DECIZIE nr. 518/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Cristian-Lucian Dumitra - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, excepție ridicată de Bogdan Alexandru Miclici în Dosarul nr. 10.156/300/2021 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.759D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 380 din 5 iulie 2022.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 1.415A din 14 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.156/300/2021, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic. Excepția a fost ridicată de Bogdan Alexandru Miclici într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva măsurii de carantinare, aflată în etapa procesuală a apelului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, acesta susține că termenul „ridicat“ din cuprinsul art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 este o valoare arbitrară, fiind imposibil de determinat cine stabilește această valoare.

6. De asemenea, autorul apreciază că sintagma „organismele competente“ din cuprinsul art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 are în vedere instituții care nu sunt supuse legii române și nu există reguli clare referitoare la componența acestora.

7. Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, precizează că acestea sunt clare, previzibile și predictibile, fiind completate cu dispozițiile actualizate ale hotărârilor Comitetului Național pentru Situații de Urgență. În ceea ce privește restrângerea drepturilor prevăzute de art. 53 din Constituție, apreciază că prevederile legale criticate reprezintă în realitate o aplicare concretă a excepțiilor prevăzute de art. 25 din Legea fundamentală. Cu privire la încălcarea prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, instanța apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, fiind aplicabile tuturor persoanelor care revin în România din una dintre țările în care riscul epidemiologic este ridicat.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 28 septembrie 2020, care au următorul conținut:

(1) Carantina persoanelor se instituie pe baza informațiilor științifice oficiale și a definiției de caz, la domiciliul persoanei, la o locație declarată de aceasta sau, după caz, într-un spațiu special desemnat de autorități, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen care:

a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel național, european și internațional de către organismele competente în domeniu.

12. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

13. Analizând dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020, Curtea constată că acestea reglementează modalitatea de instituire a carantinei pentru persoanele care sosesc din zone cu risc epidemiologic ridicat, în contextul situației determinate de răspândirea coronavirusului SARSCoV2. Autorul excepției apreciază că dispozițiile criticate sunt lipsite de claritate, previzibilitate și predictibilitate, în special cu referire la termenul „ridicat“ și la sintagma „organismele competente“ din cuprinsul acestora.

14. Examinând critica de neconstituționalitate referitoare la pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a termenului "ridicat“, precum și a sintagmei „organismele competente“ cuprinse în dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, Curtea observă că dispozițiile Legii nr. 136/2020 conțin mai multe texte care circumstanțiază organismele competente, precum și situațiile în care acestea pot aprecia că este vorba despre un risc epidemiologic ridicat. Astfel, art. 3 lit. d) din lege conceptualizează noțiunea de „risc iminent“ ca fiind o „amenințare imediată sau probabilitatea ridicată de apariție și răspândire a unui agent înalt patogen în populația umană, care poate avea un impact grav asupra sănătății și vieții omenești“, în timp ce, lit. j) din același articol de lege definește „riscul epidemiologic“ ca reprezentând „probabilitatea de apariție a unui eveniment generat de un agent înalt patogen care poate afecta sănătatea grupurilor populaționale, cu posibilitatea răspândirii pe plan local, județean, zonal, național, european sau internațional

15. Totodată, art. 6 din Legea nr. 136/2020 precizează în mod clar situațiile în care măsurile reglementate de acest act normativ pot fi aplicate, respectiv atunci când este declarată epidemie, prin ordin al ministrului sănătății; atunci când se instituie urgență de sănătate publică de importanță internațională, certificată prin hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență, în baza declarației Organizației Mondiale a Sănătății; când este declarată pandemie de Organizația Mondială a Sănătății și certificată prin hotărâre de Comitetul Național pentru Situații de Urgență; respectiv în caz de risc epidemiologic și biologic iminent identificat și constatat de structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență sau de către instituțiile aflate în subordinea Ministerului Sănătății.

16. Deși prevederile criticate nu conțin o definiție expresă a sintagmei „organisme competente“, Curtea constată că, din cuprinsul dispozițiilor art. 6, anterior menționate, se subînțeleg organismele competente în domeniu să furnizeze datele epidemiologice în baza cărora Comitetul Național pentru Situații de Urgență instituie carantina. De asemenea, trebuie avute în vedere dispozițiile Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 23/2021 privind acordarea de asistență internațională cu titlul gratuit pentru Ucraina și aprobarea listei țărilor/zonelor/teritoriilor de risc epidemiologic pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România din acestea, în care este menționată instituția care propune comitetului instituirea carantinei în baza datelor statistice provenite din alte țări, respectiv Institutul Național de Sănătate Publică. O astfel de reglementare nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de claritate și previzibilitate.

17. Totodată, Curtea reține că lipsa din cuprinsul legii a unor criterii mai detaliate, cuantificabile și precise care să ajute la o identificare fără dubiu a existenței unei situații de răspândire a unui agent înalt patogen este explicată de varietatea și evoluția imprevizibilă a acestor microorganisme, de gradul de contagiozitate diferit și de efectele concrete pe care le au asupra sănătății, imposibil de anticipat și de cuprins de legiuitor în conținutul unui act normativ, cu o aplicabilitate universală. Toate aceste criterii nu pot fi apreciate decât prin raportare la situația concretă dintrun anumit moment.

18. Prin urmare, Curtea constată că legiuitorul a prevăzut mai multe situații și criterii, cu caracter general, în funcție de care activitatea, gradul de răspândire și efectele produse de un agent patogen asupra sănătății ori vieții omenești pot fundamenta concluzia că se are în vedere un risc epidemiologic ridicat.

19. În acest sens, Curtea a reținut de principiu că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că previzibilitatea legii presupune ca cetățeanul să dispună de informații suficiente și prealabile asupra normelor juridice aplicabile unei situații concrete, iar, prin raportare la cerința previzibilității, redactarea legilor nu poate prezenta o precizie absolută, din cauza caracterului de generalitate al normelor juridice (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). Pentru cele mai sus arătate, se apreciază că această critică de neconstituționalitate nu este întemeiată.

20. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau libertăți, Curtea observă că, deși autorul acesteia invocă în mod formal prevederile constituționale, în realitate, acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu normele constituționale. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Bogdan Miclici în Dosarul nr. 10.156/300/2021 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și constată că dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Cristian-Lucian Dumitra