

(3) Criteriile și modalitatea de obținere a aprobării pentru înființarea unui punct izolat în vederea desfășurării acestor activități se stabilesc de către minister.

Capitolul 4 – Administrarea porturilor și a căilor navigabile

Articolul 22

Administrațiile prevăzute la art. 5 pot fi instituții publice, regii autonome, companii naționale sau societăți comerciale.

Articolul 23

(1) Administrațiile din porturile sau de pe căile navigabile unde infrastructura portuara aparține domeniului public se înființează prin hotărâre a Guvernului.

(2) În porturile unde infrastructura aparține domeniului privat atribuțiile administrației sunt îndeplinite de o persoană juridică, desemnată de către proprietarul infrastructurii.

(3) Administrațiile prevăzute la alin. (2) își pot desfășura activitatea numai cu avizul ministerului.

Articolul 24

(1) Administrațiile au obligația sa întocmească regulamente de exploatare portuara și să le supună spre aprobare ministerului.

(2) Prevederile regulamentelor prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice care desfășoară activități de transport naval în portul respectiv.

Articolul 25

(1) Administrațiile au în principal următoarele atribuții și obligații:

a) de a asigura repararea, întreținerea și menținerea caracteristicilor tehnice minime ale infrastructurii de transport naval care le-a fost concesionata sau data în administrare;

b) de a pune la dispoziție utilizatorilor infrastructura de transport naval prevăzută la lit. a), în mod nediscriminatoriu, în conformitate cu reglementările în vigoare;

c) de a urmări sau de a asigura furnizarea permanenta a serviciilor de siguranță;

d) de a tine evidenta muncitorilor portuari care efectuează activități de încărcare/descărcare a navelor, de depozitare, stivuire, pachetizare, paletizare a mărfurilor, de curatare a navelor și altele asemenea;

e) de a asigura semnalizarea costiera și plutitoare, precum și adancimile minime în porturi și pe căile navigabile;

f) de a asigura semnalizarea în mare larga în zona porturilor, activitate pentru care pot percepe tarife.

(2) Administrațiile pot desfășura și alte activități care vor fi prevăzute în actele normative privind organizarea și funcționarea acestora.

Articolul 26

Prin delegare de competența administrațiile pot aduce la îndeplinire și unele obligații ce revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte, cum ar fi: căutarea și salvarea vietilor omenești pe mare, intervenția în caz de poluare, preluarea reziduurilor, a apelor uzate, a gunoiului și a resturilor menajere de la nave și altele asemenea.

Articolul 27

Pentru desfășurarea activităților având ca scop aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte, administrațiile primesc fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului.

Articolul 28

(1) Pentru punerea la dispoziție utilizatorilor a infrastructurii de transport naval și pentru prestarea de servicii administrațiile percep tarife stabilite conform legislației în vigoare.

(2) Administrațiile au obligația să facă publice tarifele prevăzute la alin. (1), precum și facilitățile care se acordă privind plata acestor tarife.

(3) Facilitățile prevăzute la alin. (2) se acordă în mod nediscriminatoriu.

Articolul 29

(1) Agenții economici care desfășoară activități de transport naval în porturi și pe căile navigabile au obligația sa transmită administrațiilor în a căror zona își desfășoară activitatea toate datele solicitate de către acestea privind volumul de marfa operat, portul de încărcare/descărcare a mărfurilor, numărul de nave operate și normele de operare.

(2) Administrațiile au obligația sa centralizeze aceste date și să le publice anual.

(3) Veniturile realizate de administrațiile portuare din subordinea autorităților administrației publice locale, pentru punerea la dispoziție a infrastructurii de transport și prestări de servicii de siguranță, vor fi utilizate cu prioritate pentru acoperirea cheltuielilor proprii de funcționare, pentru reparația, întreținerea și dezvoltarea infrastructurilor și bunurilor din folosință sau administrare.

Articolul 30

(1) Ministerul are dreptul de a controla administrațiile în ceea ce privește modul de administrare și de utilizare a infrastructurii de transport naval, modul în care respecta regulamentul de exploatare portuara, precum și modul de îndeplinire a obligațiilor ce revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte, pe care administrațiile au fost mandatate să le aducă la îndeplinire.

(2) Din organele de conducere ale oricărei administrații trebuie să facă parte cel puțin un reprezentant al ministerului.

Capitolul 5 – Exercitarea activității de control de către administrații

Articolul 31

Procedurile ce trebuie îndeplinite pentru intrarea și ieșirea navelor în/din porturi, precum și documentele aferente acestor proceduri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 32

(1) Administrațiile portuare aloca danele în care navele urmează sa opereze și eliberează permisul de acostare la aceste dane pe baza acceptului de intrare în port, eliberat de către căpitănia de port.

(2) Stabilirea ordinii de intrare a navelor în port și alocarea danelor de operare se fac în funcție de solicitarile agenților economici care desfășoară activități de transport naval în portul respectiv.

Articolul 33

Administrațiile urmăresc și iau măsurile necesare pentru ca traficul de mărfuri în port și modul de depozitare a acestora sa nu afecteze securitatea infrastructurii portuare și operarea navelor.

Articolul 34

Administrațiile au dreptul de a interzice sau de a opri operațiunile de încărcare/descărcare a navelor dacă se constată că:

a) navele au gaura de apa la corp;

b) continuarea încărcării/descărcării periclitează securitatea infrastructurilor și a instalațiilor portuare;

c) pescajul navei depășește pescajul maxim admis în dana de operare sau în orice alte cazuri în care se constată că este periclitata securitatea infrastructurii portuare;

d) exista pericol de poluare.

Articolul 35

În porturile sau în zonele din porturi în care nu s-a instituit obligativitatea pilotajului sau a remorcajului administrația poate impune ca navele, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, sa ia un pilot și/sau să fie asistate în timpul manevrelor de un remorcher, în cazurile în care:

a) navele sau incarcatura acestora constituie o amenințare iminenta pentru mediu; aceste categorii de nave și de mărfuri trebuie făcute publice în prealabil prin regulamentul de exploatare a portului sau prin avize către navigatori;

b) navele au corpul, mașinile sau echipamentele deteriorate și acestea influențează în mod substanțial siguranța navigației, caz în care se va solicita și avizul căpităniei de port.

Capitolul 6 – Concesionarea infrastructurii de transport naval

Articolul 36

(1) Infrastructura de transport naval care aparține domeniului public poate fi:

a) data în administrare administrațiilor organizate ca instituții publice sau regii autonome;

b) concesionata, în condițiile legii, administrațiilor organizate ca societăți comerciale sau companii naționale;

c) concesionata, în condițiile legii, altor persoane juridice de drept privat, române sau străine.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) calitatea de concedent o poate avea:

a) ministerul, pentru infrastructura de transport naval care aparține domeniului public al statului;

b) autoritățile administrației publice locale, pentru infrastructura de transport naval care aparține domeniului public al județelor, comunelor, orașelor și municipiilor.

Articolul 37

În cazurile prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. c) concedentul poate desemna administrațiile ca reprezentant al său în raporturile cu concesionarii.

Articolul 38

Reprezentarea ministerului sau a autorităților administrației publice locale de către administrații în raporturile cu concesionarii se face pe bază de contract.

Articolul 39

În calitatea lor de reprezentant al autorităților concedente administrațiile au următoarele obligații:

a) verifica respectarea de către concesionari a prevederilor contractului de concesiune, cum ar fi: modul de derulare a lucrărilor de investiții prevăzute în contractul de concesiune și calitatea acestor lucrări, întreținerea și repararea de către concesionari a bunurilor concesionate;

b) avizează documentele de plată a redeventei.

Articolul 40

(1) Pentru efectuarea, în numele ministerului sau al autorităților administrației publice locale, a activităților prevăzute la art. 39 administrațiile au dreptul la plata unei sume în cuantum de 25% din redeventa încasată.

(2) Modul de plată se stabilește prin contractul de reprezentare, încheiat între minister sau autoritățile administrației publice locale și administrații.

Capitolul 7 – Serviciile de siguranță în porturi și pe cai navigabile

Articolul 41

Serviciile de siguranță sunt servicii de interes național și se desfășoară sub controlul statului, prin minister.

Articolul 42

Serviciile de siguranță sunt prestate tuturor utilizatorilor care apelează la ele, pe o baza permanenta, nediscriminatorie, uniforma și continua, în condiții egale în ceea ce privește calitatea, timpul și prețul.

Articolul 43

Ministerul stabilește porturile, căile navigabile, zonele sau portiunile din aceste zone, precum și categoriile de nave, pentru care serviciile de siguranță sunt obligatorii.

Articolul 44

Serviciile de siguranță pentru care s-a instituit obligativitatea conform art. 43 sunt servicii publice de interes național, care pot fi concesionate de către minister, în condițiile legii, persoanelor juridice române care îndeplinesc condițiile stabilite prin caietul de sarcini al concesiunii.

Articolul 45

Ministerul poate desemna administrațiile ca reprezentant al său în raporturile cu concesionarii serviciilor de siguranță.

Articolul 46

(1) Reprezentarea ministerului de către administrații în raporturile cu concesionarii serviciilor de siguranță se face pe bază de contract.

(2) În calitatea lor de reprezentant al ministerului administrațiile au următoarele obligații:

a) urmăresc respectarea de către concesionari a prevederilor din contractul de concesiune;

b) urmăresc efectuarea serviciilor de siguranță în condiții de continuitate și securitate;

c) avizează documentele de plată a redeventei;

d) urmăresc respectarea tarifelor stabilite prin contract și modul de aplicare a acestora.

Articolul 47

(1) Pentru efectuarea, în numele ministerului sau al autorităților administrației publice locale, a activităților prevăzute la art. 46 administrațiile au dreptul la plata unei sume în cuantum de 25% din redeventa încasată.

(2) Modul de plată se stabilește prin contractul de reprezentare, încheiat între minister sau autoritățile administrației publice locale și administrația respectiva.

Articolul 48

(1) În cazul în care într-un port sau într-o zona dintr-o cale navigabila nu exista persoane juridice autorizate să efectueze serviciile de siguranță prevăzute la art. 44 sau în situația imposibilității derulării contractelor de concesiune încheiate, furnizarea acestor servicii va fi asigurata de către administrații.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) ministerul concesioneaza temporar administrațiilor, prin încredințare directa, serviciile publice respective.

Articolul 49

Furnizarea serviciilor de siguranță, altele decât serviciile publice prevăzute la art. 44, se asigura de către administrații.

Articolul 50

În cazul în care prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte se stabilește un anumit regim al serviciilor de siguranță, acest regim se aplică întocmai pentru porturile sau căile navigabile respective.

Capitolul 8 – Mărfuri periculoase

Articolul 51

Toți agenții economici care transporta sau operează mărfuri periculoase în apele naționale navigabile sau în porturile românești au obligația să respecte prevederile legislației naționale și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte. Aceste operațiuni se executa sub supravegherea administrațiilor.

Articolul 52

Orice nava, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, care urmează sa încarce sau sa descarce mărfuri periculoase în porturile românești ori sa tranziteze cu substanțe periculoase apele naționale navigabile, are obligația să respecte prevederile legislației naționale, ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte și sa informeze corespunzător administrațiile.

Capitolul 9 – Agenturarea navelor

Articolul 53

Agenturarea navelor se efectuează numai de agenți economici specializați și autorizați în acest sens, denumiți în continuare agenți, persoane juridice române care își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legale.

Articolul 54

(1) Agentul este singurul îndreptățit sa reprezinte nava, precum și pe comandantul, proprietarul sau operatorul acesteia în fața autorităților publice, a administrațiilor, a tuturor agenților economici care prestează servicii pentru nava, echipaj, proprietar sau operator și acționează în limitele mandatului de împuternicire dat de aceștia.

(2) Agentul are obligația sa asiste nava și pe comandantul acesteia în toate acțiunile sale, de la sosire și până la plecarea din port.

(3) Agentul este obligat sa acorde asistența tuturor reprezentanților autorităților publice în raporturile acestora cu nava. Orice vizita la nava a reprezentanților autorităților publice se va face numai în prezenta agentului.

Articolul 55

Agentul are obligația sa aducă la cunoștința comandantului navei agenturate prevederile legale aplicabile din domeniul transportului naval, activitatea autorităților publice și administrațiilor, precum și ordinele și dispozițiile autorităților locale, care acționează în porturi și pe căile navigabile.

Articolul 56

Pentru navele pe care le agentureaza agentul garantează plata tarifelor, a taxelor și a celorlalte cheltuieli portuare către autoritățile publice, administrațiile și agenții economici care prestează servicii de siguranță, stabilite în conformitate cu reglementările în vigoare sau prevăzute în contractele încheiate.

Articolul 57

Pentru serviciile de agenturare prestate agentul percepe tarife stabilite în conformitate cu prevederile legale.

Capitolul 10 – Munca în porturi

Articolul 58

Munca în porturi este reglementată de prezenta ordonanță, de legislația muncii și de acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

Articolul 59

(1) Munca specifică în porturi este prestată de muncitorii portuari.

(2) Muncitorii portuari participa la operațiunile de încărcare/descărcare a mărfurilor și/sau a containerelor în și din nave, de manipulare în și din magaziile portuare sau în și din alte mijloace de transport, de depozitare, stivuire, amarare, sortare, paletizare, pachetizare, containerizare, slinguire, insacuire a mărfurilor, precum și la operațiunile de curatare a hambarelor și a magaziilor navelor, efectuate manual sau mecanizat.

Articolul 60

Poate fi muncitor portuar orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani și îndeplinește criteriile de sănătate și de pregătire profesională stabilite prin reglementările emise de autoritățile competente.

Articolul 61

(1) Muncitorii portuari își desfășoară activitatea în port numai dacă dețin carnet de lucru.

(2) Administrația portuara eliberează fiecărui muncitor portuar carnetul de lucru în port, pe baza căruia îl înregistrează.

(3) Eliberarea unui carnet de lucru pentru un muncitor portuar se face numai la solicitarea, în scris, a angajatorului acestuia, care trebuie să fie un agent economic ce desfășoară în port activitățile prevăzute la art. 59 alin. (2).

(4) Metodologia de eliberare a carnetelor de lucru în port și de înregistrare a muncitorilor portuari se elaborează de minister.

(5) Pentru eliberarea carnetului de lucru în port administrația percepe tarife stabilite conform prevederilor legale.

(6) Carnetul de lucru eliberat este valabil numai pe perioada în care muncitorul portuar are contract de muncă la agentul economic.

(7) În cazul întreruperii contractului de muncă agentul economic este obligat sa înștiințeze în scris administrația, în vederea scoaterii din evidenta a muncitorului portuar.

Articolul 62

(1) Agenții economici care desfășoară în porturi activitățile prevăzute la art. 59 alin. (2) au obligația să aibă angajat numai personal care poseda carnet de lucru în port și este înregistrat la administrații. Carnetele de lucru eliberate de capitaniile de port vor fi preschimbate de administrații fără perceperea unor tarife. Capitaniile de port vor preda administrațiilor documentația privind carnetele de lucru eliberate și înregistrate.

(2) Agenții economici pot utiliza muncitori portuari angajați cu contract de muncă pe durata determinata sau nedeterminată.

(3) Agenții economici pot utiliza și muncitori portuari furnizati de către o agenție de ocupare și formare profesională a muncitorilor portuari, pe durate limitate, de cel puțin o zi, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice.

Articolul 63

Pentru optimizarea folosirii muncitorilor portuari în funcție de variatia traficului portuar se înființează agenții de ocupare și formare profesională a muncitorilor portuari, denumite în continuare agenții, asociații profesionale constituite conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

Articolul 64

(1) Agențiile se pot înființa în orice port.

(2) Agențiile au ca obiect principal de activitate furnizarea forței de muncă de rezerva din rândul muncitorilor portuari, care nu sunt angajați cu contracte de muncă, agenților economici portuari care necesita forta de muncă suplimentară.

(3) Furnizarea forței de muncă de rezerva conform alin. (2), pe perioada stabilită prin prezenta ordonanță, se realizează pe bază de contract încheiat între agentul economic și agenție.

(4) Pentru muncitorii portuari înscriși administrația va elibera, la cererea agenției, carnete de lucru în condițiile prevăzute la art. 61 alin. (3) pentru o perioadă de maximum 30 de zile calendaristice. Valabilitatea carnetelor de lucru poate fi prelungită, la cererea agenției, pentru perioade de câte 30 de zile calendaristice.

(5) Agențiile pot desfășura și activități de calificare, perfecționare, policalificare și reconversie profesională a muncitorilor portuari, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 42/1997 privind navigația civilă*).

(6) Agențiile pot plati ajutoare sociale din sursele pe care și le constituie muncitorilor portuari înscriși la agenție, care nu au reușit un plasament sub nici o formă de angajare și care nu beneficiază de indemnizație de șomaj, în conformitate cu legislația în vigoare.

------------- Notă

*) Ordonanța Guvernului nr. 42/1997 a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 412/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 11 iulie 2002.

Articolul 65

(1) Sursele de venituri ale agentiilor sunt:

a) contribuții lunare ale muncitorilor portuari înscriși la agenții;

b) contribuții lunare ale asociaților pentru constituirea fondului destinat plății indemnizațiilor personalului de rezerva;

c) contribuții de la Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru programele de calificare, recalificare, reconversie și policalificare a muncitorilor portuari, în condițiile legii;

d) venituri din activitățile pentru care au fost autorizate, în completarea surselor prevăzute la lit. a) și b);

e) alte venituri provenite din donații, plasamente, dobânzi și altele asemenea.

(2) Cotele de participare ale asociaților și ale muncitorilor portuari înscriși la agenții se stabilesc anual de adunarea generală a asociaților.

Capitolul 11 – Contravenții

Articolul 66

(1) Constituie contravenții la normele prezentei ordonanțe următoarele fapte, dacă acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni:

a) construirea unui port sau a unei instalații portuare fără avizele corespunzătoare;

b) efectuarea de lucrări sau construirea de instalații și amenajări care împiedica navigația;

c) distrugerea sau deteriorarea semnelor și semnalelor de navigație;

d) refuzul de a permite accesul pentru instalarea, repararea sau verificarea semnelor și semnalelor de navigație;

e) executarea neautorizata de lucrări în albia căilor navigabile;

f) efectuarea de activități de transport naval fără autorizare;

g) efectuarea încărcării/descărcării mărfurilor și a imbarcarii/debarcarii pasagerilor în afară locurilor autorizate;

h) nerespectarea procedurilor la intrarea/ieșirea navelor;

i) nerespectarea interdicției de oprire a operațiunilor de încărcare/descărcare;

j) realizarea de construcții și de instalații noi, precum și orice modificări aduse construcțiilor hidrotehnice sau capacităților portuare existente și destinației acestora, fără aprobarea ministerului;

k) nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 29 și la art. 61 alin. (7);

l) folosirea de personal neinregistrat la administrații pentru operațiunile prevăzute la art. 59 alin. (2);

m) modificarea planului de dezvoltare a portului fără aprobarea ministerului sau neînregistrarea modificărilor făcute planului de dezvoltare.

Articolul 67

(1) Contravențiile prevăzute la art. 66 se sancționează după cum urmează:

a) cu amendă de la 30.000.000 lei la 60.000.000 lei, pentru faptele prevăzute la lit. c), d), h), k) și l);

b) cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru faptele prevăzute la lit. a), b), e), f), g), i), j) și m).

(2) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate și persoanelor juridice.

(3) Aplicarea sancțiunii contravenționale nu inlatura obligația de despăgubire, dacă prin săvârșirea faptei s-au produs pagube.

Articolul 68

Contravențiile se constata și se sancționează de persoane special împuternicite de către minister.

Articolul 69

Împotriva procesului-verbal de contravenție se poate face plângere, în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării, la instanțele judecătorești competente.

Articolul 70

Dispozițiile art. 66 și 67 se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002.

Articolul 71

Aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute în acest capitol nu inlatura dreptul ministerului de a retrage sau de a suspenda autorizațiile acordate agenților economici.

Capitolul 12 – Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 72

(1) Până la concesionare serviciile de siguranță, care constituie servicii publice prevăzute în prezenta ordonanță, se pot executa în regim concurential de agenți economici autorizați în mod corespunzător de către minister. După concesionare serviciul de siguranță se executa numai de către concesionar, în baza contractului încheiat cu ministerul.

(2) Contractele de concesiune a serviciilor de siguranță, încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, rămân valabile până la data expirării.

Articolul 73

În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe Ordinul ministrului transporturilor nr. 507/1999 pentru aprobarea Metodologiei de înregistrare și de ținere a evidentei unor categorii de muncitori portuari și de personal care lucrează în porturi se modifica în mod corespunzător.

Articolul 74

(1) În termen de 90 de zile de la publicarea legii de aprobare a prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, ministerul va elabora Normele metodologice de autorizare a agenților economici care desfășoară activități de transport naval în porturi și pe cai navigabile.

(2) La data intrării în vigoare a Normelor metodologice de autorizare a agenților economici care desfășoară activități de transport naval în porturi și pe cai navigabile se abroga Hotărârea Guvernului nr. 112/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare a licențelor și a autorizațiilor privind efectuarea transporturilor navale de mărfuri și călători și de autorizare a funcționarii agenților economici în perimetrul infrastructurilor portuare și de cai navigabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 6 martie 1996, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 75 — Prezenta ordonanță intră în vigoare după 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. NOTĂ: Reproducem mai jos art. II și III din Legea nr. 528/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și serviciile în porturi: "Art. II. - Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. III - În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței va elabora și va supune spre aprobare Guvernului actele normative privind organizarea și funcționarea administrațiilor."