NORMĂ nr. 13/2003

În temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) și ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere prevederile art. 2, 45, 55, 62^1 alin. 4 și ale art. 83^6 alin. 1 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 541/2002 privind economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ și prevederile art. 105 lit. g), ale art. 284 alin. 2 și art. 285 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 200/2002, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României emite prezentele norme.

Articolul I

Normele Băncii Naționale a României nr. 3/2002 privind standardele de cunoaștere a clientelei, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2002, se modifică și se completează după cum urmează: 1. Alineatul (1) al articolului 1 va avea următorul cuprins: "Art. 1. - (1) Prezentele norme se aplică băncilor, organizațiilor cooperatiste de credit, caselor de economii în domeniul locativ și instituțiilor emitente de monedă electronică, denumite în continuare instituții de credit, și reprezintă un cadru general pentru elaborarea de către acestea a politicilor și procedurilor proprii de cunoaștere a clientelei, ca parte esențială a unei gestiuni prudente a riscului și a unor sisteme eficiente de control intern." 2. După litera d) a alineatului (2) al articolului 3 se introduce litera e) cu următorul cuprins: "e) orice persoană sau entitate care utilizează ori beneficiază de un serviciu sau de un produs oferit de o instituție de credit, fie că operațiunea implică ori nu deschiderea unui cont." 3. Alineatul (2) al articolului 12 va avea următorul cuprins: "(2) Instituțiile de credit nu vor deschide și opera conturi anonime pentru care identitatea titularului nu este cunoscută și evidențiată în mod corespunzător și nici conturi sub nume fictive." 4. După alineatul (2) al articolului 12 se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins: "(3) În situația în care după deschiderea unui cont apar probleme legate de verificarea identității beneficiarului și/sau de proveniența fondurilor, care nu pot fi soluționate, instituția de credit trebuie să închidă contul și să restituie banii sursei de la care i-a primit, cu respectarea tuturor obligațiilor instituite prin legislația privind combaterea și sancționarea spălării banilor." 5. După articolul 17 se introduce articolul 17^1 cu următorul cuprins: "Art. 17^1. - (1) La realizarea unui transfer de fonduri instituțiile de credit vor include în instrucțiunile de transfer informații referitoare la numele ordonatorului, adresa și, după caz, numărul de cont al acestuia.

(2) La primirea unui transfer de fonduri instituțiile de credit vor acorda o atenție specială în cazurile în care informațiile privind ordonatorul transferului nu sunt complete și vor lua măsurile corespunzătoare pentru obținerea tuturor informațiilor prevăzute la alin. (1) și, după caz, pentru restituirea fondurilor către sursa de la care le-a primit, cu respectarea tuturor obligațiilor instituite prin legislația privind combaterea și sancționarea spălării banilor, în cazul în care aceste informații nu pot fi obținute."

6. Articolul 34 va avea următorul cuprins: "Art. 34. - (1) Instituțiile de credit trebuie să obțină suficiente informații despre instituțiile de credit cu care au relații de corespondent pentru a înțelege în întregime natura activității acestora. La stabilirea relațiilor de corespondent instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere anumiți factori, care includ:

a) informații despre managementul instituției de credit corespondente, despre activitatea de bază, unde este localizată și eforturile acesteia în prevenirea și detectarea faptelor de spălare a banilor;

b) scopul pentru care este deschis contul de corespondent;

c) identitatea oricărei terțe părți care va utiliza serviciile bancare de corespondent;

d) condițiile reglementărilor și supravegherii în țara de origine a instituției de credit corespondente.

(2) Instituțiile de credit trebuie să stabilească relații de corespondent numai cu instituții de credit din străinătate care sunt supravegheate în mod eficient de către autoritățile competente și care dispun de programe eficiente de cunoaștere a clientelei. Instituțiile de credit trebuie să refuze să între în relații de corespondent sau să continue asemenea relații cu o altă instituție de credit care este înregistrată într-o jurisdicție în care aceasta nu are o prezență fizică, respectiv conducerea activității și evidențele instituției nu sunt situate în acea jurisdicție, și să acorde o atenție specială atunci când continuă relații de corespondent cu o instituție de credit situată într-o jurisdicție în care nu există reglementate cerințe privind cunoașterea clientelei sau care a fost identificată ca nefiind cooperantă în lupta împotriva spălării banilor."

7. Alineatul (2) al articolului 45 va avea următorul cuprins: "(2) Deosebit de obligația de a raporta autorităților competente operațiunile în cazul cărora suspectează că fondurile provin din, au legătură cu sau urmează să fie utilizate în scopul săvârșirii de infracțiuni, instituțiile de credit vor raporta operațiunile suspecte și Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, în situația în care aceste operațiuni pot afecta în mod semnificativ situația financiară și/sau reputația instituției de credit ori reprezintă o operațiune de valoare semnificativă în raport cu volumul activității instituției de credit. Raportarea va cuprinde elemente de identificare a clientului, sumele implicate în operațiune, justificarea operațiunii oferite de client, motivele pentru care operațiunea solicitată este considerată suspectă și orice alte informații considerate relevante de către instituția de credit."

Articolul II

(1) În tot cuprinsul Normelor nr. 3/2002, astfel cum au fost modificate și completate prin prezentele norme, termenul bancă și derivatele acestuia vor fi înlocuite cu sintagma instituții de credit sau derivatele acesteia.

(2) Sintagma control intern din cuprinsul art. 23 alin. (2), art. 44 lit. a), art. 48 alin. (1), (2) și (4) și art. 49 alin. (2) se va înlocui cu sintagma audit intern.

Articolul III — În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, casele centrale ale cooperativelor de credit vor adopta programe unitare de cunoaștere a clientelei, care vor fi implementate la nivelul fiecărei organizații cooperatiste de credit din rețea în termen de 3 luni de la adoptarea acestora. Până la implementarea programului unitar la nivelul rețelei, organizațiile cooperatiste de credit vor asigura identificarea clienților existenți și întocmirea evidențelor corespunzătoare în conformitate cu standardele cuprinse în Normele nr. 3/2002, astfel cum au fost modificate și completate prin prezentele norme. Președintele Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, guvernator

București, 15 decembrie 2003.

Nr. 13.