DECIZIE nr. 674/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Mihaela Simona Roșan - magistrat- asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 85/119/2021 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.649D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 3.650/D/2021 și nr. 3.651D/2021, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de aceeași instanță judecătorească în dosarele nr. 234/119/2021 și nr. 467/119/2021.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.650D/2021 și nr. 3.651D/2021 la Dosarul nr. 3.649D/2021, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 133 din 27 martie 2025, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 23 noiembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 85/119/2021, nr. 234/119/2021 și nr. 467/119/2021, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, din oficiu, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepția a fost invocată în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri împotriva refuzului agenției județene pentru plăți și inspecție socială de acordare a unor drepturi în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 232/2020, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție întrucât, prin suprimarea căii de atac a recursului în cauzele în care persoanele interesate, nemulțumite de soluția comisiei alcătuite în condițiile art. 13 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990, înțeleg să formuleze contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, se creează o situație de inegalitate și de discriminare între acestea și alți beneficiari ai Decretului-lege nr. 118/1990, care, raportat la prevederile art. 15 din decretul-lege menționat, pot formula inclusiv calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de tribunal. În opinia instanței, această situație de discriminare se creează și în raport cu alte persoane care se adresează instanței în condițiile Legii nr. 554/2004.

9. Totodată, se arată că reglementarea diferită a căilor de atac pentru beneficiari ai Decretului-lege nr. 118/1990, respectiv lipsa căii de atac a recursului împotriva deciziilor de acordare/acordare necorespunzătoare a drepturilor conform art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 și posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva deciziilor de revizuire emise de către agențiile județene pentru plăți și inspecție socială în temeiul art. 15 alin. (3) din decretul-lege menționat, pune persoanele fizice beneficiare într-o situație diferită, ceea ce, în lipsa unei justificări obiective și rezonabile, contravine prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție.

10. Se mai susține că dispozițiile legale contestate contravin prevederilor art. 53 din Constituție deoarece, deși legiuitorul a restrâns dreptul la un dublu grad de jurisdicție, acesta nu a justificat obiectiv și rațional măsura. În susținerea excepției este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, care au următorul cuprins: „(8) Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.“

15. În opinia instanței judecătorești dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalității în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca cele invocate în prezenta cauză și cu o motivare similară. Criticile aduse de autoarea excepției vizează absența din cuprinsul textului normativ a reglementării căii de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de tribunal, deși art. 15 alin. (3) din decretul-lege permite beneficiarilor interesați utilizarea tuturor căilor de atac reglementate de Legea nr. 554/2004 împotriva deciziilor de revizuire emise de către agențiile județene pentru plăți și inspecție socială.

17. Astfel, prin Decizia nr. 133 din 27 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 13 octombrie 2025, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990. Prin decizia menționată, paragraful 33, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, legiuitorul este ținut să respecte principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, inclusiv în ceea ce privește instituirea regulilor de acces la justiție și reglementarea căilor de atac. De aceea, nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.

18. Cu privire la principiul constituțional al tratamentului egal în fața legii, Curtea Constituțională a statuat că principiul menționat nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aplicând aceste considerente în cauză, Curtea a constatat că textul de lege criticat se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normativă, iar compararea procedurii de contestare reglementate de art. 13 alin. (8) din decretul-lege menționat cu cea reglementată de art. 15, aplicabilă în alte situații juridice, nu poate conduce la concluzia încălcării prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, regimul juridic diferit fiind determinat și justificat de deosebirea de situații, care impune soluții legislative diferite ( Decizia nr. 133 din 27 martie 2025, precitată, paragraful 34). Astfel, dispozițiile art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere situația deciziilor de recunoaștere a calității de beneficiar și de acordare a indemnizației corespunzătoare deja emise și intrate în plată și care, ulterior, sunt revizuite de către agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București, în baza sesizărilor primite sau din proprie inițiativă, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale. Împotriva deciziei de revizuire persoana interesată poate introduce contestație, în condițiile Legii nr. 554/2004. Or, prevederile art. 13 alin. (8) din decretul-lege vizează însăși procedura de emitere inițială a deciziilor de stabilire a calității de beneficiar și a indemnizației, precum și eventuala lor contestare în instanță. Contestația la care face referire textul criticat are ca efect analizarea cauzei sub toate aspectele, de fapt și de drept, prin verificarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de către agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București, contestația urmând să fie judecată pe fond, cu respectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil și asigurarea posibilității tuturor părților de a prezenta toate mijloacele de probă pe care le consideră utile și de a formula toate apărările care să susțină pretenția petentului ( Decizia nr. 133 din 27 martie 2025, paragraful 34).

19. De asemenea, Curtea a statuat constant în jurisprudența sa că legiuitorul dispune de o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește alegerea materiilor exceptate de la calea de atac a recursului. Legiuitorul este în drept să stabilească regulile de procedură în funcție de specificul materiei reglementate, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, fiind impropriu să se pună problema instituirii unui tratament juridic discriminatoriu prin prisma unei comparații între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, și reguli adaptate specificului materiei în care sunt edictate ( Decizia nr. 133 din 27 martie 2025, paragrafele 36 și 37).

20. De asemenea, Curtea a constatat că prevederile art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât nu există nicio prevedere în Legea fundamentală care să garanteze dreptul la două grade de jurisdicție, acest drept fiind garantat numai în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, chiar și aici putând fi instituite însă unele excepții de la această regulă ( Decizia nr. 133 din 27 martie 2025, paragraful 40).

21. În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale, acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece dispozițiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de textul constituțional ( Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26).

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența în materie a Curții Constituționale, atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 85/119/2021, nr. 234/119/2021 și nr. 467/119/2021 și constată că dispozițiile art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția Contencios Administrativ și Fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 noiembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Simona Roșan