DECIZIE nr. 446/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 privind publicitatea mobiliară, excepție ridicată de BNP Paribas Personal Finance SA Paris Sucursala București, cu sediul în București, în Dosarul nr. 21.266/302/2020 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.002D/2021.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocat David Popescu din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 748 din 4 noiembrie 2021, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 748 din 4 noiembrie 2021.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 741A din 26 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 21.266/302/2020, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 privind publicitatea mobiliară. Excepția a fost ridicată de BNP Paribas Personal Finance SA Paris Sucursala București, cu sediul în București, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece obligația înscrierii contractelor de credit bancar în Registrul Național de Publicitate Mobiliară (RNPM) nu va opera doar pentru contractele încheiate ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, modificate prin Legea nr. 196/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2018 privind Registrul Național de Publicitate Mobiliară și pentru abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor și efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, ci și pentru trecut, pentru contractele de credit încheiate anterior, ceea ce reprezintă o aplicare retroactivă a legii, din moment ce aceasta își va produce efectele și pentru trecut.

7. Contrar art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, textul legal contestat este lipsit de claritate și previzibilitate și încalcă dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, deoarece contravine Deciziei Curții Constituționale nr. 238 din 3 iunie 2020. Prin reluarea procesului legislativ, Parlamentul a adoptat Legea nr. 196/2020, care a modificat art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, însă textul legal conține o contradicție internă evidentă, deoarece, pe de o parte, admite caracterul de titluri executorii al înscrisurilor sub semnătură privată, „potrivit legii“, fără nicio altă formalitate, iar, pe de altă parte, împiedică punerea lor în executare, în lipsa îndeplinirii formalității suplimentare de publicitate în RNPM. Din analiza textului contestat rezultă că acesta este susceptibil de interpretări variate, având în vedere lipsa unei calificări juridice clare din partea legiuitorului cu privire la condiția publicității (dacă este condiție de executorialitate sau un pur impediment procedural la executarea silită), precum și contradicțiile intrinseci cu Codul de procedură civilă și cu normele speciale care instituie caracterul de titlu executoriu. Redactarea deficitară a textului legal criticat implică discuții și interpretări diferite în funcție de modul în care este înțeleasă sintagma „potrivit legii“. Din modalitatea de redactare a textului prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 rezultă că acesta instituie o condiție de executorialitate pentru toate înscrisurile sub semnătură privată cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu, aspect care vine în contradicție cu Decizia Curții Constituționale nr. 238 din 3 iunie 2020. În esență, reformularea textului art. 4 alin. (3) din lege conduce la un sens extrem de apropiat de textul legal care a fost constatat ca fiind neconstituțional în ceea ce privește înscrisurile sub semnătură privată.

8. În opinia autoarei excepției, neconstituționalitatea textului legal criticat reiese și din perspectiva art. 16, 21 și 124 coroborate cu art. 53 din Constituție, în situația în care condiția generală de publicitate se califică drept o condiție pur procedurală, a cărei nerespectare constituie un impediment la executarea silită, care, practic, blochează posibilitatea creditorului de a-și exercita dreptul material la acțiunea executorie, recunoscut prin norma specială care conferă înscrisului executorialitate.

9. Contrar concepției generale a legislației procesual civile, care plasează creditorii ce dețin un titlu executoriu în aceeași situație juridică, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 instituie un regim diferit pentru subcategoria, în mod arbitrar creată, a deținătorilor de titluri executorii nejurisdicționale (în speță, contracte de credit bancare), fără o motivare obiectivă și rezonabilă care să justifice o abordare diferită și având caracter disproporționat. Autoarea consideră că nu este acceptabil a bloca accesul la justiție (la executarea silită și la încuviințarea acesteia) al unei categorii de creditori ale căror creanțe se bucură de executorialitate, potrivit legii, prin instituirea unei proceduri de publicitate (administrative) care nu aduce plusvaloare nici calității titlului executoriu și nici procedurii executării silite, din punctul de vedere al verificării legalității. O normă cu caracter general dintr-o lege specială (privind domeniul restrâns al publicității mobiliare), care se constituie într-o condiție generală de executorialitate pentru toate înscrisurile sub semnătură privată, în toate materiile civile și comerciale, și care se transformă într-un pur impediment la executarea silită, fără nicio legătură directă cu executarea silită și cu publicitatea mobiliară, este în mod vădit neconstituțională din perspectiva accesului egal al creditorilor la justiție.

10. Art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 restrânge dreptul fundamental al creditorului la acțiunea executorie, fără ca restrângerea să fie justificată de o rațiune de ordine publică, superioară intereselor private ale creditorilor îndreptățiți la recuperarea promptă a creanței lor. Măsura publicității obligatorii conduce, inevitabil, la costuri suplimentare pentru creditor, la trenarea executării silite și la parcurgerea unei formalități fără nicio semnificație economică pentru părțile contractului, pentru transparența raporturilor de afaceri sau pentru protecția terților. În acest context se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de bun cuprinsă în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale are un sens autonom, care nu este limitat la proprietatea asupra unor bunuri fizice, ci are în vedere și alte drepturi, interese sau valori patrimoniale, printre acestea numărându-se și drepturile de creanță, în temeiul cărora persoana poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă“ că va obține folosința efectivă a unui drept de proprietate.

11. Se mai susține că adoptarea soluției legislative criticate trebuia fundamentată pe un studiu de impact, cu o motivare temeinică pentru stabilirea obligativității înregistrării în RNPM a tuturor titlurilor executorii nejurisdicționale, încheiate prin înscris sub semnătură privată, ca o condiție de executorialitate. Lipsa acestor elemente esențiale pentru elaborarea și adoptarea textului legal criticat aduce legii un viciu de constituționalitate.

12. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, în vigoare începând cu data de 11 septembrie 2020, nu vizează caracterul de titlu executoriu al anumitor înscrisuri sub semnătură privată care își păstrează acest caracter stabilit printr-o altă dispoziție legală, indiferent de data acestora, anterioară sau ulterioară modificării, și indiferent de înscrierea sau neînscrierea acestora în RNPM, ci instituie o formalitate suplimentară pentru punerea în executare a acestora, similar condiției, la acest moment eliminate, a formulării cererii de învestire cu formulă executorie. De asemenea, instanța arată că legiuitorului nu i se poate nega dreptul de a aduce modificări unor dispoziții legale care la un moment dat, dar într-o altă redactare, au făcut obiectul controlului de constituționalitate. Deși textul legal criticat poate da naștere unor interpretări diferite, practica instanțelor este majoritară în sensul că această condiție nu vizează caracterul de titlu executoriu conferit printr-o dispoziție legală, ci reprezintă o formalitate suplimentară pentru punerea în executare a acestora. Dispozițiile legale criticate se aplică tuturor înscrisurilor sub semnătură privată care au acest caracter, indiferent de părțile contractante și indiferent de data încheierii lor. Mai mult, formalitatea impusă de lege nu restrânge în vreun fel drepturile creditorului, este facil a fi îndeplinită și reprezintă, în realitate, doar o garanție în plus pentru derularea unui proceduri execuționale transparente. Instanța consideră că, în realitate, dispozițiile legale pot da naștere la discuții care să privească oportunitatea instituirii unei astfel de proceduri, iar nu constituționalitatea acestora.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile avocatului autoarei excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 privind publicitatea mobiliară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1184 din 7 decembrie 2020, care au următorul cuprins: „Înscrisurile sub semnătură privată care, potrivit legii, sunt valabil încheiate și au caracter de titlu executoriu, pot fi puse în executare numai sub condiția înscrierii în Registru.“

17. În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind trăsăturile statului și principiul legalității, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 147 alin. (4) privind deciziile Curții Constituționale. Din analiza criticilor de neconstituționalitate se deduce în mod rezonabil raportarea acestora și la dispozițiile art. 44 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 748 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 16 februarie 2022, instanța de contencios constituțional a admis excepția și a constatat că aceste dispoziții legale sunt neconstituționale.

19. Cu acel prilej, referitor la contractele de credit, Curtea a observat că, potrivit art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, aceste înscrisuri constituie titluri executorii.

20. Curtea a reținut, la paragraful 27 al Deciziei nr. 748 din 4 noiembrie 2021, precitată, că textul de lege criticat consacră obligativitatea înscrierii în Registrul Național de Publicitate Mobiliară a unui înscris sub semnătură privată ce are, potrivit legii, caracter de titlu executoriu. Astfel, deși textul criticat admite în mod expres caracterul de titlu executoriu al înscrisurilor valabil încheiate, în temeiul legii care l-a instituit, consacră în același timp o condiție suplimentară pentru punerea în executare a acestora, respectiv asigurarea publicității, prin înscrierea în Registrul de Publicitate Mobiliară, condiție ce trebuie îndeplinită anterior formulării cererii de încuviințare a executării silite și sesizării instanței de executare. Or, de vreme ce caracterul de titlu executoriu al înscrisului sub semnătură privată derivă din lege, condiționarea punerii în executare silită de îndeplinirea unei condiții de opozabilitate, de îndeplinirea căreia depinde admiterea sau respingerea cererii de încuviințare a executării silite, constituie un veritabil impediment la executare, în sensul dispozițiilor art. 666 alin. (5) pct. 7 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege.

21. Curtea a mai precizat că, prin Decizia sa nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. I pct. 4 [cu referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 ] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2018, potrivit cărora: „(3) Contractele de ipotecă mobiliară, precum și înscrisurile sub semnătură privată pentru care legea solicită realizarea formalităților de publicitate sunt titluri executorii sub condiția înscrierii în Registru.“], sunt neconstituționale. Prin decizia precitată, paragraful 56, Curtea a reținut că textul criticat stabilește caracterul de titlu executoriu al unui înscris prin transformarea unei cerințe de opozabilitate în una de executorialitate, ceea ce înseamnă că nu ține seama de natura înscrisului (ci numai de forma sa) și lasă loc interpretării că înscrisurile sub semnătură privată, indiferent dacă au sau nu au aptitudinea de a fi puse în executare, ar dobândi caracterul executoriu prin înscrierea în Registrul Național de Publicitate Mobiliară. Prin urmare, Curtea a reținut că redactarea textului criticat este inexactă și induce o insecuritate juridică vădită tocmai prin contradicțiile pe care le generează în raport cu reglementările Codului civil și ale Codului de procedură civilă și, în consecință, a constatat că art. I pct. 4 din legea criticată [cu referire la art. 4 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 297/2018 ] încalcă art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

22. Astfel, Curtea a reținut că redactarea textului de lege care a făcut obiectul controlului de constituționalitate prin Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020 condiționa însuși caracterul de titlu executoriu al înscrisului sub semnătură privată de înscrierea în Registrul Național de Publicitate Mobiliară.

23. În acest context, Curtea a reținut, la paragraful 30 al Deciziei nr. 748 din 4 noiembrie 2021, precitată, că redactarea actuală a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 196/2020, nu mai instituie procedura de înscriere în Registrul Național de Publicitate Mobiliară drept condiție de executorialitate, ci, recunoscând în mod expres caracterul de titlu executoriu, potrivit legii, al înscrisului sub semnătură privată valabil încheiat, impune obligativitatea înscrierii în Registrul Național de Publicitate Mobiliară, ca o condiție suplimentară caracterului executoriu al înscrisului, prealabilă punerii în executare. Cu alte cuvinte, reglementând obligativitatea înscrierii [„

pot fi puse în executare numai sub condiția înscrierii în Registru“], textul criticat nu ține cont de aptitudinea înscrisului sub semnătură privată de a fi pus în executare, conferită de legea specială ce instituie regimul unui anumit tip de înscris sub semnătură privată, și, implicit, de condițiile de executorialitate specifice acestuia. Or, în măsura în care creditorul deține deja un titlu executoriu, a cărui executorialitate derivă din lege, reprezentat de un înscris sub semnătură privată, obligația îndeplinirii unei formalități suplimentare, anterior formulării cererii de încuviințare a executării silite și sesizării instanței de executare, se constituie într-o veritabilă ingerință asupra dreptului creditorului de realizare a creanței sale.

24. Examinând constituționalitatea măsurii reglementate prin textul de lege criticat, din perspectiva încălcării dreptului de proprietate privată al creditorilor titlurilor executorii reprezentate de înscrisurile sub semnătură privată, care sunt titulari ai unui drept de creanță născut în patrimoniul lor de la data emiterii titlului, la paragraful 31 al Deciziei nr. 748 din 4 noiembrie 2021, precitată, Curtea, pe baza „testului“ de proporționalitate structurat în jurisprudența sa, a analizat în ce măsură ingerința etatică asupra dreptului de proprietate reprezintă o limitare rezonabilă care să nu fie disproporționată în raport cu scopul urmărit de legiuitor. Astfel, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională - să asigure justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit (a se vedea în acest sens Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28).

25. Aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a reținut că formalitatea suplimentară, prealabilă încuviințării executării unui înscris sub semnătură privată ce are caracter executoriu ex lege, urmărește un scop legitim, respectiv asigurarea unei evidențe a priorității în caz de executare silită, de publicitate a actelor și operațiunilor juridice prevăzute de lege. Din acest punct de vedere, prevederea legală criticată constituie o măsură adecvată, fiind capabilă, în abstract și în mod obiectiv, să îndeplinească scopul legitim urmărit.

26. Cu privire la necesitatea ingerinței, Curtea a reținut că executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, îl constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său, care nu își execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, să le aducă la îndeplinire în mod silit, constituind acea fază a procesului civil în cadrul căreia creditorul își poate realiza în mod efectiv drepturile statornicite într-un titlu executoriu, prin constrângerea patrimonială a debitorului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 710 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1014 din 16 decembrie 2016, paragraful 35). Or, în aceste condiții, dat fiind faptul că instituie o condiție de opozabilitate, iar nu una de executorialitate, reglementării criticate nu îi poate fi recunoscut un caracter necesar punerii în executare silită a unui titlu executoriu. Curtea a subliniat că legiuitorul putea adopta o reglementare alternativă care să îndeplinească cu aceeași eficiență scopul legitim urmărit și care să nu impieteze asupra celerității procedurii de executare silită, ceea ce duce la concluzia irefragabilă că textul criticat nu satisface exigențele testului ingerinței minime asupra dreptului creditorului la realizarea creanței sale (cu privire la testul ingerinței minime, a se vedea Decizia nr. 597 din 15 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 9 octombrie 2020, paragraful 25).

27. Totodată, nu este respectat un just echilibru între interesul general privind evidența priorității în caz de executare silită, ce constituie obiectul de reglementare al Registrului Național de Publicitate Mobiliară, și interesul individual al creditorului, prin faptul că îngreunează procedura de realizare a creanței sale. Astfel, înscrierea într-un registru public, de publicitate a actelor și operațiunilor juridice consemnate, a tuturor înscrisurilor sub semnătură privată care au caracter executoriu ex lege este de natură să temporizeze și să afecteze celeritatea procedurii executării silite și presupune generarea unor costuri suplimentare în sarcina creditorului, în vreme ce executarea silită reclamă, dimpotrivă, o celeritate deosebită, pentru a împiedica debitorul să își risipească averea și să se sustragă de la procedura de executare.

28. Prin reglementarea cerinței suplimentare de înscriere într-un registru de publicitate a unui înscris sub semnătură privată, care este valabil încheiat și are caracter de titlu executoriu ex lege, se întârzie în mod nejustificat executarea silită și se creează premisele sustragerii debitorului de la executarea silită, cu consecință directă asupra dreptului de proprietate privată al creditorului, care poate fi pus în imposibilitatea de a-și mai realiza creanța ori de a-și mai putea recupera cheltuielile de executare avansate, inclusiv cele pentru înscrierea în registrul de publicitate a titlului executoriu.

29. În ceea ce privește costurile asigurării publicității pentru fiecare factură fiscală individuală sau alt titlu executoriu, Curtea a reținut că procedura înscrierii în Registrul Național de Publicitate Mobiliară generează costuri suplimentare în sarcina creditorului, care se adaugă celor referitoare la plata taxei de timbru necesare încuviințării executării silite, în condițiile în care operatorii, respectiv persoanele fizice sau juridice autorizate să înregistreze avizele de înscriere și să efectueze căutări certificate în Registrul Național de Publicitate Mobiliară, în sensul Legii nr. 297/2018, prestează aceste servicii contra cost ( art. 27 și 33 din Legea nr. 297/2018 ). Prin urmare, reglementarea criticată este de natură să impună, sub aspectul costurilor, o sarcină disproporționată cu privire la creditor.

30. În raport cu aceste considerente, Curtea a reținut că reglementarea criticată nu este necesară pentru atingerea scopului legitim urmărit, neîndeplinind exigențele testului ingerinței minime, și nu păstrează un just echilibru între interesele în concurs, respectiv interesul general privind evidența priorității în caz de executare silită, pe de o parte, și interesul individual al creditorilor de realizare a creanțelor.

31. În consecință, Curtea a constatat că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 44 alin. (1) și alin. (2) fraza întâi din Constituție referitoare la garantarea și ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată, instituind o limitare nejustificată a acestui drept.

32. Față de data sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză (26 martie 2021), care este anterioară publicării Deciziei nr. 748 din 4 noiembrie 2021 în Monitorul Oficial al României, Partea I, și având în vedere soluția de admitere pronunțată prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

33. Sub acest aspect, Curtea precizează că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 698 din 17 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 30 iunie 2025, paragraful 24).

34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 privind publicitatea mobiliară, excepție ridicată de BNP Paribas Personal Finance SA Paris Sucursala București, cu sediul în București, în Dosarul nr. 21.266/302/2020 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin