ORDONANȚĂ nr. 26/1993
ORDONANȚA nr. 26 din 28 august 1993 privind tariful vamal de import al României
Conexiuni legislative și relații cu alte acte normative
În temeiul art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României și al art. 1 lit. e) din Legea nr. 58/1993 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantarii unor credite externe, precum și a contractării unor împrumuturi de stat,
Guvernul României emite prezenta ordonanță.
Articolul 1
Tariful vamal de import al României, în vigoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 martie 1993, cu modificările din anexa nr. 1 la prezenta ordonanță, se aplică la toate mărfurile care fac obiectul importurilor.
Articolul 2
La importurile de mărfuri din țările cu care se întrețin relații comerciale pe baza unor convenții sau înțelegeri internaționale, aplicarea taxelor vamale se face potrivit prevederilor acestora.
Articolul 3
Taxele vamale prevăzute în tariful vamal de import sunt exprimate în procente și se aplică la valoarea în vama a mărfurilor importate, exprimată în lei. Taxele vamale se percep de către organele vamale și se vărsa la bugetul de stat.
Articolul 4
Taxele vamale aplicabile sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import al mărfurilor.
Articolul 5
Este scutit de taxe vamale importul următoarelor categorii de bunuri: - ajutoare și donații, cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic, primite de organizații sau asociații nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere și alte organe ale administrației publice, sindicate și partide politice, organizații de cult, federații, asociații sau cluburi sportive, instituții de învățământ, fără a fi destinate sau a fi folosite pentru subvenționarea campaniei electorale sau a unor activități ce pot constitui amenințări la siguranța naționala; - bunurile străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului; - mostrele fără valoare comercială, materiale publicitare, de reclama și documentare; - alte bunuri prevăzute în legi sau în hotărâri ale Guvernului.
Articolul 6
Condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca bunurile enumerate la articolul precedent sa beneficieze de scutire de taxe vamale sunt: - să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de obligații de plată; - sa nu facă obiectul unor comercializari ulterioare; - sa nu fie utilizate pentru prestații către terți, aducatoare de venituri; - să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice și înregistrate în evidența contabilă proprie. Bunurile scutite de taxe vamale pot fi folosite numai în scopurile pentru care au fost importate. La schimbarea destinației bunurilor, importatorii sunt obligați sa îndeplinească formalitățile legale privind importul mărfurilor și sa achite taxele vamale de import. În acest caz, valoarea în vama se calculează la cursul valabil în ziua constatării schimbării destinației bunurilor. Organele de control financiar și ale Gărzii financiare sunt obligate sa urmărească destinația data acestor bunuri și sa sesizeze organele vamale pentru luarea măsurilor ce decurg din aplicarea legii. Taxele astfel datorate se stabilesc și se urmăresc pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în țara a bunurilor.
Articolul 7
De asemenea, este scutit de taxe vamale importul următoarelor categorii de bunuri: - bunurile de origine română; - bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție; - bunurile care se înapoiază în țara ca urmare a unei expedieri eronate.
Articolul 8
Valoarea în vama reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul al taxelor vamale prevăzute în tariful vamal de import al României. Valoarea în vama a mărfurilor importate se determina potrivit regulilor prevăzute în Acordul privind aplicarea art. VII din Acordul general pentru tarife și comerț. La aceasta valoare se adauga, în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost incluse în preț, următoarele:
a) cheltuielile de transport pe parcurs extern ale mărfurilor importate;
b) cheltuielile de încărcare, de descărcare și de manipulare conexe transportului mărfurilor importate, pe parcurs extern;
c) costul asigurării pe parcurs extern.
Dacă valoarea în vama a mărfurilor importate nu poate fi stabilită pe baza valorii de tranzacție, aceasta se determina pe baza prevederilor art. 3, 4, 5, 6, 7 din Acordul privind aplicarea art. VII din Acordul general pentru tarife și comerț. În acest caz, cuantumul cheltuielilor menționate la prezentul articol se calculează potrivit tarifelor practicate în mod obișnuit pentru astfel de cheltuieli.
Articolul 9
Transformarea în lei a prețurilor și a cheltuielilor exprimate în valută se face la cursul de schimb stabilit și comunicat de Banca Naționala a României, în fiecare vineri. Acest curs se utilizează pe toată durata saptaminii următoare pentru determinarea valorii în vama a mărfurilor importate ale căror declarații vamale se înregistrează în cursul saptaminii respective.
Articolul 10
Valoarea în vama se determina și se declara de către importatori, direct sau prin reprezentanții autorizați ai acestora, care sunt obligați să depună la vama, împreună cu celelalte documente necesare vamuirii mărfii, o declarație pentru valoarea în vama, însoțită de facturi sau alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern aferente acesteia. Modelul și instrucțiunile de completare a declarației pentru valoarea în vama se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor.
Articolul 11
În vederea încadrării tarifare corecte a mărfurilor, organele vamale pot cere ca importatorii să depună expertize tehnice sau de laborator privind felul, natura, compozitia mărfurilor sau bunurilor. Asemenea expertize pot fi prezentate de importatori și din inițiativa proprie. Cheltuielile privind expertiza sunt în sarcina importatorului. Expertizele tehnice sau de laborator se pot efectua numai la organizațiile sau laboratoarele acceptate de Direcția Generală a Vamilor sau în laboratoarele administrației vamale.
Articolul 12
Importatorii sau comisionarii în vama sunt obligați sa înscrie în declarația vamală încadrarea tarifara, valoarea în vama a mărfurilor și bunurilor, coeficientul tarifar, cuantumul taxelor vamale, precum și felul, numărul și data instrumentului de plată. Declarația vamală va fi însoțită de dovada plății taxelor vamale datorate.
Articolul 13
Organele vamale verifica încadrarea tarifara, calculul taxelor vamale înscrise în declarația vamală și urmăresc încasarea acestora.
Articolul 14
Plata taxelor vamale se face de către importator sau de către comisionarul în vama, în contul unității care a efectuat vamuirea, prin folosirea formelor și instrumentelor de decontare care asigura cu anticipatie sumele necesare efectuării plăților. Aceasta obligație revine importatorului și în cazul taxelor vamale garantate.
Articolul 15
Mărfurile se considera introduse legal în țara pe baza liberului de vama, care se acordă în scris, dacă sunt îndeplinite condițiile efectuate formalitățile de vamuire și numai după prezentarea documentelor legale care atesta efectuarea plății taxelor. Până la încasarea efectivă, în contul unității vamale, a taxelor vamale și drepturilor cuvenite bugetului de stat, liberul de vama are caracter provizoriu. Unitățile vamale pot acorda liber de vama provizoriu, în scris, pe termen de cel mult 30 de zile în cazul în care valoarea în vama nu poate fi determinata la data declarării. În acest caz, mărfurile pot fi ridicate din vama dacă importatorul instituie o garanție suficienta pentru acoperirea achitării taxelor vamale și a drepturilor cuvenite bugetului de stat.
Articolul 16
Organele vamale au dreptul să efectueze verificări și investigații privind aplicarea prezentei ordonanțe atât în momentul vamuirii, cît și ulterior, la vama sau la sediul importatorilor. Dreptul de verificare ulterioară poate fi exercitat în decursul unei perioade de 5 ani de la data intrării în țara a mărfurilor sau a bunurilor.
Articolul 17
Importatorii și comisionarii în vama sunt obligați sa păstreze și sa pună la dispoziția organelor specializate din administrația vamală, care efectuează controlul ulterior, în cadrul termenului legal, toate documentele care se referă la mărfurile importate.
Articolul 18
Diferențele în minus constatate la verificarea taxelor vamale se plătesc în termen de 7 zile de la data comunicării, iar diferențele în plus se restituie, în același termen, sau se compensează cu taxe ulterioare, la cererea importatorului. Diferențele de taxe se stabilesc în termen de 5 ani de la data vamuirii. Restituirea taxelor nedatorate se face de către unitatea vamală care le-a perceput din încasări curente de taxe sau de la bugetul de stat.
Articolul 19
Declarațiile vamale și actele constatatoare ale organelor vamale privind taxele și drepturile cuvenite bugetului de stat constituie titluri executorii. Băncile pun în aplicare aceste titluri fără acceptul plătitorilor.
Articolul 20
Neplata la termen legal a taxelor vamale și a altor drepturi cuvenite bugetului de stat atrage majorarea sumei de plată cu 0,3% pentru fiecare zi de întârziere. Calculul majorărilor de întârziere se face din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată până în ziua plății taxei datorate, inclusiv, iar cuantumul acestora se suporta, în toate cazurile, de către importatori.
Articolul 21
Taxele vamale încasate în plus ca urmare a neacordarii regimurilor preferențiale stabilite prin acordurile internaționale se restituie la cererea scrisă a importatorilor în baza documentelor care justifica acordarea preferintelor, dacă acestea au fost depuse la organele vamale în termen de 2 ani de la data înregistrării declarației vamale de import și în termenul de valabilitate a documentelor.
Articolul 22
Contestațiile cu privire la aplicarea tarifului vamal de import, la stabilirea valorii în vama și a încadrării tarifare se depun în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștința de către agentul economic și se soluționează de șeful unității vamale unde s-a efectuat vamuirea. Împotriva soluției date se poate face intimpinare în termen de 30 de zile la Direcția Generală a Vamilor. În termen de 15 zile de la luarea la cunoștința a modului de rezolvare de către Direcția Generală a Vamilor se poate face plîngere la instanța judecătorească competența.
Articolul 23
Termenul de prescripție a taxelor și a altor drepturi cuvenite bugetului de stat este de 5 ani și curge de la data înregistrării declarației vamale de import.
Articolul 24
Mărfurile aflate sub un regim vamal care suspenda temporar încasarea taxelor vamale de import sunt admise pe teritoriul tarii numai cu garantarea plății taxelor vamale. Garantarea plății taxelor vamale se face de către importator sau reprezentantul acestuia, prin depunerea la unitatea vamală a unei sume bănești egala cu cuantumul taxelor vamale aferente bunurilor sau prin depunerea unei scrisori de garanție prin care o unitate bancară, cu sediul în România, se angajează sa plătească organelor vamale suma reprezentind cuantumul taxelor vamale. Direcția Generală a Vamilor poate acorda scutiri de la garantarea plății taxelor vamale, în cazuri justificate, în baza metodologiei stabilite de Ministerul Finanțelor.
Articolul 25
Pentru operațiunile temporare care nu au fost încheiate în termen și pentru operațiunile de import admise cu liber de vama provizoriu, dacă taxele nu au fost achitate de titularul operațiunii până la expirarea termenului acordat, încasarea taxelor vamale, a majorărilor de întârziere și a amenzilor se face din oficiu de către organele vamale, prin organele bancare și financiare, după caz.
Articolul 26
Constituie contravenție și se sancționează cu amendă egala cu 50% din valoarea în vama a mărfurilor depunerea declarației vamale sau a documentelor insotitoare conținând date nereale privind felul, cantitatea, originea și valoarea mărfurilor.
Articolul 27
Încercarea de sustragere sau sustragerea de la vamuire a mărfurilor sau bunurilor constituie contravenție și se sancționează cu amendă egala cu valoarea în vama a acestora și confiscarea lor.
Articolul 28
Neprezentarea în termen la unitatea vamală de destinație a mărfurilor sau bunurilor transportate în tranzit ori prezentarea acestora pentru vamuire la o alta unitate vamală decît cea menționată în declarația vamală de tranzit, fără acordul direcției regionale vamale în subordinea căreia se afla vama de destinație, constituie contravenție și se sancționează cu amendă egala cu 10% din valoarea mărfii.
Articolul 29
Descărcarea, încărcarea sau transbordarea mărfurilor pe nave, fără permis vamal, constituie contravenție și se sancționează cu amendă egala cu valoarea în vama a mărfurilor și confiscarea acestora.
Articolul 30
Prezentarea la organele vamale, de către transportator, a unor documente de transport internaționale cu date eronate privind felul și cantitatea mărfurilor sau bunurilor constituie contravenție și se sancționează cu amendă egala cu valoarea în vama a mărfurilor sau a bunurilor constatate în plus. În acest caz se aplică și măsura confiscării acestora.
Articolul 31
Aplicarea sancțiunilor prevăzute în prezenta ordonanță se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârșirii faptei. Contravențiile se constata de organele vamale în incintele vamale, precum și în oricare alte locuri unde se desfășoară operațiuni de supraveghere vamală. Procesele-verbale de constatare a contravențiilor se aproba prin încheiere de șeful unității vamale.
Articolul 32
Împotriva procesului-verbal de contravenție, aprobat prin încheiere, contravenientul poate formula plîngere în termen de 15 zile de la comunicare. Plîngerea se depune la unitatea vamală unde s-a constatat contravenția, care o va inainta, în termen de cel mult 5 zile, la judecătoria în a carei raza teritorială se afla sediul sau domiciliul contravenientului.
Articolul 33
Sancțiunile prevăzute în prezenta ordonanță se aplică contravenientilor persoane juridice sau persoane fizice, după caz. În măsura în care în prezenta ordonanță nu se dispune altfel, se aplică normele generale privind regimul contravențiilor, cu excepția reglementărilor privind reducerea amenzilor în cazul plăților pe loc sau într-un anumit termen.
Articolul 34
Amenzile aplicate prin procesele-verbale de contravenție rămase definitive și executorii se încasează de organele vamale, prin organele bancare și financiare, fără acceptul plătitorului.
Articolul 35
Guvernul, la propunerea Ministerului Finanțelor și a Ministerului Comerțului, poate aproba pentru unele mărfuri ori contingente de mărfuri taxe reduse sau exceptate, cu caracter temporar. Reducerile și exceptarile de la taxele vamale se vor stabili și aplica numai pe poziții tarifare, în mod nediscriminatoriu față de agenții economici importatori sau beneficiari.
Articolul 36
Regulile generale pentru încadrarea în nomenclatura vamală, precum și cele de stabilire a originii bunurilor sunt cele prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta ordonanță.
Articolul 37
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abroga: art. 21, 22, 23 24, 25, 26, 30, 31 și 66 din Codul vamal al României, aprobat prin Legea nr. 30/1978; Decretul nr. 395/1976; art. 67, 68, 77, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 107, 145, 146 alin. 2, art. 147, 148, 149 lit. a) și c), 150, 236, 237 și anexa nr. 6 din Regulamentul vamal, aprobat prin Decretul nr. 337/1981; Hotărârea Guvernului nr. 673/1991 privind tariful vamal de import al României; Hotărârea guvernului nr. 120/1993 privind detalierea clasificarii mărfurilor în tariful vamal de import al României de la 6 la 8 cifre, precum și orice alte dispoziții contrare.
Articolul 38
Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanță.
Alte acte din Monitorul Oficial din data de 31 august 1993
RECTIFICARE nr. 25 din 25 august 1993
RECTIFICARE nr. 25 din 25 august 1993 la Ordonanța Guvernului nr. 25/1993