Lipsa de diferentiere, in ce priveste termenul de introducere a actiunii in anularea unui act administrativ, intre motivele de nulitate absoluta si cele de nulitate relativa.

Fiind un act administrativ, procesului-verbal i se aplica regulile de contestare prevazute de art. 7 si 11 Legea nr. 554/2004. Asadar, impotriva actului a fost formulata plangere prealabila, iar impotriva raspunsului la plangere (comunicat recurentului in 20.02.2012), trebuia formulata actiune la instanta in termenul prevazut de art. 11 alin. 1 din Lege.
Recurentul nu a respectat acest termen, depasind nu numai termenul de 6 luni prevazut de art. 11 alin. 1 din Lege, dar si cel de un an prevazut de art. 11 alin. 2 din Lege.
Sustinerile recurentului referitoare la faptul ca nulitatea pe care o invoca este una absoluta si, deci, imprescriptibila extinctiv sunt nefondate, deoarece, cu toate ca asertiunea recurentului este corecta in privinta nulitatilor de drept civil, in materia dreptului administrativ nu se face distinctie sub aspectul termenului de contestare intre nulitatile absolute si cele relative, ambele trebuind a fi invocate in termenele si cu procedura prev. de art. 7 si 11 din Legea nr. 554/2004.
Singura diferenta dintre cele doua tipuri de nulitati ramane cea privind subiectele care le pot invoca, la care se adauga, cel putin la nivel teoretic, si cea privind posibilitatea confirmarii ulterioare a validitatii actului.
Nulitatea de drept administrativ nu poate fi invocat de sine statator, cum ar fi dorit recurentul, ci numai prin cererea de anulare a actului ce contine motivul, intrinsec sau extrinsec, de nulitate.
Asadar, instanta de fond a respins in mod corect cererea reclamantului, considerand ca nu au fost respectate termenele prev. de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

                                           Decizia nr. 7554 din 13.10.2014 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta nr. 400/06.03.2014 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 4887/121/2013*, a fost respinsa ca neintemeiata exceptia lipsei calita?ii procesuale pasive a paratului M.A.D., a fost admisa exceptia prescrip?iei dreptului la actiune, invocata de catre parati si a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul S.M., in contradictoriu cu paratele  A.N.I.F. Bucuresti si A.N.I.F. - filiala Galati,  ca fiind prescrisa.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen legal, reclamantul S.M., prin reprezentant conventional, criticand-o ca fiind nelegala.
In motivare, a aratat ca, in timpul desfasurarii concursului organizat conform Ordinului MADR nr. 229/18.11.2011, s-a incalcat legea in sensul ca toate posturile de inspector au fost reunite si tratate in mod egal, amestecandu-se concurentii cu studii superioare de lunga durata cu cei cu studii de subingineri. Astfel, prin frauda la lege, s-au produs discriminari flagrante.
Instanta de fond a retinut gresit incidenta disp. art. 11 alin. 1 si 2 din Lege, deoarece reclamantul nu a atacat un act/contract administrativ, ci a solicitat constatarea nulitatii absolute a concursului, care este imprescriptibila.
De altfel, pe rolul instantelor exista un dosar in care s-a invocat nulitatea absoluta a numirii directe pe post a unei persoane din Comisia de organizare a concursului, fapt ce va atrage nulitatea concursului, dupa solutionarea definitiva a dosarului.
In drept, a invocat disp. art. 483, 488 pct. 8, 496, 497 C.pr.civ.
In sustinere, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Legal citata, intimata A.N.I.F. - filiala Galati a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, a aratat ca textul art. 25 din Regulamentul de desfasurare a concursului este clar, la fel si art. 11 din Legea nr. 554/2004, actiunea fiind formulata peste termen.
Recurentul incearca eludarea tardivitatii prin invocarea nulitatii absolute a concursului.
In drept, a invocat disp. Legii nr. 554/2004.
In aparare, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
A formulat intampinare si intimata A.N.I.F. Bucuresti, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, a aratat ca sustinerile recurentului privind imprescriptibilitatea nulitatii absolute a concursului sunt doar o tentativa de eludare a dispozitiilor obligatorii ale art. 11 Legea nr. 554/2004.
In drept, a invocat disp. art. 11 alin. 1 si 2 Legea nr. 554/2004.
In aparare, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Instanta a incuviintat si a administrat in cauza proba cu inscrisuri.
Analizand intreg materialul probator administrat in cauza, Curtea de Apel apreciaza ca recursul este neintemeiat si se impune a fi respins, avand in vedere urmatoarele considerente:
In ce priveste motivul de recurs aplicabil, Curtea constata ca analiza criticilor invocate face posibila incadrarea lor in motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la incalcarea prin hotarare a normelor de drept material.
Curtea retine ca, in aplicarea Ordinului Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr. 229/18.11.2011 prin care s-au dispus masuri pentru stabilirea structurii organizatorice a ANIF infiintata conform OUG 82/2011, a fost emis Regulamentul privind procedura de selectare a personalului angajat in cadrul ANIF RA, care se desfiinteaza, ce urmeaza a fi preluat in limita numarului maxim de 1500 posturi de catre A.N.I.F.
Regulamentul a stabilit ca personalul angajat urmeaza a fi selectat pentru preluare pe baza de concurs (selectie de dosare si interviu). Impotriva rezultatului concursului, candidatii puteau formula, conform art. 22, contestatie la comisia de solutionare a contestatiilor.
Potrivit art. 25 din Regulament, candidatul nemultumit de modul de solutionare a contestatiei se putea adresa instantei de contencios administrativ, potrivit legii.
Curtea apreciaza ca actele normative care au reglementat procedura de selectie a personalului au stabilit ca actele emise de comisia de solutionare a contestatiilor au caracter de act administrativ, pornind, cel mai probabil, de la premisa ca entitatea emitenta are atributii care implica exercitiul puterii publice.
Fiind un act administrativ, procesului-verbal nr. 105/29.12.2011 i se aplica regulile de contestare prevazute de art. 7 si 11 Legea nr. 554/2004. Asadar, impotriva actului a fost formulata plangere prealabila, iar impotriva raspunsului la plangere (comunicat recurentului in 20.02.2012), trebuia formulata actiune la instanta in termenul prevazut de art. 11 alin. 1 din Lege.
Recurentul nu a respectat acest termen, depasind nu numai termenul de 6 luni prevazut de art. 11 alin. 1 din Lege, dar si cel de un an prevazut de art. 11 alin. 2 din Lege.
Sustinerile recurentului referitoare la faptul ca nulitatea pe care o invoca este una absoluta si, deci imprescriptibila, extinctiv sunt nefondate deoarece, cu toate ca asertiunea recurentului este corecta in privinta nulitatilor de drept civil, in materia dreptului administrativ nu se face distinctie sub aspectul termenului de contestare intre nulitatile absolute si cele relative, ambele trebuind a fi invocate in termenele si cu procedura prev. de art. 7 si 11 din Legea nr. 554/2004. In acest sens, s-au pronuntat in mod neechivoc doctrina de specialitate si practica judiciara (de ex., Decizia nr. 1362 din 18.03.2014 a ICCJ - Sectia de contencios administrativ).
Singura diferenta dintre cele doua tipuri de nulitati ramane cea privind subiectele care le pot invoca, la care se adauga, cel putin la nivel teoretic, si cea privind posibilitatea confirmarii ulterioare a validitatii actului.
Nulitatea de drept administrativ nu poate fi invocata de sine statator, cum ar fi dorit recurentul, ci numai prin cererea de anulare a actului ce contine motivul, intrinsec sau extrinsec, de nulitate (actul privind rezultatul concursului).
Asadar, instanta de fond a respins in mod corect cererea reclamantului, considerand ca nu au fost respectate termenele prev. de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este calea de atac prin intermediul careia partile sau Ministerul Public solicita, in conditiile si pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiintarea unei hotarari judecatoresti pronuntate fara drept de apel sau in apel.
Examinand prezenta cauza prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciaza ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala, care nu se impune a fi reformata.
Avand in vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.