DECIZIE nr. 629/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 3 și ale art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Georgeta Ene și Nicolae Ene în Dosarul nr. 7.322/118/2019 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.505D/2020.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Claudia Apostol, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, care susține admiterea acesteia. În acest sens, arată că art. 509 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă este neconstituțional în măsura în care limitează dreptul de a exercita revizuirea doar la situația în care un judecător, martor sau interpret a fost condamnat definitiv sau la situația existenței unui înscris declarat fals. Aceste dispoziții legale nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive în situația existenței unui înscris nul care este rezultatul unei infracțiuni, abateri disciplinare sau contravenții. Astfel, se recunoaște autoritatea de lucru judecat unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în baza unui înscris lovit de nulitate absolută.

4. Reprezentantul autorilor excepției mai arată că în măsura în care atât normele legale ce reglementează abaterea disciplinară a magistraților, cât și normele penale ce reglementează infracțiunea au același scop, respectiv sancționarea conduitei ilicite a acestora, trebuie recunoscută posibilitatea formulării unei cereri de revizuire și în cazul constatării abaterilor disciplinare ale magistraților.

5. Pentru aceleași motive, consideră că sunt neconstituționale și dispozițiile art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă, ce reglementează termenul de exercitare a revizuirii doar în cazul în care se referă la săvârșirea unei infracțiuni, nu și în situația săvârșirii unei abateri disciplinare.

6. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că prin criticile formulate se urmărește, în realitate, modificarea normelor legale criticate, în condițiile în care regimul răspunderii penale este diferit de regimul răspunderii disciplinare. Orice problemă legată de intervenirea răspunderii disciplinare a unui judecător este prevăzută la art. 509 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. Prin raportare la pct. 3 și 4 ale art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă se dorește în fapt să intervină Curtea Constituțională să completeze o normă legală, în condițiile în care reglementarea motivelor de revizuire este atributul legiuitorului, care apreciază în ce măsură este afectată autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Decizia civilă nr. 1.125 din 27 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.322/118/2019, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 3 și ale art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Georgeta Ene și Nicolae Ene într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, prin care s-a solicitat constatarea, pe cale incidentală, a abaterii disciplinare săvârșite de mandatarul părții adverse. Abaterea disciplinară constă în încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții de către magistratul care, în calitate de mandatar al mamei sale, a prestat activități juridice, pledând, cu titlu oneros, remunerația acestuia reprezentând cheltuieli de judecată. Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că a intervenit prescripția răspunderii disciplinare, respingând astfel acțiunea disciplinară ca fiind prescrisă.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale deoarece reglementează doar ipoteza săvârșirii unei infracțiuni, nu și pe cea a săvârșirii unei abateri disciplinare. De asemenea, arată că atât în situația înscrisului care nu corespunde realității, cât și în situația înscrisului nul absolut, care este rezultatul unei infracțiuni, contravenții sau abateri disciplinare, partea trebuie să aibă posibilitatea sesizării instanței judecătorești cu constatarea, pe cale incidentală, a existenței sau inexistenței abaterii disciplinare săvârșite, care a condus la producerea înscrisului pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă.

9. În ceea ce privește dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, autorii excepției apreciază că acestea sunt neconstituționale, deoarece reglementează termenul de exercitare a revizuirii doar în cazul în care se referă la săvârșirea unei infracțiuni, nu și în situația săvârșirii unei abateri disciplinare.

10. Pentru respectarea principiilor egalității justiției și accesului liber la justiție, precum și a dreptului la apărare se impune ca termenul pentru revizuire să curgă fie de la data luării la cunoștință a actului prin care se constată săvârșirea unei infracțiuni, contravenții sau abateri disciplinare, fie de la data luării la cunoștință a împrejurărilor pentru care nu se mai poate atrage răspunderea penală, contravențională sau disciplinară.

11. Prin urmare, constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă conduce automat la declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 3 din același cod, de vreme ce acestea din urmă reglementează termenul de revizuire, ambele texte limitând accesul la calea de atac a revizuirii doar pentru situația săvârșirii unei infracțiuni.

12. În susținerea excepției se invocă jurisprudența Curții cu privire la dispozițiile legale cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865 care reglementau cazul de revizuire, respectiv deciziile nr. 156 din 14 martie 2019, nr. 66 din 31 ianuarie 2008, nr. 112 din 9 martie 2017 sau nr. 1079 din 13 decembrie 2012.

13. Tribunalul Constanța - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere că susținerile autorilor acesteia pun în discuție o pretinsă soluție legislativă care nu a fost reglementată de textul legal criticat.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 și ale art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al acesteia dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.

(3) și ale art. 511 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: – Art. 509 alin. (1) pct. 3: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [

] 3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;“;

– Art. 511 alin. (1) pct. 3: „(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: [

] 3. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;“.

18. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție, în art. 24 - Dreptul la apărare și în art. 124 - Înfăptuirea justiției.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia sunt nemulțumiți de faptul că, potrivit textelor legale criticate, nu este posibilă revizuirea unei hotărâri judecătorești și în situația în care este declanșată procedura de cercetare disciplinară referitoare la incompatibilități și interdicții a magistratului care, în calitate de mandatar al unei rude, a prestat activități juridice, remunerația acestuia reprezentând cheltuieli de judecată, având în vedere că, drept urmare a constatării abaterii disciplinare, înscrisurile întocmite de judecătorul sancționat ar urma să fie anulate.

20. Analizând critica astfel formulată, Curtea observă că aceasta vizează completarea textului legal criticat în sensul reglementării unui nou motiv de revizuire a hotărârii judecătorești. Prin modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate în prezenta cauză, autorii excepției tind spre modificarea textului legal criticat în sensul de a reglementa și alte motive de revizuire, însă critica având un atare obiect excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională nu are competența să creeze noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigențele constituționale și să constate constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct.

(3) și ale art. 511 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Georgeta Ene și Nicolae Ene în Dosarul nr. 7.322/118/2019 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin