NORMĂ nr. 0/2007

Capitolul I – Domeniu, scop și definiții

Articolul 1 — Domeniu

(1) Prezenta normă sanitară veterinară stabilește:

a) cerințele de sănătate animală ce urmează a fi aplicate pentru punerea pe piață, importul și tranzitul animalelor de acvacultură și produselor acestora;

b) măsurile minime de prevenire a bolilor animalelor de acvacultură, cu scopul de a crește gradul de conștientizare și pregătirea autorităților competente, a operatorilor cu activitate în domeniul produselor de acvacultură și a altora implicați în această industrie;

c) măsurile minime de control ce urmează a fi aplicate în eventualitatea unei suspiciuni sau a unui focar al anumitor boli ale animalelor acvatice.

(2) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ia orice măsuri stricte în domeniul prevăzut la art. 13 din cap. II și de cap. V, dovedind că aceste măsuri nu afectează comerțul cu alte state membre ale Uniunii Europene.

Articolul 2 — Scop

(1) Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică pentru:

a) animalele acvatice ornamentale crescute în acvarii necomerciale;

b) animalele acvatice din mediul natural, recoltate sau pescuite pentru a fi introduse direct în lanțul alimentar;

c) animalele acvatice pescuite în scopul producerii de făină de pește, furaje din pește, ulei de pește și alte produse similare.

(2) Cap. II, secțiunile 1, a 2-a, a 3-a și a 4-a ale cap. III și cap. VII nu se aplică dacă animalele acvatice ornamentale sunt ținute în magazine pentru animale, locații ale operatorilor cu activitate în domeniul amenajărilor exterioare, iazuri din grădini, acvarii comerciale sau la angrosiști, care:

a) nu au niciun contact direct cu apele naturale din Comunitatea Europeană;

b) sunt echipate cu un sistem de tratare a apei de evacuare, ce reduce până la un nivel acceptabil riscul transmiterii bolilor în apele naturale.

(3) Prezenta normă sanitară veterinară se aplică fără a prejudicia prevederile referitoare la conservarea speciilor sau la introducerea de specii care nu sunt indigene.

Articolul 3 — Definiții

(1) În scopul prezentei norme sanitare veterinare, se utilizează următoarele definiții:

a) acvacultură reprezintă creșterea sau cultivarea organismelor acvatice utilizându-se tehnici care contribuie la creșterea producției acestor organisme peste capacitatea naturală a mediului și într-un cadru în care aceste organisme rămân în proprietatea uneia sau mai multor persoane fizice ori juridice de-a lungul stadiilor de creștere și cultivare până la momentul recoltei;

b) animal de acvacultură reprezintă orice animal acvatic în toate stadiile sale de viață, inclusiv ouăle și gameții, crescut într-o fermă sau într-o zonă de creștere a moluștelor, cuprinzând orice animal acvatic din mediul natural destinat unei ferme ori unei zone de creștere a moluștelor;

c) unitate de producție în domeniul acvaculturii reprezintă orice unitate pentru profit sau nu, publică ori privată, care realizează oricare dintre activitățile legate de creșterea, deținerea sau cultivarea animalelor de acvacultură;

d) operator din unitatea de producție în domeniul acvaculturii reprezintă orice persoană fizică sau juridică ce controlează și răspunde ca activitatea de producție în domeniul acvaculturii să se desfășoare în conformitate cu cerințele prezentei norme sanitare veterinare;

e) animal acvatic reprezintă:

(i) speciile de pești aparținând supraclasei Agnata și claselor Chondrichthyes și Osteichthyes; (îi) speciile de moluște aparținând de încrengătura Mollusca; (iii) speciile de crustacee aparținând de subîncrengătura Crustacea;

f) unitate de procesare autorizată reprezintă orice unitate din domeniul alimentar, aprobată în conformitate cu art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 ce prevede reguli specifice de igienă pentru hrana de origine animală, pentru procesarea animalelor de acvacultură în scopuri alimentare, și care este autorizată în conformitate cu art. 4 și 5 din prezenta normă sanitară veterinară;

g) operator din unitate de procesare autorizată reprezintă orice persoană fizică sau juridică ce controlează și răspunde de aplicarea în unitatea de procesare autorizată a prezentei norme sanitare veterinare;

h) fermă reprezintă orice spațiu, zonă închisă sau instalație utilizată într-o activitate de producție în domeniul acvaculturii, în care animalele de acvacultură sunt crescute cu scopul punerii pe piață, cu excepția locurilor unde animalele acvatice din mediul natural recoltate sau prinse în scopul consumului uman sunt deținute temporar înaintea procesării, fără a fi îngrășate;

i) creștere reprezintă creșterea animalelor de acvacultură într-o fermă sau într-o zonă de creștere a moluștelor;

j) zonă de creștere a moluștelor reprezintă o zonă de producție sau de purificare naturală, în care toate activitățile de producție în domeniul acvaculturii se efectuează sub sistem de biosecuritate comun;

k) animal acvatic ornamental reprezintă un animal acvatic care este deținut, crescut sau pus pe piață doar în scopuri ornamentale;

l) punere pe piață reprezintă vânzarea, inclusiv oferirea spre vânzare sau orice altă formă de transfer, chiar dacă este cu titlu gratuit sau nu, și orice formă de mișcare a animalelor de acvacultură;

m) zonă de producție reprezintă orice perimetru de apă dulce, mare, estuar, zonă continentală sau lagună, care conține paturi naturale pentru moluște sau locuri utilizate pentru cultivarea și recoltarea moluștelor;

n) bazine pentru pescuit sportiv reprezintă bazinele sau altă instalație unde populația piscicolă este menținută doar pentru scopuri recreative prin repopulare cu animale de acvacultură;

o) zonă de purificare naturală reprezintă orice perimetru de apă dulce, mare, estuar sau lagună, cu marginile marcate clar și indicate prin geamanduri, indicatoare sau prin orice alte mijloace fixe și utilizat exclusiv pentru purificarea naturală a moluștelor vii;

p) animal acvatic sălbatic reprezintă un animal acvatic care nu este animal de acvacultură.

(2) În scopul prezentei norme sanitare veterinare, se utilizează, de asemenea, următoarele definiții:

a) definițiile tehnice prevăzute în anexa nr. 1;

b) definițiile prevăzute în:

(i) art. 2 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care prevăd principiile generale și cerințele legislației alimentare, stabilesc Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor și procedurile în materie de siguranță alimentelor; (îi) art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004; (iii) art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004; (iv) art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

Capitolul II – Autorizarea unităților de producție în domeniul acvaculturii și a unităților de procesare

Articolul 4 — Autorizarea unităților de producție în domeniul acvaculturii și a unităților de procesare

(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor autorizează fiecare unitate de producție în domeniul acvaculturii în conformitate cu art. 5. Atunci când este cazul, această autorizație poate include mai multe unități de producție în domeniul acvaculturii pentru moluște aflate în zone de creștere a moluștelor. Totuși, centrele de expediere, centrele de purificare sau activitățile similare aflate într-o zonă de creștere a moluștelor trebuie să aibă autorizație individuală.

(2) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor autorizează fiecare unitate procesatoare care taie animale acvatice, în conformitate cu art. 33 din cap. V, în scopul controlului bolilor, conform prevederilor art. 5.

(3) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor acordă un număr unic de autorizare fiecărei unități de producție în domeniul acvaculturii și fiecărei unități de procesare autorizate.

(4) Prin derogare de la autorizarea solicitată la alin. (1), Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor poate solicita numai înregistrarea de către autoritatea competentă pentru următoarele:

a) instalații, altele decât cele pentru activitatea de producție în domeniul acvaculturii, în care animalele acvatice sunt ținute fără intenția de a fi puse pe piață;

b) bazine pentru pescuit sportiv;

c) unități de producție în domeniul acvaculturii, care pun pe piață animale de acvacultură exclusiv pentru consum uman, în conformitate cu art. 1 alin. (3) lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(5) În caz de neconformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea competentă acționează conform art. 54 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

Articolul 5 — Condiții de autorizare

(1) Autorizațiile, astfel cum prevede art. 4 alin. (1) și (2), pentru operatorul din unitatea de producție în domeniul acvaculturii și operatorul din unitatea de procesare autorizată, sunt acordate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor dacă aceștia:

a) îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8, 9 și 10;

b) au un sistem care permite să demonstreze autorității competente că sunt îndeplinite cerințele aferente acestor condiții;

c) rămân sub supervizarea autorității competente care îndeplinește îndatoririle prevăzute în art. 54 alin. (1).

(2) Autorizația nu este acordată dacă activitatea în unitățile respective prezintă un risc inacceptabil de răspândire a bolilor către ferme, zone de creștere a moluștelor sau efective de animale acvatice din mediul natural din apropierea fermelor sau zonelor de creștere a moluștelor. Totuși, înainte de a fi luată o decizie de refuzare a autorizării, trebuie luate în considerare măsurile de reducere a riscului, inclusiv o posibilă alternativă a activității în cauză.

(3) Operatorul din unitatea de producție în domeniul acvaculturii și operatorul din unitatea de procesare autorizată au obligația de a pune la dispoziția Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor toate informațiile relevante pentru evaluarea îndeplinirii condițiilor pentru autorizare, inclusiv informațiile solicitate în conformitate cu anexa nr. 2.

Articolul 6

Registrul Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor întocmește și actualizează permanent un registru de interes public conținând cel puțin informațiile prevăzute în anexa nr. 2 pentru unitățile de producție în domeniul acvaculturii și unitățile de procesare autorizate.

Articolul 7 — Controale oficiale

(1) În conformitate cu art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, controalele oficiale în unitățile de producție în domeniul acvaculturii și unitățile de procesare autorizate se efectuează de către autoritatea competentă.

(2) Controalele oficiale prevăzute la alin. (1) constau cel puțin în inspecții regulate, vizite, audit și, unde este cazul, prelevare de probe pentru fiecare activitate de producție în domeniul acvaculturii, ținând cont de riscul pe care unitățile de producție în domeniul acvaculturii și unitățile de procesare autorizate îl prezintă în legătură cu contractarea și răspândirea bolilor. Recomandările pentru frecvența acestor controale sunt stabilite în partea B a anexei nr. 3, în funcție de statusul de sănătate al zonelor și compartimentelor implicate.

Articolul 8 — Evidențe privind înregistrarea. Trasabilitatea

(1) Unitatea de producție în domeniul acvaculturii trebuie să dețină următoarele evidențe:

a) toate mișcările animalelor de acvacultură și ale produselor acestora în interiorul și în afara fermelor sau zonelor de creștere a moluștelor;

b) mortalitatea în fiecare unitate epidemiologică, cu relevanță pentru tipul de producție;

c) rezultatele schemei de supraveghere pentru sănătatea animală, bazată pe analiza riscului, în conformitate cu prevederile art. 10.

(2) Unitățile de procesare autorizate trebuie să dețină evidența tuturor mișcărilor de animale de acvacultură și ale produselor acestora în interiorul și în afara acestor unități.

(3) Transportatorii, atunci când animalele de acvacultură sunt transportate, trebuie să dețină următoarele evidențe:

a) mortalitatea pe timpul transportului, atât pentru tipul de mijloc de transport, cât și pentru speciile transportate;

b) fermele, zonele de creștere a moluștelor și unitățile de procesare în care au intrat mijloacele de transport;

c) orice schimb de apă în timpul transportului, în special sursele noi de apă și locurile de deversare a acesteia.

(4) Fără a prejudicia prevederile specifice de trasabilitate, toate mișcările animalelor înregistrate de către operatorii din unitățile de producție în domeniul acvaculturii, conform alin. (1) lit. a), sunt înregistrate într-un registru național și păstrate în formă computerizată, astfel încât trasabilitatea locului de origine și a celui de destinație să fie garantată.

Articolul 9

Bune practici de igienă Unitățile de producție în domeniul acvaculturii și unitățile de procesare autorizate trebuie să implementeze bune practici de igienă pentru a preveni introducerea și propagarea bolilor.

Articolul 10 — Programe de supraveghere a sănătății animalelor

(1) Programul de supraveghere a sănătății animalelor bazat pe evaluarea riscului trebuie să fie aplicat în toate fermele și zonele de creștere a moluștelor și adaptat fiecărui tip de producție.

(2) Programul de supraveghere a sănătății animalelor bazat pe evaluarea riscului, la care se face referire în alin.(1), are drept scop:

a) evidențierea oricărei creșteri a mortalității în toate fermele și zonele de creștere a moluștelor, în funcție de tipul de producție;

b) detectarea tuturor bolilor listate în partea a II-a a anexei nr. 4, în ferme și zone de creștere a moluștelor unde sunt prezente specii sensibile la aceste boli.

(3) Recomandările pentru frecvența programelor de supraveghere a sănătății animalelor în funcție de statusul de sănătate al zonei și compartimentului implicat sunt prevăzute în partea B a anexei nr. 3. Această supraveghere se aplică fără a prejudicia prelevarea de probe și supravegherea efectuată în conformitate cu cap. V sau art. 49 alin. (3), art. 50 alin. (4) și art. 52.

(4) Programul de supraveghere a sănătății animalelor bazat pe evaluarea riscului, la care se face referire în alin. (1), trebuie să țină cont de liniile directoare stabilite de Comisia Europeană.

Capitolul III – Cerințe de sănătate animală pentru punerea pe piață a animalelor de acvacultură și a produselor acestora

Secțiunea 1 – Prevederi generale

Articolul 11 — Scop

(1) Prezentul capitol se aplică doar bolilor și speciilor susceptibile la bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4.

(2) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor autorizează punerea pe piață în scopuri științifice a animalelor de acvacultură și a produselor acestora care nu se încadrează cerințelor prezentului capitol, sub directa supervizare a autorității competente. Autoritatea competentă verifică punerea pe piață pentru a nu periclita statusul de sănătate al animalelor acvatice la locul de destinație sau în locurile de tranzit, cu privire la bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4. Toate mișcările ce au loc între statele membre ale Uniunii Europene nu pot avea loc decât cu notificarea prealabilă a autorităților competente ale statelor membre ale Uniunii Europene implicate.

Articolul 12 — Cerințe de sănătate animală pentru punerea pe piață a animalelor de acvacultură

(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor verifică punerea pe piață a animalelor de acvacultură și a produselor acestora pentru a nu periclita statusul de sănătate al animalelor acvatice la locul de destinație, cu privire la bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4.

(2) Reguli detaliate privind mișcarea animalelor de acvacultură sunt prevăzute în prezentul capitol, în particular pentru mișcările ce au loc între statele membre ale Uniunii Europene, zone și compartimente cu status de sănătate diferit, astfel cum prevede partea A a anexei nr. 3.

Articolul 13 — Cerințe de prevenire a bolilor în timpul transportului

(1) În timpul transportului animalelor de acvacultură trebuie să se aplice măsurile necesare de prevenire a bolilor, astfel încât să nu fie afectat statusul de sănătate al acestor animale și să se reducă riscul de propagare a bolilor.

(2) Animalele de acvacultură trebuie să fie transportate în condiții care nu afectează statusul lor de sănătate și nu periclitează statusul de sănătate al locului de destinație și, unde este cazul, al locurilor de tranzit.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică de asemenea bolilor și speciilor susceptibile care nu sunt listate în partea a II-a a anexei nr. 4.

(4) Orice schimbare a apei în timpul transportului se efectuează în locuri și în condiții care nu periclitează statusul de sănătate al:

a) animalelor de acvacultură care sunt transportate;

b) animalelor acvatice de la locul schimbării apei;

c) animalelor acvatice de la locul de destinație.

Articolul 14 — Certificarea stării de sănătate a animalelor

(1) Punerea pe piață a animalelor de acvacultură este supusă certificării atunci când animalele sunt introduse într-un stat membru al Uniunii Europene, zonă sau compartiment declarat indemn în conformitate cu art. 49 și 50 sau când fac obiectul unui program de supraveghere ori de eradicare în conformitate cu art. 44 alin. (1) sau (2) pentru:

a) scopuri de creștere și repopulare;

b) procesare ulterioară, înainte de consumul uman, dacă:

(i) referitor la pești, aceștia nu sunt tăiați și eviscerați înaintea expedierii; (îi) referitor la moluște și crustacee, acestea nu sunt expediate ca produse procesate sau neprocesate.

(2) Punerea pe piață a animalelor de acvacultură este supusă certificării atunci când animalele sunt autorizate să părăsească o zonă care face obiectul măsurilor de control prevăzute în secțiunile a 3-a, a 4-a, a 5-a și a 6-a din cap.V. Prezentul alineat se aplică de asemenea bolilor și speciilor susceptibile la acestea, care nu sunt listate în partea a II-a a anexei nr. 4.

(3) Sunt supuse notificării în cadrul sistemului informatizat TRACES următoarele mișcări de efective:

a) mișcările animalelor de acvacultură între statele membre ale Uniunii Europene unde certificarea de sănătate animală este solicitată în conformitate cu alin. (1) și (2);

b) toate mișcările animalelor vii de acvacultură în scopuri de creștere și repopulare între statele membre ale Uniunii Europene unde certificarea de sănătate animală nu este solicitată în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară.

(4) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor autorizează utilizarea sistemului informatizat TRACES pentru a înregistra mișcările ce au loc numai pe teritoriul național.

Secțiunea a 2-a – Animale de acvacultură utilizate pentru creștere și repopulare

Articolul 15 — Cerințe generale pentru punerea pe piață a animalelor de acvacultură în scopuri de creștere și repopulare

(1) Fără a prejudicia prevederile cap. V, pentru animalele de acvacultură puse pe piață în scop de creștere Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor verifică îndeplinirea următoarelor condiții:

a) să fie clinic sănătoase;

b) să nu provină din ferme sau zone de creștere a moluștelor unde există o cauză necunoscută de creștere a mortalității.

Prezentul alineat se aplică de asemenea pentru bolile și speciile susceptibile la acestea, care nu sunt listate în partea a II-a a anexei nr. 4.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b), Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor autorizează o astfel de punere pe piață, pe baza unei analize a riscului, cu condiția ca animalele să provină dintr-o parte a fermei sau dintr-o zonă de creștere a moluștelor independentă de unitatea epidemiologică unde a apărut o mortalitate ridicată.

(3) Animalele de acvacultură destinate distrugerii sau tăierii în conformitate cu măsurile de control al bolilor prevăzute în cap. V nu sunt puse pe piață în scopuri de creștere sau repopulare.

(4) Animalele de acvacultură pot fi reintroduse în mediul natural, pentru repopulare sau pentru pescuit sportiv, în următoarele condiții:

a) să corespundă cerințelor alin. (1);

b) să provină dintr-o fermă sau zonă de creștere a moluștelor cu statusul de sănătate prevăzut în partea A a anexei nr. 3 sau cel puțin cu status de sănătate echivalent cu al apelor în care urmează să fie introduse.

(5) Animalele de acvacultură pot proveni și din zone sau compartimente declarate indemne de boală în conformitate cu art. 49 sau 50. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor aplică prevederile prezentului alineat în cazul programelor elaborate și aplicate în conformitate cu art. 43.

Articolul 16 — Introducerea animalelor de acvacultură aparținând speciilor susceptibile la o boală specifică în zone indemne de această boală

(1) Animalele de acvacultură aparținând speciilor susceptibile la o boală specifică, pentru a putea fi introduse, în scopuri de creștere sau repopulare, într-un stat membru al Uniunii Europene, într-o zonă ori un compartiment declarat indemn de acea boală în conformitate cu art. 49 sau art. 50, trebuie să provină dintr-un stat membru al Uniunii Europene, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment de asemenea declarat indemn de acea boală.

(2) Atunci când poate fi justificat științific faptul că speciile susceptibile la o boală specifică nu o transmit în anumite stadii de dezvoltare, prevederile alin. (1) nu se aplică acelor stadii de viață.

(3) O listă a speciilor și stadiilor de viață cărora li se aplică prevederile alin. (2) se adoptă, iar, când este necesar, lista se amendează conform procedurii comunitare, ținându-se cont de descoperirile științifice și tehnologice.

Articolul 17 — Introducerea animalelor de acvacultură vii aparținând speciilor-vector în zone indemne de boală

(1) Atunci când date sau experiențe practice indică faptul că alte specii decât cele enumerate în partea a II-a a anexei nr. 4 pot fi responsabile de transmiterea unei boli specifice, acționând ca specii-vector, în cazul introducerii în scopuri de creștere sau repopulare, în România, într-o zonă sau un compartiment declarat indemn de acea boală specifică, în conformitate cu art. 49 sau 50, acele specii-vector trebuie:

a) să fie originare din alt stat membru al Uniunii Europene, zonă sau compartiment declarat indemn de acea boală specifică;

b) să fie ținute în condiții de carantină în apă liberă de agentul patogen în cauză, pentru o perioadă de timp corespunzătoare, atunci când datele științifice sau experiența practică dovedesc că există condiții suficiente pentru reducerea riscului de transmitere a bolii specifice, până la un nivel acceptabil pentru prevenirea și transmiterea bolii respective.

(2) O listă cuprinzând speciile-vector și stadiile de viață a acelor specii cărora li se aplică prezentul articol și, unde este cazul, condițiile în care aceste specii pot transmite boala este adoptată și, când este necesar, este amendată ținându-se cont de descoperirile științifice și tehnologice, în conformitate cu procedura comunitară.

Secțiunea a 3-a – Animale de acvacultură și produse ale acestora destinate consumului uman

Articolul 18 — Animale de acvacultură și produse ale acestora puse pe piață în scopul procesării suplimentare înaintea consumului uman

(1) Animalele de acvacultură din speciile susceptibile la una sau mai multe dintre bolile care nu sunt exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 și produsele acestora pot fi puse pe piață în scopul procesării suplimentare în România, într-o zonă sau un compartiment declarat indemn de acele boli, în conformitate cu art. 49 sau 50, în următoarele condiții:

a) să fie originare din alt stat membru al Uniunii Europene, dintr-o zonă sau un compartiment declarat indemn de boala în cauză;

b) să fie procesate intr-o unitate autorizată respectând condițiile de prevenire a răspândirii bolii;

c) în ceea ce privește peștii, aceștia să fie tăiați și eviscerați înaintea expedierii;

d) referitor la moluște și crustacee, să fie expediate ca produse procesate sau neprocesate.

(2) Animalele de acvacultură dintre speciile susceptibile la una sau mai multe dintre bolile care nu sunt exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4, care sunt puse pe piață în scopul procesării suplimentare în România, într-o zonă sau un compartiment declarat indemn de acele boli în conformitate cu art. 49 sau 50, pot fi depozitate temporar într-un loc de procesare numai dacă:

a) sunt originare din alt stat membru al Uniunii Europene, dintr-o zonă sau un compartiment declarat indemn de boala în cauză;

b) sunt păstrate temporar în centre de expediere, centre de purificare sau locații similare care sunt echipate cu sistem de tratare a apei care inactivează germenii patogeni în cauză sau unde apa este supusă altor tipuri de tratamente ce reduc riscul de transmitere a bolilor către apele naturale, până la un nivel acceptabil.

Articolul 19 — Animale de acvacultură și produse ale acestora puse pe piață pentru consumul uman fără procesare suplimentară

(1) Prezenta secțiune nu se aplică atunci când animalele de acvacultură din speciile susceptibile la una sau mai multe dintre bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sunt puse pe piață pentru consumul uman fără procesare suplimentară, cu condiția ca să fie ambalate în pachete pentru vânzarea cu amănuntul în conformitate cu prevederile pentru ambalare și etichetare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(2) Atunci când moluștele vii și crustaceele din speciile susceptibile la una sau mai multe dintre bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sunt păstrate temporar în apele comunitare sau sunt introduse în centre de expediere, centre de purificare ori de același profil, ele trebuie să fie conforme cu art. 18 alin (2).

Secțiunea a 4-a – Animale acvatice din mediul natural

Articolul 20 — Animale acvatice din mediul natural prevăzute să populeze teritoriul României, zone sau compartimente declarate indemne de boală

(1) Animalele acvatice din mediul natural din speciile susceptibile la una sau mai multe dintre bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4, capturate într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-o zonă ori un compartiment ce nu este declarat indemn de o boală în conformitate cu art. 49 sau 50, trebuie ținute în carantină sub supervizarea autorității competente, în spații adecvate, pentru o perioadă de timp suficientă reducerii la un nivel acceptabil a riscului de transmitere a bolii, înainte de a popula o fermă sau zonă de creștere a moluștelor situată pe teritoriul României, într-o zonă sau un compartiment declarat indemn de acea boală în conformitate cu art. 49 sau 50.

(2) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor poate permite practicarea acvaculturii în zone litorale fără carantina prevăzută la alin. (1), dacă se demonstrează că s-a făcut o evaluare a riscului și s-a constatat că acesta este inferior situației prezentate la alin. (1).

Secțiunea a 5-a – Animale acvatice ornamentale

Articolul 21 — Punerea pe piață a animalelor acvatice ornamentale

(1) Punerea pe piață a animalelor acvatice ornamentale nu trebuie să pună în pericol statusul de sănătate al animalelor acvatice cu privire la bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4.

(2) Prevederile prezentului articol se aplică și pentru bolile care nu sunt listate în partea a II-a a anexei nr. 4.

Capitolul IV – Introducerea în Comunitatea Europeană a animalelor de acvacultură și a produselor acestora provenind din țări terțe

Articolul 22

Cerințe generale pentru introducerea animalelor de acvacultură și a produselor acestora provenind din țări terțe Animalele de acvacultură și produsele acestora sunt introduse în Comunitatea Europeană doar din acele țări terțe sau părți ale țărilor terțe care sunt listate pe o listă elaborată și actualizată în conformitate cu procedura comunitară.

Articolul 23 — Lista țărilor terțe și a părților din acestea de unde este permisă introducerea animalelor de acvacultură

(1) O țară terță sau o parte a unei țări terțe este introdusă pe lista menționată în art. 22 doar dacă o evaluare comunitară a acelei țări sau părți a țării terțe dovedește că autoritatea competentă demonstrează conformitatea cu cerințele legate de sănătatea animalelor din legislația comunitară.

(2) Lista elaborată în conformitate cu art. 22 poate fi utilizată împreună cu alte liste elaborate în scopurile sănătății publice și sănătății animale.

Articolul 24 — Documente

(1) Toate transporturile animalelor de acvacultură și ale produselor acestora trebuie însoțite de un document ce conține un certificat de sănătate animală ce permite intrarea în Comunitatea Europeană.

(2) Certificatul de sănătate animală trebuie să conțină:

a) cerințele stabilite pentru aceste animale de acvacultură și produsele acestora, menționate în prezenta normă sanitară veterinară;

b) orice condiții speciale de import, în conformitate cu art. 25 lit. a).

(3) Documentul poate include și detaliile cerute de alte prevederi publice comunitare și de legislație pentru sănătatea animală.

Articolul 25

Reguli detaliate Dacă este necesar, pentru aplicarea prezentului capitol pot fi stabilite reguli detaliate, în conformitate cu procedura comunitară. Aceste reguli se pot referi în particular la:

a) condițiile speciale de import pentru fiecare țară terță, părți ale țărilor terțe și grupuri de țări terțe;

b) criteriile pentru clasificarea țărilor terțe și părților acestora privind bolile animalelor acvatice;

c) folosirea documentelor electronice;

d) modelul certificatelor de sănătate animală și al altor documente;

e) proceduri și certificări pentru tranzit.

Capitolul V – Notificări și măsuri minime pentru controlul bolilor animalelor acvatice

Secțiunea 1 – Notificarea bolii

Articolul 26 — Notificarea bolii la nivel național

(1) Atunci când există orice motiv de suspiciune a prezenței unei boli listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sau prezența unei asemenea boli este confirmată la animale acvatice, suspiciunea și/sau confirmarea trebuie să fie imediat notificate/notificată autorității competente.

(2) Atunci când apare o creștere a mortalității la animalele acvatice, mortalitatea este imediat notificată autorității competente sau unui medic veterinar de liberă practică, pentru investigații suplimentare.

(3) Obligativitatea notificării, astfel cum este prezentată în alin. (1) și (2), este impusă:

a) proprietarului și oricărei persoane care deține animale acvatice;

b) oricărei persoane care însoțește animale de acvacultură în timpul transportului;

c) practicanților veterinari și altor profesioniști implicați în serviciile de sănătate animală acvatică;

d) veterinarilor oficiali, veterinarilor cu experiență din laboratoarele sanitare veterinare de stat sau particulare;

e) oricărei alte persoane cu activitate în domeniul animalelor acvatice ce aparțin speciilor susceptibile sau al produselor acestora.

Articolul 27

Notificarea către celelalte state membre ale Uniunii Europene, Comisiei Europene și statelor membre EFTA Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor notifică celorlalte state membre ale Uniunii Europene, Comisiei Europene și statelor membre EFTA în timp de 24 de ore în cazul confirmării:

a) uneia dintre bolile exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4;

b) unei boli care nu este exotică, enumerată în partea a II-a a anexei nr. 4, atunci când România, o zonă, sau un compartiment a fost declarat indemn de această boală.

Secțiunea a 2-a – Suspiciune de boală listată. Investigația epizootologică

Articolul 28

Măsuri inițiale de control În cazul suspiciunii uneia dintre bolile exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 în România, zone sau compartimente cu un status de sănătate din categoriile I sau III, prevăzute în partea A a anexei nr. 3, pentru o anumită boală, se vor lua următoarele măsuri:

a) sunt prelevate și examinate probe corespunzătoare într-un laborator desemnat în conformitate cu art. 56;

b) în așteptarea rezultatelor examinării prevăzute la lit. a):

(i) fermele sau zonele de creștere a moluștelor, în care este suspectată boala, sunt supuse supravegherii oficiale și sunt implementate măsuri de control corespunzătoare pentru a preveni propagarea bolii la alte animale acvatice; (îi) niciunui animal de acvacultură nu i se permite să între sau să părăsească fermele ori zonele de creștere a moluștelor afectate, în care boala este suspectată, în afară de cazul autorizării de către autorități competente; (iii) este inițiată ancheta epizootologică prevăzută la art. 29.

Articolul 29 — Investigația epizootologică

(1) Investigația epizootologică inițiată în conformitate cu art. 28 lit. b) pct. (iii) trebuie să fie efectuată atunci când examinarea prevăzută la art. 28 lit. a) dovedește prezența:

a) unei boli exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 în oricare stat membru al Uniunii Europene;

b) unei boli care nu este exotică, enumerată în partea a II-a a anexei nr. 4, în oricare stat membru al Uniunii Europene, zone sau compartimente cu status de sănătate din categoriile I sau III, prevăzute în partea A a anexei nr. 3, pentru boala în cauză.

(2) Investigația epizootologică prevăzută la alin. (1) trebuie să urmărească:

a) determinarea originii posibile și mijloacele de contaminare;

b) dacă animalele de acvacultură au părăsit ferma sau zona de creștere a moluștelor în perioada care a precedat notificarea de suspiciune prevăzută la art. 26 alin. (1);

c) dacă alte ferme au fost infectate.

(3) Atunci când investigația epizootologică prevăzută la alin. (1) arată că boala a fost introdusă în una sau mai multe ferme, zone de creștere a moluștelor ori ape deschise, se aplică măsurile prevăzute la art. 28 în acele ferme, zone de creștere a moluștelor sau ape deschise. În cazul apelor dintr-un mare bazin hidrografic sau zonelor de coastă, autoritatea competentă poate decide să limiteze aplicarea art. 28 la o zonă cu întindere mai mică în apropierea fermelor ori zonelor de creștere a moluștelor suspectate a fi infectate, dacă aceasta consideră că zona respectivă, de întindere mai mică, este suficient de mare pentru a garanta că boala nu se răspândește.

(4) Atunci când este necesar, autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene învecinate sau din țările terțe sunt informate despre cazurile suspecte de boală. Dacă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor este informată despre apariția unei astfel de situații într-un stat membru al Uniunii Europene învecinat, aceasta acționează corespunzător pentru aplicarea măsurilor prevăzute în prezentul articol pe teritoriul României.

Articolul 30

Ridicarea restricțiilor Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ridică restricțiile prevăzute în art. 28 lit. b) atunci când datele menționate la lit. a) a aceluiași articol nu demonstrează prezența bolii.

Secțiunea a 3-a – Măsuri minime de control în cazul confirmării bolilor exotice la animalele de acvacultură

Articolul 31

Prevederi introductive Prezenta secțiune se aplică în cazul confirmării unei boli exotice la animalele de acvacultură listate în partea a II-a a anexei nr. 4.

Articolul 32

Măsuri generale Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor dispune următoarele măsuri:

a) ferma sau zona de creștere a moluștelor este oficial declarată infectată;

b) este stabilită o zonă de restricție, corespunzătoare bolii în cauză, incluzând o zonă de protecție și o zonă de supraveghere în jurul fermei sau zonei de creștere a moluștelor declarate infectate;

c) nu are loc nicio repopulare și niciun animal de acvacultură nu intră și nu iese din zona contaminată fără autorizație de la autoritatea competentă;

d) sunt implementate toate măsurile suplimentare de prevenire a răspândirii ulterioare a bolii.

Articolul 33 — Recoltare și procesare ulterioară

(1) Animalele de acvacultură care au atins dimensiunea optimă pentru comercializare și nu prezintă semne clinice de boală pot fi recoltate sub supravegherea autorității competente pentru consumul uman sau pentru procesare ulterioară.

(2) Recoltarea, introducerea în centre de expediere sau în centre de purificare, procesarea ulterioară și orice altă operațiune implicată în prepararea animalelor de acvacultură pentru intrarea în lanțul alimentar trebuie să fie efectuate în condiții ce previn răspândirea agenților patogeni responsabili de producerea bolii.

(3) Centrele de expediere, centrele de purificare sau cu profil asemănător trebuie să fie echipate cu un sistem de epurare a apei pentru inactivarea agenților patogeni responsabili pentru producerea bolii sau dacă nu, efluentul trebuie să fie supus altor tipuri de tratament pentru reducerea riscului de transmitere a bolilor către apele naturale până la un nivel acceptabil.

(4) Procesările ulterioare trebuie să se desfășoare în unități de procesare autorizate.

Articolul 34 — Eliminare și distrugere

(1) Peștii și crustaceele moarte, precum și peștii și crustaceele vii ce prezintă semne clinice de boală sunt eliminați și distruși sub supravegherea autorității competente, în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 1.774/2002 ce stabilește reguli de sănătate cu privire la subprodusele de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, cât mai repede posibil, în conformitate cu planul de contingență prevăzut la art. 47.

(2) Animalele de acvacultură care nu au atins dimensiunea optimă pentru comercializare și care nu prezintă semne clinice de boală sunt eliminate și distruse sub supravegherea autorității competente, în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 1.774/2002, cât mai repede posibil, în conformitate cu planul de contingență prevăzut la art. 47, ținându-se cont de tipul de producție și de riscul pe care aceste animale îl prezintă în răspândirea bolii.

Articolul 35

Vidul sanitar Atunci când este posibil, fermele infectate sunt supuse unei perioade corespunzătoare de vid sanitar după ce au fost golite, curățate și dezinfectate. Pentru fermele sau zonele de creștere a moluștelor unde sunt crescute animale de acvacultură ce nu sunt susceptibile la boala în cauză, deciziile în materie de vid sanitar se fac pe baza unei analize a riscului.

Articolul 36

Protecția animalelor acvatice Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ia măsurile necesare pentru prevenirea răspândirii bolilor la alte animale acvatice.

Articolul 37

Ridicarea măsurilor Măsurile prevăzute în prezenta secțiune trebuie menținute până când:

a) au fost aplicate toate măsurile de eradicare prevăzute în prezenta secțiune;

b) în zona de restricție s-a efectuat recoltarea de probe și supravegherea corespunzătoare pentru boala în cauză și tipurile de activități de producție afectate din domeniul acvaculturii, cu rezultate negative.

Secțiunea a 4-a – Măsuri minime de control în cazul confirmării bolilor ce nu sunt exotice la animalele de acvacultură

Articolul 38 — Prevederi generale

(1) În cazul confirmării unei boli care nu este exotică, enumerată în partea a II-a a anexei nr. 4, în România, într-o zonă sau un compartiment declarat indemn de acea boală, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie:

a) să aplice măsurile prevăzute în secțiunea a 3-a pentru a redobândi statusul de indemn de boală;

b) să elaboreze un program de eradicare în conformitate cu art. 44 alin. (2).

(2) Prin derogare de la prevederile art. 34 alin. (2), atunci când Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor aplică măsurile prevăzute în secțiunea a 3-a, aceasta permite ca animalele sănătoase clinic să fie crescute până la dimensiunea comercializării înainte de uciderea pentru consumul uman sau de mutarea în altă zonă ori compartiment infectat. În aceste cazuri trebuie luate măsuri pentru a reduce riscul de propagare și, pe cât posibil, pentru a preveni răspândirea bolii, cât mai curând posibil.

(3) Atunci când Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu dorește să redobândească statusul de indemn de boală pentru teritoriul României, zona sau compartimentul în cauză, se aplică prevederile art. 39.

Articolul 39

Măsuri de restricție În cazul confirmării unei boli care nu este exotică, enumerată în partea a II-a a anexei nr. 4, în întreaga țară, într-o zonă sau într-un compartiment declarat indemn de acea boală, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ia următoarele măsuri pentru a împiedica răspândirea bolii:

a) declararea fermei sau zonei de creștere a moluștelor ca infectată;

b) stabilirea unei zone de restricție corespunzătoare bolii în cauză, incluzând o zonă de protecție și o zonă de supraveghere în jurul fermei sau zonei de creștere a moluștelor declarate infectate;

c) restricționarea mișcărilor pentru animalele de acvacultură din zona de restricție, astfel încât asemenea animale să fie:

(i) introduse în ferme sau în zone de creștere a moluștelor în conformitate cu art. 12 alin. (2); (îi) recoltate și ucise pentru consumul uman în conformitate cu art. 33 alin. (1);

d) eliminarea și distrugerea peștilor morți și crustaceelor moarte să se efectueze sub supravegherea autorității competente în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002, într-o perioadă de timp corespunzătoare, ținându-se cont de tipul de producție și de riscul pe care îl prezintă aceste animale moarte pentru răspândirea bolii.

Secțiunea a 5-a – Măsuri minime de control în cazul confirmării bolilor listate în partea a II-a a anexei nr. 4 la animalele acvatice din mediul natural

Articolul 40 — Controlul bolilor listate în partea a II-a a anexei nr. 4 la animalele acvatice din mediul natural

(1) Atunci când animalele acvatice din mediul natural sunt infectate sau suspectate a fi infectate cu o boală exotică listată în partea a II-a a anexei nr. 4, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor monitorizează situația, ia măsurile necesare pentru a reduce și, pe cât posibil, pentru a preveni răspândirea ulterioară a bolii.

(2) Atunci când animalele acvatice din mediul natural sunt infectate sau sunt suspectate a fi infectate cu o boală care nu este exotică, listată în partea a II-a a anexei nr. 4, în România, într-o zonă sau într-un compartiment declarat indemn de acea boală, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor monitorizează situația, ia măsurile necesare pentru a reduce și, pe cât posibil, pentru a preveni răspândirea ulterioară a bolii.

(3) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor informează Comisia Europeană și celelalte state membre ale Uniunii Europene în cadrul Comitetului Permanent pentru Lanțul Alimentar și Sănătate Animală despre măsurile pe care le-a luat în conformitate cu alin. (1) și (2).

Secțiunea a 6-a – Măsuri minime de control în cazul bolilor emergente

Articolul 41 — Boli emergente

(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ia măsurile corespunzătoare pentru a controla apariția unei boli emergente și pentru a preveni răspândirea acesteia, atunci când boala emergentă în cauză pune în pericol starea de sănătate a animalelor acvatice.

(2) În cazul apariției unei boli emergente, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor informează fără întârziere Comisia Europeană, celelalte state membre ale Uniunii Europene și statele membre EFTA atunci când se constată o situație epidemiologică de natură să afecteze un alt stat membru al Uniunii Europene.

(3) Atunci când este cazul, lista prezentată în partea a II-a a anexei nr. 4 este amendată în conformitate cu procedura comunitară pentru a include boala emergentă în cauză sau o nouă specie gazdă susceptibilă la o boală deja enumerată în acea anexă.

Secțiunea a 7-a – Măsuri alternative și prevederi naționale

Articolul 42

Procedura de adoptare ad-hoc a măsurilor epidemiologice pentru bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4 În anumite situații epidemiologice poate fi adoptată o decizie în conformitate cu procedura comunitară pentru a autoriza implementarea unor măsuri ad-hoc pentru o perioadă limitată de timp, atunci când:

a) măsurile prevăzute în prezentul capitol nu sunt considerate corespunzătoare pentru situația epidemiologică dată;

b) boala se răspândește în ciuda măsurilor luate în conformitate cu prezentul capitol.

Articolul 43 — Prevederi pentru limitarea impactului bolilor ce nu sunt listate în partea a II-a a anexei nr. 4

(1) Atunci când o boală ce nu este listată în partea a II-a a anexei nr. 4 constituie un risc semnificativ pentru sănătatea animalelor de acvacultură sau a animalelor acvatice din mediul natural din România, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ia măsurile necesare prevenirii sau combaterii bolii. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor stabilește ca aceste măsuri să nu depășească limitele a ceea ce este corespunzător și necesar pentru a preveni introducerea sau pentru a combate boala.

(2) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor notifică Comisiei Europene toate măsurile prevăzute la alin. (1), care pot afecta comerțul dintre statele membre ale Uniunii Europene. Aceste măsuri sunt supuse aprobării în conformitate cu procedura comunitară.

(3) Aprobarea la care se face referire în alin. (2) este dată doar dacă punerea în practică a restricțiilor privind comerțul intracomunitar este necesară pentru a preveni introducerea sau pentru a combate boala și ține cont de prevederile cap. II, III și IV.

Capitolul VI – Programe de control și vaccinare

Secțiunea 1 – Programe de supraveghere și eradicare

Articolul 44 — Elaborarea și aprobarea programelor de supraveghere și eradicare

(1) Dacă teritoriul României nu este cunoscut ca fiind infectat, dar nu este declarat indemn, fiind în categoria a III-a din partea A a anexei nr. 3, de una sau mai multe boli ce nu sunt exotice, listate în partea a II-a a anexei nr. 4, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor elaborează un program de supraveghere pentru declararea statusului de indemn de una ori mai multe dintre aceste boli și trimite acest program pentru aprobare în conformitate cu procedura comunitară. Cerințele specifice pentru supraveghere, recoltare de probe și diagnostic sunt cele prevăzute la art. 49 alin. (3). Totuși, atunci când programul prevăzut în prezentul alineat este conceput să acopere zone sau compartimente individuale care includ mai puțin de 75% din teritoriul României și zona sau compartimentul cuprinde o zonă acvatică de capturare ce nu este împărțită cu alt stat membru al Uniunii Europene sau țară terță, pentru orice aprobare, amendament sau încheiere a unui astfel de program se aplică procedura prezentată la art. 50 alin. (2).

(2) Dacă teritoriul României este cunoscut ca fiind infectat, fiind în categoria a V-a din partea A a anexei nr. 3, de una sau mai multe boli ce nu sunt exotice, listate în partea a II-a a anexei nr. 4, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor elaborează un program de eradicare pentru una ori mai multe dintre aceste boli și trimite acest program pentru aprobare în conformitate cu procedura comunitară. Acest program poate fi, de asemenea, amendat în conformitate cu procedura specifică.

(3) Un rezumat al programelor aprobate în conformitate cu alin. (1) și (2) ale prezentului articol trebuie să fie disponibile la nivel comunitar.

(4) De la data aprobării programelor la care se face referire în prezentul articol, cerințele și măsurile prevăzute la art. 14, în secțiunile a 2-a, a 3-a, a 4-a și a 5-a ale cap. III, în secțiunea a 2-a a cap. V și în art. 38 alin.(1), în legătură cu zonele declarate indemne de boală, se aplică zonelor care sunt cuprinse în acele programe.

Articolul 45

Conținutul programelor Programele nu se aprobă dacă nu conțin:

a) descrierea situației epidemiologice a bolii înainte de data începerii programului;

b) analiza costurilor estimative și a beneficiilor aduse de program;

c) durata prevăzută a programului și obiectivele urmărite până la terminarea acestuia;

d) descrierea și demarcarea zonei geografice și administrative în care se aplică programul.

Articolul 46 — Perioada de aplicare a programelor

(1) Programele continuă să se aplice până când:

a) au fost îndeplinite cerințele prevăzute la anexa nr. 5 și teritoriul României, zona sau compartimentul este declarat indemn de boală;

b) se constată că nu își atinge scopul și este retras de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor sau de către Comisia Europeană.

(2) Dacă programul este retras astfel cum se prevede în alin. (1) lit. (b), Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor aplică măsurile restrictive prevăzute la art. 39 de la data retragerii respectivului program.

Secțiunea a 2-a – Planul de contingență pentru boli emergente și exotice

Articolul 47

(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor elaborează un plan de contingență ce specifică măsurile naționale necesare pentru a menține un nivel ridicat de conștientizare asupra bolii și de a asigura protecția mediului.

(2) Caracteristicile planului de contingență:

a) conferă autorității competente capacitatea de decizie și furnizează mijloacele privind accesul la toate unitățile, echipamentele, personalul și la toate celelalte mijloacele necesare pentru eradicarea rapidă și eficientă a focarului;

b) asigură coordonarea și compatibilitatea cu statele membre ale Uniunii Europene vecine și încurajează cooperarea cu țările terțe vecine;

c) dă o indicație precisă asupra cerințelor de vaccin și a condițiilor de vaccinare considerate necesare în eventualitatea unei vaccinări de necesitate.

(3) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să respecte criteriile și cerințele prevăzute în anexa nr. 7 atunci când elaborează planuri de contingență.

(4) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să trimită planurile de contingență pentru a fi aprobate în conformitate cu procedura comunitară.

(5) La fiecare 5 ani Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să actualizeze planurile de contingență și să le trimită pentru aprobare în conformitate cu procedura menționată.

(6) Planul de contingență trebuie implementat în eventualitatea apariției unui focar de boli emergente sau exotice prezentate în partea a II-a a anexei nr. 4.

Secțiunea a 3-a – Vaccinarea

Articolul 48

(1) Vaccinarea împotriva bolilor exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 este interzisă, cu excepția cazului în care aceasta este aprobată în conformitate cu art. 41, 42 sau 47.

(2) Vaccinarea împotriva bolilor care nu sunt exotice, listate în partea a II-a a anexei nr. 4, este interzisă în orice parte a teritoriului declarat indemn de bolile în cauză, în conformitate cu art. 49 sau 50, sau acoperit de un program de supraveghere aprobat în conformitate cu art. 44 alin. (1). Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor permite vaccinarea în părți ale teritoriului nedeclarate indemne de bolile în cauză sau atunci când vaccinarea este parte a programului de eradicare aprobat în conformitate cu art. 44 alin. (2).

(3) Vaccinurile utilizate trebuie să fie autorizate în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind Codul produselor medicinale veterinare, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 69/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 și 854 bis din 22 septembrie 2005, ce transpune în legislația națională Directiva Consiliului 2001/82/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

(4) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică studiilor științifice în scopul dezvoltării și testării vaccinurilor în condiții controlate. În timpul acestor studii se iau măsuri corespunzătoare pentru a proteja alte animale acvatice de orice alt efect advers al vaccinării efectuate în timpul studiilor.

Capitolul VII – Statusul de îndemn de boală

Articolul 49 — Stat membru al Uniunii Europene indemn de boală

(1) România, ca stat membru al Uniunii Europene, poate fi declarată indemnă de una sau mai multe din bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4, în conformitate cu procedura comunitară, dacă prevederile alin. (2) sunt respectate și dacă:

a) nu este prezentă pe teritoriul său niciuna dintre speciile susceptibile la boala sau bolile în cauză;

b) se cunoaște că agentul patogen nu poate supraviețui în România și nici în sursele sale de apă;

c) România îndeplinește condițiile prevăzute în partea I a anexei nr. 5.

(2) Dacă statele membre ale Uniunii Europene vecine sau bazinele hidrografice împărțite cu statele membre ale Uniunii Europene vecine nu sunt declarate indemne de boală, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor stabilește zone tampon corespunzătoare pe teritoriul României. Demarcarea zonelor tampon trebuie făcută astfel încât teritoriul indemn al țării să fie protejat de introducerea pasivă a bolii.

(3) Cerințele specifice pentru supraveghere, zonele tampon, metodele de recoltare a probelor și de diagnostic utilizate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor pentru declararea statusului de indemn în conformitate cu prezentul articol trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura comunitară.

Articolul 50 — Compartiment sau zonă indemne de boală

(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor declară o zonă sau un compartiment de pe teritoriul României indemn de una ori mai multe dintre bolile care nu sunt exotice, listate în partea a II-a a anexei nr. 4, dacă:

a) niciuna dintre speciile susceptibile la boala sau bolile în cauză nu este prezentă în zonă, în compartiment sau în sursa de apă;

b) se cunoaște că agentul patogen nu poate supraviețui în zona sau în compartimentul respectiv și nici în sursele lor de apă;

c) zona sau compartimentul îndeplinește condițiile prevăzute în partea a II-a a anexei nr. 5.

(2) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să trimită informațiile menționate la alin. (1) Comitetului Permanent pentru Lanțul Alimentar și Sănătate Animală în conformitate cu procedura următoare: declarația trebuie să fie însoțită de dovezi într-o formă stabilită în conformitate cu procedura comunitară și să fie accesibilă prin mijloace electronice Comisiei Europene și statelor membre ale Uniunii Europene în condițiile definite la art. 58.

(3) Atunci când zona (zonele) sau compartimentul (compartimentele) menționat/menționate la alin. (1) cuprind mai mult de 75% din teritoriul României sau dacă zona ori compartimentul se compune dintr-un bazin hidrografic împărțit cu un alt stat membru al Uniunii Europene sau cu o țară terță, procedura prevăzută în alin. (2) se înlocuiește cu procedura comunitară.

(4) Cerințele specifice pentru supraveghere, metodele de recoltare a probelor și de diagnostic utilizate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor pentru declararea statusului de indemn de boală în conformitate cu prezentul articol sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitară.

Articolul 51

Listele statelor membre ale Uniunii Europene, zonelor sau compartimentelor indemne de boală Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor întocmește și păstrează o listă actualizată a zonelor și a compartimentelor declarate indemne de boală în conformitate cu art. 50 alin. (2). Această listă trebuie să fie făcută publică.

Articolul 52 — Menținerea statusului indemn de boală

(1) Dacă România este declarată indemnă de una sau mai multe dintre bolile care nu sunt exotice, listate în partea a II-a a anexei nr. 4, în conformitate cu art. 49, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor poate întrerupe supravegherea-țintă și să mențină statusul de indemn atât timp cât există condițiile propice de manifestare clinică a bolii în cauză și sunt implementate prevederile relevante ale prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Totuși, în cazul zonelor sau compartimentelor libere de boală de pe teritoriul României care nu sunt declarate indemne și în toate cazurile în care nu există condiții propice manifestărilor clinice ale bolii în cauză, supravegherea-țintă este continuată în conformitate cu metodele prevăzute la art. 49 alin. (3) sau la art. 50 alin. (4), după caz, dar la un nivel proporțional cu gradul de risc.

Articolul 53 — Suspendarea și restabilirea statusului indemn de boală

(1) Atunci când Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor are motive să considere că oricare dintre condițiile de menținere a statusului indemn de boală al teritoriului României, al unei zone sau al unui compartiment nu a fost îndeplinită, trebuie imediat să întrerupă comerțul cu specii susceptibile sau cu specii-vector cu alt stat membru al Uniunii Europene, cu alte zone sau compartimente cu un status de sănătate mai bun pentru bolile în cauză, așa cum este stabilit în partea A a anexei nr. 3, și aplică prevederile secțiunilor a 2-a și a 4-a din cap. V.

(2) Atunci când ancheta epizootologică prevăzută la art. 29 alin. (1) nu confirmă boala, statusul de indemn de boală al teritoriului României, al zonei sau al compartimentului se poate restabili.

(3) Atunci când ancheta epizootologică confirmă probabilitatea mare de producere a infecției, statusul de indemn de boală al teritoriului României, al zonei sau al compartimentului este retras, în conformitate cu procedura prin care statusul a fost declarat. Cerințele prevăzute în anexa nr. 5 trebuie respectate înainte de restabilirea statusului de indemn de boală.

Capitolul VIII – Autorități competente și laboratoare

Articolul 54 — Obligații generale

(1) În România, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor este autoritatea competentă pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare. Acest lucru trebuie notificat Comisiei Europene. Autoritatea competentă operează și își îndeplinește atribuțiile în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2) Între Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și orice altă autoritate implicată în reglementări pentru domeniul acvaculturii, animale acvatice, precum și hrană și furaje de origine animală trebuie să existe o cooperare efectivă și continuă, bazată pe schimbul informațiilor relative pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare. Informațiile sunt, de asemenea, schimbate și între autoritățile competente ale diferitelor state membre ale Uniunii Europene.

(3) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să aibă acces la servicii de laborator adecvate și la nivelul actual de cunoaștere în domeniul epidemiologic și al analizei riscului și se asigură că există un schimb de informații relevante pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare între autoritatea competentă și laboratoare.

Articolul 55 — Laboratoare naționale de referință

(1) Laborator național de referință pentru România este Laboratorul național de referință pentru bolile peștilor, bolile moluștelor și crustaceelor din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală din București, str. dr. Nicolae Staicovici nr. 63, sectorul 5, telefon 410.12.99.

(2) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să comunice numele și adresa laboratorului național de referință Comisiei Europene și celorlalte state membre ale Uniunii Europene.

(3) Laboratorul național de referință asigură legătura cu laboratorul comunitar de referință.

(4) Pentru a asigura un serviciu de diagnostic eficient pe întreg teritoriul României în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, laboratorul național de referință trebuie să colaboreze cu orice laborator desemnat în conformitate cu art. 56, situat pe teritoriul României.

(5) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor verifică dacă laboratorul prevăzut la alin. (1) are numărul corespunzător de persoane instruite să efectueze investigațiile de laborator necesare în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară și dacă își îndeplinește sarcinile și îndatoririle prevăzute în partea a II-a a anexei nr. 6.

Articolul 56 — Servicii și metode de diagnostic

(1) Examenele de laborator în scopurile prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se efectueze în laboratoare desemnate pentru aceste scopuri de către autoritatea competentă.

(2) Examenele de laborator în cazul suspiciunii sau pentru a confirma prezența bolilor listate în partea a II-a a anexei nr. 4 trebuie să se efectueze prin metodele de diagnostic stabilite în conformitate cu procedura comunitară.

(3) Laboratoarele desemnate pentru servicii de diagnostic în conformitate cu prezentul articol trebuie să îndeplinească sarcinile și îndatoririle prevăzute în partea a II-a a anexei nr. 6.

Capitolul IX – Inspecții, management electronic și sancțiuni

Articolul 57 — Audit și inspecții comunitare

(1) Experții Comisiei Europene pot efectua inspecții la fața locului, inclusiv audit, în cooperare cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, atunci când este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Atunci când asemenea inspecții și auditări se efectuează pe teritoriul României, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor asigură experților toată asistența necesară pentru efectuarea îndatoririlor acestora. Comisia Europeană informează autoritatea competentă despre rezultatele inspecțiilor și auditărilor.

(3) Atunci când este identificat un risc serios privind sănătatea animalelor în timpul inspecțiilor comunitare, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să ia imediat măsurile necesare pentru protejarea sănătății animalelor. Dacă asemenea măsuri nu sunt luate sau se consideră că sunt insuficiente, se adoptă măsuri în conformitate cu procedura comunitară.

Articolul 58

Management electronic Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie ca până la 1 august 2008 cel târziu să se asigure că toate procedurile și formalitățile referitoare la informațiile prevăzute la art. 6, art. 50 alin. (2), art. 51 și la art. 55 alin. (2), disponibile prin mijloace electronice, sunt puse în aplicare.

Articolul 59

Sancțiuni Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor aplică sancțiuni în cazul încălcării prevederilor naționale adoptate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară și notifică Comisiei Europene fără întârziere prevederile naționale și orice amendament care le poate afecta.

Anexa 1 ─────── la norma sanitară veterinară ───────────────────────────── DEFINIȚII Suplimentar definițiilor prevăzute la art. 3 se utilizează următoarele definiții tehnice:

a) compartiment reprezintă una sau mai multe ferme sub un sistem comun de biosecuritate ce conțin o populație de animale acvatice cu un status de sănătate distinct în ceea ce privește bolile specifice;

b) sistem comun de biosecuritate înseamnă un sistem în care se aplică aceleași măsuri de supraveghere a sănătății animalelor acvatice, de prevenire și de control al bolilor;

c) zonă de restricție reprezintă o zonă în jurul fermei sau zonei de creștere a moluștelor infectate unde se aplică măsurile de combatere a bolii cu scopul de a preveni răspândirea acesteia;

d) boală reprezintă o infecție cu sau fără semne clinice la animalele acvatice cu unul sau mai mulți agenți etiologici;

e) zone sau compartimente indemne de boală reprezintă zonele sau compartimentele declarate indemne în conformitate cu art. 49 sau 50;

f) boală emergentă reprezintă o boală gravă recent detectată, la care cauza poate să fie sau nu încă stabilită și care are potențial de răspândire în cadrul unei populații ori de la o populație la alta, de exemplu prin schimbul de animale acvatice și/sau produse ale animalelor acvatice. Înseamnă, de asemenea, o boală listată identificată la o nouă specie gazdă care nu este încă inclusă în partea a II-a a anexei nr. 4 ca specie susceptibilă;

g) unitate epidemiologică reprezintă un grup de animale acvatice care este supus aceluiași risc în cazul expunerii la un agent patogen într-o unitate dată. Riscul acesta poate apărea în cazul în care grupul de animale acvatice împarte un mediu acvatic comun sau practicile de gestiune aplicate duc la răspândirea ușoară a agentului bolii de la un grup de animale la alt grup de animale;

h) vid sanitar reprezintă o operație prin care o fermă este golită de animalele de acvacultură susceptibile la boala în cauză sau de animalele considerate ca vectori ai aceleiași boli, precum și de apele de alimentare;

i) procesare ulterioară reprezintă procesarea animalelor de acvacultură înaintea consumului uman prin orice tip de metode și tehnici ce afectează integritatea anatomică a acestor animale, cum ar fi sângerarea, eviscerarea, decapitarea, tranșarea și filetarea, care produc deșeuri sau subproduse ce pot cauza răspândirea ulterioară a bolii;

j) creșterea mortalității reprezintă creșterea inexplicabilă și semnificativă a mortalității peste un nivel considerat normal pentru fermele sau zonele de creștere a moluștelor respective în condiții normale. Considerarea drept creștere a mortalității trebuie să fie decisă de comun acord de către fermier și autoritatea competentă;

k) infecție reprezintă prezența unui agent patogen în fază de multiplicare, de evoluție sau în stare latentă, pe suprafață ori într-o gazdă;

l) zone sau compartimente infectate reprezintă zonele sau compartimentele în care se știe că a apărut infecția;

m) carantină reprezintă menținerea unui grup de animale acvatice izolate fără contact direct sau indirect cu alte animale acvatice, cu scopul de a fi observate pe o perioadă determinată de timp și, dacă este cazul, testate și tratate incluzând și tratamentul corespunzător al apelor uzate;

n) specii susceptibile reprezintă orice specie la care infecția produsă de un agent patogen a fost demonstrată în mod spontan sau în mod experimental, imitându-se condițiile naturale;

o) vector reprezintă o specie care nu este sensibilă la o boală, dar care este capabilă să răspândească infecția prin transmiterea agenților patogeni de la o gazdă la alta;

p) zonă reprezintă o arie geografică precis caracterizată printr-un sistem hidrologic omogen, cuprinzând o parte dintr-un bazin hidrografic de la sursă până la o barieră naturală sau artificială care împiedică migrarea animalelor acvatice în amonte din bazinul hidrografic inferior sau un bazin hidrografic întreg de la sursă la estuar ori mai multe bazine hidrografice, incluzând estuarele corespunzătoare, datorită legăturii epidemiologice dintre bazinele hidrografice și estuarele corespunzătoare.

Anexa 2 ─────── la norma sanitară veterinară ──────────────────────────── INFORMAȚII ce trebuie să figureze în registrul oficial al unităților de producție în domeniul acvaculturii și al unităților de procesare autorizate

Partea I

Unități de producție autorizate în domeniul acvaculturii

1. Următoarele informații trebuie să fie păstrate într-un registru de către autoritatea competentă, pentru fiecare unitate de producție în domeniul acvaculturii, astfel cum prevede art. 6:

a) numele și adresa unității pentru activitatea de producție în domeniul acvaculturii și detaliile de contact: telefon, fax, e-mail;

b) numărul de înregistrare și particularitățile autorizației emise: datele de înregistrare specifice, numărul și codul de înregistrare, condițiile specifice de producție și orice element relevant pentru autorizare;

c) poziția geografică a fermei, definită printr-un sistem adecvat de coordonate pentru toate locațiile, dacă este posibil coordonatele GIS;

d) scopul, tipul de sistem de cultură sau echipamentele, cum ar fi echipamentele terestre, viviere marine, bazinele terestre și volumul maxim de producție, atunci când este prevăzut;

e) pentru fermele continentale, centrele de purificare și expediere, detalii referitoare la aprovizionarea și evacuarea apei;

f) speciile de animale de acvacultură crescute în fermă; pentru ferme cu specii multiple sau de ornament se precizează dacă vreuna dintre speciile respective este sensibilă la bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sau sunt vectori ai acelor boli;

g) informațiile la zi despre statusul de sănătate, dacă ferma situată pe teritoriul României, într-o zonă sau un compartiment, este liberă de boală sau dacă ferma este cuprinsă într-un program ce vizează acest status sau dacă este declarată infectată conform anexei nr. 4.

2. Atunci când autorizația este acordată unei zone de creștere a moluștelor, în conformitate cu art. 4 alin. (1), informațiile solicitate la pct. 1 lit. a) trebuie să fie înregistrate pentru toate activitățile de producție în domeniul acvaculturii care operează în cadrul zonei de creștere a moluștelor. Informațiile solicitate de la pct. 1 lit. b)-g) trebuie să fie înregistrate la nivel de zonă de creștere a moluștelor.

Partea a II-a

Unități de procesare autorizate

Următoarele informații trebuie să fie păstrate într-un registru de către autoritatea competentă, pentru fiecare unitate de producție autorizată, astfel cum prevede art. 6:

a) numele și adresa unității de procesare autorizate în domeniul acvaculturii și detaliile de contact: telefon, fax, e-mail;

b) numărul de înregistrare și particularitățile autorizației emise, datele de înregistrare specifice, numărul și codul de înregistrare, condițiile specifice de producție și orice element relevant pentru autorizare;

c) poziția geografică a unității, definită printr-un sistem adecvat de coordonate pentru toate locațiile, dacă este posibil coordonatele GIS;

d) detalii despre sistemul de tratare a efluenților din unitățile de procesare autorizate;

e) speciile de animale de acvacultură manipulate în unitățile de procesare autorizate.

Anexa 3 ─────── la norma sanitară veterinară ─────────────────────────────

Partea A

Statusul de sănătate al zonelor sau compartimentelor de acvacultură ce sunt luate în considerare pentru aplicarea art. 12

Animale de acvacultură pentru ferme de creștere și repopulare *Font 9* ┌─────┬────────────────┬──────────────────┬───────────────────────────┬────────────────────┐ │Cate-│Statusul de │Se pot introduce │ Certificat de sănătate │ Se pot expedia │ │goria│sănătate │ animale din: ├──────┬────────────────────┤

animale către │ │ │ │ │Intro-│ Expediere │ │ │ │ │ │ducere│ │ │ ├─────┼────────────────┼──────────────────┼──────┼────────────────────┼────────────────────┤ │ I │Liber de boală │Numai categoria I │DA │NU atunci când se │Toate categoriile │ │ │(art. 49 sau 50)│ │ │expediază către │ │ │ │ │ │ │categoria III sau V │ │ │ │ │ │ │DA când se │ │ │ │ │ │ │expediază către │ │ │ │ │ │ │categoriile I, II │ │ │ │ │ │ │sau IV │ │ │ │ │ │ │ │ │ ├─────┼────────────────┼──────────────────┼──────┼────────────────────┼────────────────────┤ │II │Program de │Numai categoria I │DA │NU │Categoriile III și V│ │ │supraveghere │ │ │ │ │ │ │[art. 44 alin. │ │ │ │ │ │ │(1)] │ │ │ │ │ ├─────┼────────────────┼──────────────────┼──────┼────────────────────┼────────────────────┤ │III │Nedeterminat (nu│Categoriile I, II │NU │NU │Categoriile III și V│ │ │se știe a fi │sau III │ │ │ │ │ │infectat, dar nu│ │ │ │ │ │ │este supus unui │ │ │ │ │ │ │program pentru a│ │ │ │ │ │ │fi declarat │ │ │ │ │ │ │liber de boală) │ │ │ │ │ ├─────┼────────────────┼──────────────────┼──────┼────────────────────┼────────────────────┤ │IV │Program de │Numai categoria I │DA │DA │Numai categoria V │ │ │eradicare │ │ │ │ │ │ │[art. 44 alin. │ │ │ │ │ │ │(2)] │ │ │ │ │ ├─────┼────────────────┼──────────────────┼──────┼────────────────────┼────────────────────┤ │V │Infectat │Toate categoriile │NU │DA │Numai categoria V │ │ │(art. 39) │ │ │ │ │ └─────┴────────────────┴──────────────────┴──────┴────────────────────┴────────────────────┘

Partea B

Supravegherea și inspecțiile recomandate în ferme și zonele de creștere a moluștelor

Specii prezente Statusul de sănătate, astfel cum se face referire în partea A Nivelul de risc Supraveghere Frecvența recomandată de către autoritatea competentă pentru efectuarea inspecțiilor (art. 7) Frecvența recomandată de serviciile de sănătate a animalelor de acvacultură pentru efectuarea inspecțiilor (art. 10) Cerințe specifice pentru inspecții, prelevarea de probe și supravegherea necesare pentru menținerea statusului de sănătate Comentarii

Nu există specii susceptibile de bolile enumerate în anexa nr. 4 Categoria I Declarată liberă de boală în conformitate cu art. 49 alin. (1) lit. a) sau b) ori cu art. 50 alin. (1) lit. a) sau b) Scăzut Pasivă O dată la 4 ani O dată la 4 ani Cerințe specifice pentru menținerea statusului de liber de boală în conformitate cu art. 52. Frecvența recomandată a inspecțiilor se aplică fără a aduce atingere cerințelor specifice menționate pentru fiecare status de sănătate

Specii susceptibile de una sau mai multe dintre bolile enumerate în anexa nr. 4 Categoria I Declarată liberă de boală în conformitate cu art. 49 alin. (1) lit. c) sau cu art. 50 alin. (1) lit. c) Înalt Activă, pasivă sau țintă O dată pe an O dată pe an

Totuși, atunci când este posibil, astfel de inspecții și prelevări de probe trebuie să fie combinate cu inspecțiile solicitate conform art. 7 și 10.

Mediu O dată la 2 ani O dată la 2 ani

Scăzut O dată la 2 ani O dată la 2 ani

Categoria II Nu este declarat liber de boală, dar este supus unui program de supraveghere aprobat în conformitate cu art. 44 alin. (1) Înalt Țintă O dată pe an O dată pe an Cerințe specifice în conformitate cu art. 44 alin. (1)

Mediu O dată la 2 ani O dată la 2 ani

Scopul inspecțiilor efectuate de către autoritatea competentă este de a verifica conformitatea cu prezenta directivă în conformitate cu art. 7.

Scăzut O dată la 2 ani O dată la 2 ani

Categoria III Nu se știe a fi infectat, dar nu este supus unui program de supraveghere pentru obținerea statusului de liber de boală Înalt Activă O dată pe an De 3 ori pe an

Mediu O dată pe an De două ori pe an

Scopul inspecțiilor efectuate de serviciile de sănătate a animalelor de acvacultură este de a verifica statusul de sănătate al animalelor, de a oferi recomandări operatorilor comerciali din industria acvaculturii în ceea ce privește problemele de sănătate a animalelor acvatice și, acolo unde este necesar, de a lua măsurile veterinare necesare.

Scăzut O dată la 2 ani O dată pe an

Categoria IV Cunoscut a fi infectat, dar este supus unui program de eradicare aprobat în conformitate cu art. 44 alin. (2) Înalt Țintă O dată pe an O dată pe an Cerințe specifice în conformitate cu art. 44 alin. (2)

Mediu O dată la 2 ani O dată la 2 ani

Scăzut O dată la 2 ani O dată la 2 ani

Categoria V Cunoscut a fi infectat. Supus măsurilor minime de combatere, așa cum este prevăzut în cap. V Înalt Pasivă O dată la 4 ani O dată pe an Cerințe specifice în conformitate cu cap. V

Mediu O dată la 4 ani O dată la 2 ani

Scăzut O dată la 4 ani O dată la 4 ani

Niveluri de risc O fermă sau o zonă de creștere a moluștelor cu risc înalt este o fermă sau o zonă de creștere a moluștelor care:

a) prezintă un risc înalt de răspândire a bolilor sau de infectare de la alte ferme ori de la efective sălbatice;

b) funcționează în condiții de creștere care ar putea mări riscul focarelor de boală: biomasă crescută, calitate scăzută a apei, luând în considerare speciile prezente;

c) vinde animale acvatice pentru creștere ulterioară sau repopulare.

O fermă sau o zonă de creștere a moluștelor cu risc mediu este o fermă sau o zonă de creștere a moluștelor care:

a) prezintă un risc mediu de răspândire a bolilor sau de infectare de la alte ferme ori de la efective sălbatice;

b) funcționează în condiții de creștere care nu ar putea mări în mod obligatoriu riscul focarelor de boală: biomasă și calitate medie a apei, luând în considerare speciile prezente;

c) vinde animale acvatice vii în principal pentru consum uman.

O fermă sau o zonă de creștere a moluștelor cu risc scăzut este o fermă sau o zonă de creștere a moluștelor care:

a) prezintă un risc scăzut de răspândire a bolilor sau de infectare de la alte ferme ori de la efective sălbatice;

b) funcționează în condiții de creștere care nu ar putea mări riscul focarelor de boală: biomasă scăzută și calitate bună a apei, luând în considerare speciile prezente;

c) vinde animale acvatice vii numai pentru consum uman.

Tipuri de supraveghere de sănătate Supravegherea pasivă cuprinde notificarea imediată, obligatorie, a apariției ori suspiciunii bolilor specifice sau a oricărei creșteri a mortalității. În asemenea cazuri este necesară ancheta epizootologică prezentată în secțiunea a 2-a din cap. V. Supravegherea activă cuprinde:

a) inspecția de rutină de către autoritatea competentă sau de către alt serviciu sanitar calificat, în numele autorității competente;

b) examinarea populației animalelor de acvacultură din fermele sau din zonele de creștere a moluștelor pentru depistarea unei boli clinice;

c) prelevarea probelor de diagnostic în cazul suspiciunii bolilor listate sau observarea creșterii mortalității în timpul inspecției;

d) notificarea imediată, obligatorie, în cazul apariției ori al suspiciunii de boli specifice sau a oricărei creșteri a mortalității.

Supravegherea-țintă cuprinde:

a) inspecția de rutină de către autoritatea competentă sau de către alt serviciu sanitar calificat în numele autorității competente;

b) prelevarea probelor de la animalele de acvacultură și analiza lor în vederea depistării agenților patogeni prin metode specifice;

c) notificarea imediată obligatorie în cazul apariției ori al suspiciunii de boli specifice sau a oricărei creșteri a mortalității.

Anexa 4 ─────── la norma sanitară veterinară ───────────────────────────── LISTA DE BOLI

Partea I

Criterii pentru bolile listate

A. Boli exotice sunt acele boli care îndeplinesc criteriile menționate la pct. 1 și fie la pct. 2, fie la pct. 3. 1. Boala este exotică pentru Comunitatea Europeană dacă boala nu este stabilită la animalele de acvacultură comunitare și prezența agentului patogen nu este cunoscută în apele comunitare. 2. Dacă boala este introdusă în Comunitatea Europeană, aceasta poate avea repercusiuni economice importante sub forma scăderii producției animalelor de acvacultură din Comunitatea Europeană sau prin limitarea potențialului pentru comerțul cu animale de acvacultură și cu produsele acestora. 3. Dacă boala este introdusă în Comunitatea Europeană, aceasta poate avea impact distrugător asupra mediului pentru populațiile de animale acvatice sălbatice care constituie un bun de preț protejat de legislația comunitară sau de prevederi internaționale. B. Boli care nu sunt exotice sunt acele boli care îndeplinesc criteriile menționate la pct. 1-7. 1. Mai multe state membre ale Uniunii Europene sau regiuni din statele membre ale Uniunii Europene sunt indemne de bolile menționate. 2. Dacă boala este introdusă într-un stat membru al Uniunii Europene indemn de boală, aceasta poate avea repercusiuni economice importante sub forma scăderii producției, în timp ce costurile anuale asociate bolilor și controlului lor cresc cu 5% din valoarea de producție pentru speciile sensibile din cadrul animalelor de acvacultură din zonă sau prin limitarea potențialului pentru comerțul cu animale de acvacultură și a produselor acestora. 3. Dacă boala este introdusă într-un stat membru al Uniunii Europene, aceasta poate avea impact distrugător asupra mediului pentru populațiile de animale acvatice sălbatice care constituie un bun de preț protejat de legislația comunitară sau de prevederi internaționale. 4. Boala este dificil de controlat și de combătut în ferme sau în zone de creștere a moluștelor fără măsuri severe de control și fără restricții comerciale. 5. Boala poate fi controlată la nivel de stat membru al Uniunii Europene, experiența arătând că acele zone sau compartimente libere de boală pot fi stabilite și menținute, iar menținerea reduce costurile. 6. În timpul punerii pe piață a animalelor de acvacultură există riscul ca boala respectivă să se stabilească într-o zonă necontaminată anterior. 7. Există teste fiabile și simple pentru diagnosticul animalelor acvatice infectate. Aceste teste trebuie să fie specifice și sensibile, iar metodele de testare trebuie să fie armonizate la nivel comunitar.

Partea a II-a

Lista de boli *Font 9*

BOLI EXOTICE

Boala

Specii susceptibile

Pești

Necroza epizootică hematopoietică

Păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss)

și bibanul (Perca fluviatilis)

Sindromul epizootic ulcerativ

Genurile: Catla, Channa, Labeo,

Mastacembelus, Mugil, Puntius

și Trichogaster

Moluște

Infecție cu Bonamia exitiosa

Stridia australiană de nămol (Ostrea

angasi) și Stridia plată chiliană

(O. chilensis)

Infecție cu Perkinsus marinus

Stridia de Pacific (Crassostrea gigas),

stridia de est (C. virginica)

Infecție cu Microcytos mackini

Stridia de Pacific (Crassostrea gigas),

stridia de est (C. virginica),

stridia plată Olympia(Ostrea conchaphila)

și stridia plată europeană (O. edulis)

Crustacee

Sindromul Taura

Crevetele alb de golf (Penaeus setiferus)

crevetele albastru de Pacific (P.

stylirostris) și crevetele alb de Pacific

(P. vannamei)

Boala "cap galben"

Crevetele brun de golf (Panaeus aztecus),

crevetele roz de golf (P. duorarum),

crevetele Kuruma (P. japonicus),

crevetele tigru negru (P. monodon),

crevetele alb de golf (Penaeus

setiferus), crevetele albastru de Pacific

(P. stylirostris), crevetele alb de

Pacific (P. vannamei).

BOLI CARE NU SUNT EXOTICE

Boala

Specii susceptibile

Pești

Viraemia de primăvară a crapului

(VPC)

Novacul (Artistichthys nobilis), carasul

auriu (Carassius auratus), carasul

(C. carassius), cosașul (Ctenopharyngodon

idellus), crapul comun și crapul Koi

(Cyprinus carpio), sângerul

(Hypophthalmichthys molitrix), somnul

(Silurus glanis) și linul (Tinca tinca)

Septicemia hemoragică virală

(SHV)

Heringul (Clupea spp.), coreganul

(Coregonussp), știucă (Esox lucius),

egrefin (Gadusaeglefinus), codul de

Pacific (G. macrocephalus), codul de

Atlantic (G. morhua), somonul de Pacific

(Oncorhynchus spp.), păstrăvul curcubeu

(O. mykiss), Rockling (Onos mustelus),

păstrăvul indigen (Salmo trutta),

calcanul (Scophthalmus maximus), șprot

(Sprattussprattus) și lipanul (Thymallus

thymallus)

Necroza hematopoietică infecțioasă

(NHI)

Somonul chum (Oncorhynchus keta), somonul

coho (O. kisutch), somonul Masaou

(O. masou), păstravul curcubeu (O.mykiss)

somonul sockeye (O. nerka), somonul roz

(O. rhodurus), somonul chinook

(O. tshawytscha) și somonul de Atlantic

(Salmo salar)

Boala cu virusul herpes Koi (VHK)

Crapul comun și crapul koi (Cyprinus

carpio)

Anemia infecțioasă a somonului

AIS)

Păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss),

somonul de Atlantic (Salmo salar) și

păstrăvul indigen (S. trutta)

Moluște

Infecție cu Marteilia refrigens

Stridia australiană de nămol (Ostrea

angasi), stridia plată chiliană

(O. chilensis), stridia plată europeană

(O. edulis), stridia argentiniană

(O. puelchana), midia albastră (Mytilius

edulis) și midia mediteraneană

(M. galloprovincialis)

Infecție cu Bonamia ostreae

Stridia australiană de nămol (Ostrea

angasi), stridia plată chiliană

(O. chilensis), stridia plată olympia

(Ostrea conchaphila), stridia asiatică

(O. denelammellosa), stridia plată

europeană (O. edulis) și stridia

argentiniană (O. puelchana)

Crustacee

Boala petelor albe

Toate crustaceele decapode (ordinul

Decapoda)

Anexa 5 ─────── la norma sanitară veterinară ───────────────────────────── CERINȚE pentru a declara liberă de boală România, o zonă sau un compartiment

Partea I

Țară liberă de boală

1. Considerente istorice 1.1. România, ca stat membru al Uniunii Europene în care sunt prezente specii susceptibile, dar în care nu s-a observat niciun semn de boală într-o perioadă de cel puțin 10 ani înaintea datei de aplicare a statusului de liber de boală în ciuda condițiilor care sunt propice manifestărilor clinice, poate fi considerată liberă de boală atunci când:

a) condițiile pentru măsurile de biosecuritate de bază sunt puse în practică fără întrerupere cel puțin 10 ani înaintea datei de aplicare a statusului de liber de boală;

b) nu este stabilit dacă infecția afectează populațiile sălbatice;

c) sunt aplicate condiții speciale de import și comerț în vederea prevenirii introducerii bolilor în România.

Dacă România dorește să beneficieze de statusul de liber de boală, trebuie să trimită o cerere în conformitate cu art. 49 înainte de 1 noiembrie 2008. După această dată statusul de liber de boală poate fi acordat în conformitate cu partea I pct. 2 din prezenta anexă. 1.2. Măsurile de biosecuritate de bază la care se face referire în pct. 1.1 lit. a) trebuie să conțină cel puțin următoarele:

a) declararea obligatorie a bolii autorității competente, inclusiv notificarea de suspiciune;

b) un sistem de detectare precoce care să permită autorității competente să efectueze o anchetă și să facă un raport asupra bolii, care să asigure:

(i) recunoașterea rapidă a tuturor semnelor clinice ce duc la suspiciunea de boală, boală emergentă sau mortalitate neexplicabilă în ferme ori în zone de creștere a moluștelor și în sălbăticie; (îi) comunicarea rapidă a evenimentului autorității competente în vederea lansării fără întârziere a unei anchete de diagnostic. 1.3. Sistemul de detectare precoce la care se face referire în pct. 1.2 lit. b) trebuie să conțină cel puțin următoarele:

a) informarea personalului din unitatea de producție în domeniul acvaculturii sau care lucrează în domeniul procesării animalelor acvatice despre toate semnele caracteristice prezenței bolii și instruirea medicilor veterinari sau specialiștilor în sănătatea animalelor acvatice în detectarea și notificarea în cazul bolilor neobișnuite;

b) instruirea medicilor veterinari sau specialiștilor în sănătatea animalelor acvatice în detectarea și notificarea în cazul bolilor suspecte;

c) accesul autorității competente la laboratoarele ce dispun de mijloace pentru diagnosticul și diferențierea bolilor listate, precum și a bolilor emergente.

2. Supraveghere-țintă România, ca stat membru al Uniunii Europene în care ultima manifestare clinică cunoscută a fost înregistrată în cursul ultimilor 10 ani înaintea datei de aplicare pentru statusul de liber de boală sau în care statusul infecțios nu a fost cunoscut înaintea supravegherii-țintă, deoarece au lipsit condițiile propice de manifestare clinică, poate fi considerată liberă de o boală specifică atunci când:

a) îndeplinește condițiile de bază pentru controlul bolilor, astfel cum prevede pct. 1.2 din prezenta parte;

b) supravegherea-țintă în conformitate cu metodele adoptate potrivit art. 49 alin. (3) a fost aplicată cel puțin o perioadă de 2 ani fără a detecta agentul patogen în ferme sau zonele de creștere a moluștelor, care dețin sau care cresc oricare dintre speciile sensibile.

Atunci când există părți ale României în care numărul fermelor sau zonelor de creștere a moluștelor este limitat și supravegherea-țintă în aceste părți nu furnizează suficiente date epidemiologice, dar în care există una dintre speciile sensibile ale populației sălbatice, aceste populații sălbatice trebuie incluse în supravegherea-țintă.

Partea a II-a

Zonă sau compartiment liber de boală

1. Zone 1.1. O zonă poate cuprinde:

a) un bazin hidrografic întreg de la sursă la zona de vărsare;

b) o parte dintr-un bazin hidrografic întreg de la sursă la o barieră artificială sau naturală care împiedică migrarea în amonte a animalelor acvatice din aval de cursul apei;

c) mai mult de un bazin hidrografic, incluzând gurile de vărsare, datorită legăturii epidemiologice dintre bazinele hidrografice.

Demarcarea geografică a zonei trebuie să fie clar delimitată pe o hartă. 1.2. Atunci când o zonă se întinde pe teritoriul mai multor state membre ale Uniunii Europene, nu este declarată zonă liberă de boală decât dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la pct. 1.3, 1.4 și 1.5 pentru toate părțile din respectiva zonă. În această situație fiecare stat membru al Uniunii Europene implicat trebuie să ceară aprobarea pentru acea parte din zonă situată pe teritoriul lui. 1.3. O zonă în care sunt prezente specii susceptibile, dar în care nu a fost observat niciun caz de boală o perioadă de cel puțin 10 ani înaintea datei de aplicare pentru status de liber de boală, în ciuda condițiilor care sunt propice manifestărilor clinice, poate fi considerată liberă de boală dacă răspunde cerințelor cuprinse în partea I pct. 1. Dacă România dorește să beneficieze de statusul de liber de boală, trebuie să își notifice intenția în conformitate cu art. 50 alin. (2) înainte de 1 noiembrie 2008. După această dată statusul de liber de boală poate fi acordat în conformitate cu partea I pct. 2. 1.4. O zonă în care ultima manifestare clinică cunoscută a fost în decursul unei perioade de 10 ani înainte de data aplicării pentru status de liber de boală sau în care statusul infecțios nu a fost cunoscut înaintea supravegherii-țintă, de exemplu pentru că au lipsit condițiile propice de manifestare clinică, poate fi considerată liberă de boală dacă răspunde cerințelor cuprinse în partea I pct. 2 din prezenta anexă. 1.5. Se stabilește o zonă tampon în care se derulează un program de monitorizare, dacă este cazul. Demarcarea geografică a zonelor tampon trebuie făcută astfel încât să protejeze zonele libere de boală de introducerea pasivă a bolii. 2. Compartimente care conțin una sau mai multe ferme ori zone de creștere a moluștelor, în care statusul de sănătate privind o boală specifică depinde de statusul de sănătate privind boala al apelor naturale înconjurătoare 2.1. Un compartiment poate conține una sau mai multe ferme, un grup sau un ansamblu de ferme ori zone de creștere a moluștelor ce pot fi considerate ca o unitate epidemiologică datorită localizării geografice și distanței față de alte grupuri sau ansambluri de ferme ori zone de creștere a moluștelor, cu condiția ca toate fermele ce constituie compartimentul să beneficieze de un sistem comun de securitate. Demarcarea geografică a compartimentelor trebuie clar precizată pe hartă. 2.2. Un compartiment în care sunt prezente specii susceptibile, dar în care nu a fost observat niciun caz de boală o perioadă de cel puțin 10 ani înaintea datei de aplicare pentru statusul de liber de boală, în ciuda condițiilor care sunt propice manifestărilor clinice, poate fi considerat liber de boală dacă răspunde cerințelor din partea I pct. 1 din prezenta anexă. Dacă România dorește să beneficieze de statusul de liber de boală, trebuie să își notifice intenția în conformitate cu art. 50 alin. (2) înainte de 1 noiembrie 2008. După această dată statusul de liber de boală poate fi acordat în conformitate cu partea I pct. 2 din prezenta anexă. 2.3. Un compartiment în care ultima manifestare clinică cunoscută a fost în decursul unei perioade de 10 ani înainte de data aplicării pentru statusul de liber de boală sau în care statusul infecțios în compartiment sau în apele înconjurătoare nu a fost cunoscut înaintea supravegherii-țintă, de exemplu pentru că au lipsit condițiile propice de manifestare clinică, poate fi considerat liber de boală dacă răspunde cerințelor cuprinse în partea I pct. 2 din prezenta anexă. 2.4. Fiecare fermă sau zonă de creștere a moluștelor dintr-un compartiment este supusă măsurilor suplimentare impuse de autoritatea competentă atunci când aceasta consideră necesar pentru a preveni introducerea bolilor. Aceste măsuri pot include stabilirea unei zone tampon în jurul compartimentului în care se efectuează un program de monitorizare și stabilirea de măsuri de protecție suplimentare împotriva introducerii posibililor purtători sau vectori ai agenților patogeni. 3. Compartimente care conțin una sau mai multe ferme ori zone de creștere a moluștelor în care statusul de sănătate privind o boală specifică este independent de statusul de sănătate privind boala al apelor naturale înconjurătoare 3.1. Un compartiment poate cuprinde:

a) fermă individuală care poate fi considerată o singură unitate epidemiologică care nu este influențată de statusul de sănătate animală al apelor înconjurătoare;

b) mai multe ferme, atunci când fiecare fermă din compartiment corespunde cerințelor enunțate la pct. 3.1 lit. a) și la pct. 3.2, 3.3, 3.4, 3.5 și 3.6, dar care, datorită mișcărilor de animale între ferme, trebuie considerate o singură unitate epidemiologică, cu condiția ca toate fermele să fie supuse aceluiași sistem de biosecuritate comun.

3.2. Un compartiment trebuie să fie aprovizionat cu apă:

a) de la o stație de tratare a apei în vederea inactivării agenților patogeni, pentru a reduce riscul introducerii bolilor până la un nivel acceptabil;

b) direct de la un puț, o sondă sau o sursă. Atunci când o asemenea aprovizionare cu apă este situată în afara unităților fermei, apa trebuie să fie furnizată direct către fermă și să fie transportată printr-o conductă de canalizare.

3.3. Se vor pune bariere naturale sau artificiale pentru a împiedica intrarea în ferme a animalelor acvatice ce provin din apele înconjurătoare. 3.4. Compartimentul trebuie protejat, atunci când este cazul, împotriva inundațiilor și infiltrațiilor de apă de la cursurile de ape înconjurătoare. 3.5. Compartimentul trebuie să răspundă cerințelor prevăzute în partea I pct. 2 din prezenta anexă. 3.6. Un compartiment este supus măsurilor corespunzătoare impuse de autoritatea competentă, atunci când consideră necesar pentru a preveni introducerea bolilor. Aceste măsuri pot include stabilirea unor măsuri de protecție suplimentare împotriva introducerii posibililor purtători sau vectori ai agenților patogeni. 3.7. Măsurile pentru implementarea prevederilor pct. 3.2 lit. a) sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitară. 4. Prevederi speciale pentru ferme individuale care încep sau își reiau activitățile 4.1. O fermă nouă care îndeplinește cerințele enunțate la pct. 3.1 lit. a) și la pct. 3.2, 3.3, 3.4, 3.5, 3.6, dar care își începe activitatea cu animale de acvacultură provenind dintr-un compartiment declarat liber de boală poate fi considerată liberă de boală fără recoltarea probelor în vederea aprobării. 4.2. O fermă care își reia activitățile după o întrerupere a acestora cu animale de acvacultură provenind dintr-un compartiment declarat liber de boală și care îndeplinește cerințele enunțate la pct. 3.1 lit. a) și la pct. 3.2, 3.3, 3.4, 3.5, 3.6 poate fi considerată liberă de boală fără recoltarea probelor pentru aprobare, cu condiția ca:

a) istoricul de sănătate al fermei de-a lungul ultimilor 4 ani de activitate să fie cunoscut de autoritatea competentă; totuși, dacă ferma implicată a avut activitate pentru mai puțin de 4 ani, se ține cont de perioada de activitate efectivă a exploatației;

b) ferma să nu fi fost supusă măsurilor de sănătate animală privind bolile listate în partea a II-a a anexei nr. 4 și să nu fi avut antecedente privind aceste boli în fermă;

c) înaintea introducerii animalelor de acvacultură, ouălor sau gameților, ferma să fie curățată și dezinfectată, urmând, dacă este necesar, o perioadă de vid sanitar.

Anexa 6 ──────── la norma sanitară veterinară ──────────────────────────── FUNCȚII ȘI ÎNDATORIRI ale laboratoarelor

Partea I

Laboratoare naționale de referință

1. Laboratorul național de referință desemnat conform art. 55 este responsabil în România de coordonarea standardelor și metodelor de diagnostic din domeniul acestuia de responsabilitate. Laboratorul național de referință are următoarele îndatoriri:

a) notifică fără întârziere autorității competente atunci când a luat cunoștință de o suspiciune privind oricare dintre bolile prezentate în anexa nr. 4;

b) coordonează, consultându-se cu laboratoarele comunitare de referință, metodele de diagnostic utilizate în România pentru bolile de care este responsabil;

c) contribuie în mod activ la stabilirea diagnosticului focarelor pentru bolile în discuție prin studiul agenților patogeni izolați pentru confirmarea diagnosticului, studii epizootologice și caracterizări de tulpini izolate;

d) asigură instruiri și reinstruiri pentru experții din laboratoarele de diagnostic în vederea armonizării tehnicilor de diagnostic cu cele ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene;

e) supraveghează confirmarea rezultatelor pozitive pentru toate focarele de boli exotice listate în partea a II-a din anexa nr. 4 și pentru focarele primare de boli care nu sunt exotice, listate în respectiva anexă;

f) organizează periodic teste comparative naționale pentru procedurile de diagnostic cu laboratoarele desemnate în conformitate cu art. 56, în scopul furnizării informațiilor despre metodele de diagnostic utilizate și despre rezultatele testelor efectuate în România;

g) cooperează cu laboratorul comunitar de referință și participă la testele comparative organizate de laboratoarele de referință comunitare;

h) asigură un dialog regulat și deschis cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor;

i) funcționează, este evaluat și acreditat în conformitate cu următoarele standarde europene, ținând cont de criteriile aplicabile pentru diferite metode de testare conform prezentei norme sanitare veterinare:

(i) EN ISO/IEC 17025 pentru Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de testare și calibrare; (îi) EN 45002 pentru Criterii generale pentru evaluarea laboratoarelor de testare; (iii) EN 45003 pentru Sistemul de acreditare a laboratoarelor de testare și calibrare - Cerințe generale pentru funcționare și recunoaștere. 2. Acreditarea și evaluarea laboratoarelor de testare vizate la pct. 1 lit. i) se pot referi la teste individuale sau grupuri de teste. 3. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor poate desemna laboratoare de referință care nu răspund exigențelor prezentate la pct. 1 lit. i), atunci când funcționarea conform EN ISO/IEC 17025 este greu de realizat, atât timp cât laboratoarele funcționează pentru asigurarea calității conform ISO 9001. 4. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor poate autoriza ca laboratorul național de referință situat pe teritoriul național să beneficieze de competențele și capacitățile altor laboratoare desemnate conform art. 56, pentru una sau mai multe dintre bolile aflate în responsabilitatea lor, cu condiția ca aceste laboratoare să respecte exigențele din prezenta parte. Totuși, laboratorul național de referință trebuie să rămână punct de contact pentru Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și pentru laboratorul comunitar de referință.

Partea a II-a

Laboratoare desemnate

1. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor desemnează laboratoare pentru servicii de diagnostic conform art. 56 numai dacă acestea îndeplinesc următoarele cerințe:

a) notifică fără întârziere autorității competente atunci când au luat cunoștință de o suspiciune privind oricare dintre bolile prezentate în anexa nr. 4;

b) se angajează să participe la testele comparative naționale pentru procedurile de diagnostic organizate de laboratorul național de referință;

c) funcționează, sunt evaluate și acreditate în conformitate cu următoarele standarde europene, ținând cont de criteriile aplicabile pentru diferite metode de testare conform prezentei norme sanitare veterinare:

(i) EN ISO/IEC 17025 pentru Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de testare și calibrare; (îi) EN 45002 pentru Criterii generale pentru evaluarea laboratoarelor de testare; (iii) EN 45003 pentru Sistemul de acreditare a laboratoarelor de testare și calibrare - Cerințe generale pentru funcționare și recunoaștere. 2. Acreditarea și evaluarea laboratoarelor de testare vizate la pct. 1 lit. c) se pot referi la teste individuale sau grupuri de teste. 3. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor poate desemna laboratoare care nu răspund exigențelor prezentate la pct. 1 lit. c) subpct. (i), atunci când funcționarea conform EN ISO/IEC 17025 este greu de realizat, atât timp cât laboratoarele funcționează pentru asigurarea calității conform ISO 9001. 4. Autoritatea competentă anulează desemnarea unui laborator atunci când acesta nu mai îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta anexă.

Anexa 7 ──────── la norma sanitară veterinară ───────────────────────────── CRITERII ȘI CERINȚE pentru planurile de contingență Planurile de contingență elaborate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele cerințe: 1. Să fie adoptate prevederi în vederea asigurării puterii legale necesare pentru implementarea planurilor de contingență și pentru a pune în practică o campanie de eradicare rapidă și eficace. 2. Să fie adoptate prevederi în vederea asigurării accesului la fondurile de urgență, la mijloacele bugetare și la resursele financiare pentru a acoperi toate aspectele legate de lupta împotriva bolilor exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4. 3. Să fie stabilit un lanț de comandă în vederea garantării unui proces de luare a deciziilor rapid și eficient pentru eradicarea bolilor exotice listate în anexa nr. 4 sau a bolilor emergente. Trebuie să existe o unitate centrală de luare a deciziilor, responsabilă de coordonarea ansamblului de strategii de control. 4. Să fie disponibile planuri detaliate pentru ca, în cazul apariției unui focar al bolilor exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sau al bolilor emergente, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să fie pregătită pentru a înființa imediat centre locale de control al bolilor și să implementeze măsuri de control al bolii și de protecție a mediului la nivel local. 5. Să se realizeze cooperarea dintre Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și alte organisme din domeniul mediului pentru ca acțiunile de siguranță veterinară și a mediului să fie coordonate corect. 6. Să fie prevăzute resursele adecvate, incluzând personal, echipamente și capacitate în domeniul laboratoarelor, pentru a asigura o campanie rapidă și eficace. 7. Să fie disponibil un manual de instrucțiuni actualizat, cu o descriere detaliată, completă și practică a tuturor acțiunilor, procedurilor, instrucțiunilor și măsurilor de control pentru tratarea bolilor exotice listate în partea a II-a a anexei nr. 4 sau a bolilor emergente. 8. Trebuie să fie disponibile planuri detaliate pentru vaccinarea de urgență, atunci când este cazul. 9. Personalul să participe regulat la instruiri despre semnele clinice, ancheta epidemiologică și controlul epizootiilor, la exerciții de alertă în timp real și la instruiri despre tehnicile de comunicare, pentru a asigura campanii de informare referitoare la boli destinate autorităților, fermierilor și medicilor veterinari. 10. În elaborarea planurilor de contingență trebuie să se țină cont de resursele necesare pentru a controla un mare număr de focare ce apar într-o scurtă perioadă de timp. 11. Fără a prejudicia exigențele veterinare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002, planurile de contingență trebuie să fie astfel pregătite încât să asigure, în eventualitatea apariției unui focar de boală, eliminarea masivă a carcaselor și deșeurilor de animale acvatice fără a afecta sănătatea oamenilor și a animalelor, utilizând proceduri și metode care previn distrugerea mediului și în special care: (i) prezintă un risc minim pentru sol, aer, ape de suprafață și de adâncime și pentru plante și animale; (îi) produc un pericol minim cauzat de zgomot și miros; (iii) au un minim efect nefast asupra naturii sau locurilor de interes special. 12. Aceste planuri trebuie să desemneze locurile și unitățile corespunzătoare pentru tratarea și eliminarea carcaselor și deșeurilor de animale în cazul apariției unui focar, conform Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002. __________