DECIZIE nr. 316/2025

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, excepție ridicată de Victor Ivanov în Dosarul nr. 27.520/3/2018 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 934D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 935D/2020, nr. 1.325D/2020, nr. 1.584D/2020, nr. 1.598D/2020, nr. 1.618D/2020, nr. 1.806D/2020, nr. 1.851D/2020, nr. 1.852D/2020 și nr. 366D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020, în ansamblul său, excepție ridicată de Valia Dima în Dosarul nr. 38.736/3/2019 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, de Marieta Chiper în Dosarul nr. 26.213/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Emanoil Alexandru Săvoiu în Dosarul nr. 2.103/95/2019 al Tribunalului Gorj - Secția I civilă, de Maria Luca și Dumitru Geamănu în Dosarul nr. 13.261/3/2019 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de George Ciuciu în Dosarul nr. 21.966/3/2018** al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, de Georgeta Dumitrescu în Dosarul nr. 42.192/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, de Doralina Sântimbreanu și Gheorghe Barda în Dosarul nr. 709/98/2020 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă, de Cristina Bruțiu în Dosarul nr. 42.147/3/2018 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și, respectiv, de Mihai Anghel în Dosarul nr. 44.437/3/2018 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 935D/2020, nr. 1.325D/2020, nr. 1.584D/2020, nr. 1.598D/2020, nr. 1.618D/2020, nr. 1.806D/2020, nr. 1.851D/2020, nr. 1.852D/2020 și nr. 366D/2021 la Dosarul nr. 934D/2020. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 935D/2020, nr. 1.325D/2020, nr. 1.584D/2020, nr. 1.598D/2020, nr. 1.618D/2020, nr. 1.806D/2020, nr. 1.851D/2020, nr. 1.852D/2020 și nr. 366D/2021 la Dosarul nr. 934D/2020, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020, având în vedere că norma de drept substanțial aplicabilă este cea în vigoare la data judecării litigiului, or prevederile de lege menționate nu mai întruneau această cerință. În ceea ce privește ordonanța de urgență criticată în ansamblul său, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat deja în jurisprudența sa asupra unor critici similare, făcând referire, în acest sens, la Decizia nr. 423 din 11 iulie 2023 și Decizia nr. 520 din 22 octombrie 2024.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7. Prin încheierile din 16 iunie 2020, 21 iulie 2020, 27 iulie 2020, 10 august 2020, 15 septembrie 2020, 22 septembrie 2020, 2 octombrie 2020, 8 octombrie 2020 și 20 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 27.520/3/2018, nr. 38.736/3/2019, nr. 26.213/3/2018, nr. 2.103/95/2019, nr. 13.261/3/2019, nr. 21.966/3/2018**, nr. 42.192/3/2018, nr. 709/98/2020, nr. 42.147/3/2018 și nr. 44.437/3/2018, Tribunalul București - Secția a V-a civilă, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Tribunalul Gorj - Secția I civilă, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă, Tribunalul Ialomița - Secția civilă și Tribunalul București - Secția a III-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020, în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de Victor Ivanov, Valia Dima, Marieta Chiper, Emanoil Alexandru Săvoiu, Maria Luca, Dumitru Geamănu, George Ciuciu, Georgeta Dumitrescu, Doralina Sântimbreanu, Gheorghe Barda, Cristina Bruțiu și Mihai Anghel în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri formulate în vederea obligării Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unor decizii de compensare prin puncte a valorii unor imobile solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că măsurile adoptate de Guvern prin ordonanța de urgență criticată, la numai trei luni de la modificările survenite prin Legea nr. 22/2020 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și pentru completarea articolului 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, sunt neconstituționale prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, care abilitează puterea executivă să adopte ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. Având în vedere că modificarea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 a survenit printr-o lege adoptată de Parlament cu doar trei luni anterior prezentei ordonanțe de urgență, care revine, practic, la reglementarea anterioară Legii nr. 22/2020 în ceea ce privește evaluarea imobilelor, se apreciază că nu a existat o situație extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Se precizează că dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 referitoare la modul de evaluare a imobilelor au mai fost modificate și prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, când s-a creat o situație profund discriminatorie pentru persoanele care au primit despăgubiri ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

9. În legătură cu modalitatea de realizare a evaluării imobilelor, stabilită prin art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, se arată că, spre deosebire de legislația anterioară în materie - Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente - care prevedea evaluarea imobilului în funcție de valoarea de piață a acestuia de la data notificării și prin aplicarea standardelor internaționale de evaluare, actualul cadru legislativ consacrat de Legea nr. 165/2013 a urmărit să introducă, în cuprinsul art. 21 alin. (6), un nou sistem, unitar, de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, cât și imobilele ce constituie obiectul cererilor de restituire nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii să fie evaluate prin raportare la același criteriu, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Prin Legea nr. 22/2020, legiuitorul a completat art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, făcând ca sistemul de despăgubiri să fie unitar și echitabil, prin raportare la valoarea înscrisă în grilele notariale de la momentul emiterii deciziei de despăgubire. Or, suspendarea aplicării art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 până la data de 1 martie 2021 nu creează predictibilitate, întrucât și după această dată vor subzista argumentele invocate în motivarea ordonanței, astfel că este foarte posibil ca această suspendare să fie prelungită. Se arată că ordonanța a fost emisă doar din considerente de oportunitate, scopul măsurilor adoptate de Guvern prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 fiind acela de a suprima voința legiuitorului, care, prin Legea nr. 22/2020, a avut tocmai intenția creării unui cadru echitabil în ceea ce privește modalitatea de evaluare a imobilelor ce formează obiectul acordării despăgubirilor, prin raportare la valoarea și categoria de folosință de la momentul emiterii deciziei de compensare.

10. Având în vedere că dreptul de proprietate privată și creanțele împotriva statului sunt considerate drepturi fundamentale, fiind prevăzute în mod expres în Constituție, regimul lor juridic nu poate fi stabilit decât prin lege, ca act al Parlamentului, și nu poate fi afectat în niciun fel prin ordonanțe de urgență, în sensul modificării, limitării sau suspendării, în caz contrar încălcându-se dispozițiile art. 53 și ale art. 115 alin. (6) din Constituție.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 19 mai 2020, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020, în ansamblul său.

15. Potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020, „aplicarea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 (…) se suspendă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență până la data de 1 martie 2021“, iar, „pe perioada suspendării prevăzute la art. 1, evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia (…)“.

16. Prevederile art. 1 și 2 din ordonanța de urgență au fost abrogate prin art. II din Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1011 din 30 octombrie 2020, iar, prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 9 iulie 2021, titlul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 a fost modificat, noua denumire a acesteia fiind „Ordonanță de urgență pentru modificarea alin. (6) al art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii“. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020, sub titulatura astfel modificată, care are, în prezent, următorul cuprins: – Art. 2^1: „La articolul 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:

(6) Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte și se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu.

– Art. 3. - În situația în care grila notarială prevede valori doar pentru terenurile din categoria «curți-construcții», iar terenul preluat în mod abuziv de stat avea o altă categorie de folosință, valoarea despăgubirilor se stabilește prin aplicarea unei reduceri de 50% din valoarea pentru terenurile «curți-construcții».

– Art. 4. - În situația în care grilele notariale sunt elaborate în moneda națională a României, leul, valoarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada mai 2013 – data aprobării emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.“

17. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 11 alin. (1) și (2) cu privire la tratatele ratificate de Parlament, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată, a proprietății private și a creanțelor asupra statului, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 115 alin. (4) și (6) referitoare la regimul juridic al ordonanțelor de urgență, art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietății private. De asemenea, din motivarea excepției rezultă că sunt invocate și prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil și ale art. 46 - Forța obligatorie și executarea hotărârilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la aceeași Convenție.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în vederea soluționării prezentei cauze, este necesară analizarea evoluției legislative a modului în care a fost reglementat reperul în funcție de care se face evaluarea imobilelor pentru care se solicită despăgubiri. Astfel, în varianta inițială, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 a prevăzut că evaluarea imobilului ce constituie obiectul deciziei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ulterior, prin Legea nr. 22/2020, s-a stabilit că evaluarea imobilului care formează obiectul deciziei de compensare prin puncte se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Această lege a intrat în vigoare la data de 21 martie 2020, dar a fost activă doar până la data de 19 mai 2020, când aplicarea acesteia a fost suspendată prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020, prin art. 2 din aceeași ordonanță de urgență dispunându-se, totodată, revenirea la sistemul inițial, adică evaluare prin raportare la grilele notariale din anul 2013. Suspendarea dispusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 ar fi trebuit să dureze până la 31 martie 2021, dar între timp (la 2 noiembrie 2020) a intrat în vigoare Legea nr. 219/2020, care a revigorat, practic, modalitatea mai favorabilă de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei de compensare a despăgubirilor, prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională.

19. Având în vedere că, în ceea ce privește situațiile juridice aflate în curs de constituire, se aplică principiul aplicării imediate a legii civile noi, în cauzele de față este aplicabilă legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului. Or, pe parcursul proceselor, prevederile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020, în baza cărora evaluarea imobilelor s-ar fi făcut prin raportare la grilele notariale din anul 2013, au fost abrogate prin dispozițiile art. II din Legea nr. 219/2020, prin care s-a introdus regula potrivit căreia evaluarea se face prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, așadar într-o modalitate favorabilă autorilor prezentei excepții de neconstituționalitate.

20. Din examinarea documentelor cuprinse în dosarele aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea Constituțională, se observă că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cauze în care nu mai sunt aplicabile prevederile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020, soluționarea lor neavând legătură, așadar, cu acestea. Ca atare, Curtea reține, pe de o parte, că prevederile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 nu mai sunt în vigoare, iar, pe de altă parte, că acestea nu au fost aplicabile și nu au produs efecte juridice în cauza în care a fost invocată prezenta excepție.

21. Prin urmare, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 nu sunt aplicabile considerentele și soluția de principiu rezultată din Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, astfel că excepția de neconstituționalitate având acest obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

22. Referitor la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020, în ansamblul său, Curtea a mai analizat acest act normativ prin prisma unor critici similare celor invocate și în prezenta cauză. În acest sens sunt Decizia nr. 305 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 septembrie 2022, Decizia nr. 423 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1012 din 7 noiembrie 2023, și Decizia nr. 520 din 22 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 14 mai 2025.

23. Astfel, în deciziile citate, referitor la susținerile privind încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție, pe motiv că Guvernul ar fi legiferat în sens contrar voinței Parlamentului exprimate prin Legea nr. 22/2020, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că această modalitate de reglementare - emiterea unei ordonanțe de urgență a Guvernului care modifică prevederile unei legi - nu este neconstituțională, atât timp cât respectă condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, prevăzute de Constituție și detaliate în jurisprudența Curții Constituționale. Sub acest aspect, Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 a fost adoptată în vederea preîntâmpinării impactului financiar negativ asupra bugetului de stat, având în vedere și necesitatea distribuirii previzibile a resurselor financiare ale statului, pe fondul situației determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Un asemenea scop implică, în mod necesar și neechivoc, o reglementare juridică primară rapidă, care reclamă urgență, în vederea conservării stabilității economice a statului. Totodată, implicațiile financiare legate de afectarea bugetului de stat prin aplicarea de sancțiuni de către instanțele de judecată naționale și internaționale se pot constitui într-o situație extraordinară, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilității economice a statului român (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010). Pentru aceste motive, Curtea a apreciat că reglementarea criticată îndeplinește exigențele constituționale prevăzute în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală.

24. În ceea ce privește susținerile privind discriminarea creată între persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii, prin aplicarea unui sistem de calcul diferit, în funcție de data acordării acestora, prin Decizia nr. 305 din 18 mai 2022, precitată, paragrafele 23 și 24, în acord cu jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia: „Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective“ ( Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la prezenta cauză, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea aceluiași principiu mai sus amintit, respectiv tempus regit actum (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19).

25. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalității în drepturi, consacrat prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

26. Pentru aceleași considerente, Curtea a apreciat că nu pot fi reținute susținerile privind afectarea, prin ordonanța de urgență criticată, a regimului juridic al dreptului de proprietate privată, prin raportare la dispozițiile art. 115 alin. (6), precum și la art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din aceeași Convenție.

27. Cele statuate în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea soluției pronunțate.

28. În fine, Curtea remarcă, în același timp, că situația autorilor excepției trebuie analizată și în lumina Deciziei nr. 43 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 27 iunie 2025, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, este neconstituțională.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru modificarea alin. (6) al art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, ridicată de Victor Ivanov, Valia Dima și Mihai Anghel în dosarele nr. 27.520/3/2018, nr. 38.736/3/2019 și, respectiv, nr. 44.437/3/2018 ale Tribunalului București - Secția a V-a civilă, de Marieta Chiper în Dosarul nr. 26.213/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Emanoil Alexandru Săvoiu în Dosarul nr. 2.103/95/2019 al Tribunalului Gorj - Secția I civilă, de Maria Luca și Dumitru Geamănu în Dosarul nr. 13.261/3/2019 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de George Ciuciu și Georgeta Dumitrescu în dosarele nr. 21.966/3/2018** și, respectiv, nr. 42.192/3/2018 ale Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, de Doralina Sântimbreanu și Gheorghe Barda în Dosarul nr. 709/98/2020 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă și de Cristina Bruțiu în Dosarul nr. 42.147/3/2018 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru modificarea alin. (6) al art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, în ansamblul său, este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă, Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Tribunalului Gorj - Secția I civilă, Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, Tribunalului Ialomița - Secția civilă și Tribunalului București - Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu