DECIZIE nr. 429/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Balogh Iozsef Arpad în Dosarul nr. 20.602/271/2019 al Tribunalului Bihor - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 25D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, apreciind că aceasta nu vizează constituționalitatea normelor procesual penale criticate, ci interpretarea și aplicarea lor de către instanțele judecătorești. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența instanței de control constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 15 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 20.602/271/2019, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Balogh Iozsef Arpad într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de acesta împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, prin care a fost admisă plângerea, a fost desființată hotărârea atacată și s-a dispus începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Instanța de control judiciar a invocat și a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației declarate de contestator, autor al excepției de neconstituționalitate, privind nemotivarea acesteia în termenul de 3 zile reglementat de dispozițiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, potrivit normelor procesual penale criticate, contestația nemotivată în termen de 3 zile este inadmisibilă. Susține, în esență, că în acest fel este încălcat art. 16 din Constituție referitor la egalitatea în drepturi, prin raportare la dispozițiile art. 347 și ale art. 425^1 din Codul de procedură penală, care nu impun exigența motivării contestației într-un termen determinat, pentru persoane aflate în aceleași ipoteze procesuale. Arată că, deși fraza finală din alin. (9) al art. 341 din Codul de procedură penală prevede sancțiunea inadmisibilității pentru nemotivarea căii de atac, această dispoziție se coroborează cu prima frază a aceluiași alineat al aceluiași articol, astfel încât, în urma acestei coroborări, ar fi inadmisibilă contestația nemotivată în termenul de 3 zile de la comunicarea încheierii.

6. Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că, ulterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 243 din 16 aprilie 2019, prin care s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară cu privire la dispoziția de începere a judecății referitor la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, pronunțată în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, este neconstituțională, instituția soluționării contestației, reglementată de art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, a devenit similară cu instituția contestației asupra încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în această fază procesuală, iar art. 347 din Codul de procedură penală nu prevede sancțiunea inadmisibilității pentru situația în care contestația formulată de persoanele interesate nu este motivată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită instanței de contencios constituțional validarea unei anumite interpretări a dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate, iar, în subsidiar, neîntemeiată, apreciind că prevederile criticate se completează cu dispozițiile art. 425^1 din Codul de procedură penală, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile alin. (3) al acestui articol, care prevăd posibilitatea motivării până la termenul stabilit pentru soluționarea contestației.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 36 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, Curtea se va pronunța asupra constituționalității dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, reglementarea în vigoare la data sesizării Curții Constituționale. Normele procesual penale criticate au următorul conținut: „(9) În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul și intimații pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. Contestația nemotivată este inadmisibilă.“

12. Autorul excepției susține că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de autor împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, prin care a fost admisă plângerea, a fost desființată hotărârea atacată și s-a dispus începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală. În cauză, instanța de control judiciar a invocat și a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației declarate de contestator, autor al excepției de neconstituționalitate, privind nemotivarea contestației în termenul de 3 zile reglementat de dispozițiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală.

14. Având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală sunt aplicabile doar în situația în care, în faza de urmărire penală, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, doar cu privire la faptele și persoanele pentru care s-a dispus acest act procesual. Potrivit pct. 2 al alin. (7) al art. 341 din Codul de procedură penală, în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală, în cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează potrivit art. 280 - 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii. Curtea reține că, verificând legalitatea și temeinicia soluției procurorului, în ipoteza în care acesta a pus anterior în mișcare acțiunea penală în cauză, în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară admite plângerea, desființează soluția atacată și dispune începerea judecății după verificarea competenței, verificarea legalității administrării probelor și a efectuării urmăririi penale.

15. Curtea reține, de asemenea, că soluția prevăzută la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală se dispune prin încheiere, care constituie actul de sesizare a instanței de fond și care are valențele unui rechizitoriu. Încheierea de începere a judecății, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, este supusă controlului judiciar în procedura soluționării contestației reglementată de art. 341 alin. (9) și (10) din Codul de procedură penală, formulată de procuror sau inculpat cu privire la aspectele consemnate în încheiere referitor la stabilirea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, în condițiile normelor procesual penale anterior menționate.

16. Autorul excepției susține că situația intimatului din procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată este mai gravă, întrucât contestația trebuie motivată în termen de 3 zile, în caz contrar fiind inadmisibilă, potrivit art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, în timp ce, în procedura camerei preliminare, contestația nu trebuie motivată, potrivit art. 347 din același act normativ, termenul pentru promovarea căii de atac fiind tot de 3 zile de la comunicarea încheierii.

17. Curtea constată că, examinând critici de neconstituționalitate similare, a pronunțat Decizia nr. 130 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 24 mai 2017, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că soluția legislativă criticată este similară celei instituite de art. 347 din Codul de procedură penală, iar obligația de a formula contestația cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, motivat, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, nu este de natură să afecteze constituționalitatea prevederilor invocate. În acest sens, Curtea a constatat că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, condițiile procedurale de exercitare a căilor de atac fiind prevăzute „numai prin lege“ (paragraful 21).

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin Decizia nr. 130 din 9 martie 2017, precitată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Balogh Iozsef Arpad în Dosarul nr. 20.602/271/2019 al Tribunalului Bihor - Secția penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu