Obligatia de intretinere. Baza de calcul ce trebuie avuta in vedere la stabilirea cuantumului

Norma de hrana de care beneficiaza personalul din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei - Directia Generala a Penitenciarelor, S.R.I., S.I.E., S.P.P. si S.T.S., chiar daca, in mod exceptional, poate lua forma baneasca, nu poate fi inclusa in baza de calcul a veniturilor realizate de debitorul obligatiei de intretinere; aceasta  norma de hrana avand o destinatie expresa, de protectie a respectivului personal, pe timp de pace.
                 
                            Decizia civila nr. 540/R din 04.11.2011 a Curtii de Apel Galati

Prin cererea inregistrata sub nr. 5277/231/2010 pe rolul Judecatoriei Focsani, reclamantul P.L.F. a chemat in judecata pe parata M.D.G. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti, incredintarea minorei P.S.F. si obligarea paratei la plata pensiei de intretinere.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu parata la data de 18.01.2003 si de cativa ani parata a plecat in Italia, acesta ramanand impreuna cu minora in tara, fiind ajutat de mama sa. A mentionat ca relatia cu parata a inceput sa se deterioreze odata cu plecarea acesteia din tara.
Pentru aceste motive, apreciaza ca relatia cu parata nu mai poate continua, solicitand desfacerea casatoriei.
In drept si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 37, art. 38, art. 40, art. 42, art. 86 si art. 94 Codul familiei.
In dovedirea cererii, a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, martori si ancheta sociala.
Parata, legal citata, in termen procedural, a depus intampinare-cerere reconventionala prin care a solicitat desfacerea casatoriei din vina reclamantului, revenirea la numele de familie avut anterior casatoriei, incredintarea spre crestere si educare a minorei, obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in raport de veniturile pe care le realizeaza si atribuirea beneficiului contractului de inchiriere.
In motivarea cererii, a aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de 18.01.2003, din casatoria partilor rezultand minora S.F., nascuta la data de 04.10.2003 a mentionat ca la data de 29.07.2009 a fost nevoita sa plece in Italia la insistentele sotului sau care facuse un imprumut de 3.000 € la camatari si pe care trebuia sa il restituie urgent, astfel incat in fiecare luna banii pe care ii primea ii trimitea sotului. A precizat ca a dorit de mai multe ori sa se intoarca in tara, insa reclamantul a insistat sa ramana in Italia pentru ca era nevoie de bani pentru a plati camatarii; a mai aratat ca a aflat ca sotul sau are o relatie extraconjugala cu o femeie, numita I.V. A precizat ca a venit in tara imediat ce a aflat de promovarea actiunii de divort, insa nu a putut ajunge la nicio intelegere.
A sustinut ca in prezent minora este in grija acesteia, fiindu-i incredintata prin sentinta civila nr. 4028/2010 pronuntata in dosarul nr. 9220/231/2010, locuind in apartament impreuna cu minora, iar in perioada in care aceasta este la serviciu, de minora are grija o vecina.
A mentionat ca nu este adevarat ca ar avea crize de nervi, aceasta fiind o persoana familista, muncind pentru a-si intretine familia, ceea ce a dus la destramarea relatiei de familie fiind relatiile extraconjugale ale sotului sau.
A solicitat incredintarea minorei acesteia spre crestere si educare avand in vedere ca prezinta conditii bune pentru cresterea minorei in locuinta din Focsani, minora fiind inscrisa la scoala nr. 8 Focsani in clasa I.
A mai solicitat si atribuirea beneficiului contractului de inchiriere avand in vedere ca aceasta este titulara contractului, ca a solicitat incredintarea minorei, nu are in proprietate o alta locuinta, ca in prezent in apartament locuieste doar aceasta cu minora si ca paratul locuieste la parintii sai.
Prin sentinta civila nr. 795/03.02.2011 s-a admis in parte cererea si cererea reconventionala si fiind dispusa desfacerea casatoriei s-a incredintat paratei pe minora S.F. iar reclamantul a fost obligat la plata pensiei de intretinere de 145 lei lunar.
Impotriva acestei hotarari ambele parti au declarat apel.
Reclamantul P.L.F. a sustinut ca:
1) nu a fost invocata si administrata proba cu inscrisuri in dovedirea culpei la desfacerea casatoriei.
2) cuantumul pensiei de intretinere a fost gresit calculat deoarece instanta de fond a retinut la stabilirea acestuia si a alocatiei zilnice de hrana.
Totodata mai sustine ca in mod gresit s-a stabilit ca pensia de intretinere se datoreaza de la data introducerii cererii fara a se arata in concret aceasta data, observand ca acest capat de cerere a fost solicitat prin cerere reconventionala.
Parata P.D.G. a sustinut ca potrivit cuantumului pensiei de intretinere stabilit de instanta de fond in suma de 145 lei, raportat la venitul lunar pe care il realizeaza reclamantul, in suma de 1157 lei, reiese ca in mod gresit prima instanta nu a cuprins la stabilirea acestui cuantum si  norma de hrana.
Gresit s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecata deoarece reclamantul este cel cazut in pretentii si trebuia sa fie obligat la plata cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civila nr. 120 din 7 iunie 2011, Tribunalul Vrancea - Sectia civila, a admis apelurile declarate de reclamantul P.L.D. si parata P.D.G., a schimbat in parte sentinta civila nr. 795/03.02.2011 a Judecatoriei Focsani, in sensul ca a desfacut casatoria sotilor si l-a obligat pe reclamant la plata unei pensii  de intretinere minori in cuantum de 250 lei, incepand cu data introducerii cererii reconventionale, 2.09.2010.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut urmatoarele:
In cursul solutionarii caii de atac a apelului, partile au declarat ca sunt de acord cu desfacerea casatoriei sens in care a fost luat acest consimtamant.
Fata de aceasta situatie, s-a dat eficienta prevederilor art. 38 din Codul familiei si art. 613 Cod procedura civila sens in care s-a desfacut casatoria sotilor cu acordul acestora.
Fata de aceasta constatare, Tribunalul nu a mai analizat motivele 1 de apel al reclamantului si 2 al paratei.
Relativ la motivul nr. 2 al apelului reclamantului tribunalul a retinut ca:
Din reglementarea continuta de art. 86 al.2 Codul familiei se intelege ca pensia de intretinere are drept scop satisfacerea nevoilor celui care o solicita si deci nu poate fi acordata decat din momentul formularii unei atari cereri, deoarece pana la sesizarea instantei se prezuma ca cel indreptatit nu a avut nevoie de pensie din partea celui chemat in judecata.
In speta, minora a fost in grija paratei din luna iulie 2010 insa aceasta din urma a solicitat pensia de intretinere in cadrul cererii reconventionale depusa la data de 2.09.2010.
Asa fiind, obligatia de plata a pensiei de intretinere trebuie stabilita incepand cu data depunerii cererii reconventionale si cum prima instanta nu a stabilit in concret aceasta data, Tribunalul a retinut ca moment al indeplinirii acestei obligatii, data de 2.09.2010.
Relativ la primul motiv de apel formulat de parata, cu privire la norma de hrana, s-a constatat ca este adevarat ca la calcularea cuantumului pensiei de intretinere nu se iau in considerare decat veniturile cu caracter permanent nu si cele intamplatoare, insa sumele reprezentand contravaloarea normei de hrana incluse in venitul net realizat de reclamant nu are acest din urma caracter .
Astfel, in virtutea dispozitiilor Legii nr. 384/2006 si OG nr. 26/1994 sumele reprezentand contravaloarea normei de hrana se acorda militarilor pe timp de pace, atunci cand nu beneficiaza de alimente, avand deci caracter permanent, nu intamplator.
Asadar, norma de hrana intra in calcul la stabilirea pensiei de intretinere in virtutea dispozitiilor art. 409 lit. a Cod procedura civila, fiind inclusa in categoria valorii si alte venituri periodice realizate din munca destinate asigurarii mijloacelor de intretinere a debitorului obligatiei de intretinere.
Avand in vedere ca potrivit adresei nr. A 703/21.04.2011 s-a atestat ca contravaloarea normei de hrana de care a beneficiat reclamantul a fost cuprinsa in cuantumul de 1157 lei comunicat prin adresa nr. A 47/05.01.2011, in mod gresit prima instanta nu a stabilit fractia de pana la 1 din acest cuantum si avand in vedere nevoile minorei in varsta de 8 ani aflata la debutul sau scolar dar si in viata ar justifica acordarea unei pensii de intretinere calculata spre maximul fractiei amintite si stabilita de art. 91 Codul familiei.
Impotriva acestei decizii civile, in termen legal a declarat recurs reclamantul P.L.D., criticand-o pentru nelegalitate prin prisma aplicarii si interpretarii gresite a legii, critica prevazuta de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Sustine recurentul, in dezvoltarea motivelor de recurs, gresita includere a normei de hrana in venitul salarial realizat ce a constituit baza de calcul pentru plata pensiei de intretinere minori, in suma de 250 lei.
Conform art. 4 alin. 4 din OG nr. 26/1994, chiar daca norma de hrana se poate transforma in valoare financiara atunci cand militarul nu primeste alimente, aceasta nu trebuie retinuta ca avand caracter permanent si inclusa in venitul salarial, norma de hrana nu este supusa impozitarii, nefiind componenta salariala.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei in sensul respingerii apelului declarat de parata, fiind astfel mentinuta hotararea instantei de fond in ceea ce priveste stabilirea pensiei de intretinere minori, prin excluderea normei de hrana din venitul realizat ce a fost  avut in vedere ca baza de calcul.
Curtea a constatat recursul declarat ca fiind  fondat, pentru urmatoarele considerente:
Reglementarile Codului familiei instituie dreptul copilului la intretinere, respectiv obligatia corelativa ce incumba parintelui sau celui care adopta de a presta intretinere fata de copii minori.
Astfel, potrivit art. 94 alin. 1 si 2 din Codul familiei "Intretinerea este datoria potrivit cu nevoia celui care cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati", iar "Instanta de judecata va putea mari sau micsora obligatia de intretinere sau hotari incetarea ei, dupa cum se schimba mijloacele celui care da intretinere sau nevoia celui ce o primeste".
Din economia acestor texte de lege rezulta cert ca pensia de intretinere se stabileste in raport cu castigul din munca debitorului obligatiei de intretinere, instanta de judecata fiind suverana in a determina cuantumul acesteia in functie de situatia de fapt.
Este adevarat ca, principiul inscris in art. 94 din Codul familiei, impune din partea instantei de judecata stabilirea tuturor posibilitatilor materiale ale persoanei ce urmeaza sa o plateasca, existente la data judecarii actiunii, insa, in speta, in mod corect instanta de fond a inclus in baza de calcul a pensiei de intretinere "norma de hrana" de care a beneficiat paratul in baza actului normativ mentionat, intrucat nu are caracterul unui venit sau "alte adaosuri" cum gresit s-a sustinut prin motivele de apel ale paratei.
In concret, art. 1 din O.G. nr. 26/1994 prevede ca "Personalul din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei - Directia Generala a Penitenciarelor si Serviciul Independent de Protectie si Anticoruptie, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informati Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Serviciul de Telecomunicatii Speciale are dreptul, in timp de pace, la hrana gratuita, in conditiile prezentei ordonante".
Potrivit art. 2 alin. 1 si 2 din acelasi act normativ "Hranirea personalului institutiilor publice mentionate la art. 1 se face, de regula, in natura, in limita unor plafoane calorice diferentiate pe categorii, care constituie norme de hrana zilnice" iar "Normele de hrana zilnice sunt cuprinse in anexa 1, care face parte integranta din prezenta ordonanta".
In art. 4 alin. 4 din OG nr. 26/1994 se prevede "Cadrele militare, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili care au dreptul la hrana potrivit normelor, atunci cand nu beneficiaza de alimente, primesc, in locul acestora, valoarea financiara neimpozabila a normei de hrana la care au dreptul".
Din economia acestor dispozitii legale rezulta ca "norma de hrana" nu reprezinta un venit asimilat salariului, nu este un drept salarial, nefiind impozabil.
Cu alte cuvinte, aceasta "norma de hrana" are o destinatie speciala, fiind afectata in mod exclusiv desfasurarii activitatii si pregatirii militare, ca, de regula, "hranirea" se face in natura, in limita plafoanelor calorice si doar exceptional categoriile care beneficiaza de prevederile acestei legi primesc contravaloarea valorica a normei de hrana.
In sprijinul acestei concluzii vin si dispozitiile art.16 din Legea  nr. 90/1996 privind protectia muncii potrivit carora "Alimentatia de protectie se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre persoanele juridice si fizice persoanelor care lucreaza in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale".
In baza celor expuse anterior, Curtea a inlaturat sustinerile paratei referitoare la includerea echivalentului normei zilnice de hrana in baza de calcul a pensiei de intretinere datorata de reclamant, aceasta "norma de hrana" fiind o masura de protectie proprie militarului in timp de pace.
Este adevarat ca aceasta "norma de hrana", in mod exceptional poate lua forma baneasca, insa suma de bani are o destinatie expresa, respectiv de protectie a militarului in timp de pace.