DECIZIE nr. 315/2025

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) și ale art. 40 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Asociația Forumul Judecătorilor din România, cu sediul în Slatina, județul Olt, în Dosarul nr. 350/36/2019 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 700D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că prevederile legale criticate reprezintă o transpunere la nivel legal a normelor constituționale referitoare la competența Consiliului Superior al Magistraturii, care permit inclusiv conferirea prin lege a unor alte atribuții în sarcina acestuia și a secțiilor sale. Precizează, de asemenea, că organizarea concursului de promovare a judecătorilor de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dă expresie voinței legiuitorului cu privire la separarea competențelor decizionale referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, care, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, nu afectează rolul constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției, astfel cum este consacrat în art. 133 alin. (1) din Legea fundamentală. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 520 din 5 octombrie 2023.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 350/36/2019, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) și ale art. 40 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Asociația Forumul Judecătorilor din România, cu sediul în Slatina, județul Olt, într-o cauză având ca obiect suspendarea executării și anularea Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.489 din 19 decembrie 2018 pentru aprobarea organizării concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție în perioada 21 decembrie 2018-2 mai 2019.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că separarea competențelor decizionale ale Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera magistraților nu ar trebui să afecteze rolul constituțional al acestuia, în condițiile în care, în componența sa plenară, reprezintă garantul independenței justiției. Arhitectura constituțională a Consiliului Superior al Magistraturii, ca organ colegial, implică atacarea în fața plenului său a hotărârilor fiecărei secții, cu excepția hotărârilor pronunțate de secții în materie disciplinară. Legea fundamentală lasă posibilitatea legiuitorului organic să detalieze procedurile în vederea realizării acestor atribuții, iar nu să transfere înseși atribuțiile privind cariera magistraților din competența Consiliului Superior al Magistraturii, ca organism colegial, în competența secțiilor acestuia. Rearanjarea atribuțiilor între Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și secțiile sale conduce la afectarea rolului constituțional al acestei instituții și la depășirea atribuțiilor constituționale specifice secțiilor, contrar art. 125 alin. (2), art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (2) și (4) din Constituție. Se mai arată că legiuitorul constituant a stabilit, în mod neechivoc, că secțiile din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au o competență specială în materie disciplinară, ceea ce reprezintă o garanție semnificativă pentru exercitarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a rolului său de garant al independenței justiției, întrucât stabilește că judecătorii și procurorii vor fi judecați în materie disciplinară fără nicio influență externă, exclusiv de către propriii reprezentanți aleși. Așadar, atât timp cât Constituția a prevăzut o competență generală pentru Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ca organ colegial și reprezentativ, și doar o competență de atribuire pentru secțiile sale, nu se poate admite ca, prin lege organică, atribuțiile date potrivit Legii fundamentale în competența plenului să fie exercitate de către secții și nici ca acestora să li se confere alte atribuții, care sunt contrare sau depășesc rolul lor constituțional stabilit în art. 134 alin. (2) din Constituție.

6. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, considerând că organizarea concursului și promovarea în funcție de către Secția pentru judecători nu aduce atingere dispozițiilor din Legea fundamentală, întrucât nu afectează competențele Consiliului Superior al Magistraturii stabilite de legiuitorul constituant, ci se stabilesc atribuții specifice referitoare la cariera judecătorilor. De altfel, rolul secțiilor acestuia a fost reglementat de legiuitor ca urmare a specificului carierelor judecătorilor și procurorilor, legea urmărind separarea carierelor din perspectiva specificității fiecăreia, eliminându-se posibilitatea vreunei ingerințe reciproce în ceea ce privește cariera judecătorilor și a procurorilor.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 23 alin. (1) și ale art. 40 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, precum și cele ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că, în ceea ce privește ultimul text menționat, autoarea excepției critică, de fapt, prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Așadar, obiect al excepției îl constituie prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și cele ale art. 23 alin. (1) și ale art. 40 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins: – Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: „(1) Promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție se face numai prin concurs organizat ori de câte ori este necesar, în limita posturilor vacante, de către Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii.“;

– Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004: „(1) Consiliul Superior al Magistraturii funcționează ca organ cu activitate permanentă. Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau în plen sau în secții, potrivit atribuțiilor care revin acestora.“;

– Art. 40 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004:

(1) Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuții referitoare la cariera judecătorilor:

h)

dispune promovarea judecătorilor.

11. Legea nr. 303/2004 a fost abrogată integral prin art. 294 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022. De asemenea, și Legea nr. 317/2004 a fost abrogată prin art. 96 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, dar textele de lege criticate pot forma obiect al controlului de constituționalitate, fiind aplicabile în cauza aflată pe rolul Curții de Apel Constanța, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sintagmă care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 125 alin. (2), potrivit cărora propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice, art. 133 alin. (1) care consacră rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției și art. 134 alin. (1), (2) și (4) privitor la atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, în ceea ce privește dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, că s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 648 din 21 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 1 iulie 2025, paragraful 20, constatând că acestea instituie o normă generică, ce consacră caracterul de organ cu activitate permanentă al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), ale cărui hotărâri se iau, după caz, în plen sau în secții, potrivit atribuțiilor care le revin acestora. Curtea a apreciat, cu acel prilej, că prevederile menționate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 133 și 134 din Constituție, care reglementează cu privire la rolul, structura și atribuțiile CSM. De altfel, Curtea a reținut că art. 134 din Legea fundamentală consacră cele mai reprezentative atribuții ale acestuia, precizând, la alin. (4), că îndeplinește și alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției. Legiuitorul constituant a considerat necesar să menționeze doar în ceea ce privește stabilirea răspunderii disciplinare că aceasta se realizează prin secțiile CSM, respectiv cea pentru judecători și cea pentru procurori, fiind evident că doar acestea, prin membrii lor care au aceeași calitate precum cei pe care îi judecă, au aptitudinea/expertiza de a aprecia cu obiectivitate, din perspectiva fiecăreia dintre cele două profesii, asupra faptelor care pot atrage răspunderea disciplinară. În ceea ce privește celelalte atribuții ale CSM, a căror stabilire legiuitorul constituant a lăsat-o la aprecierea legiuitorului organic, Constituția nu face nicio circumstanțiere referitoare la modul în care acestea ar trebui realizate, rămânând, de asemenea, la latitudinea legiuitorului posibilitatea de a stabili, în funcție de specificitatea atribuției reglementate, dacă aceasta se va realiza de Plenul CSM sau de secțiile acestuia.

14. Cu privire la criticile potrivit cărora, în afară de activitatea privitoare la stabilirea răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, care se realizează, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituție, prin secțiile sale, toate celelalte atribuții ale CSM ar trebui exercitate în plenul său, adică inclusiv cu participarea reprezentaților societății civile, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că nu pot fi reținute. Astfel, examinând susțineri asemănătoare, referitoare la faptul că atribuțiile Plenului CSM au fost preluate de secțiile CSM, consecințele fiind, conform susținerilor autorilor obiecției de neconstituționalitate, soluționate cu acel prilej, pe de o parte, diminuarea autorității hotărârilor organului decizional și, pe de altă parte, crearea de nuclee de decizie mult mai puțin reprezentative și afectarea unității și coerenței activității CSM, instanța de contencios constituțional a reținut, în esență, prin Decizia nr. 524 din 9 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1101 din 15 noiembrie 2022, paragrafele 97-101, că funcționarea CSM în secții nu încalcă arhitectura constituțională a acestei autorități colegiale.

15. Curtea a conchis, prin aceeași Decizie nr. 524 din 9 noiembrie 2022, paragraful 103, că separarea competențelor decizionale referitoare la cariera magistraților nu afectează rolul constituțional al CSM de garant al independenței justiției, astfel cum este consacrat în art. 133 alin. (1) din Constituție. Curtea a mai reținut că art. 134 alin. (2) din Constituție precizează expres că, în materie disciplinară, CSM îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, ceea ce nu exclude însă posibilitatea legiuitorului organic de a stabili atribuții și în sarcina secțiilor CSM. În același sens este și Decizia nr. 520 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1115 din 12 decembrie 2023.

16. Totodată, Curtea a observat că separarea carierelor judecătorilor și procurorilor a fost reglementată prin chiar art. 1 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, legiuitorul stabilind că judecătorii nu pot interfera în cariera procurorilor și nici procurorii în cea a judecătorilor. În consecință, toate aspectele legate de cariera judecătorilor, respectiv de cea a procurorilor, și anume admiterea în magistratură, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor și procurorilor, numirea, promovarea, suspendarea și încetarea funcției de judecător sau de procuror, delegarea, detașarea și transferul judecătorilor și procurorilor, răspunderea acestora etc., se vor analiza în mod distinct, în interiorul fiecăreia dintre cele două profesii.

17. Curtea a statuat că separarea carierei judecătorilor de cea a procurorilor dă expresie ideii potrivit căreia judecătorii și procurorii trebuie să fie independenți unii de alții. Această soluție legislativă a fost susținută și de Comisia de la Veneția, care a subliniat, în Avizul nr. 924/2018, pct. 133, emis cu privire la proiectul de modificare a legilor justiției din anul 2018, că o consolidare a independenței justiției nu este posibilă atât timp cât deciziile privind cariera judecătorilor sunt luate și de procurori. Totodată, independența magistraților este elementul esențial pentru îndeplinirea adecvată a funcției judiciare și constituie premisa statului de drept.

18. Mai mult, reglementarea separării deciziei în privința carierei judecătorilor și procurorilor a fost calificată și de Comisia de la Veneția, prin Avizul nr. 924/2018, pct. 135, ca fiind benefică, deoarece, „chiar dacă judecătorii și procurorii sunt și unii, și alții parte din autoritatea judecătorească și chiar dacă pot trece de la o carieră la alta, regulile diferă cu privire la multe aspecte și trebuie gestionate de organisme sau structuri diferite. Controlul ierarhic al procurorilor, care este principala diferență substanțială, are consecințe în domeniul managementului și disciplinei“. În același aviz s-a mai arătat și că CSM este un organism unic, iar Constituția dispune că acesta cuprinde structuri diferite, secții distincte pentru judecători și procurori, cu atribuții diferite, care nu sunt însă reglementate la nivel constituțional, ci la nivel infraconstituțional, dar cu respectarea rolului și funcției constituționale a puterii judecătorești, pe de o parte, și a Ministerului Public, pe de altă parte.

19. Cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în cauza de față, astfel că nu pot fi reținute susținerile de neconstituționalitate formulate, fiind în deplin acord cu dispozițiile constituționale referitoare la rolul și atribuțiile Consiliului atât prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și cele ale art. 40 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004, care consacră atribuția secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii de a organiza concursul pentru promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv de a dispune promovarea judecătorilor, cât și cele ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care statuează cu privire la funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii ca organ cu activitate permanentă și la faptul că hotărârile acestuia se iau în plen sau în secții, potrivit atribuțiilor care revin acestora.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Forumul Judecătorilor din România, cu sediul în Slatina, județul Olt, în Dosarul nr. 350/36/2019 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și ale art. 23 alin. (1) și ale art. 40 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

În temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu