PROTOCOL nr. 0/2002

La semnarea Convenției dintre România și Republica Federala Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital semnatarii, pe deplin autorizati, au cazut de acord, în plus, asupra urmatoarelor prevederi care fac parte integrantă din convenția mentionata: 1. Referitor la art. 7:

a) Când o intreprindere a unui stat contractant vinde produse sau marfuri ori desfășoară activități de afaceri în celalalt stat contractant, prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, profiturile acelui sediu permanent nu vor fi determinate pe baza sumei totale primite de intreprindere, ci numai pe baza sumei care poate fi atribuibila activității sediului permanent desfășurate pentru astfel de vanzari sau afaceri.

b) În cazul contractelor, în special cele pentru expertize, livrari, instalari de echipamente industriale, comerciale sau stiintifice ori constructii de cladiri, sau cele pentru lucrari publice, când intreprinderea are un sediu permanent în celalalt stat contractant, profiturile unui asemenea sediu permanent nu vor fi determinate pe baza sumei totale din contract, ci numai pe baza acelei părți a contractului care este efectiv executata de un sediu permanent în statul contractant în care este situat. Profiturile obtinute din furnizarea de bunuri către acel sediu permanent sau profiturile referitoare la partea din contract care este executata în statul contractant în care este situat sediul principal al intreprinderii vor fi impozabile numai în acel stat.

c) Sumele primite pentru servicii tehnice, inclusiv pentru studii ori prospectiuni de natura stiintifica, geologica sau tehnica ori pentru contracte de engineering, inclusiv schitele referitoare la acestea, sau pentru servicii de consultanță ori servicii de supraveghere sunt considerate plati asupra cărora se aplică prevederile art. 7 sau 14 din convenție. Totusi, dacă și în măsura în care aceste plati sunt facute pentru un transfer real de know-how, se aplică prevederile art. 12 din convenție.

2. Referitor la art. 10 și 11: Independent de prevederile art. 10 și 11 din convenție, dividendele și dobanzile pot fi impuse în statul contractant din care provin și potrivit legislației acelui stat:

a) dacă acestea sunt obtinute din drepturi sau creante purtătoare de o clauza de participare la profituri, inclusiv veniturile obtinute de un partener pasiv ("stiller Gesellschafter") din aceasta participare sau dintr-un împrumut cu o rata a dobanzii, legata de profiturile debitorului ("partiarisches Darlehen") sau din obligațiuni cu participari la profituri ("Gewinnobligationen"), în sensul legii fiscale a Republicii Federale Germania; și

b) cu condiția ca acestea să fie deductibile la determinarea profiturilor debitorului unui astfel de venit.

3. Referitor la art. 26: Dacă, potrivit legislației interne, sunt schimbate date personale în baza acestei conventii, se vor aplica urmatoarele prevederi aditionale:

a) Statul contractant care primeste datele le poate utiliza numai pentru scopurile stabilite și vor fi supuse condițiilor stabilite de statul contractant care le furnizeaza.

b) Statul contractant care primeste datele va informa, la cerere, statul contractant care le furnizeaza în legătură cu utilizarea datelor furnizate și asupra rezultatelor obtinute ca urmare a folosirii acestora.

c) Datele personale pot fi furnizate numai autorităților responsabile. Orice furnizare ulterioară de date către alte autorități poate fi efectuata numai cu aprobarea prealabila a statului contractant care le furnizeaza.

d) Statul contractant care furnizeaza datele va fi obligat să asigure ca datele furnizate sunt corecte și ca ele sunt necesare scopurilor pentru care sunt furnizate. Vor fi luate în considerare orice interdictii stabilite în legislatia interna referitoare la furnizarea de date. Dacă reiese ca au fost furnizate date incorecte sau date care nu ar fi trebuit să fie furnizate, statul contractant primitor va fi informat asupra acestei situații, fără nici o intarziere. Acel stat contractant va fi obligat sa corecteze sau sa elimine astfel de date.

e) Ca urmare a cererii primite persoana respectiva va fi informata în legătură cu datele furnizate despre ea și în legătură cu modul de utilizare a unor astfel de date. Nu va exista nici o obligație de a furniza aceasta informatie în situația în care, dacă s-ar pune în balanta, ar reiesi ca interesul public pentru pastrarea acesteia depășește interesul persoanei respective în primirea informatiei. În toate celelalte aspecte dreptul persoanei vizate de a fi informata asupra datelor existente, referitoare la ea, va fi guvernat de legislatia interna a statului contractant în al cărui teritoriu suveran este facuta cererea pentru informatie.

f) Statul contractant primitor va fi responsabil, potrivit legislației sale interne, pentru orice persoană care sufera prejudicii ca rezultat al schimburilor de date facute în baza acestei conventii. Referitor la persoana prejudiciata statul contractant primitor nu poate invoca drept scuza ca prejudiciul a fost cauzat de statul contractant care a furnizat datele.

g) Dacă legislatia interna a statului contractant stabileste prevederi speciale pentru stergerea datelor personale furnizate, acel stat contractant va informa în mod corespunzător statul contractant primitor. Indiferent de existenta unei asemenea legi, datele personale furnizate vor fi sterse o dată ce ele nu mai sunt necesare pentru scopurile pentru care au fost furnizate.

h) Statele contractante furnizoare și primitoare vor fi obligate sa tina înregistrări oficiale ale datelor personale furnizate și primite.

i) Statele contractante furnizoare și primitoare vor fi obligate sa ia măsuri efective pentru a proteja datele personale furnizate împotriva unui acces neautorizat, unei schimbari neautorizate sau împotriva unei dezvaluiri neautorizate.

4. Referitor la art. 28: Prevederea cap. 4 din Legea germana referitoare la relatiile fiscale externe (Aussensteuergesetz) sau o legislatie corespondenta din România este considerata a fi prevedere în sensul paragrafului 1 al art. 28.