Raportul dintre o noua actiune civila si solutia data in procesul penal pe latura civila. Elementele autoritatii de lucru judecat

In privinta raportului dintre actiunea civila si cea penala, legea noastra permite exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal. Persoana vatamata care s-a constituit parte civila in procesul penal nu mai poate porni actiunea in fata instantelor civile, chiar daca apreciaza ca nu i s-a acoperit integral prejudiciul. Aceasta este o aplicare a regulii ,,electa una via non datur recursus ad aleram".

                                     Decizia civila nr. 292/R  din 18.06.2014 a Curtii de Apel Galati                                                              

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati, in data de 23.11.2010, sub nr. 12952/121/2010, reclamantul  MIJ a chemat in judecata pe paratii P.I. si  P.I.D., solicitand constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008 de BNPA IBM si CTM, repunerea partilor in situatia anterioara in sensul repunerii sale in posesie cu cele 5 terenuri intravilane conform titlului de proprietate nr. _/20.08.2008, intabularea suprafetelor de teren in cartea funciara, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca  este  cetatean  roman  stabilit   de multa  vreme  in  SUA, ca urmare a reconstituirii  dreptului  de  proprietate  in baza  Legii nr. 18/1991 a  fost  eliberat  titlul de  proprietate  nr. 12864  din  20.08.2008  de catre Comisia  Judeteana  Galati  de Stabilire a  Dreptului de  Proprietate  asupra terenurilor.
Avand in vedere ca este plecat de mai multi ani din tara si necunoscand exact amplasamentul  terenurilor  inscrise  in  titlul de  proprietate  nr. _  din  20.05.2008  si nici  valoarea  acestora de  piata, reclamantul a aratat ca a  convenit  cu  paratul P.I., pe  atunci  primar  al comunei  M.,  jud. G., sa-l mandateze  sa  vanda  terenurile inscrise  in  titlul de  proprietate, precum si ca acest  titlu de  proprietate a  fost obtinut  de primarul parat P.I. in numele sau si cu  iscusinta  dosit.
A mai invederat ca inainte  de  incheierea procurii speciale  autentificate  sub nr. _  din  26.05.2008  de  B.N.P.A.  IBM  si  CTM,  paratul  P.I.  i-a  prezentat  o  situatie  inexacta a  terenurilor  in sensul  ca  sunt  terenuri  extravilane,  fapt  consemnat  expres  in  procura  speciala sub  nr. 3018/26.05.2008 pe  care cu  buna  credinta  a  semnat-o  ca atare.
A solicitat sa se  constate nulitatea absoluta a contractului de  vanzare - cumparare  autentificat  sub  nr. _ din data de  02 iulie  2008, de  B.N.P.A.  IBM  si  CTM,  motivat de  urmatoarele  imprejurari:
In conformitate  cu art. 953 C.civ., consimtamantul  nu este  valabil,  cand  este  dat  prin eroare,  smuls  prin violenta  sau  surprins  prin  dol.  Dolul  consta in aceea  ca  paratul  P.I.  i-a  prezentat  o alta  situatie decat  cea  reala, la  intocmirea  procurii speciale  a  precizat ca terenurile  sunt  extravilane  si fara  valoare, iar  in  actul de  vanzare - cumparare  autentificat  sub  nr. 3776  din data  de  02.07.2008, prin  care  vinde  in calitate  de  mandatar  al  sau, paratului  P.I.I. (fiul paratului P.I.) mai  multe  suprafete de  teren  care  ii apartin,  trecute  in  intravilanul  comunei  M.  inca  din  anul  2002,  situatie  necunoscuta  de reclamant la  incheierea procurii  speciale  din  26  mai 2008.
A precizat reclamantul ca in aceasta situatie contractul are o cauza imorala si ilicita.
In opinia reclamantului, mai exista o cauza de nulitate absoluta, deoarece vanzarea  terenurilor  in discutie s-a  facut  in frauda  sa, la  un pret sub pretul  pietii, intre mandatarul sau si fiul acestuia, care au actionat in complicitate.
Reclamantul a mai invocat ca motiv de nulitate absoluta faptul ca pretul nu a fost serios, raportat la dispozitiile art. 1303 Cod civil, ci unul derizoriu, disproportionat in raport cu valoarea lucrului vandut, respectiv 10.000 lei pentru cinci terenuri situate in intravilan.
In drept, reclamantul si-a intemeiat  actiunea  pe  disp. art. 948  alin.2,  art. 953, art. 960  si art. 1303 C.civ., solicitand judecarea cauzei si in lipsa.
In sustinerea cererii, reclamantul a  depus la dosar in fotocopie, procura speciala   autentificata  sub  nr. _/26 mai  2008, contractul  de  vanzare - cumparare  autentificat  sub  nr. _/2  iulie  2008.
Prin sentinta civila nr. 728/11.04.2011, Tribunalul Galati a admis exceptia necompetentei materiale a instantei, invocata din oficiu, si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Tecuci, unde dosarul a fost inregistrat in 05.05.2011, sub nr. 2145/324/2011.
Prin cererea primita la dosar in data de 18.05.2011, reclamantul a solicitat incuviintarea probelor cu interogatoriu si cu martori.
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a formulat si cerere de ajutor public judiciar, care a fost admisa de Judecatoria Tecuci, prin incheierea din 08.08.2011, pronuntata in dosarul nr. 2145/324/2011/a1, incheiere prin care reclamantul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru in valoare de 7.291 lei.
Prin incheierea din 08.08.2011 pronuntata in dosarul nr. 2145/324/2011/a2, indreptata prin incheierea din 01.11.2011 pronuntata in acelasi dosar, reclamantului i-a fost admisa cererea de ajutor public judiciar sub forma asistentei prin aparator.
Paratii P.I. si P.D. au formulat intampinare, invocand exceptia litispendentei raportat la dosarul nr. 4003/324/2009, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a lui P.I. , care nu a fost cumparator, ci mandatar al vanzatorului, iar pe fond respingerea actiunii ca nefondate.
Cele doua exceptii au fost respinse ca nefondate prin incheierea din 05.09.2011, pentru motivele aratate in cuprinsul incheierii de sedinta de la acel termen.
Pe fondul cauzei, paratii au aratat ca nu a existat dol, deoarece procura a fost redactata de reclamant, care cunostea ca terenurile se aflau in comuna M, fiind pus in posesie. S-a mai precizat ca punerea in posesie si stabilirea caracterului de intravilan sau extravilan al terenurilor nu intra in atributiile paratului P.I., in calitatea sa de primar, acesta fiind si scos de sub urmarire penala pentru infractiunile de inselaciune si abuz in serviciu contra intereselor persoanei.
Paratii au precizat ca nu a existat nicio frauda la lege, paratul P.I. actionand ca mandatar al reclamantului care a primit pretul, ce reflecta valoarea reala a terenurilor la momentului incheierii vanzarii, in conditiile in care un hectar in extravilan se vinde cu maxim 1.500 lei, in total fiind vorba de maxim 4.500 lei, mult sub cat a incasat reclamantul, adica 10.000 lei.
In combaterea actiunii s-a solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri, martori si interogatoriu.
Prin incheierea din 01.11.2011 s-a  dispus suspendarea judecatii  cauzei, in temeiul art. 244  alin.1  pct. 2  C.p.c., pana  cand  se  va  solutiona  in mod  definitiv  dosarul  penal nr. 3211/324/2011  al Judecatoriei  Tecuci  avand  ca  obiect plangere conform art. 2781 C.p.p., recursul impotriva acestei incheieri fiind respins ca nefondat, prin decizia civila nr. 123/14.02.2013, pronuntata de Tribunalul Galati.
Dupa repunerea  pe  rol a cauzei, prin incheierea din 07.08.2013, s-a depus in copie, decizia  penala nr. 254/R/15.02.2013 a  Curtii  de  Apel  Galati.
La termenul din 04.09.2013, paratii au invocat prin aparator ales, exceptia autoritatii de lucru judecat, sustinand ca, solutionand latura civila a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr. 3211/324/2011, Curtea de Apel Galati a respins cererea formulata de MJ de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3776/2.07.2008 la Biroul Notarilor Publici Asociati IBM  si CTM.
Aparatorul desemnat al reclamantului a pus concluzii de respingere a exceptiei deoarece nu exista identitate de parti. In dosarul invocat nu a fost parte si P.D., or contractul  a carui anulare se cere este incheiat intre M.J. si P.D.
Cu ocazia cercetarii judecatoresti s-au administrat probele cu inscrisuri, interogatoriul paratilor, testimoniala (declaratiile martorilor  D.A.  si  B.C., propusi  de catre  parati, fiind consemnate si depuse la dosarul cauzei.
La solicitarea instantei, OCPI Galati a comunicat copia titlului de proprietate nr. _/2008, documentatia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, precum si relatii cu privire la actualii proprietari ai suprafetei de teren de 39.750 mp.
Prin sentinta civila nr. 2073/24.09.2013, Judecatoria Tecuci a respins actiunea pe exceptia autoritatii de lucru judecat. S-a mai dispus ca onorariul aparatorului reclamantului (av. NI) in suma de 1.000 lei sa fie avansat din fondurile Ministerului Justitiei, iar reclamantul a fost obligat sa plateasca statului suma de 1.000 lei cu titlul de ajutor public judiciar ce i-a fost acordat prin incheierea pronuntata la data de 08.08.2011, in dosarul nr. 2145/324/2011/a2, conform art.502 din OUG nr. 51/2008.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin sentinta penala nr. 292/ 12.06.2012 a Judecatoriei Tecuci, modificata in latura civila prin decizia  penala  nr. 254/R/15.02.2013 a  Curtii de  Apel Galati, s-a  dispus  respingerea  ca  nefondata  a cererii  formulate  de  partea  vatamata  MIJ,  de constatare a  nulitatii  absolute a  contractului  de  vanzare-cumparare  autentificat  sub  nr. 3776/2.07.2008  de Biroul  Notarilor  Publici  Asociati  M.
In  motivarea  acestei  dispozitii  din  hotararea  penala, Curtea de Apel Galati a retinut ca celelalte doua cereri  formulate  de  partea  vatamata  pe  latura  civila, de obligare a inculpatilor la plata  sumei  de 49.600  lei cu  titlu  de  despagubiri  materiale, respectiv de constatare a  nulitatii  absolute  a  contractului de  vanzare-cumparare  autentificat sub  nr. _/2.07.2008,  cu  consecinta reintregirii  patrimoniului  partii vatamate  cu  suprafata  de teren de 3,9750  ha, nu pot  fi  simultan  admise,  admiterea  uneia  dintre  cereri  impiedecand  solutionarea  favorabila  si a  celeilalte.
Plecand  de la constatarea  ca vointa  reala a partii  vatamate  MIJ a  fost aceea de a  instraina  suprafata  de  teren de 3,9750  ha, cu privire  la  care i s-a  reconstituit  dreptul (partea  vatamata necontestand  acest  lucru  si neafirmand  vreun  moment  contrariul),  dar  observand  ca a constata  nulitatea  absoluta  a  contractului   de  vanzare - cumparare  autentificat  sub  nr. _/2.07.2008  ar  atrage  dupa  sine  desfiintarea  actelor  subsecvente  incheiate  de  numitul  P.D.  cu   subdobanditorii  de buna - credinta (B.C.  si  S,  P.D.  si A.,  C.G.  si  A., respectiv  DA  si  MM),  Curtea a apreciat ca  solutia  corecta este aceea a  admiterii  cererii  de  despagubiri formulate  de  partea  vatamata,  cu  consecinta  obligarii  inculpatului  P.I.  la  plata  diferentei  dintre  suma  efectiv incasata  in urma revanzarii  terenurilor (59.600  lei)  si  suma  achitata  partii vatamate  ca  reprezentand  pretul  contractului  de  vanzare-cumparare  incheiat  cu acesta (10.000  lei).  De  altfel,  in  opinia  Curtii, neregularitatea  constatata la  momentul  incheierii  contractului  de  vanzare-cumparare  autentificat  sub  nr. _/2.07.2008  nu ar  atrage  decat  sanctiunea  nulitatii  relative, iar  nu pe aceea a  nulitatii  absolute, astfel  cum  a  afirmat  partea  vatamata.
Pe de alta parte, in lumina  disp. art. 19  alin.4  C.p.p., Curtea  a apreciat ca  partea  vatamata  nici nu mai  este  in drept sa solicite  pentru aceleasi  motive, constatarea  nulitatii  absolute  ori  anularea  contractului  de  vanzare -cumparare  autentificat  sub  nr. _/2.07.2008, atata  vreme  cat  s-a  adresat  instantei  penale  cu o astfel  de  actiune.  Astfel, Curtea constata ca pe  rolul  Judecatoriei  Tecuci se  afla  inregistrata o cerere  similara  formulata  de  partea  vatamata  MIJ a  carei  solutionare a  fost insa  suspendata  pana la  solutionarea definitiva  a  prezentei  cauze. Or,  Curtea observa ca reluarea judecatii  cauzei  respective  nu ar  mai  fi fost  posibila  decat  daca  actiunea  civila  alaturata actiunii  penale  care  formeaza obiectul  cauzei de  fata  ar  fi  fost  lasata  nesolutionata, ceea  ce  nu este  cazul.
Prima instanta a retinut ca obiectul actiunii civile  cu care a fost investita il reprezinta constatarea  nulitatii  absolute a  contractului  de  vanzare-cumparare  autentificat  sub  nr. _/2.07.2008  si  repunerea  partilor  in  situatia  anterioara, pentru  dol  ca  viciu de  consimtamant, frauda la  lege, pret  derizoriu.
A constatat prima instanta ca instanta  penala a examinat  motivele  de  nulitate  absoluta  ale  contractului de vanzare-cumparare  autentificat  sub  nr. _/2.07.2008  in  contradictoriu  doar  cu  inculpatul  P.I., nu  si cu  P.D., dar a apreciat ca opereaza  exceptia  autoritatii  de  lucru  judecat, conform  art. 1201 Cod civil,  pentru  urmatoarele  argumente:
O  hotarare  definitiva, cum este sentinta  penala  nr. 292/12.06.2012 a  Judecatoriei  Tecuci,  modificata  prin  decizia  penala nr. 254/R/15.02.2013  a  Curtii  de  Apel  Galati,  se  bucura de  puterea  lucrului  judecat.
Puterea  de lucru  judecat  este  o  prezumtie  legala  absoluta  irefragabila  conform art. 1201  Cod civil si, in acelasi  timp,  o  exceptie  de  fond, peremptorie  si  absoluta,  conform dispozitiilor art. 166 CPC 1865, care statueaza ca este  lucru  judecat  atunci  cand a  doua  cerere  are  acelasi  obiect,  este  intemeiata  pe  aceeasi  cauza  si este   intre  aceleasi parti,  facuta  de ele  si  contra  lor, in aceeasi  calitate.
In privinta partilor, instanta  a apreciat  ca paratul  din prima  actiune  civila  alaturata  celei  penale, PI,  are aceeasi situatie  ca si cel  de-al  doilea  parat  din a  doua actiune  civila (cea cu care a fost investita instanta civila), deoarece  reclamantul a  avut  la  dispozitie in primul  proces toate  garantiile  dreptului  de  aparare  in  cadrul  unor  dezbateri  contradictorii.
Conform  practicii  judiciare, a retinut ca in  notiunea  de  parti  trebuie  incluse  si  unele  persoane  care  nu  au  figurat  personal  la judecata, succesorii universali  si  cu  titlul  universal, creditorii chirografari  si  dobanditorii  cu  titlu  particular,  numai in privinta  hotararilor  obtinute  impotriva  autorilor  lor.
Cu privire  la  obiect  si  cauza,  instanta  a retinut  ca  sunt  aceleasi  in ambele  actiuni  civile, respectiv constatare  nulitate  absoluta  act  pentru  aceleasi  motive  invocate.
A mai constatat ca practica judiciara a  statuat  ca exista identitate  de  obiect,  chiar  daca acesta   este  diferit  formulat  in cele  doua cereri, deoarece  rezulta  ca scopul  final  urmarit  de  reclamant  este  acelasi.
In concluzie, deoarece  prin  actiunea  civila alaturata  celei  penale,  instanta  penala a  statuat  cu  caracter  definitiv  ca  se impune respingerea  ca  nefondata a  cererii avand  ca  obiect  constatarea  nulitatii  absolute a  contractului  de  vanzare-cumparare autentificat sub nr.  _/2.07.2008,  stabilind  in acelasi  timp  si  intinderea  prejudiciului rezultat din infractiune, Judecatoria Tecuci a apreciat ca instanta  civila  nu mai  poate  pune  in discutie  aceste aspecte.
  Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul MIJ solicitand casarea sentintei si trimiterea cauzei spre judecata la Judecatoria Tecuci, pentru a solutiona fondul cauzei.
A apreciat apelantul ca prima instanta a retinut o gresita situatie de fapt si a aplicat gresit legea, deoarece nu exista autoritate de lucru judecat, nefiind intrunite conditiile prevazute de art. 1201 Cod civil si art. 166 C.pr.civ.
Astfel, a aratat apelantul ca partile nu sunt aceleasi, neputandu-se retine calitatea de succesor a lui PD, cat timp tatal sau, PI, este in viata, si nici calitatea acestuia de parte prin analogie.
A invocat apelantul ca obiectul nu este acelasi, in cauza de fata fiind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare si repunerea in situatia anterioara, iar in dosarul penal, anularea contractului de vanzare-cumparare, chiar daca in dispozitivul hotararii Curtii de Apel s-a respins ca nefondata cererea de constatare a nulitatii absolute, intrucat in recursul sau instanta nu putea transforma obiectul actiunii.
Apelantul a apreciat ca instanta nu a solutionat latura civila, deoarece in dispozitiv a inlaturat dispozitiile privind solutionarea actiunii civile.
In privinta cauzei, apelantul a invederat ca in dosarul nr. 2145/324/2011 temeiul juridic este incheierea contractului prin dol si frauda la lege, iar in dosarul nr. 3211/324/2011 este incheierea contractului prin act fals si inselaciune.
Apelantul a apreciat ca este gresit rationamentul instantei penale, conform careia nu pot fi admise simultan cererea sa de despagubiri si cererea de constatare a nulitatii absolute, atat timp cat el oricum voia sa vanda. Or, vinderea terenurilor s-a facut prin inselarea lui, caci a incheiat un contract pentru 49.600 lei pentru terenuri in valoare de 464.000 lei.
A mai invocat ca gresit a fost obligat sa restituie ajutorul public acordat, art. 50 alin.2 din OUG nr. 51/2008 nu se refera la restituire, iar art. 502 din acelasi act normativ nu este inca aplicabil cat timp creanta la care se refera instanta nu a fost dobandita efectiv, precum si ca, potrivit art. 22 din C.pr.pen., altele sunt elementele autoritatii de lucru judecat.
In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 295-297 C.pr.civ., solicitandu-se judecarea cauzei si in lipsa.
Prin decizia civila nr. 81/2014 a Tribunalului Galati s-a respins apelul ca nefondat retinandu-se urmatoarele:
Pe plan procesual, autoritatea de lucru judecat se manifesta sub forma de exceptie procesuala (conform art. 166 Cod proc. Civ.) si respectiv prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze un aspect/aspecte in legatura cu raporturile juridice dintre parti (art. 1201 Cod civil).
In manifestarea sa de exceptie procesuala, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente - obiect, parti, cauza - si corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa impiedice formularea unei noi cereri de chemare in judecata avand acelasi obiect, cauza si parti, cat si evitarea contradictiilor dintre doua hotarari judecatoresti.
Astfel, autoritatea de lucru judecat a fost invocata in raport de decizia penala nr. nr. 254/R/15.02.2013  a  Curtii  de  Apel  Galati, pronuntata in dosarul nr. 3211/324/2011.
In solutionarea laturii civile a cauzei ce a facut obiectul dosarului penal nr. 3211/324/2011, instanta penala a retinut ca vointa reala a partii vatamate  MIJ, apelantul-reclamant din prezenta cauza, a  fost aceea de a  instraina  suprafata  de  teren de 3,9750  ha, cu privire la care i s-a  reconstituit  dreptul de proprietate, astfel incat solutia corecta care se impunea era a  admiterii  cererii  de  despagubiri formulate  de  partea  vatamata,  cu  consecinta  obligarii  inculpatului  PI  (unul dintre cei doi intimati-parati din prezenta cauza), la  plata  diferentei  dintre  suma efectiv incasata  in urma revanzarii  terenurilor (59.600  lei)  si  suma  achitata  partii vatamate reprezentand  pretul convenit cu aceasta (10.000  lei). 
In  opinia instantei penale neregularitatea  constatata la  momentul  incheierii  contractului  de  vanzare-cumparare  autentificat  sub  nr. _/02.07.2008  nu atrage  decat  sanctiunea  nulitatii  relative, iar  nu pe aceea a  nulitatii  absolute, statuand si ca, in lumina  disp. art. 19  alin.4  C.p.p., partea  vatamata nu mai  este  in drept sa solicite pentru aceleasi  motive, constatarea  nulitatii  absolute  ori  anularea  contractului  de  vanzare - cumparare  autentificat  sub  nr. _/02.07.2008, atata  vreme  cat  s-a  adresat  instantei  penale  cu o astfel  de  actiune. 
Cum in prezenta cauza, apelantul-reclamant MIJ a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. _/02.07.2008 de BNPA IBM si CTM, cerere care a fost respinsa ca nefondata in mod definitiv de instanta penala, in mod corect a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat.
Criticile formulate in apel de apelantul-reclamant sunt neintemeiate.
Astfel, a aratat apelantul ca partile nu sunt aceleasi, neputandu-se retine calitatea de succesor a lui P.D., cat timp tatal sau, P.I., este in viata si nici calitatea acestuia de parte prin analogie.
Totusi, conditia identitatii de parti este indeplinita, chiar daca in prezentul litigiu figureaza si alte parti decat cele din dosarul penal, respectiv intimatul-parat PD, intrucat solutia din dosarul penal se impune acestuia, atat timp cat contractul prin care a dobandit dreptul de proprietate nu a fost desfiintat.
A mai invocat apelantul ca obiectul nu este acelasi, insa in dispozitivul deciziei penale nr. 254/R/15.02.2013, Curtea de Apel Galati a respins ca nefondata cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare  autentificat  sub  nr. _/2.07.2008, pronuntandu-se chiar asupra capatului principal de cerere cu care a fost investita instanta civila, astfel incat si aceasta critica este nefondata.
In mod nefondat a apreciat apelantul ca instanta penala nu a solutionat latura civila, deoarece in dispozitiv a inlaturat dispozitiile privind solutionarea actiunii civile. In realitate, instanta penala a inlaturat doar dispozitiile privind solutionarea actiunii civile si pe cele privind cheltuielile judiciare catre stat in privinta inculpatului NRC, caruia nu i-a retinut vreo culpa nici in privinta prejudicierii materiale a apelantului din prezenta cauza, solutionand latura civila in paragrafele urmatoare ale dispozitivului.
  In privinta cauzei, instanta de apel a retinut ca aceasta reprezinta institutia de drept substantial pe care isi intemeiaza pretentia reclamantul, dar nu desprinsa de situatia concreta de fapt, care individualizeaza acea regula de drept la imprejurarile particulare ale cauzei. 
Astfel, starea de fapt invocata de apelantul-reclamant in prezenta actiune, respectiv ca intimatul-parat P.I. i-a prezentat alta situatie de fapt decat  cea  reala, precizand ca terenurile sunt in extravilan si ca au o valoare redusa, ceea ce l-a determinat pe apelantul-reclamant sa intocmeasca procura speciala si sa fie de acord cu un pret mult redus fata de valoarea reala a terenurilor, a fost analizata si in dosarul penal, iar in motivarea deciziei penale s-a statuat in mod definitiv asupra acestor aspecte.
Desi invocata sub alta forma, cauza celor doua actiuni este identica, conceptul de cauza raportandu-se la starea de fapt calificata juridic si nu doar la temeiul de drept indicat in cerere, actiunea de inducere in eroare constituind dol in materie civila si inselaciune in materie penala.
Pornind de la imperativul de a se evita pronuntarea de hotarari contradictorii, instanta de apel a constatat  ca prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, situatia de fapt nu prezinta caracter de noutate in raport cu actiunea civila solutionata in dosarul penal, instanta penala analizand inclusiv disproportia dintre pretul incasat de apelantul-reclamant si cel obtinut de intimatul-parat PD in urma revanzarii, precum si manoperele dolozive intrebuintate de intimatul P.I. pentru a-i vicia consimtamantul apelantului-reclamant MJ.
Totodata, instanta de apel a mai retinut ca, solutionand actiunea civila, instanta penala l-a obligat pe intimatul-parat PI sa-i plateasca apelantului-reclamant MJ diferenta dintre pretul pe care l-a primit acesta pentru terenurile ce au facut obiectul contractului de vanzare-cumparare autentificat  sub nr. _/02.07.2008 de BNPA IBM si CTM si pretul obtinut de intimatul-parat PD prin revanzarea lor, respectiv suma de 49.600 lei. Prin urmare, in ipoteza desfiintarii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. _/02.07.2008, cu consecinta reintoarcerii in patrimoniul apelantului-reclamant a terenurilor, acesta ar fi beneficia de o imbogatire fara justa cauza.
Cu privire la faptul ca, asa cum sunt ele enumerate la art. 22 C.pr.pen., altele sunt conditiile autoritatii de lucru judecat a hotararii definitive a instantei penale in fata instantei civile, decat cele prevazute la art. 1201 Cod civil, instanta de apel a retinut ca, potrivit art. 22 C.pr.civ., hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia, dar acest text de lege este aplicabil doar daca, prin hotararea ramasa definitiva, instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila sau daca nu a fost investita si cu o actiune civila. Or, in cauza de fata instanta penala a solutionat actiunea civila, astfel incat hotararea ei are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile in conditiile art. 1201 Cod civil si art. 166 CPC.
Instanta de apel a amintit ca principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, ci poate cunoaste limitari decurgand din aplicarea altor principii.
De altfel, asa cum s-a retinut si in jurisprudenta CEDO (Cauza Brumarescu impotriva Romaniei, Cauza Androne impotriva Romaniei), dreptul la un proces echitabil in fata unei instante judecatoresti garantat de art. 6 par. 1 din Conventie, trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei care enunta preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor parti. Unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice care reclama intre altele, ca solutia data in mod definitiv oricarui litigiu de instantele judecatoresti sa nu mai fie pusa in discutie.
Fara respectul datorat principiului autoritatii lucrului judecat, hotararile judecatoresti n-ar avea nicio utilitate practica. Ele nu ar pune capat proceselor pentru ca un drept castigat cu ocazia unei judecati ar putea fi contestat si contrazis printr-o hotarare ulterioara. In felul acesta, in relatiile sociale nu ar exista nicio ordine si totul ar sta sub semnul indoielii si al posibilitatii reinnodarii litigiilor la nesfarsit.
Asadar, forta puterii lucrului judecat trebuie considerata ca vine din nevoia sociala de securitate juridica. Respingerea unei a doua actiuni in justitie intre aceleasi parti, purtand asupra aceluiasi obiect si intemeiata pe aceeasi cauza se datoreaza nu faptului ca prima hotarare exprima adevarul, ci imprejurarii ca este imposibil sa se mai demonstreze ca hotararea anterioara este eronata.
In privinta dispozitiei primei instante prin care apelantul-reclamant a fost obligat sa plateasca statului suma de 1.000 lei cu titlul de ajutor public judiciar, instanta de apel a retinut ca potrivit art.502 din OUG nr. 51/2008, in situatia in care, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, beneficiarul ajutorului public dobandeste bunuri sau drepturi de creanta a caror valoare, respectiv cuantum, depaseste de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat sa restituie ajutorul public.
Or, prin incheierea pronuntata la data de 08.08.2011, in dosarul nr. 2145/324/2011/a2, apelantul-reclamant a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma asistentei prin avocat, onorariul aparatorului acestuia fiind stabilit de instanta la 1.000 lei.
Ulterior, prin decizia penala nr. 254/R/15.02.2013 a Curtii de Apel  Galati, apelantul-reclamant a dobandit un drept de creanta de 49.600 lei, hotararea instantei penale fiind definitiva (echivalentul caracterului irevocabil in materie civila), astfel incat in mod legal si temeinic a dispus prima instanta restituirea ajutorului public.
Constatand ca prima instanta a pronun?at o hotarare legala si temeinica, Tribunalul, in temeiul art. 296 C.pr.civ., a respins apelul ca  nefondat.
Impotriva deciziei civile nr. 81/2014 a Tribunalului Galati a declarat recurs reclamantul apreciind-o ca nelegala prin prisma urmatoarelor motive:
1) gresit s-a retinut in cauza existenta autoritatii de lucru judecat deoarece potrivit art. 22 C.pr.penala hotararea definitiva a instantei penale are autoritate in fata instantei civile care judeca actiunea civila doar cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia;
2) obiectul celor doua actiuni e diferit (nulitate absoluta si nulitate relativa) ca si cauza;
3) daca in instanta penala nu s-au discutat unele elemente in legatura cu intinderea prejudiciului acestea pot fi discutate in fata instantei civile.
In speta nu s-a discutat despre sumele reprezentand valoarea reala a prejudiciului prin raportare la pretul pietii.
4) nu exista identitate de parti prin lipsa lui PD in procesul penal.
In drept, a invocat disp. art. 304 pct. a C.pr.civ.
Examinand actele si lucrarile dosarului se constata ca recursul nu este fondat.
In privinta raportului dintre actiunea civila si cea penala, legea noastra permite exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal. Sistemul nu este rigid si obligatoriu pentru ca partea civila are dreptul si nu obligatia constituirii de parte civila in procesul penal. Art. 19 C.pr.penala vechi (aplicabil in speta) prevede ca persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal poate introduce la instanta civila repararea pagubei pricinii prin infractiune.
Persoana vatamata care s-a constituit parte civila in procesul penal nu mai poate porni actiunea in fata instantelor civile, de asemenea, persoana care a pornit actiunea in fata instantelor civile nu mai poate sa se constituie parte civila in procesul penal. Alegerea unei cai (penale sau civile) odata facuta este de obicei irevocabila. Aceasta este o aplicare a regulii ,,electa una via non datur recursus ad aleram".
In speta, prin cererea inregistrata sub nr. 12952/121/2010 reclamantul M.J. a declansat actiunea civila impotriva lui P.I. si D.
Actiunea penala a ajuns pe rolul instantelor de judecata in 2011 (dosar 321/324/2011) si in cadrul acesteia s-a facut si o constituire de parte civila a partii vatamate.
Ca atare, in 1.11.2011 in dosarul civil nr. 12952/121/2010 (prezentul dosar) s-a dispus suspendarea judecatii pana la solutionarea dosarului penal.
Cum in cadrul dosarului penal s-a solutionat si cererea de constituire parte civila a partii vatamate M.J. se constata ca in mod corect s-a respins prezenta actiune pentru autoritate de lucru judecat.
Art. 22 C.pr.pen. invocat de recurent prin primul motiv de recurs nu e aplicabil in speta deoarece are in vedere ipoteza cand actiunea civila se solutioneaza dupa actiunea penala, iar in cadrul procesului penal nu exista o constituire de parte civila.
In analiza elementelor autoritatii de lucru judecat constatam ca prin prezenta actiune civila se solicita sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. _ din data de 02.06.2008, de B.N.P.A. IBM si CTM, motivat de urmatoarele imprejurari:
- in conformitate cu art. 953 C.civ. ,,consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol. Dolul consta in aceea ca paratul P.I. i-a prezentat o alta situatie decat cea reala, la intocmirea procurii speciale a precizat ca terenurile sunt extravilane si fara valoare, iar actul de vanzare -cumparare autentificat sub nr. _ din data de 02.07.2008, prin care vinde in calitate de mandatar  al sau, paratului P.I.I. (fiu) mai multe suprafete de teren care ii apartin trecute in intravilanul comunei M. inca din anul 2002, situatie necunoscuta de el la incheierea procurii speciale din 26.05.2008.
- o alta cauza de nulitate absoluta e aceea ca vanzarea terenurilor in discutie s-a facut in frauda sa, la un pret sub pretul pietii.
- mai exista o nulitate absoluta si anume nulitatea absoluta vizand pretul care nu este serios in conformitate cu art. 1303 C.civ.
Prin decizia penala 254/R/2013 a Curtii de Apel Galati (pronuntata in recurs) pe latura civila a fost obligat inculpatul PI la plata catre partea civila a sumei de 49.600 lei cu titlu de despagubiri materiale.
S-a respins cererea de acordare de daune morale ca si cererea de constatare nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare _/2008 BNP M.
Pentru a se pronunta aceasta decizie s-au retinut urmatoarele:
Curtea a observat  ca cele doua cereri formulate de partea vatamata pe latura civila, de obligare a inculpatilor la plata sumei de 49.600 lei cu titlu de despagubiri materiale, respectiv  de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. _/02.07.2008, cu consecinta reintregirii patrimoniului partii vatamate cu suprafata de teren de 3,9750 ha, nu pot fi simultan admise, admiterea uneia dintre cereri impiedicand solutionarea favorabila si a celeilalte.
Plecand de la constatarea ca vointa reala a partii vatamate MIJ a fost aceea de a instraina suprafata de teren de 3,9750 ha, cu privire la care i s-a reconstituit dreptul (partea vatamata necontestand acest lucru si neafirmand vreun moment contrariul), dar observand si ca a constata nulitatea absoluta  a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub  nr. _/02.07.2008 ar atrage dupa sine desfiintarea actelor subsecvente incheiate de numitul P.D. cu subdobanditorii de buna-credinta  B.C. si S., P.D. si A., C.G. si A., respectiv D.A. si  M.M., Curtea apreciaza ca solutia corecta este aceea a admiterii cererii  de despagubiri formulate de partea vatamata, cu consecinta obligarii inculpatului P.I.  la plata diferentei dintre suma efectiv incasata in urma revanzarii terenurilor (59.600 lei) si suma achitata partii vatamate ca reprezentand pretul contractului de vanzare-cumparare incheiat cu acesta (10.000 lei). De altfel, in opinia Curtii, neregularitatea  constatata la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat  sub nr. _/02.07.2008 nu ar putea atrage decat sanctiunea nulitatii relative, iar nu pe aceea a nulitatii absolute, astfel cum a afirmat partea vatamata.
Pe de alta parte, in lumina dispozitiilor art. 19 alin. 4 Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca partea vatamata nici nu mai este in drept sa solicite pentru aceleasi motive, constatarea nulitatii absolute ori anularea contractului de vanzare - cumparare  autentificat sub nr. _/02.07.2008, atata vreme cat s-a adresat instantei penale cu o astfel de actiune civila. Astfel, Curtea constata ca pe rolul Judecatoriei Tecuci se afla inregistrata o cerere similara formulata de partea vatamata  MIJ a carei solutionare a fost insa suspendata pana la solutionarea definitiva a prezentei cauze. Or, Curtea a observat ca reluarea judecatii cauzei respective nu ar mai fi fost posibila decat daca actiunea civila alaturata  actiunii penale  care formeaza obiectul cauzei de fata ar fi fost lasata nesolutionata, ceea ce nu este cazul.
Comparand obiectul, cauza, partile celor doua actiuni constata in conformitate cu art. 120 C.civ. ca exista autoritate de lucru judecat.
Cat priveste primul element, partile, se constata ca in cazul raporturilor de solidaritate (si consortiul dintre P.I. si P.D. din cauza penala determina raporturi de solidaritate) e indeplinita conditia art. 1201 C.civ. deoarece suntem in prezenta unei reprezentari specifice acestei institutii. Cand se analizeaza elementul ,,partile" se are in vedere nu prezenta lor fizica, ci prezenta juridica, adica participarea la proces in nume propriu sau in calitate de reprezentant.
Astfel, o actiune contra unui debitor solidar finalizata prin respingere poate fi invocata de oricare alt debitor solidar impotriva creditorului ca avand autoritate de lucru judecat (situatia din speta).
Obiectul celor doua actiuni e de asemenea identic: constatare nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare, iar cauza, fundamentul pretentiei afirmate, este de asemenea, aceeasi: P.I. i-a prezentat reclamantului o alta situatie decat cea reala cu privire la regimul juridic al terenurilor si de aceea pretul incasat a fost inferior.
Fata de considerentele aratate s-a constatat ca solutia Tribunalului Galati este legala, respingandu-se recursul ca nefondat.