DECIZIE nr. 430/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 din Codul penal, excepție ridicată de Mihai Ioan Matei în Dosarul nr. 17.982/211/2019 al Judecătoriei ClujNapoca - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 360D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 981D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Marcel Fronoiu în Dosarul nr. 11.943/197/2020 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu aceasta. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 981D/2021 la Dosarul nr. 360D/2021, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia deduce neconstituționalitatea textelor penale criticate din compararea acestora cu alte norme de incriminare, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 476 din 27 octombrie 2022.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 20 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 17.982/211/2019, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Mihai Ioan Matei într-o cauză penală în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj.

8. Prin Decizia penală nr. 170/Ap din 9 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 11.943/197/2020, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Marcel Fronoiu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe penale prin care acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia realizează o analiză comparativă între infracțiunea de șantaj, respectiv infracțiunile de viol și agresiune sexuală, cu referire la tratamentul sancționator al acestora, pentru a susține că legiuitorul a optat să instituie obligativitatea punerii în mișcare a acțiunii penale și a tragerii la răspundere penală a făptuitorului la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai în cazul infracțiunilor de viol și agresiune sexuală, iar nu și în cazul infracțiunii de șantaj, contrar dispozițiilor constituționale invocate. Totodată, susțin că aplicarea prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul penal de către organele judiciare este imprevizibilă pentru destinatarii legii și depinde, într-un mod inadmisibil pentru un stat de drept, de factori subiectivi, precum simpatia sau antipatia pentru infractor, tendința dominantă spre blândețe sau spre sporită exigență a funcționarului public învestit să aplice legea ori starea conjuncturală a societății din punct de vedere economic, moral, cultural sau politic, astfel cum o percepe organul judiciar, câtă vreme legea penală incriminează atât șantajul, cât și amenințarea, astfel că doar arbitrarul autorităților judiciare, prin puterea lor de apreciere, va determina tragerea la răspundere a autorului pentru una sau alta dintre cele două infracțiuni.

10. Judecătoria Cluj-Napoca - Secția penală, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a comunicat opinia sa cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11. Curtea de Apel Brașov - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că nu se realizează un paralelism legislativ între incriminările prevăzute la art. 193, 206 și art. 207 alin. (1) din Codul penal, întrucât condițiile de incriminare sunt diferite, iar organele judiciare pot distinge, în conținutul constitutiv al acestor infracțiuni, elementele necesare și previzibile pentru a realiza o corectă încadrare juridică a faptei, riscul unei încadrări juridice realizate prin bunăvoința sau asprimea organelor judiciare fiind inexistent.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

13. Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul Curții Constituționale nr. 360D/2021, consideră că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât, prin criticile formulate, autorul acesteia tinde la modificarea prevederilor legale în vigoare în sensul ca și infracțiunea de șantaj să fie urmărită la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar, pe de altă parte, realizează o comparație a regimului juridic al infracțiunii de șantaj cu cel al altor infracțiuni contra persoanei, din cadrul titlului I al Codului penal. În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar, în acest sens, face referire la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 858 din 18 decembrie 2018.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul (în Dosarul Curții Constituționale nr. 981D/2021) și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Cu privire la modul în care instanța judecătorească a ales să sesizeze instanța constituțională în Dosarul nr. 360D/2021, Curtea observă că Judecătoria Cluj-Napoca - Secția penală a procedat la „sesizarea Curții Constituționale“ prin considerentele Încheierii din 20 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 17.982/211/2019, și nu prin dispozitivul acesteia. Or, dispozitivul este partea cea mai importantă, esențială, a unei hotărâri judecătorești. Prin dispozitiv sunt soluționate toate cererile părților, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale. Întrucât excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia autorul a solicitat instanței judecătorești sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate, instanța, exercitându-și competența prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepției, în cadrul considerentelor hotărârii, și să dispună sesizarea Curții, prin dispozitivul aceleiași hotărâri. Într-adevăr, în speță, instanța de judecată în mod eronat a sesizat Curtea Constituțională prin considerente, și nu prin dispozitivul încheierii. Însă o atare eroare nu este opozabilă Curții Constituționale, pentru că, în caz contrar, aceasta s-ar răsfrânge asupra autorilor excepției de neconstituționalitate în mod negativ. În consecință, Curtea apreciază că este legal sesizată. În acest sens, a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005, și Decizia nr. 495 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 18 martie 2025, paragrafele 11 și 12.

16. Prin urmare, fiind vorba despre o greșeală materială, Curtea reține că nu sunt aplicabile prevederile Hotărârii Plenului Curții Constituționale nr. 26 din 16 decembrie 2010 [privind actele de sesizare a Curții Constituționale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție ], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, prin care s-a statuat expres că „Dispozitivul încheierii se va referi la soluția instanței cu privire la sesizarea Curții Constituționale“ (în același sens sunt Decizia nr. 226 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 3 iunie 2014, paragrafele 9 și 10, Decizia nr. 709 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 23 februarie 2018, paragraful 11, Decizia nr. 279 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 6 iulie 2022, paragraful 28, și Decizia nr. 495 din 17 octombrie 2024, precitată, paragraful 12).

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 207 din Codul penal, care au următorul conținut: „(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.“

19. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că normele penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (1), (3) și (5) referitor la statul român și ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, astfel cum acestea se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, și anume atât din punctul de vedere al faptului că autorii excepției nu argumentează neconstituționalitatea normelor penale criticate prin raportarea acestora la dispozițiile Legii fundamentale, ci determină neconstituționalitatea dispozițiilor criticate prin compararea lor cu alte norme de incriminare, respectiv cu dispozițiile art. 193, 218 și 219 din Codul penal, cât și din perspectiva limitelor de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.

21. Așadar, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [

]“, Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestuia cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Așadar, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 din Codul penal, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 422 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, Decizia nr. 485 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 15 noiembrie 2021, și Decizia nr. 614 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 aprilie 2024).

22. Cât privește problema de admisibilitate prin raportare la limitele de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea observă că, în cauza de față, pretinsa neconstituționalitate a normelor penale criticate este motivată din perspectiva unei eventuale interpretări și aplicări arbitrare a normelor penale criticate de către organele judiciare, simpatia sau antipatia pentru infractor, tendința dominantă spre blândețe sau spre sporită exigență a organului judiciar învestit să aplice legea, starea conjuncturală a societății din punct de vedere economic, moral, cultural sau politic, astfel cum o percepe organul judiciar, constituind, în opinia autorilor excepției, factori determinanți în procesul de tragere la răspundere a persoanei care a săvârșit infracțiunea de șantaj. În consecință, Curtea constată că, prin excepția de neconstituționalitate formulată, autorii nu tind spre evidențierea unei contradicții între textele de lege supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează, în realitate, modul de aplicare a normelor penale criticate.

23. Curtea reamintește însă că modul de aplicare a dispozițiilor criticate de către organele judiciare, la care fac referire autorii excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acestora, nu poate constitui motiv de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, ci este de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. A răspunde criticilor autorilor excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

24. În consecință, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 din Codul penal este inadmisibilă.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 din Codul penal, excepție ridicată de Mihai Ioan Matei în Dosarul nr. 17.982/211/2019 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția penală și de Marcel Fronoiu în Dosarul nr. 11.943/197/2020 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția penală și Curții de Apel Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu