ORDIN nr. 63/2012

Văzând Referatul de aprobare nr. 4.018 din 9 august 2012, întocmit de Direcția generală sanitară veterinară și pentru siguranța lanțului alimentar din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art. 3 alin. (3) și al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, cu modificările și completările ulterioare, președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Norma sanitară veterinară care stabilește standardele minime privind protecția păsărilor în fermă și în timpul transportului, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Articolul 3 — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Mihai Țurcanu

București, 10 octombrie 2012.

Nr. 63.

Anexa

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ care stabilește standardele minime privind protecția păsărilor în fermă și în timpul transportului

Articolul 1

Prezenta normă sanitară veterinară stabilește standardele minime pentru protecția păsărilor în fermă și în timpul transportului.

Capitolul I – Standarde minime privind protecția și transportul găinilor ouătoare - ouă pentru consum

Secțiunea 1 – Exploatații care dețin peste 350 de găini ouătoare

Articolul 2

(1) Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deține cunoștințe adecvate, capabil:

a) să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;

b) să înțeleagă semnificația modificărilor intervenite în comportamentul păsărilor;

c) să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea și bunăstarea păsărilor.

(2) În situația în care păsările trebuie capturate, această operațiune se efectuează cu atenție și numai de către personal instruit și competent.

Articolul 3

(1) Toate păsările ținute în ferme trebuie inspectate cel puțin o dată pe zi; aceste inspecții se efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.

(2) Pentru realizarea inspecției este necesară prezența unei surse de lumină, fixă sau mobilă, pentru observarea amănunțită a păsărilor în orice moment.

(3) Pentru inspecția atentă a efectivului sau a grupului de păsări, se acordă o atenție deosebită condiției fizice, mișcărilor, respirației, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor și ghearelor și, dacă este necesar, crestei, prezenței paraziților externi, excrementelor, consumului de apă și hrană, sporului în greutate, precum și producției de ouă.

(4) Se recomandă ca în fiecare hală să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare și așternut corespunzător, unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.

(5) Trebuie asigurată asistență sanitar-veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe păsări sunt bolnave.

(6) În mod special, în cazul păsărilor crescute pe sol, inspecția se realizează începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obișnuiască cu prezența personalului.

(7) În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor condiții din adăpost - lumină, așternut, ventilație, temperatură.

(8) Fiecare operator economic care desfășoară activitate în domeniul creșterii păsărilor trebuie să dețină o procedură scrisă referitoare la modul de ucidere, în caz de boală a acestora.

Articolul 4

(1) Spațiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerințe: hibrid, vârstă, sex și nevoile de a manifesta un anumit comportament.

(2) Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcție de următoarele criterii:

a) evitarea apariției și dezvoltării unor tulburări de comportament sau a unor leziuni de altă natură;

b) menținerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilații și temperaturi adecvate.

Articolul 5

(1) În adăposturile păsărilor, podelele, stinghiile și cuibarele trebuie să fie proiectate și construite din materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuțite ori proeminente și să permită inspecția amănunțită a tuturor păsărilor.

(2) În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum și se vor evita zgomotele bruște sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire ori alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate și întreținute astfel încât să producă cât mai puțin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăpostului, cât și indirect, prin structura adăpostului în sine.

(3) În cazul în care bunăstarea și sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de ventilație mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze, în timp util, o defecțiune a instalațiilor de electricitate.

(4) Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puțin 20 lucși, măsurată la nivelul ochiului păsării.

(5) Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate și pe cele legate de comportament; prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore și să includă perioade neîntrerupte de întuneric, astfel încât păsările să se odihnească și să evite apariția imunosupresiei și a anomaliilor oculare.

(6) Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei perioade cu lumina difuză similară înserării și răsăritului.

(7) Concentrația maximă de NH(3) din adăpost nu trebuie să depășească 20 ppm, iar concentrația maximă de CO(2) din adăpost nu trebuie să depășească 3.000 ppm.

Articolul 6

(1) Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităților fiziologice.

(2) Conținutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depășească următoarele niveluri:

a) deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb și 5 mg/kg pentru furaje combinate;

b) zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere și 3 mg/kg pentru produse din porumb;

c) ochratoxină A: 0,25 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere și 0,1 mg/kg pentru furaje combinate;

d) fumonisină: 60 mg/kg pentru porumb și produse din porumb și 20 mg/kg pentru furaje combinate.

(3) Nu se pot administra alte substanțe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice, cu excepția cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză științifică ori prin experiența dobândită, faptul că efectul substanței nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv al sănătății animalelor.

(4) Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată, recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraților nitriților să nu depășească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriților să nu depășească 1 mg/litru.

Articolul 7

(1) Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului și canibalismului.

(2) Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puțin de 10 zile, la recomandarea și sub supravegherea medicului veterinar și numai de către persoane instruite, și presupune secționarea vârfului ciocului sau a primei treimi din valva superioară.

(3) Este interzisă inducerea năpârlirii la găinile ouătoare.

Articolul 8

(1) Proprietarul sau deținătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidență a tuturor tratamentelor medicale efectuate și a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecție.

(2) Evidențele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puțin 3 ani și trebuie să fie puse la dispoziția autorității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor competente atunci când se efectuează o inspecție oficială sau la cerere.

Secțiunea a 2-a – Transportul găinilor ouătoare la sfârșitul perioadei de ouat

Articolul 9

Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar-veterinar, dotate cu cuști de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să aibă o deschidere suficient de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;

b) să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor și construite în așa fel încât păsările să nu poată scăpa și să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, la picioare sau la aripi;

c) să permită inspecția păsărilor și menținerea unei ventilații adecvate pentru păsările din interior;

d) să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie astfel fixate încât să permită circulația aerului printre acestea;

e) înălțimea cuștilor de transport variază în funcție de greutatea păsărilor astfel:

1. găini de aproximativ 1 kg: 10 cm; 2. găini între 1 și 4 kg: 24-33 cm;

f) la sfârșitul perioadei de ouat, găinile sunt predispuse la fracturi osoase, mai ales atunci când sunt scoase din baterii și introduse în cuștile pentru transport; din acest motiv, cuștile de transport trebuie amplasate cât mai aproape de baterii, atunci când se folosește sistemul de creștere în baterii;

g) găinile trebuie mutate una câte una, iar în timpul acestei operațiuni se protejează pieptul acestora și aripile, astfel încât să nu se lovească de corpuri ascuțite;

h) pentru sistemul de creștere la sol, se aplică același sistem de manipulare, iar înainte de prindere se scot adăpătorile și hrănitoarele fixe sau mobile.

Capitolul II – Standarde minime privind protecția și transportul găinilor de reproducție rase grele

Secțiunea 1 – Exploatații care dețin peste 500 de capete de femele cu masculii aferenți - 10% din numărul femelelor, pentru găinile de reproducție rase grele

Articolul 10

(1) Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deține cunoștințe adecvate, capabil:

a) să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;

b) să înțeleagă semnificația modificărilor de comportament;

c) să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea și bunăstarea păsărilor.

(2) În situația în care păsările trebuie capturate, această operațiune se efectuează cu atenție și numai de către personalul instruit și competent.

Articolul 11

(1) Toate păsările ținute în ferme trebuie inspectate cel puțin o dată pe zi; aceste inspecții se efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.

(2) Pentru realizarea inspecției este necesară prezența unei surse de lumină, fixă sau mobilă, pentru observarea amănunțită a păsărilor în orice moment.

(3) Pentru inspecția atentă a efectivului sau grupului de păsări se acordă o atenție deosebită condiției fizice, mișcărilor, respirației, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor și ghearelor și, dacă este necesar, crestelor, prezenței paraziților externi, excrementelor, consumului de apă și hrană, sporului în greutate și producției de ouă.

(4) Se recomandă ca în fiecare hală să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare și așternut corespunzător unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.

(5) Trebuie asigurată asistență sanitară veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe păsări sunt bolnave.

(6) Inspecția se realizează începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obișnuiască cu prezența personalului.

(7) În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor condiții din adăpost (lumină, așternut, ventilație, temperatură).

(8) Fiecare operator economic care desfășoară activitate în domeniul creșterii păsărilor trebuie să dețină o procedură scrisă referitoare la modul de ucidere în caz de boală a acestora.

Articolul 12

(1) Spațiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerințe: specie, hibrid, vârstă, sex și nevoile de a manifesta un anumit comportament.

(2) Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcție de următoarele criterii:

a) evitarea apariției și dezvoltării unor tulburări de comportament sau a unor leziuni de altă natură;

b) menținerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilații și temperaturi adecvate.

(3) Pentru găinile de reproducție rase grele, densitatea maximă de populare nu trebuie să depășească 25 kg/mý.

Articolul 13

(1) În adăposturile păsărilor, podelele, stinghiile și cuibarele trebuie să fie proiectate și construite din materiale corespunzătoare care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuțite ori proeminente și să permită inspecția amănunțită a tuturor păsărilor.

(2) În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum și se vor evita zgomotele bruște sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire ori alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate și întreținute astfel încât să producă cât mai puțin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăpostului, cât și indirect, prin structura adăpostului în sine.

(3) În cazul în care bunăstarea și sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de ventilație mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze în timp util o defecțiune a instalațiilor de electricitate.

(4) Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puțin 20 lucși, măsurată la nivelul ochiului păsării.

(5) Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate și pe cele legate de comportament; prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore și să includă perioade neîntrerupte de întuneric, astfel încât păsările să se odihnească și să evite apariția imunosupresiei și a anomaliilor oculare.

(6) Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, princrearea unei perioade cu lumină difuză similară înserării și răsăritului.

(7) Concentrația maximă de NH 3 din adăpost nu trebuie să depășească 20 ppm, iar concentrația maximă de CO(2) din adăpost nu trebuie să depășească 3.000 ppm.

Articolul 14

(1) Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităților fiziologice.

(2) Conținutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depășească următoarele niveluri:

a) deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb și 5 mg/kg pentru furaje combinate;

b) zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere și 3 mg/kg pentru produse din porumb;

c) ochratoxină A: 0,25 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere și 0,1 mg/kg pentru furaje combinate;

d) fumonisină: 60 mg/kg pentru porumb și produse din porumb și 20 mg/kg pentru furaje combinate.

(3) Nu se pot administra alte substanțe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice, cu excepția cazului în care a fost demonstrat, prin expertiza științifică ori prin experiența dobândită, faptul că efectul substanței nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv al sănătății animalelor.

(4) Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată, recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraților nitriților să nu depășească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriților să nu depășească 1 mg/litru.

Articolul 15

(1) Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului și canibalismului.

(2) Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puțin de 10 zile, la recomandarea și sub supravegherea medicului veterinar și numai de către persoane instruite, și presupune secționarea vârfului ciocului sau a primei treimi din valva superioară.

(3) Este permisă, în cazul păsărilor de reproducție de sex masculin, îndepărtarea pintenilor în primele 72 de ore de viață.

Articolul 16

(1) Proprietarul sau deținătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidență a tuturor tratamentelor medicale efectuate și a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecție.

(2) Evidențele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puțin 3 ani și trebuie să fie puse la dispoziția autorității competente atunci când se efectuează o inspecție oficială sau la cerere.

Secțiunea a 2-a – Transportul găinilor de reproducție rase grele la sfârșitul perioadei de exploatare

Articolul 17

Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar-veterinar, dotate cu cuști de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să aibă o deschidere suficient de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;

b) să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor și construite astfel încât păsările să nu poată scăpa și să preîntâmpine crearea de leziunila cap, picioare sau aripi;

c) să permită inspecția păsărilor și menținerea unei ventilații adecvate pentru păsările din interior;

d) să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie astfel fixate încât să permită circulația aerului printre acestea;

e) înălțimea cuștilor de transport variază în funcție de greutatea păsărilor astfel:

1. găini între 1 și 4 kg: 24-33 cm; 2. găini mai mari de 4 kg: peste 34 cm;

f) la sfârșitul perioadei de ouat, găinile sunt predispuse la fracturi osoase și, din acest motiv, trebuie mutate una câte una, iar în timpul acestei operațiuni se protejează pieptul acestora și aripile astfel încât să nu se lovească de corpuri ascuțite;

g) înainte de prindere, se scot adăpătorile și hrănitoarele fixe sau mobile.

Capitolul III – Standarde minime privind protecția și transportul puilor destinați producției de carne

Secțiunea 1 – Exploatații care dețin peste 500 de pui destinați producției de carne

Articolul 18

(1) Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deține cunoștințe adecvate, capabil:

a) să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;

b) să înțeleagă semnificația modificărilor de comportament;

c) să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea și bunăstarea păsărilor.

(2) În situația în care pasările trebuie capturate, această operațiune se efectuează cu atenție și numai de către personal instruit și competent.

Articolul 19

(1) Toate păsările ținute în ferme trebuie inspectate cel puțin o dată pe zi; aceste inspecții se efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.

(2) Pentru realizarea inspecției este necesară prezența unei surse de lumină, fixă sau mobilă, pentru observarea amănunțită a păsărilor în orice moment.

(3) Pentru inspecția atentă a efectivului sau grupului de păsări se acordă o atenție deosebită condiției fizice, mișcărilor, respirației, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor și ghearelor și, dacă este necesar, crestelor, prezenței paraziților externi, excrementelor, consumului de apă și hrană și sporului în greutate.

(4) Se recomandă ca în fiecare hală să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare și așternut corespunzător unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.

(5) Trebuie asigurată asistență sanitară veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe păsări sunt bolnave.

(6) Inspecția este realizată începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obișnuiască cu prezența personalului.

(7) În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor condiții din adăpost - lumină, așternut, ventilație, temperatură.

(8) Fiecare operator economic care desfășoară activitate în domeniul creșterii păsărilor trebuie să dețină o procedură scrisă referitoare la modul de ucidere în caz de boală a acestora.

Articolul 20

(1) Spațiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerințe: specie, hibrid, vârstă, sex, greutatea estimată la livrare și nevoile de a manifesta un anumit comportament.

(2) Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcție de următoarele criterii:

a) evitarea apariției și dezvoltării unor tulburări de comportament sau a unor leziuni de altă natură;

b) menținerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilații și temperaturi adecvate.

Articolul 21

(1) În adăposturile păsărilor, podelele și stinghiile trebuie să fie proiectate și construite din materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuțite ori proeminente și să permită inspecția amănunțită a tuturor păsărilor.

(2) În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum și se vor evita zgomotele bruște sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire ori alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate și întreținute în așa fel încât să producă cât mai puțin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăpostului, cât și indirect, prin structura adăpostului în sine.

(3) În cazul în care bunăstarea și sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de ventilație mecanică trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze în timp util o defecțiune a instalațiilor de electricitate.

(4) Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puțin 20 lucși, măsurată la nivelul ochiului păsării.

(5) Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate și pe cele legate de comportament. Prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore și să includă perioade neîntrerupte de întuneric, astfel încât păsările să se odihnească și să evite apariția imunosupresiei și anomaliile oculare.

(6) Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei perioade cu lumina difuză similară înserării și răsăritului.

(7) Concentrația maximă de NH 3 din adăpost nu trebuie să depășească 20 ppm, iar concentrația maximă de CO(2) din adăpost nu trebuie să depășească 3.000 ppm.

Articolul 22

(1) Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităților fiziologice.

(2) Conținutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depășească următoarele niveluri:

a) deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb și 5 mg/kg pentru furaje combinate;

b) zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere și 3 mg/kg pentru produse din porumb;

c) ochratoxină A: 0,25 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere și 0,1 mg/kg pentru furaje combinate;

d) fumonisină: 60 mg/kg pentru porumb și produse din porumb și 20 mg/pentru furaje combinate.

(3) Nu se pot administra alte substanțe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice, cu excepția cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză științifică ori prin experiența dobândită, faptul că efectul substanței nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv al sănătății animalelor.

(4) Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată, recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraților nitriților să nu depășească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriților să nu depășească 1 mg/litru.

Articolul 23

(1) Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului și canibalismului.

(2) Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puțin de 10 zile, la recomandarea și sub supravegherea medicului veterinar, numai de către persoane instruite, și presupune secționarea vârfului ciocului sau a primei treimi din valva superioară.

Articolul 24

(1) Proprietarul sau deținătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidență a tuturor tratamentelor medicale efectuate și a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecție.

(2) Evidențele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puțin 3 ani și trebuie să fie puse la dispoziția autorității competente atunci când se efectuează o inspecție oficială sau la cerere.

Secțiunea a 2-a – Transportul puilor destinați producției de carne

Articolul 25

(1) Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar-veterinar, dotate cu cuști de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să aibă o deschidere suficient de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;

b) să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor și construite în așa fel încât păsările să nu poată scăpa și să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, picioare sau aripi;

c) să permită inspecția păsărilor și menținerea unei ventilații adecvate pentru păsările din interior;

d) să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie astfel fixate încât să permită circulația aerului printre acestea;

e) înălțimea cuștilor de transport variază în funcție de greutatea păsărilor astfel:

1. pui de aproximativ 1 kg: 10 cm; 2. pui între 1 și 4 kg: 24-33 cm.

(2) Prinderea mecanică a puilor destinați producției de carne se utilizează numai dacă se demonstrează că reduce stresul și rănirea accidentală.

Capitolul IV – Standarde minime privind protecția și transportul curcanilor destinați producției de carne

Secțiunea 1 – Exploatații care dețin peste 300 de curcani destinați producției de carne

Articolul 26

(1) Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deține cunoștințe adecvate, capabil:

a) să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;

b) să înțeleagă semnificația modificărilor de comportament;

c) să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea și bunăstarea păsărilor.

(2) În situația în care pasările trebuie capturate și manipulate, aceasta operațiune se efectuează cu atenție și numai de către personalul instruit și competent.

Articolul 27

(1) Toate păsările ținute în ferme trebuie inspectate cel puțin o dată pe zi; aceste inspecții se efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.

(2) Pentru realizarea inspecției este necesară prezența unei surse de lumină, fixă sau mobilă, pentru observarea amănunțită a păsărilor în orice moment.

(3) Pentru inspecția atentă a efectivului sau grupului de păsări se acordă o atenție deosebită condiției fizice, mișcărilor, respirației, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor și ghearelor și, dacă este necesar, crestelor, prezenței paraziților externi, excrementelor, consumului de apă și hrană și sporului în greutate.

(4) Se recomandă ca în fiecare hală să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare și așternut corespunzător unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.

(5) Trebuie asigurată asistență sanitar-veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe păsări sunt bolnave.

(6) Inspecția va fi realizată începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obișnuiască cu prezența personalului.

(7) În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor condiții din adăpost - lumină, așternut, ventilație, temperatură.

(8) Fiecare operator economic care desfășoară activitate în domeniul creșterii păsărilor trebuie să dețină o procedură scrisă referitoare la modul de ucidere în caz de boală a acestora.

Articolul 28

(1) Spațiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerințe: specie, hibrid, vârstă, sex, greutatea estimată la livrare, în cazul păsărilor crescute pentru producția de carne, și nevoile de a manifesta un anumit comportament.

(2) Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcție de următoarele criterii:

a) evitarea apariției și dezvoltării unor tulburări de comportament sau a unor leziuni de altă natură;

b) menținerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilații și temperaturi adecvate.

(3) În cazul curcanilor destinați producției de carne, densitatea maximă de populare nu trebuie să depășească 50 kg/mý pentru femele și 55 kg/mý pentru masculi.

Articolul 29

(1) În adăposturile păsărilor, podelele și stinghiile trebuie să fie proiectate și construite din materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuțite ori proeminente și să permită inspecția amănunțită a tuturor păsărilor.

(2) În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum și se vor evita zgomotele bruște sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire ori alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate și întreținute astfel încât să producă cât mai puțin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăpostului, cât și indirect, prin structura adăpostului în sine.

(3) În cazul în care bunăstarea și sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de ventilație mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze în timp util o defecțiune a instalațiilor de electricitate.

(4) Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puțin 20 lucși, măsurată la nivelul ochiului păsării.

(5) Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate și pe cele legate de comportament; prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore și să includă perioade neîntrerupte de întuneric, astfel încât păsările să se odihnească și să evite apariția imunosupresiei și a anomaliilor oculare.

(6) Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei perioade cu lumina difuză similară înserării și răsăritului.

(7) Concentrația maximă de NH 3 din adăpost nu trebuie să depășească 20 ppm, iar concentrația maximă de CO(2) din adăpost nu trebuie să depășească 3.000 ppm.

Articolul 30

(1) Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităților fiziologice.

(2) Conținutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depășească următoarele niveluri:

a) deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb și 5 mg/kg pentru furaje combinate;

b) zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere și 3 mg/kg pentru produse din porumb;

c) ochratoxină A: 0,25 mg/kg pentru cereale și produse cerealiere și 0,1 mg/kg pentru furaje combinate;

d) fumonisină: 60 mg/kg pentru porumb și produse din porumb și 20 mg/kg pentru furaje combinate.

(3) Nu se pot administra alte substanțe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice, cu excepția cazului în care a fost demonstrat, prin expertiza științifică ori prin experiența dobândită, faptul că efectul substanței nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv al sănătății animalelor.

(4) Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă, de o calitate adecvată, recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraților nitriților să nu depășească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriților să nu depășească 1 mg/litru.

Articolul 31

(1) Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului și canibalismului.

(2) Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puțin de 10 zile, la recomandarea și sub supravegherea medicului veterinar, numai de către persoane instruite, și presupune secționarea vârfului ciocului sau a primei treimi din valva superioară.

(3) Este interzisă deplumarea curcanilor

vii. Articolul 32

(1) Proprietarul sau deținătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidență a tuturor tratamentelor medicale efectuate și a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecție.

(2) Evidențele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puțin 3 ani și trebuie să fie puse la dispoziția autorității competente atunci când se efectuează o inspecție oficială sau la cerere.

Secțiunea a 2-a – Transportul curcanilor destinați producției de carne

Articolul 33

Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar-veterinar, dotate cu cuști de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să aibă o deschidere suficient de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;

b) să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor și construite în așa fel încât păsările să nu poată scăpa și să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, picioare sau aripi;

c) să permită inspecția păsărilor și menținerea unei ventilații adecvate pentru păsările din interior;

d) să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie astfel fixate încât să permită circulația aerului printre acestea;

e) înălțimea cuștilor de transport se recomandă să fie de peste 60 cm;

f) în timpul capturării curcanilor trebuie să se evite lovirea capetelor și a aripilor de obiecte solide - adăpători, hrănitori;

g) având în vedere greutatea acestora la depopulare, se recomandă ca păsările să nu fie ridicate de un singur picior, ci contenționate de un picior și de aripa diagonal opusă;

h) curcanii trebuie capturați și manipulați cu atenție și numai de către personalul instruit și competent.