Evaziune fiscala; aplicarea cauzei de nepedepsire prevazuta de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru fapte comise anterior intrarii in vigoare a legii si aflate in curs de judecata

Evaziune fiscala; aplicarea cauzei de nepedepsire prevazuta de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru fapte comise anterior intrarii in vigoare a legii si aflate in curs de judecata

Prin sentinta penala nr. 245/16.02.2005 a Judecatoriei Pascani a fost condamnat inculpatul L.I.N. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de "evaziune fiscala" prevazuta de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 Cod penal.
S-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii dreptului prevazut de art. 64 lit. c Cod penal, pe o durata de 1 an.
Pedeapsa a fost suspendata conditionat conform art. 81 Cod penal pe durata prevazuta de art. 82 Cod penal si s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
S-a constatat recuperat prejudiciul in valoare de 566.727.272 lei.
S-a retinut, in esenta, ca inculpatul este administrator al unei societati comerciale avand ca obiect de activitate exploatarea forestiera, societate ce a fost infiintata la data de 01.04.1999, data la care si-a inceput activitatea si inca de la infiintare nu a organizat evidenta contabila, iar la 6.06.2001 organele de cercetare penala s-au sesizat ca societatea nu a platit impozit catre stat. S-a constatat ca inculpatul poseda un numar de 120 chitante si facturi fiscale necontabilizate in perioada 24 decembrie 2000 reprezentand o cifra de afaceri in suma totala de 1.839.864.514 lei si ca pe aceste chitante si facturi se regaseste semnatura inculpatului. Respectivele chitante si facturi reprezinta incasarea diferitelor sume de bani cu titlu de chirii sau contravaloarea prelucrarii de material lemnos si a confectionarii de mobilier.
Din procesul-verbal nr. 4923/2001  rezulta ca inculpatul nu a evidentiat in documentele contabile chitantele si facturile emise nu a depus nici bilanturile contabile.
Organele de control financiar au constatat, cu aceeasi ocazie ca prin nedeclararea activitatii desfasurate de la plata impozitelor pe profit in valoare totala de 124.164.694 lei si T.V.A.-urile de 129.205.734 lei cauzand partii civile A.N.A.F. Bucuresti un prejudiciu total de 566.727.272 lei in care au fost incluse si majorarile aferente.
Apelul declarat de procuror a fost admis de Tribunalul Iasi prin decizia penala nr. 802/31.10.2005, s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a  fi administrata societatea pe durata de 1 an, a fost ridicata masura asiguratorie constatandu-se recuperat prejudiciul in luna octombrie 2004.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.I.N.
Recursul declarat de inculpat si motivat pe aplicarea dispozitiilor Legii nr. 241/2005 privind cauza de nepedepsire si reducerea pedepsei a fost admis de Curtea de Apel Iasi.
Sentinta penala nr. 245/16.02.2005 si decizia penala nr. 802/31.10.2005 au fost casate integral si in rejudecare, in baza dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b cu referire la art. 10 lit. 1 ind. 1 Cod procedura penala si art. 10 alin. 1 teza a III-a din Legea nr. 241/2005, a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului L.I.N. pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 1 ind. 3 Cod penal.
In baza art. 91 Cod penal a aplicat faptuitorului sanctiunea administrativa a amenzii in valoare de 10.000.000 ROL.
S-a decis ca sanctiunea sa fie inregistrata in cazierul judiciar conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005.
In pronuntarea acestei decizii instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Prima instanta si instanta de apel au retinut o situatie de fapt conforma cu probele administrate, probe din care rezulta existenta faptei si vinovatia inculpatului.
La data de 26 august 2005, prin intrarea in vigoare a Legii nr. 241/15 iulie 2005, au fost abrogate toate dispozitiile din Legea nr. 87/1994 si modificarile ulterioare a acestui act pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Prin art. 10 din Legea nr. 241/2005, pentru inculpatii care acopera prejudiciul in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen, in functie de valoarea prejudiciului, s-a prevazut posibilitatea reducerii pedepsei, inlocuirii pedepsei inchisorii cu amenda, aplicarii unei sanctiuni cu caracter administrativ, sanctiune ce se inregistreaza in cazierul judiciar.
Modalitatea in care inculpatul recurent a savarsit fapta de evaziune fiscala, "ascunderea sursei impozabile", pedepsita in vechea reglementare de art. 12 a fost reluata in Legea nr. 241/2005 in art. 9 alin. 1 lit. a.
Potrivit art. 13 Cod penal, daca de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei intervine una sau mai multe legi penale, se aplica intotdeauna legea cea mai favorabila.
Aprecierea de face in functie de toate dispozitiile care usureaza raspunderea penala.
In cauza, fata de valoare prejudiciului - 566.727.272 lei - valoare care este pana la 50.000 EUR, de faptul ca acesta a fost recuperat pana la primul termen de judecata in recurs sunt incidente dispozitiile art. 10 lin. 1 teza a III-a din Legea nr. 241/2005.
 (Decizia penala nr. 21/03.02.2006)

NOTA:
Decizia pronuntata de instanta de recurs este discutabila.
Infractiunea de "evaziune fiscala" in forma continuata a fost comisa in perioada aprilie 1999 - decembrie 2000 si a fost incadrata juridic in art. 12 din Legea nr. 87/1994.
Prejudiciul cauzat statului a fost recuperat in luna octombrie 2004.
Cauzele de nepedepsire sau de reducerea pedepselor prevazute prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, sunt aplicabile in conditiile in care in faza de urmarire penala sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, inculpatul  achitat integral prejudiciul cauzat.
Legea nr. 241/2005 a intrat in vigoare la 30 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, respectiv la 26 august 2006.
Referirea la "primul termen de judecata"creeaza premisele unei discriminari pentru infractorii care au savarsit infractiuni de "evaziune fiscala" anterior intrarii in vigoare a legii si pentru care nu a intervenit o hotarare definitiva de condamnare. Evident ca "primul termen de judecata" se refera la judecata de prima instanta si nicidecum in caile de atac.
Potrivit art. 13 Cod penal, infractorul trebuie sa beneficieze de legea penala mai favorabila care se aplica in intervalul cuprins intre momentul savarsirii infractiunii si momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
Desi textul in care este inclusa sintagma "pana la primul termen de judecata" apare ca fiind neconstitutional in raport cu dispozitiile art. 16(1) din Constitutia Romaniei, jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a pronuntat constant in sensul respingerii exceptiei ce vizeaza art. 10 alin. 1 din Lege nr. 21/2005 (a se vedea: Deciziile Curtii Constitutionale nr. 697/20.12.2005; 285/28.03.2006; 318/18.04.2006; 417/25.05.2006 si 529/27.06.2006).