Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat de Luxemburg, Ungaria, Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Finlanda și Regatul Suediei, denumite în continuare părțile contractante, conștiente de obligația lor, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, de a considera politicile lor economice o chestiune de interes comun, dorind să promoveze condițiile unei creșteri economice mai puternice în Uniunea Europeană și, în acest scop, să dezvolte o coordonare din ce în ce mai strânsă a politicilor economice din zona euro, ținând seama de faptul că necesitatea pentru guverne de a menține finanțe publice solide și sustenabile și de a împiedica evoluția deficitului administrației publice spre un nivel excesiv prezintă o importanță vitală pentru garantarea stabilității zonei euro în ansamblu și că, prin urmare, se impune introducerea unor reguli specifice, inclusiv a unei "reguli privind un buget echilibrat" și a unui mecanism automat pentru realizarea acțiunilor corective necesare, conștiente de necesitatea asigurării faptului că deficitul administrației lor publice nu depășește nivelul de 3% din produsul lor intern brut, la prețurile pieței, și că nivelul datoriei lor publice nu depășește pragul de 60% din produsul lor intern brut, la prețurile pieței, sau scade suficient spre acest prag, reamintind că părțile contractante, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, trebuie să se abțină de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii în cadrul uniunii economice, în special de la practica acumulării datoriei în afara conturilor administrației publice, ținând seama de faptul că șefii de stat sau de guvern din statele membre ale zonei euro au convenit, la 9 decembrie 2011, asupra unei arhitecturi consolidate pentru uniunea economică și monetară, care să se bazeze pe tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană și să faciliteze punerea în aplicare a măsurilor luate în temeiul articolelor 121, 126 și 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ținând seama de faptul că obiectivul șefilor de stat sau de guvern din statele membre ale zonei euro și din alte state membre ale Uniunii Europene este acela de a încorpora dispozițiile prezentului tratat, cât mai curând posibil, în tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, salutând propunerile legislative înaintate de Comisia Europeană pentru zona euro, la 23 noiembrie 2011, în cadrul tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre afectate sau amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară și privind dispoziții comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre și luând act de intenția Comisiei Europene de a prezenta noi propuneri legislative pentru zona euro referitoare, în special, la raportarea ex ante a planurilor de contractare a datoriei publice, la programe de parteneriat economic care să detalieze reformele structurale pentru statele membre care fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv, precum și la coordonarea planurilor de reformă majoră a politicii economice ale statelor membre, exprimându-și disponibilitatea de a susține propunerile care ar putea fi prezentate de Comisia Europeană pentru a consolida în continuare Pactul de stabilitate și de creștere prin introducerea, pentru statele membre a căror monedă este euro, a unui nou set de obiective pe termen mediu în concordanță cu limitele stabilite în prezentul tratat, luând act de faptul că, la revizuirea și monitorizarea angajamentelor bugetare în temeiul prezentului tratat, Comisia Europeană va acționa în cadrul competențelor sale astfel cum sunt prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special la articolele 121, 126 și 136, menționând în special că, în ceea ce privește aplicarea "regulii privind un buget echilibrat" prevăzute la articolul 3 din prezentul tratat, monitorizarea în cauză va fi efectuată prin stabilirea, pentru fiecare parte contractantă, a unor obiective pe termen mediu specifice fiecărei țări și a unor calendare de convergență, după caz, menționând că obiectivele pe termen mediu ar trebui să fie actualizate în mod regulat pe baza unei metode stabilite de comun acord, ai cărei parametri principali ar trebui de asemenea revizuiți cu regularitate, reflectând în mod adecvat riscurile datoriilor explicite și implicite pentru finanțele publice, în conformitate cu obiectivele Pactului de stabilitate și creștere, menționând că realizarea de progrese suficiente în direcția atingerii obiectivelor pe termen mediu ar trebui evaluată pe baza unei analize globale având drept referință soldul structural și incluzând o analiză a cheltuielilor din care se deduc măsurile discreționare privind veniturile, în concordanță cu dispozițiile legislației Uniunii Europene, în special cu Regulamentul (CE) nr. 1.466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1.175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 (Pactul de stabilitate și de creștere revizuit), menționând că mecanismul de corecție care urmează să fie introdus de părțile contractante ar trebui să vizeze corectarea devierilor de la obiectivul pe termen mediu sau de la strategia de ajustare, inclusiv impactul lor cumulat asupra dinamicii datoriei publice, menționând că, în ceea ce privește respectarea obligației părților contractante de a transpune "regula privind un buget echilibrat" în sistemele lor juridice naționale prin intermediul unor dispoziții obligatorii, permanente și de preferință constituționale, competența ar trebui să îi revină Curții de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 273 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, reamintind că articolul 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene conferă Curții de Justiție a Uniunii Europene competența de a impune unui stat membru al Uniunii Europene care nu a respectat o hotărâre judecătorească pronunțată de aceasta plata unei sume forfetare sau a unei penalități cu titlu cominatoriu și reamintind că au fost instituite criterii de către Comisia Europeană pentru stabilirea cuantumului sumei forfetare sau al penalității cu titlu cominatoriu impuse în cadrul articolului respectiv, reamintind necesitatea de a facilita adoptarea de măsuri în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive a Uniunii Europene în ceea ce privește statele membre a căror monedă este euro și al căror deficit public preconizat sau efectiv depășește nivelul de 3% din produsul intern brut, consolidându-se totodată considerabil obiectivul procedurii respective, și anume acela de a încuraja și, dacă este necesar, de a obliga un stat membru să reducă deficitul care ar putea fi identificat, reamintind obligația ca părțile contractante a căror datorie publică depășește valoarea de referință de 60% să reducă această datorie cu o rată medie de o douăzecime pe an, ca rată de referință, ținând seama de necesitatea de a respecta, în cadrul punerii în aplicare a prezentului tratat, rolul specific al partenerilor sociali, astfel cum este recunoscut în legislația și în sistemele juridice naționale ale fiecărei părți contractante, subliniind că nicio dispoziție a prezentului tratat nu poate fi interpretată ca modificând în vreun fel condițiile de politică economică în temeiul cărora a fost acordată asistență financiară unei părți contractante în cadrul unui program de stabilizare la care participă Uniunea Europeană, statele sale membre sau Fondul Monetar Internațional, menționând că pentru buna funcționare a uniunii economice și monetare este necesar ca părțile contractante să colaboreze în direcția unei politici economice în cadrul căreia, în timp ce se bazează pe mecanismele de coordonare a politicilor economice, astfel cum sunt definite în tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, părțile contractante întreprind acțiunile și măsurile necesare în toate domeniile esențiale pentru buna funcționare a zonei euro, menționând, în special, dorința părților contractante de a utiliza într-un mod mai activ cooperarea consolidată, astfel cum este prevăzută la articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolele 326-334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, fără a aduce atingere pieței interne, precum și dorința acestora de a recurge în totalitate la măsuri specifice statelor membre a căror monedă este euro, în temeiul articolului 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și la o procedură pentru coordonarea și discuția ex ante între părțile contractante a căror monedă este euro cu privire la toate reformele majore de politică economică planificate de acestea, în vederea evaluării comparative a celor mai bune practici, reamintind acordul șefilor de stat sau de guvern din statele membre ale zonei euro din 26 octombrie 2011 privind îmbunătățirea guvernanței în zona euro, inclusiv organizarea a cel puțin două reuniuni la nivel înalt ale zonei euro pe an, care să fie convocate, cu excepția cazurilor justificate de circumstanțe excepționale, imediat după reuniunile Consiliului European sau după reuniunile la care participă toate părțile contractante care au ratificat prezentul tratat, reamintind, de asemenea, aprobarea la 25 martie 2011 de către șefii de stat sau de guvern din statele membre ale zonei euro și din alte state membre ale Uniunii Europene a Pactului euro plus, care identifică aspectele esențiale pentru încurajarea competitivității în zona euro, subliniind importanța Tratatului de instituire a Mecanismului european de stabilitate ca element al strategiei globale de consolidare a uniunii economice și monetare și precizând că acordarea de asistență financiară în cadrul unor noi programe în temeiul Mecanismului european de stabilitate va fi condiționată, începând cu 1 martie 2013, de ratificarea prezentului tratat de către părțile contractante vizate și, de îndată ce perioada de transpunere menționată la articolul 3 alineatul (2) din prezentul tratat a expirat, de îndeplinirea cerințelor din articolul respectiv, menționând că Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Marele Ducat de Luxemburg, Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacia și Republica Finlanda sunt părți contractante a căror monedă este euro și că, prin urmare, prezentul tratat li se va aplica din prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului lor de ratificare, dacă tratatul este în vigoare la acea dată, menționând, de asemenea, că Republica Bulgaria, Regatul Danemarcei, Republica Letonia, Republica Lituania, Ungaria, Republica Polonă, România și Regatul Suediei sunt părți contractante care, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, beneficiază, la data semnării prezentului tratat, de o derogare de la participarea la moneda unică și, atât timp cât respectiva derogare nu este abrogată, acestea pot avea obligații doar în temeiul dispozițiilor titlurilor III și IV din prezentul tratat cu privire la care acestea declară, la momentul depunerii instrumentului lor de ratificare sau la o dată ulterioară, că doresc să își asume obligații, au convenit cu privire la următoarele dispoziții:

Titlul I – Obiectiv și domeniu de aplicare

Articolul 1

(1) Prin prezentul tratat, părțile contractante convin, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, să consolideze pilonul economic al uniunii economice și monetare prin adoptarea unui set de reguli care au ca scop promovarea disciplinei bugetare prin intermediul unui pact bugetar, consolidarea coordonării politicilor lor economice și îmbunătățirea guvernanței în zona euro, sprijinind astfel atingerea obiectivelor Uniunii Europene privind creșterea economică durabilă, ocuparea forței de muncă, competitivitatea și coeziunea socială.

(2) Prezentul tratat se aplică integral părților contractante a căror monedă este euro. Acesta se aplică, de asemenea, și celorlalte părți contractante, în măsura și în condițiile stabilite la articolul 14.

Titlul II – Coerența și relația cu dreptul Uniunii

Articolul 2

(1) Prezentul tratat se aplică și este interpretat de către părțile contractante în conformitate cu tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, în special cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, și în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, inclusiv cu dreptul procedural, atunci când se impune adoptarea legislației secundare.

(2) Prezentul tratat se aplică în măsura în care este compatibil cu tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană și cu dreptul Uniunii Europene. Acesta nu aduce atingere competențelor Uniunii de a acționa în domeniul uniunii economice.

Titlul III – Pactul bugetar

Articolul 3

(1) Părțile contractante aplică regulile prevăzute în prezentul alineat, în plus față de obligațiile lor ce decurg din dreptul Uniunii Europene și fără a aduce atingere acelor obligații:

(a) poziția bugetară a administrației publice a unei părți contractante este echilibrată sau în excedent; (b) regula prevăzută la litera (a) se consideră respectată dacă soldul structural anual al administrației publice respectă obiectivul pe termen mediu specific țării respective, astfel cum este definit în Pactul de stabilitate și de creștere revizuit, cu o limită inferioară a deficitului structural de 0,5% din produsul intern brut, la prețurile pieței. Părțile contractante asigură convergența rapidă către obiectivul pe termen mediu stabilit pentru fiecare dintre ele. Calendarul pentru realizarea acestei convergențe va fi propus de către Comisia Europeană, fiind luate în considerare riscurile pentru sustenabilitate specifice fiecărei țări. Realizarea de progrese în direcția atingerii obiectivului pe termen mediu și respectarea acestuia sunt evaluate pe baza unei analize globale având drept referință soldul structural și incluzând o analiză a cheltuielilor din care se deduc măsurile discreționare privind veniturile, în concordanță cu Pactul de stabilitate și de creștere revizuit; (c) părțile contractante pot să devieze temporar de la obiectivul lor pe termen mediu sau de la strategia de ajustare pentru atingerea acestuia doar în circumstanțe excepționale, astfel cum sunt definite la litera (b) de la alineatul (3); (d) atunci când raportul dintre datoria publică și produsul intern brut, la prețurile pieței, este semnificativ sub nivelul de 60% și când riscurile în ceea ce privește sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice sunt scăzute, limita inferioară a obiectivului pe termen mediu specificat la litera (b) poate atinge un deficit structural de cel mult 1,0% din produsul intern brut, la prețurile pieței; (e) în cazul în care se observă deviații semnificative de la obiectivul pe termen mediu sau de la strategia de ajustare pentru atingerea acestuia, se declanșează automat un mecanism de corecție. Mecanismul include obligația părții contractante vizate de a pune în aplicare măsuri pentru corectarea deviațiilor într-un termen stabilit.

(2) Regulile prevăzute la alineatul (1) produc efecte în dreptul intern al părților contractante cel târziu în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, prin intermediul unor dispoziții cu forță juridică obligatorie și caracter permanent, de preferință constituționale, sau garantând în alt mod respectarea și aderarea pe deplin la acestea pe tot parcursul proceselor bugetare naționale. Părțile contractante instituie la nivel național mecanismul de corecție menționat la alineatul (1) litera (e) pe baza unor principii comune care sunt propuse de Comisia Europeană și vizează, în special, tipul, amploarea și durata acțiunii de corecție care trebuie întreprinsă, inclusiv în cazul circumstanțelor excepționale, precum și rolul și independența instituțiilor responsabile la nivel național de monitorizarea respectării regulilor prevăzute la alineatul (1). Acest mecanism de corecție respectă pe deplin prerogativele parlamentelor naționale.

(3) În sensul prezentului articol, se aplică definițiile prevăzute la articolul 2 din Protocolul (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, anexat la tratatele Uniunii Europene.

Se aplică, de asemenea, următoarele definiții în sensul prezentului articol: (a) soldul structural anual al administrației publice înseamnă soldul anual ajustat ciclic din care se deduc măsurile cu caracter excepțional și măsurile temporare; (b) circumstanțe excepționale înseamnă un eveniment neobișnuit asupra căruia partea contractantă vizată nu are niciun control și care are o influență majoră asupra poziției financiare a administrației publice sau perioade de recesiune economică gravă, astfel cum este definită în Pactul de stabilitate și de creștere revizuit, cu condiția ca deviația temporară a părții contractante vizate să nu pericliteze sustenabilitatea fiscală pe termen mediu.

Articolul 4

Atunci când raportul dintre datoria publică și produsul intern brut al unei părți contractante depășește valoarea de referință de 60% menționată la articolul 1 din Protocolul (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, anexat la tratatele Uniunii Europene, partea contractantă respectivă reduce această datorie cu o rată medie de o douăzecime pe an, ca rată de referință, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1.467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1.177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011. Existența unui deficit excesiv ca urmare a încălcării criteriului privind datoria va fi stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Articolul 5

(1) O parte contractantă care face obiectul unei proceduri de deficit excesiv în temeiul tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană instituie un program de parteneriat bugetar și economic care include o descriere detaliată a reformelor structurale care trebuie introduse și puse în aplicare pentru a asigura o corecție durabilă și efectivă a deficitului său excesiv. Conținutul și formatul acestor programe sunt definite în dreptul Uniunii Europene. Acestea vor fi înaintate Consiliului Uniunii Europene și Comisiei Europene pentru aprobare și vor fi monitorizate în contextul procedurilor de supraveghere existente în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere.

(2) Punerea în aplicare a programului de parteneriat bugetar și economic, precum și a planurilor bugetare anuale conforme acestuia va fi monitorizată de Consiliul Uniunii Europene și de Comisia Europeană.

Articolul 6

Cu scopul de a îmbunătăți coordonarea planificării privind contractarea datoriei lor publice, părțile contractante transmit ex ante Consiliului Uniunii Europene și Comisiei Europene rapoarte referitoare la planurile lor de contractare a datoriei publice.

Articolul 7

Respectând toate cerințele procedurale prevăzute în tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, părțile contractante a căror monedă este euro se angajează să sprijine propunerile sau recomandările prezentate de Comisia Europeană în cazurile în care aceasta consideră că un stat membru al Uniunii Europene a cărui monedă este euro încalcă criteriul deficitului în cadrul unei proceduri de deficit excesiv. Această obligație nu se aplică în cazul în care se constată că dintre părțile contractante a căror monedă este euro o majoritate calificată a acestora, calculată prin analogie cu dispozițiile relevante din tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, fără a lua în considerare poziția părții contractante în cauză, se opune deciziei propuse sau recomandate.

Articolul 8

(1) Comisia Europeană este invitată să prezinte părților contractante în timp util un raport privind dispozițiile adoptate de fiecare dintre acestea în conformitate cu articolul 3 alineatul (2). În cazul în care, după ce a oferit părții contractante în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile, Comisia Europeană concluzionează în raportul său că partea contractantă respectivă nu a respectat dispozițiile articolului 3 alineatul (2), Curtea de Justiție a Uniunii Europene va fi sesizată de către una sau mai multe părți contractante. Atunci când o parte contractantă consideră, independent de raportul Comisiei, că o altă parte contractantă nu a respectat dispozițiile articolului 3 alineatul (2), aceasta poate, de asemenea, sesiza Curtea de Justiție în acest sens. În ambele cazuri, hotărârea Curții de Justiție are caracter obligatoriu pentru părțile implicate în procedură, care iau toate măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii într-un termen stabilit de Curtea de Justiție.

(2) Atunci când, pe baza propriei evaluări sau a evaluării realizate de Comisia Europeană, o parte contractantă consideră că o altă parte contractantă nu a luat măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Curții de Justiție menționate la alineatul (1), aceasta poate sesiza Curtea de Justiție în acest sens și solicita impunerea de sancțiuni financiare conform criteriilor stabilite de Comisia Europeană în cadrul articolului 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În cazul în care Curtea de Justiție constată că partea contractantă în cauză nu a respectat hotărârea sa, îi poate impune acesteia plata unei sume forfetare sau a unei penalități cu titlu cominatoriu adecvate situației, care nu poate depăși 0,1% din produsul intern brut al părții contractante vizate. Sumele impuse unei părți contractante a cărei monedă este euro sunt vărsate Mecanismului european de stabilitate. În celelalte cazuri, plățile sunt vărsate la bugetul general al Uniunii Europene.

(3) Prezentul articol reprezintă un compromis între părțile contractante în sensul articolului 273 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Titlul IV – Coordonarea politicilor economice și convergența

Articolul 9

Pe baza coordonării politicilor economice, astfel cum este definită în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, părțile contractante se angajează să colaboreze în direcția unei politici economice care să încurajeze buna funcționare a uniunii economice și monetare și creșterea economică prin intermediul unei convergențe și al unei competitivități sporite. În acest scop, părțile contractante întreprind acțiunile și măsurile necesare în toate domeniile esențiale pentru buna funcționare a zonei euro în vederea atingerii obiectivelor de sporire a competitivității, de promovare a ocupării forței de muncă, de consolidare a sustenabilității finanțelor publice și de creștere a stabilității financiare.

Articolul 10

În conformitate cu cerințele prevăzute în tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, părțile contractante sunt pregătite să recurgă, ori de câte ori acest lucru este adecvat și necesar, la măsuri specifice pentru statele membre a căror monedă este euro, astfel cum este prevăzut la articolul 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și la cooperarea consolidată, astfel cum este prevăzută la articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolele 326-334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește aspectele care sunt esențiale pentru buna funcționare a zonei euro, fără a aduce atingere pieței interne.

Articolul 11

În vederea evaluării comparative a celor mai bune practici și a cooperării în direcția unei mai strânse coordonări a politicii economice, părțile contractante se asigură de faptul că toate reformele majore de politică economică pe care le planifică vor fi discutate ex ante și, după caz, coordonate între părți. Respectiva coordonare implică instituțiile Uniunii Europene în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.

Titlul V – Guvernanța în zona euro

Articolul 12

(1) Șefii de stat sau de guvern ai părților contractante a căror monedă este euro se reunesc în mod informal în cadrul unor reuniuni la nivel înalt ale zonei euro, împreună cu președintele Comisiei Europene. Președintele Băncii Centrale Europene este invitat să participe la aceste reuniuni.

Președintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro este desemnat de șefii de stat sau de guvern ai părților contractante a căror monedă este euro prin majoritate simplă în același timp cu alegerea de către Consiliul European a președintelui său și pentru aceeași perioadă a mandatului.

(2) Reuniunile la nivel înalt ale zonei euro se organizează atunci când este necesar și cel puțin de două ori pe an, astfel încât părțile contractante a căror monedă este euro să dezbată chestiuni legate de responsabilitățile lor specifice pe care le împărtășesc în ceea ce privește moneda unică, alte chestiuni legate de guvernanța în zona euro și normele care i se aplică, precum și orientări strategice pentru realizarea politicilor economice în vederea creșterii convergenței în zona euro.

(3) Șefii de stat sau de guvern ai părților contractante, altele decât cele a căror monedă este euro, care au ratificat prezentul tratat, participă la dezbaterile din cadrul reuniunilor la nivel înalt ale zonei euro privind competitivitatea părților contractante, modificarea arhitecturii globale a zonei euro și a regulilor fundamentale care i se vor aplica în viitor, precum și, atunci când este cazul și cel puțin o dată pe an, la dezbaterile privind chestiuni specifice legate de punerea în aplicare a prezentului tratat privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare.

(4) Președintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro asigură pregătirea și continuitatea reuniunilor la nivel înalt ale zonei euro, în strânsă cooperare cu președintele Comisiei Europene. Organismul însărcinat cu pregătirea și urmărirea rezultatelor reuniunilor la nivel înalt ale zonei euro este Eurogrup și președintele acestuia poate fi invitat în acest scop să participe la aceste reuniuni.

(5) Președintele Parlamentului European poate fi invitat pentru a fi audiat. Președintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro prezintă un raport Parlamentului European după fiecare reuniune la nivel înalt a zonei euro.

(6) Președintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro informează îndeaproape părțile contractante, altele decât cele a căror monedă este euro, și celelalte state membre ale Uniunii Europene cu privire la pregătirea și rezultatele reuniunilor la nivel înalt ale zonei euro.

Articolul 13

După cum se prevede în titlul II din Protocolul (nr. 1) privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la tratatele Uniunii Europene, Parlamentul European și parlamentele naționale ale părților contractante vor stabili împreună organizarea și promovarea unei conferințe a reprezentanților comisiilor relevante din cadrul Parlamentului European și a reprezentanților comisiilor relevante din cadrul parlamentelor naționale, pentru a dezbate politicile bugetare și alte aspecte care fac obiectul prezentului tratat.

Titlul VI – Dispoziții generale și finale

Articolul 14

(1) Prezentul tratat se ratifică de către părțile contractante în conformitate cu cerințele lor constituționale. Instrumentele de ratificare se depun la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene (depozitarul).

(2) Prezentul tratat intră în vigoare la 1 ianuarie 2013, cu condiția ca 12 dintre părțile contractante a căror monedă este euro să își fi depus instrumentul de ratificare, sau în prima zi a lunii care urmează depunerii celui de-al doisprezecelea instrument de ratificare de către o parte contractantă a cărei monedă este euro, aplicându-se data care intervine prima.

(3) Prezentul tratat se aplică de la data intrării în vigoare în rândul părților contractante a căror monedă este euro care l-au ratificat. Tratatul se aplică celorlalte părți contractante a căror monedă este euro începând din prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului lor de ratificare.

(4) Prin derogare de la alineatele (3) și (5), titlul V se aplică tuturor părților contractante vizate de la data intrării în vigoare a prezentului tratat.

(5) Prezentul tratat se aplică părților contractante care l-au ratificat și care beneficiază de o derogare, astfel cum este definită la articolul 139 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sau de o derogare, astfel cum este definită în Protocolul (nr. 16) privind anumite dispoziții referitoare la Danemarca, anexat la tratatele Uniunii Europene, de la data la care decizia de abrogare a derogării respective produce efecte, cu excepția cazului în care partea contractantă vizată își declară intenția de a-și asuma obligații în temeiul tuturor sau al unei părți din dispozițiile titlurilor III și IV ale prezentului tratat de la o dată anterioară.

Articolul 15

Statele membre ale Uniunii Europene, altele decât părțile contractante, pot adera la prezentul tratat. Aderarea produce efecte de la data depunerii instrumentului de aderare la depozitar, care informează celelalte părți contractante în acest sens. După autentificarea de către părțile contractante, textul prezentului tratat în limba oficială a statului membru aderent, care este, de asemenea, o limbă oficială și o limbă de lucru a instituțiilor Uniunii, se depune în arhivele depozitarului ca text autentic al prezentului tratat.

Articolul 16 — În termen de cel mult 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului tratat, pe baza unei evaluări a experienței acumulate în punerea sa în aplicare, se iau măsurile necesare, în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană și cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu scopul de a include dispozițiile prezentului tratat în cadrul juridic al Uniunii Europene. Încheiat la Bruxelles la data de doi martie două mii doisprezece. Prezentul tratat, redactat într-un singur exemplar original în limbile bulgară, daneză, olandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, textele în fiecare limbă fiind egal autentice, se depune în arhivele depozitarului, care transmite câte o copie certificată fiecăreia dintre părțile contractante. Pentru Regatul Belgiei Pentru Republica Bulgaria Pentru Regatul Danemarcei Pentru Republica Federală Germania Pentru Republica Estonia Pentru Irlanda Pentru Republica Elenă Pentru Regatul Spaniei Pentru Republica Franceză Pentru Republica Italiană Pentru Republica Cipru Pentru Republica Letonia Pentru Republica Lituania Pentru Marele Ducat de Luxemburg Pentru Ungaria Pentru Malta Pentru Regatul Țărilor de Jos Pentru Republica Austria Pentru Republica Polonă Pentru Republica Portugheză Pentru România Pentru Republica Slovenia Pentru Republica Slovacia Pentru Republica Finlanda Pentru Regatul Suediei