Tentativa de omor. Vatamare corporala grava prevazuta de articolul 182 alineatul 2 Cod penal. Criteriu distinctiv - latura subiectiva a infractiunilor. In stabilirea laturii subiective este necesara o analiza minutioasa a tuturor imprejurarilor anter...

Prin sentinta penala nr. 1488/25.03.2003 a Judecatoriei Iasi, mentinuta cu privire la incadrarea juridica a faptei prin decizia penala nr. 56 din 22 ianuarie 2004 a Tribunalului Iasi, fapta inculpatului a fost incadrata in infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1, 209 lit. e si g Cod penal.
S-a retinut ca in seara de 8/9 iunie 2001, in jurul orei 200, partea vatamata se afla intr-un restaurant avand pe masa telefonul mobil.
Acolo se afla si inculpatul, cunoscut anterior, al partii vatamate, care l-a rugat pe vatamat sa-i permita sa dea un telefon de la mobilul sau. Vatamatul a fost de acord, iar inculpatul motivand ca urmeaza sa aiba o discutie particulara a iesit pe hol, dupa care a disparut.
Atat instanta de fond cat si cea de apel au considerat ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt deoarece inculpatul a luat bunul in scopul insusirii pe nedrept.
Critica invocata in apel prin care s-a solicitat schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de inselaciune, a fost considerata ca nefondata, apreciindu-se ca inculpatul nu a avut consimtamantul vatamatului.
In termenul prevazut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedura penala, hotararile au fost recurate de inculpat, iar unul din motive a avizat gresita incadrare juridica a faptei, care constituie cazul de recurs prevazut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 17 Cod procedura penala.
A motivat inculpatul ca bunul a intrat in posesia lui cu acordul partii vatamate, urmare a faptului ca i-a relatat mincinos ca doreste sa dea un telefon. In aceste conditii, fapta lui intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 1 Cod penal si a solicitat in conformitate cu art. 334 Cod procedura penala schimbarea incadrarii juridice.
Analizand acest motiv de recurs, s-au retinut urmatoarele:
? Pentru existenta infractiunii de furt este necesar ca actiunea ce constituie latura obiectiva a infractiunii, respectiv luarea bunului din posesia altuia, sa se realizeze fara consimtamantul posesorului.
? Ori, in speta inculpatul a luat telefonul mobil cu acordul partii vatamate, urmare a inducerii lui in eroare prin afirmatia mincinoasa ca doreste sa dea un telefon.
? In aceasta modalitate, inculpatul a intrat in posesia telefonului mobil, cu scopul de a obtine pentru sine un folos material injust si pricinuind vatamatului o paguba.
? Ceea ce deosebeste infractiunea de furt de cea de inselaciune este modul in care a iesit din posesia vatamatului, respectiv cu sau fara consimtamantul acestuia.
? In cauza, inculpatul a intrat in posesia bunului cu consimtamantul vatamatului, urmare a inducerii in eroare.
In aceste conditii, instantele nelegal au incadrat fapta inculpatului in infractiunea de furt, deoarece bunul a iesit din posesia celui vatamat cu acordul acestuia, iar actiunea infractionala se circumscrie dispozitiilor art. 215 alin. 1 Cod penal.
Pentru cele precedente, in conformitate cu art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. b1 Cod procedura penala, a fost admis recursul inculpatului si schimbata incadrarea juridica in infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1 Cod penal.
Decizia penala 349/ 4.06. 2004.