Acordarea grupei de munca

Reclamanta a solicitat obligarea paratei la a-i elibera o adeverinta, din care sa rezulte ca  activitatea sa in care a lucrat (1994 - 2001) se incadra in grupa a II-a de munca. Societatea nu poate elibera o adeverinta decat cu datele  si situatia care rezulta din actele aflate in arhiva ei. Nici instanta de judecata nu poate obliga o societate sa emita o adeverinta din care sa rezulte o situatie falsa, nereala, care nu se regaseste in actele sale. La acest moment, instanta de judecata nu poate constata daca reclamanta ar fi trebuit sa beneficieze sau nu de grupa a II-a de munca, procedura de acordare a grupei fiind reglementata de Ordinul 50/1990.

     Decizia civila nr.2043/25.10.2013 a Curtii de Apel Galati

Prin cererea formulata reclamantul BI a chemat in judecata pe parata SC AB SA, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta parata sa fie obligata sa-i elibereze o adeverinta prin care sa se ateste ca munca prestata in perioada 15.08.1994 - 01.04.2001 se incadreaza in grupa a II-a de munca.
In motivarea in fapt a cererii reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei in perioada 15.08.1994 - 01.04.2001, avand functia de conducator auto, conducand autovehicule cu o capacitate de transport de peste 5 tone, iar activitatea prestata s-a desfasurat in conditii de grupa a II-a de munca, insa parata a refuzat sa-i emita o adeverinta prin care sa se ateste aceasta situatie.
In dovedirea actiunii reclamantul a solicitat administrarea probei cu acte.
In cauza a formulat intampinare SC AB SA, aratand ca in urma reorganizarilor ce au avut loc cu privire la fostul angajator al reclamantului, arhiva privitoare la acesta se afla la o alta societate, si anume CD.
La primul termen de judecata, 22.02.2013, reclamantul a completat cererea de chemare in judecata, declarand ca intelege sa se judece si cu parata CD.
Parata CD nu a formulat intampinare, dar a comunicat instantei anumite inscrisuri privind activitatea de sofer prestata de reclamant in perioada 15.08.1994 - 01.04.2001.
De asemenea, instanta a dispus emiterea unei adrese catre aceasta parata prin care i s-au solicitat informatii si lamuriri cu privire la activitatea prestata de reclamant si anumite mentiuni din cuprinsul inscrisurilor depuse.
Prin sentinta civila nr. _.. Tribunalul Vrancea a admis in parte actiunea si a obligat paratele sa emita reclamantului o adeverinta in  care sa ateste ca munca prestata de acesta in perioada 01.07.1995 - 01.04.2001 se incadreaza in grupa a II-a de munca.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut urmatoarele aspecte de fapt si de drept:
Ca o chestiune prealabila, Tribunalul a constatat ca CD, introdusa in cauza prin cererea completatoare, este cea care detine arhiva fostei unitati in care a prestat activitate reclamantul, prezumandu-se astfel ca este succesoarea fostei unitati in ceea ce priveste domeniul de activitate al reclamantului.
In aceste conditii, Tribunalul a retinut ca examinarea temeiniciei actiunii se va realiza in contradictoriu doar cu aceasta parata, parata chemata initial in judecata neavand obligatii specifice in acest sens.
Pentru solutionarea prezentei cereri, Tribunalul a analizat astfel daca intre parti au existat raporturi de munca, ce munca a prestat reclamantul si daca munca prestata se incadreaza in grupa a II-a.
I. Raporturile de munca dintre parti. Munca prestata de reclamant in cadrul paratei.
In perioada 15.08.1994 - 01.04.2001 intre reclamant si autoarea paratei au existat raporturi contractuale de munca, astfel cum rezulta din mentiunile cuprinse in copia carnetului de munca coroborat cu contractele de munca si actul aditional depus la dosar. Dupa cum rezulta din contractele de munca depuse la dosar si din copia cartii de munca, reclamantul a indeplinit functia de "sofer macaragiu" - pe perioada 15.08.1994 - 01.07.1995 si "sofer" - pe perioada 01.07.1995 - 01.04.2001.
II. Categoria de grupa in care se incadreaza munca prestata de reclamant in cadrul paratei. Temeinicia actiunii.
Potrivit dispozitiilor art. 2, 3, 6, 7, 8 si 13 din Ordinul nr. 50/1990, pentru a se putea retine ca munca prestata de reclamant se incadra in conditiile grupei a doua de munca era necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii: locul de munca sa se inscrie in una din ipotezele prevazute in Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 125/1990; reclamantul sa fi lucrat cel putin 70% din programul de lucru intr-un astfel de loc de munca;  sa se fi platit cota de contributie de asigurari sociale in cuantumul specific grupei a II a de munca.
Potrivit pct. 208 al Ordinului nr. 50/1990 adoptat de ministrul muncii si ocrotirilor sociale, ministrul sanatatii si presedintele Comisiei nationale pentru protectia muncii, se incadreaza in categoria a II-a de munca activitatea soferilor care deservesc autocamioane (inclusiv asimilate acestora) cu o capacitatea de transport de cel putin 10 tone.
Prin Scrisoarea MMPS nr. 96/DA/12.04.1996, MMPS a precizat ca soferii care deservesc autocamioane cu capacitatea de transport de cel putin 4 tone si lucreaza in conditii similare cu cei prevazuti la pozitia 208 din anexa nr. 2 la Ordinul 50/1990, completat cu avizele ulterioare, beneficiaza de grupa a II-a de munca pentru perioada lucrata dupa 18.03.1969.
S-a apreciat ca din probele administrate in cauza nu a rezultat ca reclamantul indeplineste toate conditiile cumulative pentru a beneficia de grupa a II-a de munca pe perioada 15.08.1994 - 01.07.1995. In acest sens, in contractul de munca incheiat intre parti la momentul angajarii din anul 1994 se specifica in mod expres ca grupa de munca in care se incadreaza activitatea reclamantului este grupa a III-a. Or, in lipsa oricaror probe din care sa rezulte o alta situatie juridica decat cea mentionata in contract (simpla declaratie a reclamantului nefiind suficienta, aceasta neconstituind "proba"), Tribunalul nu a putut decat sa ia in considerare informatiile mentionate in contract in aceasta privinta.
Mai mult decat atat, simpla activitate de a conduce un autovehicul cu o capacitate mai mare de 4 tone sau de 10 tone nu este suficienta pentru a conferi dreptul la grupa a II a de munca, fiind necesar ca activitatea sa se realizeze cel putin 70% din programul de lucru.
In ceea ce priveste perioada 01.07.1995 - 01.04.2001 Tribunalul a retinut urmatoarele:
Printre actele depuse de parata la dosar se afla si un act aditional la contractul de munca (filele 38 si 39 dosar fond), act in care se mentioneaza functia de sofer a reclamantului ce urma a fi exercitata pe un autovehicul cu capacitate de transport de 10 tone, totodata specificandu-se ca activitatea se incadreaza in grupa a II a de munca.
Acest act aditional, desi nu poarta numar de inregistrare si data incheierii, este semnat de parti, fiind deci producator de efecte juridice, singura neclaritate fiind cea referitoare la momentul de la care produce efecte.
Coroborand informatia mentionata olograf cu privire la salariul ce urma sa-l aiba reclamantul (320.600 lei vechi), informatia privind data de la care isi produce efecte salarizarea (01.07.1994) si informatia privind functia reclamantului, toate acestea specificate in acest act aditional, cu informatiile mentionate in cartea de munca a reclamantului si in celelalte contracte de munca, Tribunalul a apreciat ca rezulta cu vadita evidenta faptul ca acest act aditional s-a incheiat si a produs efecte juridice cu privire la perioada ulterioara datei de 01.07.1995, indicarea anului "1994" fiind o vadita eroare materiala. In acest sens este si decizia nr. 70/15.07.1995 care face referire la numirea reclamantului in functia de sofer pe un autovehicul "10 t".
In considerarea celor aratate mai sus, retinand ca prin chiar actul aditional la contractul de munca incheiat intre parti s-a prevazut incadrarea reclamantului in grup a II-a, Tribunalul a apreciat ca se impune admiterea cererea cu privire la aceasta perioada.
Impotriva acestei hotarari in termen legal a declarat si motivat recurs parata CD, care a criticat solutia primei instante sub aspectul netemeiniciei ei, astfel:
- din documentele pe care recurenta le detine si pe care le-a depus la dosar rezulta ca reclamantul nu a lucrat in perioada 1.07.1995-1.04.2001 in conditii de grupa a II-a de munca si nici nu s-au achitat cota de contributii de asigurari sociale in cuantumul specific grupei a II-a de munca, astfel ca actiunea ar fi trebuit respinsa ca nefondata;
- din actele depuse la dosar rezulta ca reclamantul a fost angajat la data de 15.08.1994 intr-un sector incadrabil in grupa a III-a de munca, iar supozitia primei instante ca mentiunea privind data de 1.07.1994 din actul aditional la contractul de munca (act in care se face trimitere la grupa a II-a de munca) ar fi o simpla eroare materiala nu este sustinuta de nici un mijloc de proba;
- din probele administrate in prima instanta nu rezulta ca reclamantul ar fi desfasurat activitati specifice grupei a II-a de munca minim 70% din programul de lucru, astfel ca nu i se poate elibera o adeverinta in sensul celor solicitate.
In dovedirea recursului recurenta nu a solicitat administrarea de noi probatorii.
In drept a invocat disp. art. 488 pct. 6 si 8 N.C.proc.civ.
Desi legal citat, intimatul nu s-a prezentat in instanta si nici nu a formulat intampinare, astfel ca nu s-a putut afla pozitia lui cu privire la recursul promovat.
Analizand intreg materialul probator administrat in cauza, Curtea apreciaza ca recursul este fondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Din actele depuse la dosar (contractul individual de munca din data de 15.08.1994 si carnetul de munca) rezulta ca reclamantul-intimat a initiat raporturi de munca, avand calitatea de sofer si stabilindu-se tot prin contract ca pentru pensionare beneficiaza de grupa a II-a de munca.
Asa cum si prima instanta a apreciat, ulterior se incheie un act aditional la contractul de munca, intimatul urmand sa aiba calitatea de sofer pe vehiculul de 10 tone inmatriculat sub nr. ... si Curtea considera ca data mentionata pe acest act aditional (1.07.1994) este doar o greseala materiala, avand in vedere ca orice act aditional este ulterior actului primar - contractul individual de munca si salariul mentionat in actul aditional (320.600 lei vechi) este superior salariului mentionat in contractul individual de munca (de 252.305 lei vechi).
Chiar daca apreciem ca nu sunt probleme de interpretare a probelor sub aceste aspecte mentionate anterior, totusi nu s-a facut dovada ca reclamantul-intimat a desfasurat activitati specifice grupei a II-a de munca cel putin 70% din timpul de munca si, mai ales, ca s-au platit de catre angajator cotele de contributii de asigurari sociale in cuantum specific grupei a II-a de munca.
Reclamantul a solicitat obligarea paratei la a-i elibera o adeverinta din care sa rezulte ca activitatea sa in care a lucrat se incadra in grupa a II-a de munca.
Societatea nu poate elibera o adeverinta decat cu datele, situatia care rezulta din actele aflate in arhiva ei. Nici instanta de judecata nu poate obliga o societate sa emita o adeverinta din care sa rezulte o situatie falsa, nereala, care nu se regaseste in actele sale. Societatea poarta intreaga responsabilitate pentru realitatea faptelor ce rezulta din adeverintele emise.
Din verificarile efectuate in arhiva recurentei s-a constatat ca pentru perioada 1.07.1995-1.04.2001 nu a fost emis act administrativ referitor la incadrarea in grupa a II-a de munca, pe locuri de munca desfasurate conform Ordinului 50/1990. Reclamantul nu a fost gasit pe nici un act administrativ nominalizat, respectiv decizie, proces-verbal, tabel etc.
Cum din acte parata-recurenta a ajuns la concluzia ca reclamantul-intimat nu a fost incadrat in grupa a II-a de munca, instanta nu o poate obliga la a elibera o adeverinta care sa ateste o alta situatie decat cea care rezulte din actele societatii.
De asemenea, la acest moment instanta de judecata nu poate constata daca reclamantul ar fi trebuit sa beneficieze sau nu de grupa a II-a de munca, procedura de acordare a grupei de munca fiind reglementata de Ordinul 50/1990.
Conform Legii nr. 19/2000, art. 19:  (1) In sensul prezentei legi, locurile de munca in conditii deosebite reprezinta acele locuri care, in mod permanent sau in anumite perioade, pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare de expunere la risc; (2) Criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite se stabilesc prin hotarare a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si a Ministerului Sanatatii si Familiei; (3) Hotararea Guvernului prevazuta la alin. (2) se va adopta in termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I; (4) Locurile de munca in conditii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de munca sau, in cazul in care nu se incheie contracte colective de munca, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor si metodologiei de incadrare prevazute la alin. (2).; (5) Avizul inspectoratului teritorial de munca este obligatoriu pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite.
Fata de toate aceste aspecte Curtea apreciaza ca recursul este fondat si se impune a fi admis conform art.312 alin. 1 C. proc. civ. si modificarii in tot a sentintei recurate, cu consecinta respingerii actiunii ca fiind nefondata.