DECIZIE nr. 461/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Alina Oprișan - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (8), ale art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (4) și ale art. 179 alin. (1)-(3) din Codul penal, excepție ridicată de Biro Balazs în Dosarul nr. 162/96/2018/a3 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.212D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în principal, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că autorul excepției apreciază neconstituționalitate textelor de lege criticate prin prisma interpretării și aplicării acestora de către instanțele judecătorești. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere jurisprudența Curții, respectiv Decizia nr. 68 din 1 februarie 2024 și Decizia nr. 711 din 12 decembrie 2023.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea penală din 25 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 162/96/2018/a3, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (8), ale art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (4) și ale art. 179 alin. (1)-(3) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Biro Balazs într-o cauză penală, aflată în stadiul procesual al apelului, în care s-a solicitat să se constate greșita apreciere a probelor administrate în dosar, precum și insuficienta administrare a probelor.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia prezintă pe larg parcursul dosarului în care a fost trimis în judecată. Argumentează, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu permit desemnarea unui expert parte, propus de părți sau de subiecții procesuali principali, pe tot parcursul procesului penal, în scopul audierii acestuia, al formulării unei opinii privind aspectele medico-legale relevante pentru soluționarea cauzei ori pentru completarea sau realizarea unui nou raport de expertiză medico-legală. Susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1) din Constituție, deoarece aduc atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, și face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 16 februarie 2010, pronunțată în Cauza Lazăr împotriva României, Hotărârea din 7 iunie 2011, pronunțată în Cauza Baldovin împotriva României) și la cea a Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 601 din 20 septembrie 2016, Decizia nr. 143 din 5 octombrie 1999, Decizia nr. 87 din 13 februarie 2019 ).

6. Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât cadrul legal asigură respectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, inclusiv prin raportare la dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Arată că maniera în care este reglementată în Codul de procedură penală desemnarea unui expert recomandat de către părți sau de către subiecții procesuali principali conferă suficiente garanții procesuale încă din faza de urmărire penală, inclusiv în materie de administrare a probei cu expertiză. Acestora le este recunoscut dreptul de a desemna un expert parte și de a propune obiective de expertiză încă de la începutul administrării probei, precum și de a formula obiecțiuni, de a solicita avizarea rapoartelor de expertiză sau de a cere efectuarea unei contraexpertize. De asemenea, instanța de judecată reține că expertul parte poate fi desemnat la propunerea părților sau a subiecților procesuali principali, în contextul încuviințării unei expertize medico-legale, cu participarea la toate actele de expertiză, iar concluziile sale sunt integrate în raportul de expertiză. Participarea expertului parte la lucrările dispuse, precum și valorificarea concluziilor acestuia reprezintă garanții legislative pentru exercitarea efectivă a dreptului la apărare. Astfel, desemnarea ulterioară a unui expert, după finalizarea și avizarea raportului de expertiză, ar echivala cu efectuarea unei noi expertize în afara probatoriului administrat de organele judiciare, ceea ce ar presupune o extindere nejustificată a cadrului legislativ actual.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 172 alin. (8), ale art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (4) și ale art. 179 alin. (1)-(3) din Codul penal. În privința actului normativ criticat, Curtea observă că dispozitivul încheierii de sesizare conține o evidentă eroare materială, întrucât din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, rezultă că aceasta vizează, în realitate, prevederile art. 172 alin. (8), ale art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (4) și ale art. 179 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală, și nu din Codul penal. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 172 alin. (8), ale art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (4) și ale art. 179 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 172 alin. (8): „(8) La efectuarea expertizei pot participa experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau subiecților procesuali principali.“;

– Art. 173 alin. (4): „(4) Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instanță, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.“;

– Art. 177 alin. (4): „(4) Părțile și subiecții procesuali principali sunt încunoștințați că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.“;

– Art. 179:

(1) În cursul urmăririi penale sau al judecății, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanță, la cererea procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului.

(2) Dacă expertiza a fost efectuată de o instituție medicolegală, institut sau laborator de specialitate, instituția va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de către organul de urmărire penală sau de instanță.

(3) Audierea expertului se efectuează potrivit dispozițiilor privitoare la audierea martorilor.

11. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare. Totodată, sunt invocate și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că problematica numirii expertului în procesele penale a mai fost analizată anterior, prin prisma unor critici similare (a se vedea Decizia nr. 68 din 1 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 9 iulie 2024, și Decizia nr. 763 din 18 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 10 martie 2022). De exemplu, prin Decizia nr. 68 din 1 februarie 2024, antereferită, instanța de contencios constituțional a reținut că, potrivit art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertizele sunt dispuse atunci când, pentru clarificarea unor fapte sau împrejurări relevante pentru aflarea adevărului, este necesară opinia unui expert.

13. Potrivit art. 172 alin. (2) din Codul de procedură penală, expertiza poate fi dispusă, la cerere sau din oficiu, de organul de urmărire penală sau instanța de judecată, în condițiile art. 100 din Codul de procedură penală, iar categoriile de expertize reglementate includ, printre altele, expertiza medico-legală psihiatrică, autopsia medico-legală, exhumarea, autopsia medico-legală a fetusului sau a nou-născutului, expertiza toxicologică, examinarea medico-legală a persoanei, examinarea fizică și expertiza genetică judiciară ( art. 184-191 din Codul de procedură penală ). Deși legiuitorul nu a definit toate categoriile anterior enumerate prin termenul „expertiză“, acestea sunt calificate în doctrină ca fiind tipuri de expertiză reglementate de Codul de procedură penală (a se vedea Decizia nr. 326 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 24 august 2021, paragraful 14).

14. Numirea expertului de către organul judiciar se realizează prin ordonanță a organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței de judecată, conform art. 173 alin. (1) din Codul de procedură penală. Chiar dacă textul nu detaliază procedura exactă, Curtea a subliniat că aceste dispoziții trebuie corelate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 15 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

15. În același context, Curtea a constatat că expertiza poate fi realizată de experți oficiali din instituții specializate sau de experți independenți autorizați, atât din țară, cât și din străinătate, în conformitate cu prevederile legale. Prin Decizia nr. 787 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 17 martie 2017, instanța de contencios constituțional a reținut că expertiza tehnică judiciară poate fi realizată de experți atestați pe specializările prevăzute de Ordinul ministrului justiției nr. 199/C/2010 pentru aprobarea Nomenclatorului specializărilor expertizei tehnice judiciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 4 februarie 2010, iar activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară se organizează și se desfășoară conform Ordonanței Guvernului nr. 2/2000. Expertiza tehnică extrajudiciară se efectuează în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2000, iar organizarea examenelor pentru obținerea calității de expert tehnic extrajudiciar, precum și eliberarea legitimațiilor aferente sunt în competența ministerelor și a altor instituții centrale, fiecare în domeniul său de specialitate, potrivit legii ( art. 27 ). Astfel, expertul tehnic extrajudiciar poate realiza exclusiv expertize tehnice extrajudiciare în specialitatea pentru care a fost atestat, la solicitarea persoanelor fizice sau juridice [ art. 30 alin. (2)], iar expertiza tehnică extrajudiciară poate fi efectuată și de către expertul tehnic judiciar, la cererea acestor persoane [ art. 30 alin. (1)].

16. Cu același prilej, Curtea a constatat că expertiza reprezintă un mijloc de probă riguros reglementat de Codul de procedură penală, fiind efectuată de experți calificați, care contribuie la înfăptuirea justiției în cauzele penale. A fost subliniat faptul că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili atât categoriile de persoane care pot exercita această activitate, cât și condițiile de acces în profesie, condiții menite să asigure desfășurarea activității de expertiză cu imparțialitate și la un standard profesional ridicat. Astfel, dispozițiile legale analizate stabilesc cerințele necesare pentru dobândirea calității de expert judiciar, garantând, din perspectivă normativă, imparțialitatea și profesionalismul în elaborarea raportului de expertiză. Prin urmare, raportul întocmit de experții tehnici judiciari sau extrajudiciari constituie, astfel, o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție.

17. Totodată, Curtea a reținut că imparțialitatea, transparența și corectitudinea expertizei sunt asigurate prin respectarea condițiilor impuse de normele procesual penale aplicabile întocmirii raportului de expertiză. În acest sens, Curtea a reținut că legiuitorul a instituit o serie de incompatibilități privind calitatea de expert, stipulând la art. 174 din Codul de procedură penală că nicio persoană aflată într-una din situațiile de incompatibilitate prevăzute la art. 64 din același act normativ nu poate fi desemnată ca expert. În cazul în care o astfel de persoană a fost totuși desemnată, hotărârea instanței nu poate avea la bază constatările și concluziile acesteia. Totodată, aceeași persoană nu poate avea, în cadrul aceleiași cauze, și calitatea de expert desemnat de organul judiciar, și calitatea de expert recomandat de una dintre părți. De asemenea, nu poate fi desemnată ca expert parte o persoană care lucrează în aceeași instituție medico-legală, același institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea respectivei instituții la solicitarea organului judiciar.

18. De altfel, părțile sau subiecții procesuali principali pot desemna experți independenți autorizați care să participe la efectuarea expertizei [ art. 172 alin. (8), art. 173 alin. (4), art. 177 alin. (4) din Codul de procedură penală ], expertul parte având aceleași drepturi ca expertul desemnat de instanță. Dacă expertiza a fost realizată în lipsa părților sau a subiecților procesuali principali, aceștia sau avocații lor sunt informați despre întocmirea raportului de expertiză și despre dreptul de al studia [ art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală ].

19. Raportul de expertiză trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile formale prevăzute la art. 178 alin. (4) din Codul de procedură penală, detalierea operațiunilor efectuate, obiecțiile sau explicațiile părților, analiza acestora, metodele, programele și echipamentele utilizate, precum și concluzii clare și neechivoce. Pe parcursul urmăririi penale sau al judecății, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanță, la cererea procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar consideră necesară această audiere pentru clarificarea constatărilor sau concluziilor [ art. 179 alin. (1) din Codul de procedură penală ]. În situația în care expertiza este incompletă și această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea expertului, se poate dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert [ art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală ]. De asemenea, dacă concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori există contradicții între conținutul și concluziile raportului, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului, se poate dispune efectuarea unei noi expertize [ art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală ].

20. Curtea a mai reținut că organul de urmărire penală sau instanța de judecată nu sunt ținute să adopte concluziile raportului de expertiză, valoarea probatorie a acestuia fiind supusă liberei aprecieri, conform art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, în contextul tuturor probelor administrate. Astfel, nicio probă nu este suficientă, prin ea însăși, pentru a justifica o condamnare. Condamnarea poate fi dispusă doar dacă acuzația este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, orice dubiu profitând suspectului sau inculpatului potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, premisă esențială pentru asigurarea caracterului echitabil al procesului penal.

21. Prin urmare, Curtea constată că cele reținute prin Decizia nr. 68 din 1 februarie 2024, precitată, sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, neputând fi reținută încălcarea prevederilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.

22. Distinct față de cele reținute, Curtea observă că numirea expertului, permisă doar în contextul efectuării unei expertize, și nu pe întreaga durată a procesului penal, este pe deplin constituțională. Aceasta deoarece rolul expertului parte este strict circumscris procedurii de administrare a probei cu expertiză, el nefiind chemat să supravegheze întregul proces penal, ci să participe activ și specializat la realizarea expertizei. În acest mod, se asigură contradictorialitatea și transparența în administrarea probei, precum și dreptul părților de a formula obiecțiuni, observații și de a solicita clarificări sau completări ale raportului de expertiză.

23. De altfel, prevederile constituționale impun garantarea dreptului la un proces echitabil, însă acest drept nu poate presupune existența unui expert parte pe întreaga durată a procesului penal, ci doar posibilitatea efectivă de a participa la administrarea probelor relevante, în condițiile legii. Numirea unui expert parte în orice moment ar putea conduce la tergiversarea nejustificată a procesului penal și la încălcarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, cu încălcarea art. 21 alin. (3) teza a doua din Legea fundamentală. Așadar, limitarea temporală a desemnării expertului parte nu afectează în niciun mod dreptul la apărare sau la un proces echitabil, ci decurge firesc din scopul și natura acestei probe. Astfel, cadrul legal actual răspunde exigențelor constituționale și convenționale, asigurând echilibrul între drepturile părților și buna desfășurare a procesului penal.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Biro Balazs în Dosarul nr. 162/96/2018/a3 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 172 alin. (8), ale art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (4) și ale art. 179 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Alina Oprișan