PROTOCOL nr. 0/2014

PROTOCOL din 1 noiembrie 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor

Emitent ACT INTERNAȚIONAL

Publicare Monitorul Oficial nr. 272 din 14 aprilie 2014

Intrare în vigoare 12 august 2014

Statele părți la prezentul protocol, considerând că este oportună revizuirea Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, încheiată la Atena la 13 decembrie 1974, pentru a prevedea despăgubiri mărite, a introduce o răspundere strictă, a stabili o procedură simplificată de actualizare a sumelor corespunzătoare limitelor răspunderii și pentru a garanta o asigurare obligatorie în beneficiul pasagerilor, reamintind că Protocolul din 1976 la Convenție introduce dreptul special de tragere ca unitate de cont în locul francului-aur, notând că Protocolul din 1990 la Convenție, care prevede despăgubiri mărite și o procedură simplificată de actualizare a sumelor corespunzătoare limitelor răspunderii, nu a intrat în vigoare, au convenit după cum urmează:

Articolul 1

În sensul prezentului protocol:

(1) Convenție înseamnă textul Convenției de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor.

(2) Organizație înseamnă Organizația Maritimă Internațională.

(3) Secretar general înseamnă Secretarul General al Organizației.

Articolul 2

Art. 1 alineatul (1) din Convenție se înlocuiește cu următorul text: "(1) a) transportator înseamnă o persoană care încheie sau în numele căreia se încheie un contract de transport, indiferent dacă transportul este executat de persoana respectivă sau de un transportator efectiv;

b) transportator efectiv înseamnă o persoană, alta decât transportatorul, ce poate fi proprietarul, navlositorul sau operatorul navei, care execută efectiv transportul, în parte sau în întregime; și

c) transportator care execută efectiv transportul, în parte sau în întregime, înseamnă transportatorul efectiv sau transportatorul, în măsura în care acesta din urmă execută efectiv transportul."

Articolul 3

(1) Articolul 1 alineatul (10) din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

"(10) Organizație înseamnă Organizația Maritimă Internațională."

(2) Următorul text se adaugă la articolul 1 alineatul (11) din Convenție:

"(11) Secretar general înseamnă Secretarul General al Organizației."

Articolul 4 — Articolul 3 din Convenție se înlocuiește cu următorul text: "Articolul 3 Răspunderea transportatorului

(1) În caz de prejudiciu produs ca urmare a decesului sau a vătămării corporale a unui pasager, cauzate de un incident maritim, transportatorul este răspunzător în măsura în care prejudiciul suferit de pasagerul respectiv în urma unui astfel de incident nu depășește 250.000 de unități de cont, cu excepția cazului în care transportatorul dovedește că incidentul:

a) a fost cauzat de un act de război, ostilități, război civil, insurecție sau de un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și căruia nu i se poate opune rezistență; sau

b) a fost cauzat în întregime de o acțiune sau o omisiune deliberată a unui terț.

Dacă și în măsura în care valoarea prejudiciului depășește limita menționată mai sus, transportatorul este, de asemenea, răspunzător, cu excepția cazului în care dovedește că incidentul care a cauzat prejudiciul nu s-a produs din vina sa sau ca urmare a neglijenței sale.

(2) În caz de prejudiciu produs ca urmare a decesului sau a vătămării corporale a unui pasager, care nu au fost cauzate de un incident maritim, transportatorul este răspunzător dacă incidentul care a provocat prejudiciul s-a produs din vina sa sau ca urmare a neglijenței sale. Sarcina dovedirii vinovăției sau a neglijenței revine reclamantului.

(3) În caz de prejudiciu produs ca urmare a pierderii sau deteriorării bagajelor de cabină, transportatorul este răspunzător dacă incidentul care a provocat prejudiciul s-a produs din vina sa sau ca urmare a neglijenței sale. Prezumția de vină sau neglijență a transportatorului se aplică în cazul unui prejudiciu cauzat de un incident maritim.

(4) În caz de prejudiciu produs ca urmare a pierderii sau deteriorării altor bagaje decât cele de cabină, transportatorul este răspunzător dacă nu poate dovedi că incidentul care a provocat prejudiciul nu a intervenit din vina sa sau ca urmare a neglijenței sale.

(5) În sensul prezentului articol:

a) incident maritim înseamnă naufragiu, răsturnare, coliziune sau eșuare a navei, explozii sau incendii la bord sau defecțiune a navei;

b) vina sau neglijența transportatorului include și vina sau neglijența prepușilor săi care acționează în cadrul atribuțiilor lor de serviciu;

c) defecțiune a navei înseamnă orice funcționare necorespunzătoare, avarie sau neconformitate cu normele de siguranță aplicabile a oricărei părți a navei sau a echipamentului aferent, atunci când sunt folosite pentru evacuarea, îmbarcarea și debarcarea pasagerilor; sau atunci când sunt folosite pentru propulsie, guvernare, asigurarea siguranței în navigație, legare, ancorare, sosire sau plecare de la dană sau loc de ancorare sau pentru controlul avariilor provocate de inundare; sau atunci când sunt folosite pentru lansarea mijloacelor de salvare; și

d) prejudiciu nu include și daunele punitive sau exemplare.

(6) Răspunderea transportatorului în conformitate cu prezentul articol se referă exclusiv la prejudiciile cauzate de incidente survenite în timpul transportului. Dovedirea faptului că incidentul care a cauzat prejudiciul a avut loc în timpul transportului, precum și a întinderii prejudiciului revine reclamantului.

(7) Nicio dispoziție din această convenție nu aduce atingere dreptului transportatorului la o cale de atac împotriva unui terț și nici nu îi interzice să invoce în apărarea sa o neglijență concurentă, în conformitate cu articolul 6 din prezenta convenție. Nicio dispoziție din acest articol nu aduce atingere dreptului de limitare prevăzut la articolele 7 și 8 din prezenta convenție.

(8) Prezumția de vinovăție sau neglijență a unei părți sau atribuirea sarcinii probei uneia dintre părți nu împiedică examinarea probelor în favoarea părții respective."

Articolul 5 — Următorul text se adaugă ca articolul 4^1 din Convenție: "Articolul 4^1 Asigurarea obligatorie

(1) Atunci când pasagerii sunt transportați la bordul unei nave înmatriculate într-un stat parte la prezenta convenție, care este autorizată să transporte mai mult de 12 pasageri, și prezenta convenție este aplicabilă, orice transportator care execută efectiv transportul, în parte sau în întregime, trebuie să aibă o asigurare sau o altă garanție financiară, cum ar fi o garanție furnizată de o bancă sau o instituție financiară similară, în scopul acoperirii răspunderii ce îi revine în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager, prevăzute în cadrul prezentei convenții. Limita asigurării obligatorii sau a altei garanții financiare trebuie să fie de cel puțin 250.000 de unități de cont per pasager, pentru fiecare situație în parte.

(2) După ce autoritatea competentă a unui stat parte s-a asigurat de îndeplinirea cerințelor de la alineatul (1), se emite fiecărei nave un certificat care să ateste că o asigurare sau o altă garanție financiară este în vigoare în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, acest certificat se emite sau se vizează de către autoritatea competentă a statului de înmatriculare a navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat parte, certificatul poate fi emis sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat parte. Acest certificat trebuie să respecte modelul prezentat în anexa la prezenta convenție și să cuprindă următoarele informații:

a) numele navei, numărul sau literele distinctive și portul de înmatriculare;

b) numele și sediul principal ale transportatorului care execută efectiv transportul, în parte sau în întregime;

c) numărul IMO de identificare a navei;

d) tipul și durata garanției;

e) numele și sediul principal ale asigurătorului sau ale altei persoane furnizoare de garanție financiară și, dacă este cazul, locul unde a fost încheiată asigurarea sau constituită altă garanție financiară; și

f) perioada de valabilitate a certificatului, care nu trebuie să depășească perioada de valabilitate a asigurării sau a altei garanții financiare.

(3) a) Un stat parte poate autoriza o instituție sau o organizație recunoscută de către acesta să emită certificatul. Această instituție sau organizație trebuie să informeze statul respectiv cu privire la emiterea fiecărui certificat. În orice caz, statul parte are obligația de a garanta în totalitate caracterul complet și exact al certificatului astfel emis și de a lua măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligații.

b) Un stat parte notifică secretarului general următoarele:

(i) responsabilitățile specifice și condițiile competenței delegate unei instituții sau unei organizații recunoscute de către statul parte; (ii) retragerea competenței respective; și (iii) data de intrare în vigoare a acestei competențe sau a retragerii ei. O competență delegată nu intră în vigoare mai devreme de 3 luni de la data la care s-a depus notificarea în acest sens la secretarul general.

c) Instituția sau organizația autorizată să emită certificate în conformitate cu acest alineat trebuie, cel puțin, să fie autorizată și să retragă aceste certificate atunci când condițiile stabilite pentru emiterea lor nu mai sunt îndeplinite. În toate cazurile, instituția sau organizația trebuie să înștiințeze statul în numele căruia au fost emise certificatele despre retragerea acestora.

(4) Certificatul se întocmește în limba sau în limbile oficiale ale statului emitent. În cazul în care limba folosită este alta decât engleza, franceza sau spaniola, textul trebuie să includă și o traducere în una dintre aceste limbi; dacă statul respectiv decide astfel, redactarea în limba sa oficială poate fi omisă.

(5) Certificatul este păstrat la bordul navei, iar o copie a acestuia se depune la autoritățile care țin registrul de înmatriculare a navei sau, în cazul în care nava nu este înmatriculată într-un stat parte, la autoritatea statului care emite sau vizează certificatul.

(6) O asigurare sau altă garanție financiară nu îndeplinește cerințele prezentului articol dacă poate înceta să producă efecte din alte cauze decât expirarea perioadei de valabilitate a asigurării sau a garanției specificate în certificat, înainte de 3 luni de la data preavizului prezentat autorităților menționate la alineatul (5), în cazul în care certificatul nu a fost predat autorităților în cauză sau nu s-a emis un nou certificat în perioada menționată. Dispozițiile precedente se aplică, de asemenea, oricărei modificări care face ca asigurarea sau garanția financiară să nu mai îndeplinească cerințele prezentului articol.

(7) Statul de înmatriculare a navei stabilește, sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, condițiile de emitere și de valabilitate a certificatului.

(8) Nicio dispoziție a acestei convenții nu trebuie interpretată ca împiedicând un stat parte să se bazeze pe informațiile obținute de la alte state, de la Organizație sau de la alte organizații internaționale, referitoare la situația financiară a asigurătorilor sau a altor furnizori de garanții financiare în sensul prezentei convenții. În astfel de cazuri, statul parte care se bazează pe informațiile respective nu își poate declina răspunderea ce îi revine în calitate de stat care a emis certificatul.

(9) Certificatele emise sau vizate sub responsabilitatea unui stat parte sunt acceptate de celelalte state părți în sensul prezentei convenții și sunt considerate de către acestea ca având aceeași valoare ca și certificatele emise sau vizate de ele, chiar dacă sunt emise sau vizate pentru o navă care nu este înmatriculată într-un stat parte. Un stat parte poate solicita, în orice moment, consultarea cu statul care a emis sau care a vizat certificatul, în eventualitatea în care consideră că asigurătorul sau garantul numit în certificatul de asigurare nu este capabil, din punct de vedere financiar, să îndeplinească obligațiile impuse de prezenta convenție.

(10) Orice cerere de despăgubire acoperită de asigurare sau de o altă garanție financiară, în temeiul prezentului articol, poate fi formulată direct împotriva asigurătorului sau a altei persoane furnizoare de garanție financiară. În acest caz, suma menționată la alineatul (1) constituie limita răspunderii asigurătorului sau a altei persoane furnizoare de garanție financiară, chiar dacă transportatorul sau transportatorul efectiv nu are dreptul la o limitare a răspunderii. Pârâtul poate uza de modalitățile de apărare pe care transportatorul menționat la alineatul (1) are dreptul să le folosească în conformitate cu prezenta convenție (cu excepția celor legate de faliment sau lichidare). Pârâtul poate, de asemenea, invoca în apărarea sa faptul că prejudiciul a fost cauzat de fapta intenționată a asiguratului, dar nu poate invoca niciun alt mijloc de apărare pe care ar fi avut dreptul să-l invoce într-o acțiune intentată de asigurat împotriva lui. În orice caz, pârâtul are dreptul să solicite ca transportatorul și transportatorul efectiv să fie introduși în cauză.

(11) Orice sumă provenită dintr-o asigurare sau altă garanție financiară subscrisă în conformitate cu alineatul (1) trebuie să fie disponibilă exclusiv pentru acordarea despăgubirilor datorate în temeiul prezentei convenții și orice plată efectuată din aceste sume scade valoarea răspunderii provenite din această convenție cu o sumă echivalentă cu cea plătită.

(12) Un stat parte nu trebuie să permită niciodată ca o navă aflată sub pavilionul său și căreia i se aplică prezentul articol să opereze, dacă acesteia nu i s-a emis un certificat în conformitate cu alineatul (2) sau (15).

(13) Sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, fiecare stat parte trebuie să se asigure că, în conformitate cu dreptul său intern, asigurarea sau garanția financiară, în limitele specificate la alineatul (1), este în vigoare pentru fiecare navă autorizată să transporte mai mult de 12 pasageri, indiferent de locul de înmatriculare, care intră sau iese dintr-un port aflat pe teritoriul său, în măsura în care prezenta convenție este aplicabilă.

(14) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (5), un stat parte poate să notifice secretarului general că, în sensul alineatului (13), nu este obligatoriu ca navele să aibă la bord sau să prezinte certificatul menționat la alineatul (2) atunci când intră sau ies dintr-un port aflat pe teritoriul său, cu condiția ca statul parte care a emis certificatul să fi notificat secretarului general faptul că deține, în format electronic, documente accesibile tuturor celorlalte state părți, care atestă existența certificatului și permit statelor părți să se achite de obligațiile ce decurg din alineatul (13).

(15) Dacă o navă aflată în proprietatea unui stat parte nu este acoperită de o asigurare sau de o altă garanție financiară, dispozițiile prezentului articol în acest sens nu se aplică în cazul navei respective, însă nava trebuie să dețină la bord un certificat emis de autoritatea competentă din statul de înmatriculare a navei, care să ateste faptul că nava se află în proprietatea statului respectiv și că răspunderea navei este acoperită în limita prescrisă în conformitate cu alineatul (1). Acest certificat respectă, cât mai fidel posibil, modelul prevăzut la alineatul (2)."

Articolul 6 — Articolul 7 din Convenție se înlocuiește cu următorul text: "Articolul 7 Limita răspunderii în caz de deces sau vătămare corporală

(1) Răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager în sensul articolului 3 nu trebuie să depășească în niciun caz 400.000 de unități de cont per pasager pentru fiecare incident în parte. Dacă, în conformitate cu legea statului în care se află instanța sesizată, despăgubirile pot fi plătite eșalonat, suma totală a acestor plăți eșalonate nu poate depăși limita menționată mai sus.

(2) Un stat parte poate stabili limita răspunderii menționată la alineatul (1) prin dispoziții specifice de drept intern, cu condiția ca limita răspunderii prevăzută la nivel național, dacă există, să nu fie inferioară celei prevăzute la alineatul (1). Un stat parte care face uz de posibilitățile prevăzute în acest alineat trebuie să informeze secretarul general cu privire la limita răspunderii stabilită sau la faptul că nu există o astfel de limită."

Articolul 7 — Articolul 8 din Convenție se înlocuiește cu următorul text: "Articolul 8 Limita răspunderii în caz de pierdere sau deteriorare a bagajelor și a vehiculelor

(1) Răspunderea transportatorului în caz de pierdere sau deteriorare a bagajelor de cabină nu trebuie să depășească în niciun caz 2.250 de unități de cont per pasager pentru fiecare transport.

(2) Răspunderea transportatorului în caz de pierdere sau deteriorare a vehiculelor, inclusiv a bagajelor transportate în interiorul sau deasupra acestora, nu trebuie să depășească în niciun caz 12.700 de unități de cont per vehicul pentru fiecare transport.

(3) Răspunderea transportatorului în caz de pierdere sau deteriorare a altor bagaje decât cele menționate la alineatele (1) și (2) nu trebuie să depășească în niciun caz 3.375 de unități de cont per pasager pentru fiecare transport.

(4) Transportatorul și pasagerul pot conveni ca răspunderea transportatorului să fie redusă cu o sumă care să nu depășească 330 de unități de cont în caz de deteriorare a unui vehicul și 149 de unități de cont per pasager în caz de pierdere sau deteriorare a altor bagaje, sumele respective deducânduse din valoarea pierderii sau a despăgubirii."

Articolul 8 — Articolul 9 din Convenție se înlocuiește cu următorul text: "Articolul 9 Unitatea de cont și conversia

(1) Unitatea de cont menționată în prezenta convenție este dreptul special de tragere, așa cum este definit de Fondul Monetar Internațional. Sumele menționate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4 bis alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 sunt convertite în moneda națională a statului în care se află instanța sesizată, pe baza valorii monedei respective în raport cu dreptul special de tragere la data hotărârii sau la o dată stabilită de comun acord de către părțile implicate. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naționale a unui stat parte care este membru al Fondului Monetar Internațional se calculează în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internațional în vigoare la data respectivă pentru operațiunile și tranzacțiile sale. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naționale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internațional se calculează în modul stabilit de acel stat parte.

(2) Cu toate acestea, un stat care nu este membru al Fondului Monetar Internațional și a cărui legislație nu permite aplicarea dispozițiilor alineatului (1) poate, la data ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenție, dar și ulterior, să declare că unitatea de cont prevăzută la alineatul (1) este egală cu 15 franci-aur. Francului-aur menționat în acest alineat îi corespund 65,5 miligrame de aur cu o finețe de nouă sute la mie. Conversia francului-aur în moneda națională se face în conformitate cu legislația statului respectiv.

(3) Calculul menționat la ultima teză de la alineatul (1) și conversia menționată la alineatul (2) se fac astfel încât, în măsura posibilului, să exprime în moneda națională a statului parte aceeași valoare reală pentru sumele prevăzute la articolul 3 alineatul (1), articolul 4^1 alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8, așa cum ar rezulta din aplicarea primelor 3 teze de la alineatul (1). Statele comunică secretarului general metoda de calcul în conformitate cu alineatul (1) sau rezultatul conversiei în conformitate cu alineatul (2), după caz, la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare a prezentei convenții sau de aderare la aceasta și de fiecare dată când se produce o schimbare a acestei metode de calcul sau a rezultatelor."

Articolul 9

Articolul 16 alineatul (3) din Convenție se înlocuiește cu următorul text: "(3) Motivele suspendării sau întreruperii termenului de prescripție sunt reglementate de legea statului unde se află instanța sesizată; însă, în niciun caz, o acțiune intentată în temeiul acestei convenții nu poate fi introdusă după expirarea oricăruia dintre termenele de mai jos:

a) 5 ani de la data debarcării pasagerului sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcție de care este cea mai recentă; sau, dacă această dată este anterioară,

b) 3 ani de la data când reclamantul a luat cunoștință sau ar fi trebuit, în mod normal, să ia cunoștință de vătămarea corporală, pierderea sau daunele provocate de incident."

Articolul 10 — Articolul 17 din Convenție se înlocuiește cu următorul text: "Articolul 17 Instanța competentă

(1) O acțiune intentată în temeiul articolelor 3 și 4 din prezenta convenție trebuie introdusă, la alegerea reclamantului, pe lângă una dintre instanțele enumerate mai jos, cu condiția ca aceasta să fie situată într-unul dintre statele părți la această convenție și, în statele în care pot fi sesizate mai multe instanțe, în conformitate cu dreptul intern al fiecărui stat parte în materie de competență jurisdicțională:

a) instanța din statul în care se află reședința obișnuită sau sediul principal al pârâtului; sau

b) instanța din statul în care se află locul de plecare sau cel de destinație, conform contractului de transport; sau

c) instanța din statul în care se află domiciliul sau reședința obișnuită a reclamantului, dacă pârâtul are un sediu în acel stat și se află sub jurisdicția acestuia; sau

d) instanța din statul în care s-a încheiat contractul de transport, dacă pârâtul are un sediu în acel stat și se află sub jurisdicția acestuia.

(2) Acțiunile intentate în temeiul articolului 4^1 din prezenta convenție sunt introduse, la alegerea reclamantului, pe lângă una dintre instanțele competente pentru introducerea unei acțiuni împotriva transportatorului sau a transportatorului efectiv, în conformitate cu alineatul (1).

(3) După producerea incidentului care a cauzat prejudiciul, părțile pot cădea de acord ca cererea de despăgubire să fie înaintată unei alte jurisdicții sau să fie supusă arbitrajului."

Articolul 11 — Următorul text se adaugă ca articolul 17^1 din Convenție: "Articolul 17^1 Recunoașterea și executarea hotărârilor

(1) Orice hotărâre pronunțată de o instanță competentă în conformitate cu articolul 17, care este executorie în statul de origine unde nu mai poate face obiectul unei căi de atac ordinare, este recunoscută în toate celelalte state părți, cu excepția următoarelor cazuri:

a) în cazul în care hotărârea a fost obținută în mod fraudulos; sau

b) în cazul în care pârâtul nu a fost înștiințat într-un termen rezonabil și nu a avut posibilitatea de a-și susține apărarea.

(2) O hotărâre recunoscută în conformitate cu alineatul (1) este executorie în fiecare stat parte de îndată ce se îndeplinesc procedurile necesare din respectivul stat. Aceste proceduri nu trebuie să permită o reexaminare pe fond a cererii.

(3) Un stat parte la prezentul protocol poate aplica alte norme pentru recunoașterea și executarea hotărârilor, cu condiția ca acestea să aibă ca efect recunoașterea și executarea hotărârilor cel puțin în aceeași măsură ca și pe baza alineatelor (1) și (2)."

Articolul 12 — Articolul 18 din Convenție se înlocuiește cu următorul text: "Articolul 18 Nulitatea dispozițiilor contractuale Sunt nule și neavenite toate dispozițiile contractuale stabilite înaintea incidentului care a cauzat decesul sau vătămarea corporală a unui pasager sau pierderea sau deteriorarea bagajelor sale, tinzând să exonereze orice persoană răspunzătoare în conformitate cu prezenta convenție de răspunderea față de pasager sau să fixeze limite ale răspunderii inferioare celor stabilite de această convenție, cu excepția celor prevăzute la articolul 8 alineatul (4) sau tinzând să transfere sarcina probei ce incumbă transportatorului sau transportatorului efectiv sau având ca efect restricționarea opțiunilor menționate la articolul 17 alineatul (1) sau (2); cu toate acestea, nulitatea acestor dispoziții nu implică nulitatea contractului de transport, care rămâne sub incidența dispozițiilor prezentei convenții."

Articolul 13

Articolul 20 din Convenție se înlocuiește cu următorul text: "Articolul 20 Daune nucleare Nimeni nu este considerat răspunzător, în sensul prezentei convenții, pentru prejudiciile cauzate de un accident nuclear:

a) dacă operatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în temeiul Convenției de la Paris din 29 iulie 1960 privind răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adițional din 28 ianuarie 1964, sau în temeiul Convenției de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare sau în temeiul oricărui act de modificare sau protocol în vigoare aferent acestora; sau

b) dacă operatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în temeiul legislației naționale care reglementează răspunderea pentru daune de acest tip, cu condiția ca legislația respectivă să fie, în toate privințele, la fel de favorabilă persoanelor susceptibile de a suferi prejudicii ca și Convenția de la Paris, cea de la Viena sau alte acte de modificare sau protocoale în vigoare aferente acestora."

Articolul 14 — Modelul certificatului

(1) Modelul certificatului prevăzut la anexa la prezentul protocol se încorporează ca anexă la Convenție.

(2) Următorul text se adaugă la articolul 1^1 s din Convenție:

"Articolul 1^1 Anexă Anexa la prezenta Convenție face parte integrantă din aceasta."

Articolul 15 — Interpretarea și aplicarea

(1) Între părțile la prezentul protocol, Convenția și prezentul protocol se citesc și se interpretează împreună ca un singur instrument.

(2) Convenția, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, se aplică numai cererilor de despăgubire în urma unor evenimente care se produc după intrarea în vigoare pentru fiecare stat a prezentului protocol.

(3) Articolele 1-22 din Convenție, astfel cum sunt revizuite prin prezentul protocol, împreună cu articolele 17-25 din prezentul protocol și anexa la acesta, constituie și sunt denumite Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor.

Articolul 16 — Următorul text se adaugă la articolul 22^1 din Convenție: "Articolul 22^1 Dispoziții finale ale Convenției Articolele 17-25 ale Protocolului din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor constituie clauzele finale ale acestei convenții. În prezenta convenție, referirile la statele părți constituie referiri la statele părți la acest protocol." DISPOZIȚII FINALE

Articolul 17 — Semnare, ratificare, acceptare, aprobare și aderare

(1) Prezentul protocol este deschis pentru semnare la sediul Organizației între 1 mai 2003 și 30 aprilie 2004, iar apoi rămâne deschis pentru aderare.

(2) Statele își pot exprima acordul de a deveni parte la prezentul protocol prin:

a) semnare fără rezerve privind ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau

b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

c) aderare.

(3) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se efectuează prin depunerea unui instrument în acest sens la secretarul general.

(4) Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus după intrarea în vigoare a unui act de modificare a acestui protocol referitor la toate statele părți actuale sau după adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a modificărilor referitoare la acele state părți, se consideră ca aplicându-se acestui protocol astfel cum a fost modificat.

(5) Un stat nu trebuie să își exprime acordul de a deveni parte la prezentul protocol fără a denunța, în cazul în care este parte:

a) Convenția de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, încheiată la Atena la 13 decembrie 1974;

b) Protocolul la Convenția de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, încheiat la Londra la 19 noiembrie 1976; și

c) Protocolul din 1990 pentru modificarea Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, încheiat la Londra la 29 martie 1990, cu efect de la data intrării în vigoare a prezentului protocol pentru respectivul stat în conformitate cu articolul 20.

Articolul 18 — State cu mai multe regimuri juridice

(1) Dacă este alcătuit din mai multe unități teritoriale, în care sunt aplicabile regimuri juridice diferite în privința chestiunilor tratate în acest protocol, un stat poate declara, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, că prezentul protocol se aplică tuturor unităților sale teritoriale sau doar uneia sau mai multora dintre acestea și își poate modifica oricând declarația depunând o altă declarație.

(2) Orice declarație de acest tip trebuie notificată secretarului general și trebuie să specifice clar unitățile teritoriale cărora li se aplică acest protocol.

(3) Dacă un stat parte a făcut o astfel de declarație:

a) trimiterile la statul de înmatriculare a unei nave și, în ceea ce privește certificatul de asigurare obligatorie, la statul care l-a emis sau vizat se interpretează ca trimiteri la unitatea teritorială respectivă în care este înmatriculată nava și care emite sau vizează certificatul;

b) trimiterile la dispozițiile dreptului intern, la limitele naționale ale răspunderii și la moneda națională se interpretează ca trimiteri la dispozițiile dreptului, la limitele de răspundere și la moneda unității teritoriale în cauză; și

c) trimiterile la instanțele și la hotărârile care trebuie recunoscute de către statele părți se interpretează ca trimiteri la instanțe și, respectiv, hotărâri care trebuie recunoscute de către unitatea teritorială în cauză.

Articolul 19 — Organizațiile regionale de integrare economică

(1) O organizație regională de integrare economică, alcătuită din state suverane care i-au transferat competențe referitoare la anumite aspecte reglementate de prezentul protocol, poate semna, ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol. O organizație regională de integrare economică, parte la acest protocol, are drepturile și obligațiile unui stat parte, în măsura în care acea organizație regională de integrare economică este competentă în privința anumitor aspecte reglementate de prezentul protocol.

(2) Atunci când își exercită dreptul de vot în domenii în care este competentă, o organizație regională de integrare economică dispune de un număr de voturi egal cu numărul statelor sale componente care sunt părți la prezentul protocol și care i-au transferat competențe în domeniile respective. O organizație regională de integrare economică nu își poate exercita dreptul de vot atunci când statele sale membre și-l exercită și invers.

(3) Atunci când numărul statelor părți este relevant în sensul prezentului protocol, inclusiv - dar nu limitat la - articolele 20 și 23 din acesta, organizația regională de integrare economică nu este considerată ca stat parte suplimentar, pe lângă membrii săi care sunt și state părți.

(4) În momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, organizația regională de integrare economică trebuie să adreseze secretarului general o declarație în care să se specifice aspectele reglementate de prezentul protocol cu privire la care i-au fost transferate competențe de către statele membre semnatare sau părți ale prezentului protocol, precum și orice alte restricții relevante în raport cu domeniul de aplicare al competențelor respective. Organizația regională de integrare economică trebuie să notifice fără întârziere secretarului general orice modificare în repartizarea competențelor specificate în declarația menționată în prezentul alineat, inclusiv noile transferuri de competențe. Declarațiile de acest tip sunt comunicate de către secretarul general, în conformitate cu articolul 24 din prezentul protocol.

(5) Statele părți care sunt membre ale unei organizații regionale de integrare economică, parte, la rândul ei, la prezentul protocol, sunt considerate ca fiind competente în toate domeniile reglementate de prezentul protocol cu privire la care nu a fost în mod expres declarată sau notificată efectuarea unui transfer de competențe către organizație în temeiul alineatului (4).

Articolul 20 — Intrarea în vigoare

(1) Prezentul protocol intră în vigoare la 12 luni de la data la care cele 10 state fie l-au semnat fără rezerve privind ratificarea, acceptarea sau aprobarea, fie au depus instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la secretarul general.

(2) Pentru orice stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezentul protocol după ce condițiile de intrare în vigoare prevăzute la alineatul (1) au fost îndeplinite, prezentul protocol intră în vigoare la 3 luni după data depunerii instrumentului corespunzător de către statul respectiv, dar nu înainte de intrarea în vigoare a prezentului protocol, în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 21 — Denunțare

(1) Prezentul protocol poate fi denunțat de orice stat parte, în orice moment după data la care intră în vigoare pentru acel stat parte.

(2) Denunțarea se efectuează prin depunerea unui instrument de denunțare la secretarul general.

(3) Denunțarea produce efecte după 12 luni sau un termen mai lung, specificat în instrumentul de denunțare, de la depunerea sa la secretarul general.

(4) Între statele părți la prezentul protocol, denunțarea de către oricare dintre ele a Convenției, în conformitate cu articolul 25 din aceasta, nu trebuie interpretată în niciun caz ca o denunțare a Convenției astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol.

Articolul 22 — Revizuirea și modificarea

(1) Organizația poate convoca o conferință în scopul revizuirii sau modificării prezentului protocol.

(2) Organizația poate convoca o conferință a statelor părți la prezentul protocol în scopul revizuirii sau modificării acestuia, la cererea a cel puțin o treime dintre statele părți.

Articolul 23 — Modificarea limitelor

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22, procedura specială definită în acest articol se aplică doar în scopul modificării limitelor fixate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4^1 alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 din Convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol.

(2) La cererea a cel puțin jumătate - dar în niciun caz mai puțin de 6 - dintre statele părți la prezentul protocol, orice propunere de modificare a limitelor, inclusiv a sumelor cu care răspunderea poate fi redusă, specificate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4^1 alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 din Convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, este comunicată de către secretarul general tuturor statelor membre ale Organizației și tuturor statelor părți.

(3) Orice modificare propusă și difuzată după cum se prevede anterior este prezentată Comitetului juridic al Organizației (denumit în continuare "Comitetul juridic") spre examinare, după cel puțin 6 luni de la data difuzării.

(4) Toate statele părți la Convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, fie că sunt sau nu membre ale Organizației, au dreptul să participe la lucrările Comitetului juridic în vederea examinării și adoptării modificărilor.

(5) Modificările se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul statelor părți la convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, prezente și cu drept de vot în cadrul Comitetului juridic, lărgit în conformitate cu alineatul (4), cu condiția ca cel puțin jumătate din numărul statelor părți la Convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, să fie prezente în momentul votării.

(6) În cazul în care hotărăște cu privire la o propunere de modificare a limitelor, Comitetul juridic ține seama de experiența acumulată în materie de incidente și, în special, de volumul daunelor care rezultă în urma acestora, de fluctuațiile valorice ale monedei și de efectul modificării propuse asupra costului asigurărilor.

(7) a) Nicio modificare a limitelor în temeiul prezentului articol nu poate fi examinată înainte de expirarea unui termen de 5 ani de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare și nici într-un termen mai scurt de 5 ani de la data intrării în vigoare a unei modificări anterioare, adoptate în temeiul prezentului articol.

b) Nicio limită nu poate fi majorată astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare limitei stabilite în Convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, majorată cu 6% pe an, calculată ca dobândă compusă de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare.

c) Nicio limită nu poate fi mărită astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare limitei stabilite în Convenție, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, înmulțită cu 3.

(8) Organizația notifică orice modificare adoptată în conformitate cu alineatul (5) tuturor statelor părți. Modificarea se consideră acceptată la sfârșitul unei perioade de 18 luni de la data notificării, cu excepția cazului în care, în această perioadă, cel puțin un sfert din statele care erau state părți la data adoptării modificării transmit secretarului general că nu acceptă modificarea, situație în care modificarea este respinsă și nu produce niciun efect.

(9) O modificare considerată ca acceptată în conformitate cu alineatul (8) intră în vigoare după optsprezece luni de la acceptare.

(10) Toate statele părți au obligația să se conformeze modificării, în cazul în care nu denunță prezentul protocol în conformitate cu articolul 21 alineatele (1) și (2), cu cel puțin 6 luni înainte ca modificarea să intre în vigoare. O astfel de denunțare produce efecte din momentul în care intră în vigoare modificarea.

(11) În cazul în care o modificare a fost adoptată, dar perioada de 18 luni pentru acceptarea ei nu a expirat încă, un stat care devine stat parte în timpul acestei perioade are obligația să respecte modificarea în cazul în care aceasta intră în vigoare. Un stat care devine stat parte după această perioadă este obligat să respecte o modificare acceptată în conformitate cu alineatul (8). În cazurile menționate în prezentul alineat, o modificare devine obligatorie pentru un stat în momentul în care ea intră în vigoare sau la data la care prezentul protocol intră în vigoare pentru statul respectiv, dacă aceasta survine mai târziu.

Articolul 24 — Depozitarul

(1) Prezentul protocol și orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 23 se depun la secretarul general.

(2) Secretarul general:

a) informează statele care au semnat sau au acceptat Protocolul în legătură cu:

(i) fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ca și data acestora; (ii) fiecare declarație sau comunicare în conformitate cu articolul 9 alineatele (2) și (3), al articolului 18 alineatul (1) și al articolului 19 alineatul (4) din Convenție astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol; (iii) intrarea în vigoare a prezentului protocol; (iv) orice propunere de modificare a limitelor prezentate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul protocol; (v) orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din prezentul protocol; (vi) orice modificare considerată ca acceptată în conformitate cu articolul 23 alineatul (8) din prezentul protocol, precum și data la care această modificare intră în vigoare în conformitate cu alineatele (9) și (10) din articolul respectiv; (vii) depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentului protocol, împreună cu data depunerii acestuia și data de la care denunțarea intră în vigoare; (viii) orice comunicare prevăzută de unul din articolele din prezentul protocol;

b) transmite copii certificate conforme ale prezentului protocol tuturor statelor care au semnat prezentul protocol sau au aderat la acesta.

(3) De îndată ce prezentul protocol intră în vigoare, textul acestuia se transmite de către secretarul general la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite, pentru înregistrare și publicare în conformitate cu articolul 102 din Carta Națiunilor Unite.

Articolul 25

Regimul lingvistic Prezentul protocol este întocmit într-un singur exemplar original, în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, toate textele fiind în mod egal autentice. Încheiat la Londra la întâi noiembrie două mii doi. Drept care, subsemnații, pe deplin autorizați de guvernele lor respective, au semnat prezentul protocol.

Anexa

Certificat de asigurare sau alt tip de garanție financiară privind răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a pasagerilor Emis în conformitate cu dispozițiile articolului 4^1 din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor ┌───────┬───────────┬──────────────┬─────────────┬─────────────────────────────┐ │Numele │Numărul sau│Numărul IMO de│ Portul de │ Numele și adresa completă │ │ navei │ literele │ identificare │înmatriculare│ ale sediului principal al │ │ │distinctive│

a navei │ │

transportatorului care │ │ │ │ │ │ execută efectiv transportul │ ├───────┼───────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────────────────────┤ └───────┴───────────┴──────────────┴─────────────┴─────────────────────────────┘

Se adeverește prin prezentul certificat că pentru nava sus-menționată există o poliță de asigurare valabilă sau o altă garanție financiară care respectă cerințele articolului 4^1 din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor. Tipul garanției

.. Durata garanției

. Numele și adresa asigurătorului (asigurătorilor) și/sau ale garantului (garanților) Numele

.. Adresa

.. Prezentul certificat este valabil până la

Emis sau vizat de Guvernul

.(denumirea completă a statului)

SAU Se folosește următorul text în cazul în care un stat parte face uz de dispozițiile articolului 4^1 alineatul (3): Prezentul certificat este emis sub autoritatea Guvernului

..(denumirea completă a statului)

de către

(locul)

la data de

..(data)

. (Semnătura și funcția persoanei oficiale care emite sau vizează certificatul) Note explicative 1. Pe lângă denumirea statului se poate adăuga, eventual, și cea a autorității publice competente din țara în care este emis certificatul. 2. Dacă suma totală a garanției provine din mai multe surse, trebuie indicată suma provenită de la fiecare dintre acestea. 3. Dacă garanția este furnizată sub mai multe forme, acestea trebuie enumerate. 4. La rubrica "Durata garanției" trebuie precizată data de la care garanția produce efecte. 5. La rubrica "Adresă" a asigurătorului (asigurătorilor) și/sau a garantului (garanților) trebuie indicat sediul principal al asigurătorului (asigurătorilor) și/sau al garantului (garanților). Dacă este cazul, trebuie indicat și sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanția. TEXTUL CONSOLIDAT al Convenției de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor

Articolul 1

Definiții În prezenta convenție, următoarele expresii au înțelesul de mai jos:

(1) a) transportator înseamnă o persoană care încheie sau în numele căreia se încheie un contract de transport, indiferent dacă transportul este executat efectiv de persoana respectivă sau de un transportator efectiv;

c) transportator care execută efectiv transportul, în parte sau în întregime înseamnă transportatorul efectiv sau transportatorul, în măsura în care acesta din urmă execută efectiv transportul;

(2) contract de transport înseamnă un contract încheiat de către sau în numele unui transportator, pentru transportul pe mare al unui pasager sau al unui pasager și al bagajelor sale, după caz;

(3) navă înseamnă numai o navă maritimă, exceptând orice vehicul pe pernă de aer;

(4) pasager înseamnă orice persoană transportată la bordul unei nave:

a) în baza unui contract de transport; sau

b) care, cu acordul transportatorului, însoțește un vehicul sau animale vii făcând obiectul unui contract de transport de mărfuri, care nu intră sub incidența prezentei convenții;

(5) bagaje înseamnă orice obiecte sau vehicule transportate de către transportator în baza unui contract de transport, cu excepția:

a) obiectelor și vehiculelor transportate în baza unui contract de navlosire, al unui conosament sau al altui contract având ca obiect principal transportul de mărfuri; și

b) animalelor vii;

(6) bagaje de cabină înseamnă bagajele pe care pasagerul le are în cabina sa sau care sunt în alt mod în posesia, custodia ori sub controlul său. Cu excepția aplicării alineatului (8) al acestui articol și a articolului 8, bagajele de cabină includ și bagajele pe care pasagerul le are în interiorul sau deasupra vehiculului său;

(7) pierderea sau deteriorarea bagajelor include și prejudiciul material rezultat din nepredarea bagajelor către pasager într-un termen rezonabil de la sosirea navei pe care acestea au fost sau trebuiau transportate, dar nu și din întârzierile provocate de conflicte de muncă;

(8) transport acoperă următoarele perioade:

a) referitor la pasager și la bagajele sale de cabină, perioada în care pasagerul și/sau bagajele sale de cabină se află la bordul navei sau sunt în curs de îmbarcare sau debarcare, precum și perioada în timpul căreia pasagerul și bagajele sale de cabină sunt transportate pe apă de la țărm până la navă sau invers, în cazul în care costul acestui transport este inclus în prețul biletului sau dacă ambarcațiunea folosită pentru acest transport auxiliar a fost pusă la dispoziția pasagerului de către transportator. Cu toate acestea, transportul nu include, în privința pasagerului, perioada în care acesta se află într-o gară sau terminal maritim, pe chei sau pe altă instalație portuară;

b) referitor la bagajele de cabină, acoperă și perioada în care pasagerul se află într-o gară sau terminal maritim, pe chei sau pe altă instalație portuară, în cazul în care bagajele respective au fost preluate de transportator, de prepusul sau agentul acestuia și nu au fost predate pasagerului;

c) referitor la alte bagaje decât cele de cabină, perioada cuprinsă între momentul în care acestea au fost luate în primire de către transportator sau de către prepusul sau agentul său, pe țărm sau la bord, și momentul în care au fost predate de către transportator sau de către prepusul sau agentul său;

(9) transport internațional înseamnă orice transport în care, conform contractului de transport, locul de plecare și cel de destinație fie se află în două state diferite, fie se află în același stat, dar, conform contractului de transport sau itinerarului stabilit, există un port intermediar de escală pe teritoriul altui stat;

(10) Organizație înseamnă Organizația Maritimă Internațională;

(11) Secretar general înseamnă secretarul general al Organizației.

Articolul 1^1

Anexă Anexa la prezenta convenție face parte integrantă din aceasta.

Articolul 2 — Punerea în aplicare

(1) Prezenta convenție se aplică oricărui transport internațional dacă:

a) nava arborează pavilionul unui stat parte la prezenta convenție sau este înmatriculată într-un astfel de stat; sau

b) contractul de transport a fost încheiat într-un stat parte la prezenta convenție; sau

c) conform contractului de transport, locul de plecare sau de destinație se află într-un stat parte la prezenta convenție.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1) din acest articol, convenția nu se aplică atunci când transportul este supus unui regim de răspundere civilă din cadrul unei alte convenții internaționale privind transportul de pasageri sau bagaje printr-un alt mod de transport, în măsura în care dispozițiile convenției respective se aplică în mod obligatoriu transportului pe mare.

Articolul 3 — Răspunderea transportatorului

a) a fost cauzat de un act de război, ostilități, război civil, insurecție sau de un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și căruia nu i se poate opune rezistență; sau

b) a fost cauzat în întregime de o acțiune sau o omisiune deliberată a unui terț.

(3) În caz de prejudiciu produs ca urmare a pierderii sau deteriorării bagajelor de cabină, transportatorul este răspunzător dacă incidentul care a provocat prejudiciul s-a produs din vina sau ca urmare a neglijenței sale. Prezumția de vină sau neglijență a transportatorului se aplică în cazul unui prejudiciu cauzat de un incident maritim.

(5) În sensul prezentului articol:

a) incident maritim înseamnă naufragiu, răsturnare, coliziune sau eșuare a navei, explozii sau incendii la bord sau defecțiune a navei;

b) vina sau neglijența transportatorului include și vina sau neglijența prepușilor săi care acționează în cadrul atribuțiilor lor de serviciu;

c) defecțiune a navei înseamnă orice funcționare necorespunzătoare, avarie sau neconformitate cu normele de siguranță aplicabile a oricărei părți a navei sau a echipamentului aferent, atunci când sunt folosite pentru evacuarea, îmbarcarea și debarcarea pasagerilor; sau atunci când sunt folosite pentru propulsie, guvernare, asigurarea siguranței în navigație, legare sau ancorare, sosire sau plecare de la dană ori loc de ancorare, sau pentru controlul avariilor provocate de inundare; sau atunci când sunt folosite pentru lansarea mijloacelor de salvare; și

d) prejudiciu nu include și daunele punitive sau exemplare.

(7) Nicio dispoziție din această Convenție nu aduce atingere dreptului transportatorului la o cale de atac împotriva unui terț și nici nu îi interzice să invoce în apărarea sa o neglijență concurentă, în conformitate cu articolul 6 din prezenta convenție. Nicio dispoziție din acest articol nu aduce atingere dreptului de limitare prevăzut la articolele 7 și 8 din prezenta convenție.

(8) Prezumția de vinovăție sau neglijență a unei părți sau atribuirea sarcinii probei uneia dintre părți nu împiedică examinarea probelor în favoarea părții respective.

Articolul 4 — Transportatorul efectiv

(1) Dacă efectuarea unei părți sau a întregului transport a fost încredințată unui transportator efectiv, transportatorul este în continuare răspunzător pentru întregul transport, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. În plus, transportatorul efectiv are drepturile și obligațiile ce decurg din dispozițiile prezentei convenții pentru acea parte a transportului pe care o efectuează.

(2) Transportatorul este răspunzător, în ceea ce privește transportul efectuat de transportatorul efectiv, pentru actele și omisiunile acestuia, precum și pentru cele ale prepușilor și agenților transportatorului efectiv acționând în cadrul atribuțiilor lor de serviciu.

(3) Orice acord special, în temeiul căruia transportatorul își asumă obligații neimpuse de prezenta convenție sau renunță la anumite drepturi conferite de prezenta convenție, se aplică transportatorului efectiv doar dacă acesta își dă acordul în mod expres și în scris.

(4) Atunci când și în măsura în care atât transportatorul, cât și transportatorul efectiv sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară.

(5) Nicio dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere dreptului transportatorului și al transportatorului efectiv la o cale de atac.

Articolul 4^1 — Asigurarea obligatorie

a) numele navei, numărul sau literele distinctive și portul de înmatriculare;

b) numele și sediul principal al transportatorului care execută efectiv transportul, în parte sau în întregime;

c) numărul IMO de identificare a navei;

d) tipul și durata garanției;

e) numele și sediul principal al asigurătorului sau al altei persoane furnizoare de garanție financiară și, dacă este cazul, locul unde a fost încheiată asigurarea sau constituită altă garanție financiară; și

f) perioada de valabilitate a certificatului, care nu trebuie să depășească perioada de valabilitate a asigurării sau a altei garanții financiare.

b) Un stat parte notifică secretarului general următoarele:

(7) Statul de înmatriculare a navei stabilește, sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, condițiile de emitere și de valabilitate a certificatului.

(10) Orice cerere de despăgubire acoperită de asigurare sau de o altă garanție financiară, în temeiul prezentului articol, poate fi formulată direct împotriva asigurătorului sau a altei persoane furnizoare de garanție financiară. În acest caz, suma menționată la alineatul (1) constituie limita răspunderii asigurătorului sau a altei persoane furnizoare de garanție financiară, chiar dacă transportatorul sau transportatorul efectiv nu au dreptul la o limitare a răspunderii. Pârâtul poate uza de modalitățile de apărare pe care transportatorul menționat la alineatul (1) are dreptul să le folosească în conformitate cu prezenta convenție (cu excepția celor legate de faliment sau lichidare). Pârâtul poate, de asemenea, invoca în apărarea sa faptul că prejudiciul a fost cauzat de fapta intenționată a asiguratului, dar nu poate invoca niciun alt mijloc de apărare pe care ar fi avut dreptul să-l invoce într-o acțiune intentată de asigurat împotriva lui. În orice caz, pârâtul are dreptul să solicite ca transportatorul și transportatorul efectiv să fie introduși în cauză.

Articolul 5

Bunuri de valoare Transportatorul nu este răspunzător în caz de pierdere sau deteriorare a banilor, titlurilor negociabile, aurului, argintului, bijuteriilor, accesoriilor, operelor de artă sau a altor bunuri de valoare, cu excepția cazului când aceste bunuri de valoare au fost depozitate la transportator cu acordul acestuia și cu scopul de a fi păstrate în siguranță, caz în care transportatorul este răspunzător până la limita prevăzută la alineatul (3) din articolul 8, dacă nu s-a stabilit o altă limită superioară în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).

Articolul 6

Vina pasagerului Dacă transportatorul dovedește că decesul sau vătămarea corporală a pasagerului ori pierderea sau deteriorarea bagajelor au intervenit, în totalitate ori în parte, din vina sau ca urmare a neglijenței pasagerului, instanța sesizată poate exonera total sau parțial transportatorul de răspundere, în conformitate cu legea statului în care se află instanța respectivă.

Articolul 7 — Limita răspunderii în caz de deces sau vătămare corporală

Articolul 8 — Limita răspunderii în caz de pierdere sau deteriorare a bagajelor și a vehiculelor

(4) Transportatorul și pasagerul pot conveni că răspunderea transportatorului să fie redusă cu o sumă care să nu depășească 330 de unități de cont în caz de deteriorare a unui vehicul și 149 de unități de cont per pasager în caz de pierdere sau deteriorare a altor bagaje, sumele respective deducându-se din valoarea pierderii sau a despăgubirii.

Articolul 9 — Unitatea de cont și conversia

(1) Unitatea de cont menționată în prezenta convenție este dreptul special de tragere, așa cum este definit de Fondul Monetar Internațional. Sumele menționate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4^1 alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 sunt convertite în moneda națională a statului în care se află instanța sesizată, pe baza valorii monedei respective în raport cu dreptul special de tragere la data hotărârii sau la o dată stabilită de comun acord de către părțile implicate. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naționale a unui stat parte care este membru al Fondului Monetar Internațional se calculează în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internațional în vigoare la data respectivă pentru operațiunile și tranzacțiile sale. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naționale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internațional se calculează în modul stabilit de acel stat parte.

(3) Calculul menționat la ultima teză de la alineatul (1) și conversia menționată la alineatul (2) se fac astfel încât, în măsura posibilului, să exprime în moneda națională a statului parte aceeași valoare reală pentru sumele prevăzute la articolul 3 alineatul (1), articolul 4^1 alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8, așa cum ar rezulta din aplicarea primelor trei teze de la alineatul (1). Statele comunică secretarului general metoda de calcul în conformitate cu alineatul (1) sau rezultatul conversiei în conformitate cu alineatul (2), după caz, la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare a prezentei convenții sau de aderare la aceasta și de fiecare dată când se produce o schimbare a acestei metode de calcul sau a rezultatelor.

Articolul 10 — Dispoziții suplimentare privind limitele răspunderii

(1) Transportatorul și pasagerul pot cădea de acord, în mod expres și în scris, asupra unor limite mai ridicate ale răspunderii decât cele prevăzute la articolele 7 și 8.

(2) Dobânzile aferente despăgubirilor și cheltuielile de judecată nu sunt incluse în limitele răspunderii prevăzute la articolele 7 și 8.

Articolul 11

Modalități de apărare și limite în cazul prepușilor transportatorului Dacă se intentează o acțiune împotriva unui prepus sau agent al transportatorului sau al transportatorului efectiv, având ca obiect despăgubirile menționate în prezenta convenție, prepusul sau agentul respectiv este îndreptățit, dacă dovedește că a acționat în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, să se prevaleze de aceleași modalități de apărare și limite ale răspunderii pe care transportatorul sau transportatorul efectiv au dreptul să le invoce în temeiul prezentei convenții.

Articolul 12 — Cumularea cererilor de despăgubire

(1) Din momentul în care produc efecte, limitele răspunderii prevăzute la articolele 7 și 8 se aplică sumei totale a despăgubirilor ce pot fi obținute în urma tuturor solicitărilor intervenite ca urmare a decesului sau a vătămării corporale a unui pasager sau a pierderii sau deteriorării bagajelor acestuia.

(2) În ceea ce privește transportul efectuat de transportatorul efectiv, suma totală ce poate fi solicitată transportatorului, transportatorului efectiv, prepușilor și agenților lor acționând în cadrul atribuțiilor lor de serviciu nu depășește suma cea mai mare ce poate fi imputată fie transportatorului, fie transportatorului efectiv în temeiul prezentei convenții, însă niciuneia dintre aceste persoane nu i se poate cere să plătească o sumă ce depășește limita care îi este aplicabilă.

(3) În toate situațiile în care un prepus sau agent al transportatorului sau al transportatorului efectiv poate, în conformitate cu articolul 11 din prezenta convenție, să se prevaleze de limitele răspunderii prevăzute la articolele 7 și 8 din aceasta, suma totală a despăgubirilor imputabilă transportatorului sau, după caz, transportatorului efectiv și prepusului sau agentului respectiv nu depășește aceste limite.

Articolul 13 — Pierderea dreptului de a se prevala de limitele răspunderii

(1) Transportatorul pierde dreptul de a beneficia de limitele răspunderii, prevăzute la articolele 7 și 8, precum și la alineatul (1) din articolul 10, dacă se dovedește că prejudiciul a fost cauzat de o acțiune sau de o omisiune comisă de transportator fie cu intenția de a provoca prejudiciul respectiv, fie din imprudență și fiind conștient că este probabil ca acesta să se producă.

(2) Prepusul sau agentul transportatorului sau al transportatorului efectiv nu au dreptul de a se prevala de aceste limite, dacă se dovedește că prejudiciul a fost cauzat de o acțiune sau de o omisiune comisă de prepus sau de agent fie cu intenția de a provoca prejudiciul respectiv, fie din imprudență și fiind conștient că este probabil ca acesta să se producă.

Articolul 14

Temeiul acțiunilor în despăgubire Nicio acțiune în despăgubire pentru decesul sau vătămarea corporală a unui pasager sau pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor nu poate fi intentată împotriva transportatorului sau transportatorului efectiv altfel decât în temeiul prezentei convenții.

Articolul 15 — Notificarea pierderii sau deteriorării bagajelor

(1) Pasagerul adresează o notificare scrisă transportatorului sau agentului său:

a) în caz de deteriorare aparentă a bagajelor:

(i) pentru bagajele de cabină, înaintea sau în momentul debarcării pasagerului; (ii) pentru toate celelalte bagaje, înaintea sau în momentul predării lor;

b) în caz de deteriorare a bagajelor care nu este aparentă sau de pierdere a bagajelor, în termen de 15 zile de la data debarcării, de la data predării acestora sau de la data la care predarea ar fi trebuit să aibă loc.

(2) Dacă pasagerul nu se conformează dispozițiilor acestui articol, se consideră că, în lipsa probei contrariului, acesta a primit bagajele în stare bună.

(3) Notificarea scrisă nu este necesară dacă starea bagajelor a făcut obiectul unei constatări sau al unei inspecții comune în momentul primirii.

Articolul 16 — Termenul de prescripție a acțiunilor

(1) Orice acțiune pentru daune intentată în urma decesului sau a vătămării corporale a unui pasager sau a pierderii sau deteriorării bagajelor se prescrie după 2 ani.

(2) Termenul de prescripție se calculează după cum urmează:

a) în caz de vătămare corporală, începând de la data debarcării pasagerului;

b) în caz de deces intervenit în timpul transportului, începând de la data când pasagerul ar fi trebuit să debarce, iar în caz de vătămare corporală survenită în timpul transportului și în urma căreia pasagerul a decedat după debarcare, începând de la data decesului, cu condiția ca acest termen să nu depășească 3 ani de la data debarcării;

c) în caz de pierdere sau deteriorare a bagajelor, începând de la data debarcării sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcție de care este cea mai recentă.

(3) Motivele suspendării sau întreruperii termenului de prescripție sunt reglementate de legea statului unde se află instanța sesizată; însă, în niciun caz, o acțiune intentată în temeiul acestei convenții nu poate fi introdusă după expirarea oricăruia dintre termenele de mai jos:

a) 5 ani de la data debarcării pasagerului sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcție de care este cea mai recentă; sau, dacă această dată este anterioară,

b) 3 ani de la data când reclamantul a luat cunoștință sau ar fi trebuit, în mod normal, să ia cunoștință de vătămarea corporală, pierderea sau daunele provocate de incident.

(4) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol, termenul de prescripție poate fi prelungit în urma unei declarații a transportatorului sau a unui acord al părților, intervenite după incidentul care a dus la intentarea cauzei. Atât declarația, cât și acordul sunt consemnate în scris.

Articolul 17 — Instanța competentă

(1) O acțiune intentată în temeiul articolelor 3 și 4 din prezenta convenție trebuie introdusă, la alegerea reclamantului, pe lângă una dintre instanțele enumerate mai jos, cu condiția ca aceasta să fie situată într-unul dintre statele părți la această Convenție și, în statele în care pot fi sesizate mai multe instanțe, în conformitate cu dreptul intern al fiecărui stat parte în materie de competență jurisdicțională:

a) instanța din statul în care se află reședința obișnuită sau sediul principal al pârâtului; sau

b) instanța din statul în care se află locul de plecare sau cel de destinație, conform contractului de transport; sau

c) instanța din statul în care se află domiciliul sau reședința obișnuită a reclamantului, dacă pârâtul are un sediu în acel stat și se află sub jurisdicția acestuia; sau

d) instanța din statul în care s-a încheiat contractul de transport, dacă pârâtul are un sediu în acel stat și se află sub jurisdicția acestuia.

(2) Acțiunile intentate în temeiul articolului 4^1 din prezenta convenție trebuie introduse, la alegerea reclamantului, pe lângă una dintre instanțele competente pentru introducerea unei acțiuni împotriva transportatorului sau a transportatorului efectiv, în conformitate cu alineatul (1).

(3) După producerea incidentului care a cauzat prejudiciul, părțile pot cădea de acord ca cererea de despăgubire să fie înaintată unei alte jurisdicții sau să fie supusă arbitrajului.

Articolul 17^1 — Recunoașterea și executarea hotărârilor

a) în cazul în care hotărârea a fost obținută în mod fraudulos; sau

b) în cazul în care pârâtul nu a fost înștiințat într-un termen rezonabil și nu a avut posibilitatea de a-și susține apărarea.

(2) O hotărâre recunoscută în temeiul alineatului (1) este executorie în fiecare stat parte de îndată ce se îndeplinesc procedurile necesare din respectivul stat. Aceste proceduri nu trebuie să permită o reexaminare pe fond a cererii.

Articolul 18

Nulitatea dispozițiilor contractuale Sunt nule și neavenite toate dispozițiile contractuale stabilite înaintea incidentului care a cauzat decesul sau vătămarea corporală a unui pasager sau pierderea sau deteriorarea bagajelor sale, tinzând să exonereze orice persoană răspunzătoare în sensul prezentei convenții de răspunderea față de pasager sau să fixeze limite ale răspunderii inferioare celor stabilite de această convenție, cu excepția celor prevăzute la articolul 8 alineatul (4) sau tinzând să transfere sarcina probei ce incumbă transportatorului sau transportatorului efectiv sau având ca efect restricționarea opțiunilor menționate la articolul 17 alineatul (1) sau (2); cu toate acestea, nulitatea acestor dispoziții nu implică nulitatea contractului de transport, care rămâne sub incidența dispozițiilor prezentei convenții.

Articolul 19

Alte convenții privind limitarea răspunderii Prezenta convenție nu modifică cu nimic drepturile și obligațiile transportatorului, ale transportatorului efectiv și ale prepușilor sau ale agenților acestora, prevăzute de convențiile internaționale privind limitarea răspunderii proprietarilor de nave maritime.

Articolul 20

Daune nucleare Nimeni nu este considerat răspunzător, în sensul prezentei convenții, pentru prejudiciile cauzate de un accident nuclear:

b) dacă operatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în conformitate cu legislația națională care reglementează răspunderea pentru daune de acest tip, cu condiția ca legislația respectivă să fie, în toate privințele, la fel de favorabilă persoanelor susceptibile de a suferi prejudicii ca și Convenția de la Paris, cea de la Viena sau alte acte de modificare sau protocoale în vigoare aferente acestora.

Articolul 21

Transporturi comerciale efectuate de autorități publice Prezenta convenție se aplică transporturilor comerciale efectuate de state sau autorități publice în baza unor contracte de transport în sensul articolului 1.

Articolul 22 — Declarația de neaplicare

(1) Orice parte poate să declare în scris, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenție, că nu va aplica dispozițiile prezentei convenții în cazul în care pasagerul și transportatorul au naționalitatea acelei părți.

(2) Orice declarație făcută în temeiul alineatului (1) din prezentul articol poate fi retrasă în orice moment printr-o notificare în scris adresată secretarului general al organizației.

Articolul 22^1 — Dispoziții finale ale Convenției Articolele 17-25 ale Protocolului din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor constituie dispozițiile finale ale acestei convenții. În prezenta convenție, referirile la statele părți constituie referiri la statele părți la acest protocol. DISPOZIȚII FINALE [Articolele 17-25 din Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor]

Articolul 17 — Semnare, ratificare, acceptare, aprobare și aderare

(1) Prezentul protocol este deschis pentru semnare la sediul Organizației între 1 mai 2003 și 30 aprilie 2004, iar apoi rămâne deschis pentru aderare.

(2) Statele își pot exprima acordul de a deveni parte la prezentul protocol prin:

a) semnare fără rezerve privind ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau

b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

c) aderare.

(3) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se efectuează prin depunerea unui instrument în acest sens la secretarul general.

(5) Un stat nu trebuie să își exprime acordul de a deveni parte la prezentul protocol fără a denunța, în cazul în care este parte:

a) Convenția de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, încheiată la Atena la 13 decembrie 1974;

b) Protocolul la Convenția de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, încheiat la Londra la 19 noiembrie 1976; și

c) Protocolul din 1990 pentru modificarea Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, încheiat la Londra la 29 martie 1990,

cu efect de la data intrării în vigoare a prezentului protocol pentru respectivul stat în conformitate cu articolul 20.

Articolul 18 — State cu mai multe regimuri juridice

(2) Orice declarație de acest tip trebuie notificată secretarului general și trebuie să specifice clar unitățile teritoriale cărora li se aplică acest protocol.

(3) Dacă un stat parte a făcut o astfel de declarație:

a) trimiterile la statul de înmatriculare a unei nave și, în ceea ce privește certificatul de asigurare obligatorie, la statul care l-a emis sau vizat, se interpretează ca trimiteri la unitatea teritorială respectivă în care este înmatriculată nava și care emite sau vizează certificatul;

Articolul 19 — Organizațiile regionale de integrare economică

Articolul 20 — Intrarea în vigoare

Articolul 21 — Denunțare

(1) Prezentul protocol poate fi denunțat de orice stat parte, în orice moment după data la care intră în vigoare pentru acel stat parte.

(2) Denunțarea se efectuează prin depunerea unui instrument de denunțare la secretarul general.

(3) Denunțarea produce efecte după 12 luni sau un termen mai lung, specificat în instrumentul de denunțare, de la depunerea sa la secretarul general.

Articolul 22 — Revizuirea și modificarea

(1) Organizația poate convoca o conferință în scopul revizuirii sau modificării prezentului protocol.

(2) Organizația poate convoca o conferință a statelor părți la prezentul protocol în scopul revizuirii sau modificării acestuia, la cererea a cel puțin o treime dintre statele părți.

Articolul 23 — Modificarea limitelor

(2) La cererea a cel puțin jumătate - dar în niciun caz mai puțin de șase - dintre statele părți la prezentul protocol, orice propunere de modificare a limitelor, inclusiv a sumelor cu care răspunderea poate fi redusă, specificate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4^1 alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 din Convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, este comunicată de către secretarul general tuturor statelor membre ale Organizației și tuturor statelor părți.

(3) Orice modificare propusă și difuzată după cum se prevede anterior este prezentată Comitetului juridic al Organizației (denumit în continuare Comitetul juridic) spre examinare, după cel puțin 6 luni de la data difuzării.

(5) Modificările se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul statelor părți la Convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, prezente și cu drept de vot în cadrul Comitetului juridic, lărgit în conformitate cu alineatul (4), cu condiția ca cel puțin jumătate din numărul statelor părți la Convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, să fie prezente în momentul votării.

(9) O modificare considerată ca acceptată în conformitate cu alineatul (8) intră în vigoare după 18 luni de la acceptare.

Articolul 24 — Depozitarul

(1) Prezentul protocol și orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 23 se depun la secretarul general.

(2) Secretarul general:

a) informează statele care au semnat sau au acceptat Protocolul în legătură cu:

(i) fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ca și data acestora; (ii) fiecare declarație sau comunicare în conformitate cu articolul 9 alineatele (2) și (3), cu articolul 18 alineatul (1) și cu articolul 19 alineatul (4) din Convenție astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol; (iii) intrarea în vigoare a prezentului protocol; (iv) orice propunere de modificare a limitelor prezentate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul protocol; (v) orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din prezentul protocol; (vi) orice modificare considerată ca acceptată în conformitate cu articolul 23 alineatul (8) din prezentul protocol, precum și data la care această modificare intră în vigoare în conformitate cu alineatele (9) și (10) din articolul respectiv; (vii) depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentului protocol, împreună cu data depunerii acestuia și data de la care denunțarea intră în vigoare; (viii) orice comunicare prevăzută de unul din articolele din prezentul protocol; (b) transmite copii certificate conforme ale prezentului protocol tuturor statelor care au semnat prezentul protocol sau au aderat la acesta.

Articolul 25

Anexa

a navei │ │

.. Durata garanției

. Numele și adresa asigurătorului (asigurătorilor) și/sau ale garantului (garanților) Numele

.. Adresa

.. Prezentul certificat este valabil până la

Emis sau vizat de Guvernul

(denumirea completă a statului)

.. SAU Se folosește următorul text în cazul în care un stat parte face uz de dispozițiile articolului 4^1 alineatul (3): Prezentul certificat este emis sub autoritatea Guvernului

.(denumirea completă a statului)

de către

..(numele instituției sau al organizației)

.. La

.(locul)

la data de

.(data)

. (Semnătura și funcția persoanei oficiale care emite sau vizează certificatul) Note explicative 1. Pe lângă denumirea statului se poate adăuga, eventual, și cea a autorității publice competente din țara în care este emis certificatul. 2. Dacă suma totală a garanției provine din mai multe surse, trebuie indicată suma provenită de la fiecare dintre acestea. 3. Dacă garanția este furnizată sub mai multe forme, acestea trebuie enumerate. 4. La rubrica "Durata garanției" trebuie precizată data de la care garanția produce efecte. 5. La rubrica "Adresă" a asigurătorului (asigurătorilor) și/sau a garantului (garanților) trebuie indicat sediul principal al asigurătorului (asigurătorilor) și/sau al garantului (garanților). Dacă este cazul, trebuie indicat și sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanția. Rezerva și linii directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena Rezervă 1. Convenția de la Atena ar trebui ratificată, cu următoarea rezervă sau o declarație cu același efect: "[1.1.] Rezervă cu privire la ratificarea de către Guvernul

a Convenției de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor (Convenția) Limitarea răspunderii transportatorilor etc. [1.2.] Guvernul

își rezervă dreptul și se angajează, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) sau alineatul (2) din Convenție, să limiteze eventuala răspundere în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager cauzat/ă de oricare dintre riscurile menționate la punctul 2.2 din Liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena la cel mai mic dintre următoarele cuantumuri: - 250.000 de unități de cont per pasager, pentru fiecare incident în parte; sau - 340 milioane de unități de cont în total per navă, pentru fiecare incident în parte. [1.3.] Mai mult decât atât, Guvernul

își rezervă dreptul și se angajează să aplice, mutatis mutandis, în cazul unei astfel de răspunderi, punctele 2.1.1 și 2.2.2 din Liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena. [1.4.] Sunt limitate în același mod răspunderea transportatorului efectiv, în temeiul articolului 4 din Convenție, răspunderea prepușilor și a agenților transportatorului sau ai transportatorului efectiv, în temeiul articolului 11 din Convenție, și suma maximă totală a despăgubirilor, în temeiul articolului 12 din Convenție. [1.5.] Rezerva și angajamentul de la punctul 1.2 se aplică indiferent de baza răspunderii în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau alineatul (2) și fără a aduce atingere oricăror dispoziții contrare de la articolul 4 sau de la articolul 7 din Convenție; însă rezerva și angajamentul în cauză nu afectează aplicarea articolelor 10 și 13. Asigurarea obligatorie și limitarea răspunderii asigurătorilor [1.6.] Guvernul

își rezervă dreptul și se angajează să limiteze cerința prevăzută în articolul 4^1 alineatul (1) de a menține asigurarea sau alt tip de garanție financiară în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager cauzat/ă de oricare dintre riscurile menționate la punctul 2.2 din Liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena, la cel mai mic dintre următoarele cuantumuri: - 250.000 de unități de cont per pasager, pentru fiecare incident în parte; sau - 340 milioane de unități de cont în total per navă, pentru fiecare incident în parte. [1.7.] Guvernul

își rezervă dreptul și se angajează să limiteze răspunderea asigurătorului sau a altei persoane furnizoare de garanție financiară, prevăzută la articolul 4^1 alineatul (10), în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager cauzat/ă de oricare dintre riscurile menționate la punctul 2.2 din Liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena la limita maximă a asigurării sau a altui tip de garanție financiară pe care transportatorul este obligat să o mențină în temeiul punctului 1.6 al prezentei rezerve. [1.8.] Guvernul

își rezervă, de asemenea, dreptul și se angajează să aplice Liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena, inclusiv aplicând clauzele menționate la punctele 2.1 și 2.2 din Liniile directoare, pentru orice asigurare obligatorie în temeiul Convenției. [1.9.] Guvernul

își rezervă dreptul și se angajează să exonereze furnizorul de asigurare sau de altă garanție financiară, în conformitate cu articolul 4^1 alineatul (1), de orice răspundere pe care acesta din urmă nu și-a asumat-o. Certificarea [1.10.] Guvernul

își rezervă dreptul și se angajează să emită certificate de asigurare în conformitate cu articolul 4^1 alineatul (2) din Convenție, astfel încât: - să reflecte limitările răspunderii și cerințele de acoperire a asigurării menționate la punctele 1.2, 1.6, 1.7 și 1.9; și - să includă alte limitări, cerințe și scutiri pe care le consideră necesare în funcție de condițiile de pe piața asigurărilor la momentul emiterii certificatului. [1.11.] Guvernul

își rezervă dreptul și se angajează să accepte certificatele de asigurare emise de alte state părți în conformitate cu o rezervă similară. [1.12.] Toate aceste limitări, cerințe și scutiri vor fi clar reflectate în certificatul emis sau vizat în conformitate cu articolul 4^1 alineatul (2) din Convenție. Relația dintre prezenta rezervă și Liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena [1.13.] Drepturile care fac obiectul prezentei rezerve se vor exercita cu respectarea Liniilor directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena sau a oricăror modificări aduse acestora, în scopul asigurării uniformității. În cazul în care o propunere de modificare a Liniilor directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena, inclusiv de modificare a limitelor, a fost aprobată de către Comitetul juridic al Organizației Maritime Internaționale, aceste modificări se aplică de la data stabilită de către Comitet juridic. Acest fapt nu aduce atingere normelor de drept internațional cu privire la dreptul unui stat de a-și retrage sau de a-și modifica rezerva." Linii directoare 2. În contextul actual al pieței asigurărilor, statele părți ar trebui să emită certificate de asigurare pe baza unui angajament din partea unui asigurător care să acopere riscurile de război și din partea unui alt asigurător care să acopere alte riscuri decât cele de război. Fiecare asigurător ar trebui să fie răspunzător doar pentru partea sa de asigurare. Se recomandă aplicarea următoarelor norme (clauzele la care se face referire sunt prevăzute în apendicele A): 2.1. Atât asigurarea pentru riscuri de război, cât și asigurarea pentru alte riscuri decât cele de război pot face obiectul următoarelor clauze: 2.1.1. Clauza Institut de excludere a contaminării radioactive și a armelor chimice, biologice, biochimice și electromagnetice (Clauza Institut nr. 370); 2.1.2. Clauza Institut de excludere a atacurilor informatice (Clauza Institut nr. 380); 2.1.3. modalitățile de apărare și limitările unui furnizor de garanție financiară obligatorie în conformitate cu Convenția, astfel cum a fost modificată prin prezentele linii directoare, în special limita de 250.000 de unități de cont per pasager pentru fiecare incident în parte; 2.1.4. condiția potrivit căreia asigurarea trebuie să acopere numai răspunderile care fac obiectul Convenției, astfel cum a fost modificată prin prezentele linii directoare; și 2.1.5. condiția potrivit căreia orice sume achitate în temeiul Convenției contribuie la diminuarea răspunderii restante a transportatorului și/sau a asigurătorului său, în conformitate cu articolul 4^1 din Convenție, chiar dacă nu sunt plătite de sau solicitate asigurătorilor de riscuri de război sau, respectiv, asigurătorilor de alte riscuri decât cele de război. 2.2. După caz, asigurarea pentru riscuri de război acoperă răspunderea pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului sau vătămării corporale a unui pasager, produse de: - război, război civil, revoluție, rebeliune, insurecție sau tensiune socială cauzate de acestea sau orice act ostil comis de către o putere beligerantă sau împotriva acesteia; - capturare, sechestru, arestare, privare de libertate sau detenție și consecințele acestora sau orice tentative în acest sens; - mine, torpile, bombe abandonate sau alte arme de război abandonate; - acte teroriste sau comise de orice persoană care acționează cu rea-credință sau dintr-un motiv politic, precum și orice acțiune întreprinsă pentru a preveni sau contracara orice risc de acest tip; - confiscare și expropriere, și poate face obiectul următoarelor scutiri, limitări și cerințe: 2.2.1. Clauza de excludere a riscului de război și de încetare automată a acoperirii 2.2.2. în cazul în care creanțele cumulate ale pasagerilor considerați în mod individual depășesc suma de 340 milioane de unități de cont per total pentru o navă, pentru orice incident în parte, transportatorul are dreptul să invoce limitarea răspunderii sale la suma de 340 milioane de unități de cont, cu condiția ca întotdeauna: - această sumă să fie distribuită între reclamanți proporțional cu creanțele lor admise; - distribuirea acestei sume să se poată face într-una sau mai multe tranșe către reclamanții cunoscuți în momentul distribuirii; și - distribuirea acestei sume să se poată face de către asigurător, de către instanță sau de către o altă autoritate competentă sesizată de asigurător în orice stat parte în care se instituie demersuri juridice cu privire la creanțele presupus acoperite de asigurare. 2.2.3. clauza privind notificarea cu 30 de zile înainte, în cazurile care nu fac obiectul punctului 2.2.1. 2.3. Asigurarea pentru riscuri altele decât cele de război ar trebui să acopere toate pericolele care fac obiectul asigurării obligatorii, altele decât riscurile menționate la punctul 2.2, indiferent dacă fac sau nu obiectul scutirilor, limitărilor sau cerințelor menționate la punctele 2.1 și 2.2. 3. Apendicele B conține un exemplu de set de angajamente de asigurări (cărți albastre) și un certificat de asigurare care respectă prezentele linii directoare. APENDICELE A Clauzele menționate la punctele 2.1.1, 2.1.2 și 2.2.1 din Liniile directoare Clauza Institut de excludere a contaminării radioactive și a armelor chimice, biologice, biochimice și electromagnetice (clauza nr. 370, 10 noiembrie 2003) Această clauză este preeminența și prevalează asupra oricărei dispoziții contrare cuprinse în prezenta asigurare. 1. În niciun caz, prezenta asigurare nu acoperă prejudiciul, răspunderea civilă pentru daune sau cheltuielile provocate, favorizate sau cauzate direct sau indirect de următorii factori: 1.1. radiațiile ionizante provenite de la orice combustibil nuclear, deșeu nuclear sau de la combustia combustibilului nuclear sau contaminarea radioactivă determinată de acestea; 1.2. proprietățile radioactive, toxice, explozibile sau alte proprietăți potențial periculoase sau contaminante ale oricărei instalații nucleare, ale oricărui reactor nuclear, ale oricărui dispozitiv nuclear sau ale oricărei componente nucleare a acestora; 1.3. orice armă sau dispozitiv care face uz de fisiune și/sau fuziune atomică sau nucleară, de orice reacție similară sau de o forță sau materie radioactivă; 1.4. proprietățile radioactive, toxice, explozibile sau alte proprietăți potențial periculoase sau contaminante ale oricărei materii radioactive. Excluderea prevăzută de prezenta subclauză nu se extinde la izotopii radioactivi, alții decât combustibilul nuclear, în cazul în care respectivii izotopi sunt creați, transportați, stocați sau utilizați în scopuri comerciale, agricole, medicale, științifice sau în alte scopuri pașnice similare; 1.5. orice armă chimică, biologică, biochimică sau electromagnetică. Clauza Institut de excludere a atacurilor informatice (clauza nr. 380, 10 noiembrie 2003) 1. Exclusiv sub rezerva punctului 2 de mai jos, prezenta asigurare nu acoperă în niciun caz prejudiciul, răspunderea civilă pentru daune sau cheltuielile provocate, favorizate sau cauzate direct sau indirect de utilizarea sau operarea cu rea intenție a oricărui computer, sistem informatic, program informatic, cod dăunător, virus sau proces informatic sau a oricărui altui sistem electronic. 2. În cazul în care prezenta clauză este susținută prin polițe care acoperă riscurile de război, război civil, revoluție, rebeliune, insurecție sau tensiune socială cauzată de acestea sau orice act ostil comis de către o putere beligerantă sau împotriva acesteia, terorism sau acțiune din motive politice din partea unei persoane, punctul 1 nu se aplică în sensul excluderii prejudiciilor (care ar fi în caz contrar acoperite) provocate de folosirea oricărui computer, sistem informatic, program informatic sau a oricăror altor sisteme electronice pentru sistemele de lansare și/sau de ghidaj și/sau pentru mecanismele declanșatoare ale oricărei arme sau rachete. Încetarea automată a acoperirii și excluderea riscului de război 1.1. Încetarea automată a acoperirii acordate de asigurare Indiferent dacă notificarea de încetare a fost transmisă sau nu, acoperirea în cazurile enumerate în continuare încetează automat. 1.1.1. la izbucnirea unui război (indiferent dacă există sau nu o declarație de război) între oricare dintre următoarele state: Regatul Unit, Statele Unite ale Americii, Franța, Federația Rusă, Republica Populară Chineză; 1.1.2. cu privire la orice navă pentru care este acordată acoperirea, în cazul rechiziționării acesteia în vederea titlului sau a folosirii. 1.2. Războiul între cele cinci puteri Prezenta asigurare exclude 1.2.1. prejudiciul, răspunderea pentru daune sau cheltuielile provocate de izbucnirea războiului (indiferent dacă există sau nu o declarație de război) între oricare dintre următoarele state: Regatul Unit, Statele Unite ale Americii, Franța, Federația Rusă, Republica Populară Chineză; 1.2.2. rechiziționarea în vederea titlului sau a folosirii. APENDICELE B I. Exemple de angajamente de asigurare (cărți albastre) menționate la punctul 3 din Liniile directoare Carte albastră emisă de asigurătorul pentru riscuri de război Certificat furnizat ca dovadă a asigurării în conformitate cu dispozițiile articolului 4 bis din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor Numele navei: Numărul IMO de identificare a navei: Portul de înmatriculare: Numele și adresa proprietarului: Se certifică prin prezentul că pentru nava sus-menționată, pe perioada în care aparține proprietarului al cărui nume figurează mai sus, este în vigoare o poliță de asigurare care respectă cerințele articolului 4 bis din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, sub rezerva tuturor excepțiilor și limitărilor permise pentru asigurarea obligatorie pentru riscuri de război prevăzute de convenție și de Liniile directoare de punere în aplicare adoptate de Comitetul juridic al Organizației Maritime Internaționale în octombrie 2006, incluzând în special următoarele clauze: [Aici se pot introduce, în măsura dorită, textul convenției și al Liniilor directoare însoțite de apendice]. Perioada de asigurare de la: 20 februarie 2007 până la: 20 februarie 2008 Cu condiția ca, în orice moment, asigurătorul să poată anula prezentul certificat prin transmiterea unei notificări scrise, cu 30 de zile înainte, la autoritatea interesată, caz în care răspunderea asigurătorului menționat mai jos încetează de la data expirării perioadei de notificare, dar numai în ceea ce privește incidentele produse după această dată. Data: Prezentul certificat a fost emis de: War Risks, Inc [Adresă]

Numai în calitate de agent al War Risks, Inc. Semnătura asigurătorului Carte albastră emisă de asigurătorul pentru riscuri altele decât cele de război Certificat furnizat ca dovadă a asigurării în conformitate cu dispozițiile articolului 4 bis din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor Numele navei: Numărul IMO de identificare a navei: Portul de înmatriculare: Numele și adresa proprietarului: Se certifică prin prezentul că pentru nava sus-menționată, pe perioada în care aparține proprietarului al cărui nume figurează mai sus, este în vigoare o poliță de asigurare care respectă cerințele articolului 4 bis din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, sub rezerva tuturor excepțiilor și limitărilor permise pentru asigurătorii pentru riscuri altele decât cele de război prevăzute de convenție și de Liniile directoare de punere în aplicare adoptate de Comitetul juridic al Organizației Maritime Internaționale în octombrie 2006, incluzând în special următoarele clauze: [Aici se pot introduce, în măsura dorită, textul convenției și al Liniilor directoare însoțite de apendice] Perioada de asigurare de la: 20 februarie 2007 până la: 20 februarie 2008 Cu condiția ca, în orice moment, asigurătorul să poată anula prezentul certificat prin transmiterea unei notificări scrise, cu 3 luni înainte, la autoritatea interesată, caz în care răspunderea asigurătorului menționat mai jos încetează de la data expirării perioadei de notificare, dar numai în ceea ce privește incidentele produse după această dată. Data: Prezentul certificat a fost emis de: PANDI P&I [Adresă]

Numai în calitate de agent Semnătura asigurătorului al PANDI P&I II. Model de certificat de asigurare menționat la punctul 3 din Liniile directoare Certificat de asigurare sau alt tip de garanție financiară privind răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a pasagerilor Emis în conformitate cu dispozițiile articolului 4^1 din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor ┌───────┬───────────┬──────────────┬─────────────┬─────────────────────────────┐ │Numele │Numărul sau│Numărul OMI de│ Portul de │ Numele și adresa completă │ │ navei │ literele │ identificare │înmatriculare│ ale sediului principal al │ │ │distinctive│

a navei │ │

Se adeverește prin prezentul certificat că pentru nava sus-menționată există o poliță de asigurare valabilă sau altă garanție financiară care respectă cerințele articolului 4^1 din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor. Tipul garanției

. Durata garanției

Numele și adresa asigurătorului (asigurătorilor) și/sau ale garantului (garanților) Acoperirea de asigurare, dovedită de prezentul certificat, este divizată într-o parte destinată asigurării pentru riscuri de război și într-o parte destinată asigurării pentru riscuri altele decât cele de război, în conformitate cu Liniile directoare de punere în aplicare adoptate de Comitetul juridic al Organizației Maritime Internaționale în octombrie 2006. Fiecare dintre cele două părți ale asigurării face obiectul tuturor excepțiilor și limitărilor permise prevăzute de convenție și de Liniile directoare de punere în aplicare. Asigurătorii nu răspund în comun și în mod solidar. Asigurătorii sunt: Pentru riscuri de război: War Risks, Inc., [adresă] Pentru riscuri altele decât cele de război: Pandi P&I, [adresă] Prezentul certificat este valabil până la

. Emis sau vizat de Guvernul

..(denumirea completă a statului)

.. SAU Se folosește următorul text în cazul în care un stat parte face uz de dispozițiile articolului 4^1 alineatul (3): Prezentul certificat este emis sub autoritatea Guvernului

..(denumirea completă a statului)

de către

.(numele instituției sau al organizației)

(locul)

.. la data de

(data)

HOTĂRÂRE nr. 265 din 9 aprilie 2014

HOTĂRÂRE nr. 265 din 9 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea anexei nr. 44 la Hotărârea Guvernului nr. 971/2002 privind atestarea domeniului public al județului Botoșani, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Botoșani

GUVERNUL

HOTĂRÂRE nr. 266 din 9 aprilie 2014

HOTĂRÂRE nr. 266 din 9 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor anexe la Hotărârea Guvernului nr. 1.359/2001 privind atestarea domeniului public al județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Prahova

GUVERNUL

ORDIN nr. 29 din 9 aprilie 2014

ORDIN nr. 29 din 9 aprilie 2014 privind stabilirea tarifului reglementat pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale de Societatea Națională de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A. Mediaș

AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

ORDIN nr. 30 din 9 aprilie 2014

ORDIN nr. 30 din 9 aprilie 2014 privind stabilirea tarifului reglementat pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale de Societatea Comercială "Depomureș" - S.A. Târgu Mureș

AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

DECRET nr. 312 din 26 martie 2014

DECRET nr. 312 din 26 martie 2014 privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, adoptat la Londra la 1 noiembrie 2002

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI

LEGE nr. 34 din 27 martie 2014

LEGE nr. 34 din 27 martie 2014 pentru aderarea României la Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, adoptat la Londra la 1 noiembrie 2002

PARLAMENTUL

ACT INTERNAȚIONAL - Ultimele acte emise

ACORD din 21 octombrie 2026

pentru modificarea punctelor 1 , 3 și 5 ale Acordului dintre Guvernul României și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei...

AMENDAMENT nr. 1 din 8 septembrie 2026

convenit între Guvernul României și Banca Europeană de Investiții, prin scrisoarea semnată la Luxemburg la 3 septem...

AMENDAMENT nr. 2 din 15 septembrie 2026

convenit între Guvernul României și Banca Europeană de Investiții, prin scrisoarea semnată la Luxemburg la 31 augus...

AMENDAMENT din 22 septembrie 2026

pentru Reconstrucție și Dezvoltare la Acordul de împrumut (Proiect școli mai sigure, inclu...

ACORD din 9 septembrie 2026

pentru politici de dezvoltare în domeniul fiscal și creștere economică) între România și Banca Internațională pentr...

Vezi toate actele emise

Ultimele acte publicate

ORDIN nr. 1611 din 28 octombrie 2026

privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2026 pentru Societatea Centrul Național de Învățământ...

ORDIN nr. 1497 din 30 octombrie 2026

privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2026 pentru Societatea Centrul Național de Învățământ...

ORDIN nr. 1762 din 23 octombrie 2026

privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2026 pentru Societatea Centrul Național de Învățământ...

ORDIN nr. 30 din 29 octombrie 2026

privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor subofițeri din Serviciul de Protecție și Pază

ORDIN nr. 29 din 29 octombrie 2026

privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor ofițeri din Serviciul de Protecție și Pază

Vezi secțiunea Monitorul Oficial

PROTOCOL nr. 0/2014

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 14 aprilie 2014

HOTĂRÂRE nr. 265 din 9 aprilie 2014

HOTĂRÂRE nr. 266 din 9 aprilie 2014

ORDIN nr. 29 din 9 aprilie 2014

ORDIN nr. 30 din 9 aprilie 2014

DECRET nr. 312 din 26 martie 2014

LEGE nr. 34 din 27 martie 2014