DECIZIE nr. 469/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Paul Chiriță în Dosarul nr. 4.558/118/2019 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.590D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției. În acest sens menționează că majoritatea standardelor normative la care este raportată critica de neconstituționalitate sunt legale, cu excepția art. 16 din Constituție. Situația asiguraților care posedă adeverință care atestă plata contribuției de asigurări sociale (CAS) și a celor care posedă adeverințe care atestă doar venitul brut, nu și plata CAS, este diferită. Mai mult, în realitate, această critică se referă la o situație de fapt care nu vizează reglementarea legislativă propriu-zisă și, ca atare, nu reprezintă o critică de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 15 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.558/118/2019, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Paul Chiriță într-o cauză având ca obiect o contestație a unei decizii de pensionare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia critică art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 prin raportare la cuprinsul anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, și la dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, așa cum au fost interpretate prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

6. Decizia menționată face imposibilă o aplicare deplină a principiului contributivității consacrat de legislația românească. De asemenea, această decizie instituie prezumția conform căreia, pentru veniturile ce au făcut parte din baza de calcul al pensiilor potrivit legislației anterioare, s-a plătit CAS, spre deosebire de celelalte venituri care excedează acestei noțiuni, în privința cărora trebuie să se facă dovada că s-a plătit CAS, situație concretă, care trebuie verificată, de la caz la caz, de către instanțele judecătorești.

7. Persoanele îndreptățite la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie în baza unor adeverințe care atestă veniturile brute și plata CAS la nivelul acestor venituri, în temeiul legislației specifice, pe de o parte, și persoanele îndreptățite la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie în baza unor adeverințe care atestă obținerea unor venituri brute, dar nu atestă plata CAS, pe de altă parte, se află în aceeași situație juridică, făcând parte din categoria persoanelor îndreptățite la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie în temeiul legislației naționale, așa cum a fost amendată de jurisprudența instanței supreme și a Curții Constituționale. În acest context trebuie stabilit dacă valorificarea diferită a celor două tipuri de adeverințe, care, în mod evident, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, constituie sau nu o discriminare, dat fiind faptul că nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție sau a celor convenționale relative la interzicerea discriminării.

8. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare este considerat a fi discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere.

9. În acest context, dat fiind dezideratul aplicării complete a principiului contributivității, practica națională de excludere de la fructificare a veniturilor pentru care nu se face dovada plății CAS-ului apare ca nefiind justificată în mod obiectiv și rezonabil în condițiile în care se bazează pe o prezumție de nerespectare a legii. În egală măsură, practica națională criticată nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit, în speță, valorificarea unor venituri obținute din muncă și mijloacele folosite - obligativitatea unei probațiuni imposibile, în condițiile în care art. 1 lit. t) din Regulamentul nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială recunoaște perioadele de cotizare definite sau recunoscute ca perioade de asigurare de către legislația în temeiul căreia au fost realizate. Este irelevantă noțiunea de venit care a făcut parte din baza de calcul al pensiei potrivit legislației anterioare, relevantă fiind noțiunea de venit care a făcut parte din baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de stat potrivit legislației anterioare, pentru că aici se discută de principiul contributivității, nu de modul de calcul al pensiilor în legislația anterioară.

10. În aceste condiții, realizarea unei distincții între cele două categorii de beneficiari nu își găsește nicio justificare prin prisma principiului egalității și nediscriminării, practica națională amendată prin prezenta instituind o diferențiere pe criterii arbitrare între persoane aflate în aceeași situație juridică. Practic, în condițiile în care majoritatea angajatorilor nu dețin în arhivele proprii documentele financiar-contabile care să ateste virarea contribuției de asigurări sociale de stat pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, menționarea plății CAS-ului este lăsată la voia hazardului, depinzând în proporție covârșitoare de curajul fostului angajator de a atesta o situație cu suport legal, dar pentru care nu mai deține dovezi materiale care să o justifice probator.

11. În acest context, este evident că practica antamată obligă persoana îndreptățită la o probațiune imposibilă care, în esență, afectează și dreptul la un proces echitabil. Probatio diabolica este o cerință legală pentru a obține o dovadă imposibilă. În cazul în care un sistem juridic pare să impună o dovadă imposibilă, căile de atac inversează sarcina probei sau oferă drepturi suplimentare persoanei care se confruntă cu probatio diabolica, or, în cazul de față, nu există mijloace procedurale care să garanteze resortisanților un astfel de remediu, cererile lor fiind pur și simplu respinse.

12. Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.“

17. Prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, s-au respins, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în dosarele nr. 762/88/2018 și nr. 4.217/118/2018, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, în sensul de a se stabili dacă, în scopul verificării condiției ca anumite venituri suplimentare să fi făcut parte din baza de calcul al pensiei, trebuie avută în vedere noțiunea de „baza de calcul al pensiei“, astfel cum era definită de dispozițiile art. 10 raportat la art. 21 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, în forma inițială, respectiv în forma modificată prin art. III pct. 1 din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, după caz, raportat la cuprinsul anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, sau verificarea trebuie să se raporteze la baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, conform legislației în vigoare în perioada realizării veniturilor salariale, astfel cum este atestată de emitentul adeverinței.

18. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 263/2010 a fost abrogată prin art. 168 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, însă, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, va analiza dispozițiile de lege cu care a fost sesizată, așa cum a fost ridicată.

19. Se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, au mai fost criticate, prin invocarea unor motive similare, în cauza soluționată prin Decizia nr. 169 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 26 septembrie 2024. Curtea a reținut că excepția este inadmisibilă, deoarece a fost ridicată cu nerespectarea prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.“ Aceste prevederi constituționale, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“, interzic Curții Constituționale atât înfăptuirea justiției, în sensul dat acestei noțiuni de art. 124 alin. (1) din Constituție, cât și să impună o interpretare unitară a dreptului.

21. Curtea a arătat că, dacă înfăptuirea justiției reprezintă o prerogativă exclusivă a instanțelor judecătorești, asigurarea interpretării unitare reprezintă o atribuție exclusivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituție, „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.“, iar, potrivit art. 126 din Constituție, „Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale“. În cazul ambelor operațiuni juridice, Constituția este fermă, excluzând orice altă autoritate publică, inclusiv Curtea Constituțională.

22. În aplicarea acestor prevederi constituționale, Curtea Constituțională a statuat că atribuțiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul, aflat în imposibilitatea de a prevedea toate situațiile juridice, lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din inițiativă.

23. În mod similar cu cele reținute în cauza soluționată prin Decizia nr. 169 din 21 martie 2024, Curtea apreciază că și în prezenta cauză autorul nu este nemulțumit de interpretarea decelabilă din jurisprudența instanțelor judecătorești pronunțată în exercitarea atribuției de înfăptuire a justiției prevăzută de art. 124 alin. (1) din Constituție, ci de o interpretare dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală. Chiar dacă, în principiu, Curtea a recunoscut posibilitatea de a examina temeinicia unei critici aduse normelor de drept primar în interpretarea dată acestora de către instanța supremă în exercitarea prerogativei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, și în prezenta cauză, la fel ca în cea soluționată prin Decizia nr. 169 din 21 martie 2024, autorul nu face decât să propună o interpretare alternativă celei oferite de către instanța supremă în considerentele Deciziei nr. 57 din 9 decembrie 2019.

24. Având în vedere aceste considerații, Curtea apreciază că și în prezenta cauză se impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Paul Chiriță în Dosarul nr. 4.558/118/2019 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva