Transferul de procedura in materie penala

Or, avand in vedere prevederile art.26 paragr.2 din Conventie, potrivit carora "orice act in scopul urmaririi, indeplinit in statul solicitant conform legilor si reglementarilor sale in vigoare, are aceeasi valoare in statul solicitat ca si cum ar fi fost indeplinit de catre autoritatile acestui stat, fara ca aceasta asimilare sa poata avea efectul de a-i da acestui act o forta probanta superioara aceluia pe care o are in statul solicitant", se constata ca in lipsa actului de urmarire esential al judecatorului sloven (aratat la punctul 2), judecatorul roman nu se poate substitui procurorului, avand in vedere ca in dreptul intern, intre functia de inculpare ce revine procurorului si functia de jurisdictie ce revine judecatorului exista incompatibilitate, acesta din urma neavand caderea sa puna in miscare actiunea penala.

         Incheierea din 28.07.2011 a Curtii de Apel Galati

Prin incheierea din 28.07.2011 pronuntata de Curtea de Apel Galati in dosarul nr.370/44/2010 s-a dispus in baza art. 128 alin. 5 din Legea nr. 302/2004 (republicata) in referire la art. 11 lit. h din Conventia Europeana privind transferul de procedura in materie penala, adoptata la Strasbourg la 15.05.1972, a respins ca inadmisibila cererea de preluare a judecatii formulata de autoritatile judiciare slovene, in cauza privind pe invinuitul B.D.
         Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele:
         Prin incheierea de sedinta din 14.04.2010 pronuntata de Curtea de Apel Galati in dosarul nr. 370/44/2010 avand ca obiect transferul de proceduri, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea dosarului la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati in vederea preluarii urmaririi penale, retinandu-se urmatoarele:        
         Prin adresa nr. 1382/II/5/2010 inregistrata la aceasta instanta sub nr. 370/44/2010, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati a inaintat Curtii de Apel Galati cererea de asistenta judiciara internationala in materie penala formulata de Judecatoria de Circumscriptie din Maribor - Republica Slovenia, privind pe invinuitul B.D.
Parchetul a sustinut ca Tribunalul Regional din orasul Maribor - Republica Slovenia, a formulat o cerere de asistenta judiciara internationala, prin care solicita ca autoritatile judiciare romane sa preia judecata in cauza privind pe B.D., judecat pentru savarsirea infractiunii de tainuire.
Se arata ca autoritatile judiciare slovene au retinut ca, in data de 14.07.2009, invinuitul a fost depistat avand in posesie un scuter marca "Aprilia" pe care il cumparase contra sumei de 500 euro, scuter care fusese declarat furat in Italia. Autoritatile slovene sustin ca invinuitul trebuia sa cunoasca faptul ca scuterul fusese sustras, deoarece pretul de vanzare a fost mic, motorul nu avea chei originale si nici placute de inmatriculare.
In cererea de asistenta judiciara internationala, autoritatile judiciare slovene sustin ca invinuitul ar avea domiciliul in Romania si ar locui in Romania si, intrucat acesta nu se mai afla pe teritoriul Sloveniei, judecata s-ar putea efectua cu usurinta in tara noastra.
Parchetul a apreciat ca cererea de preluare a judecatii este admisibila intrucat, desi are resedinta temporara in Italia, invinuitul are domiciliul in Romania.
Examinand cererea de asistenta judiciara internationala in materie penala formulata de Judecatoria de Circumscriptie din Maribor - Republica Slovenia si documentele atasate, astfel cum acestea au fost traduse oficial din limba slovena, in lumina dispozitiilor art. 9 din Conventia europeana privind transferul de proceduri in materie penala, adoptata la Strasbourg la 15 mai 1972, Curtea a constatat ca autoritatile judiciare slovene au solicitat preluarea urmaririi penale si nu preluarea judecarii cauzei.
Faptul ca cererea de asistenta judiciara privind transferul de proceduri a fost emisa de un judecator si nu de un procuror nu inseamna ca aceasta a vizat preluarea judecarii cauzei, atat timp cat :
- magistratul sloven a subliniat constant ca solicita preluarea urmaririi penale, nefiind exclus ca acesta sa se fi documentat cu privire la prevederile codului de procedura penala roman cuprinse in Titlul I, Capitolul V, vizand trimiterea in judecata;
- "propunerea de invinuire" (filele 9-10 din dosarul nr. III K 308/2009- 1 intocmit de organele de urmarire penala slovene ) nu echivaleaza cu un act de sesizare a instantei in intelesul dispozitiilor art. 264 alin.1, 3 si 4 cod procedura penala, potrivit carora rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata, act care este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand urmarirea este facuta de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei si cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati in stare de detinere.
  - impotriva invinuitului B.D. nu s-a pus in miscare actiunea penala, conform dispozitiilor art. 262 alin.1 pct. 1 cod procedura penala, potrivit carora daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate, procedeaza, dupa caz, astfel:
    1. cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta raspunde penal:
    a) daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata;
    b) daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata;
Cum judecatorul nu se poate substitui procurorului, avand in vedere ca intre functia de inculpare ce revine procurorului si functia de jurisdictie ce revine judecatorului exista incompatibilitate, acesta din urma neavand caderea sa puna in miscare actiunea penala, Curtea constata ca in mod gresit a fost sesizata cu preluarea judecarii cauzei, in discutie fiind vorba, fara dubiu, de o cerere de preluare a urmaririi penale.
            Vazand si dispozitiile art. 114 alin. 2 teza I din Legea nr. 302/2004, potrivit carora cererea de preluare a urmaririi penale se solutioneaza de parchetul de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita, Curtea a dispus, astfel cum s-a aratat mai sus, scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea dosarului la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati in vederea preluarii urmaririi penale.
Prin adresa nr. 1382/II/5/2010 din  10.11.2010 Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati a inaintat din nou cererea de asistenta judiciara internationala formulata de autoritatile judiciare slovene, sustinand ca aceasta vizeaza preluarea judecatii cauzei privindu-l pe B.D. si nu preluarea urmaririi penale, astfel cum rezulta din informatiile suplimentare furnizate de autoritatile judiciare slovene, potrivit carora propunerea de invinuire formulata de Parchetul Regional de Stat din Maribor, inaintata Judecatoriei de Circumscriptie din Maribor, reprezinta actul de inculpare a invinuitului, avand functia de rechizitoriu.
         Ca, intr-o atare situatie, din prisma dispozitiilor legale romane, care isi gasesc aplicabilitatea pe teritoriul Romaniei cu ocazia solutionarii unei cereri de asistenta judiciara internationala, urmarirea penala este finalizata, iar cauza se afla in etapa procesuala urmatoare, respectiv faza de judecata, transferul judecatii fiind initiat de o instanta din Slovenia si nu de parchetul din acea tara, Tribunalul Regional din Maribor hotarand ca dosarul sa fie cedat instantei competente din Romania.
         S-a apreciat ca obiectul cererii este acela de preluare a judecatii si ca aceasta este admisibila.
         Oral, procurorul de sedinta a reiterat cele sustinute in continutul adresei nr. 1382/II/5/2010 din  10.11.2010.
          Prin incheierea de sedinta din 22 Noiembrie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Galati in dosarul nr.370/44/2010, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea dosarului la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati in vederea preluarii urmaririi penale, retinandu-se urmatoarele:        
          Examinand actele dosarului in raport de prevederile Conventiei europene privind transferul de proceduri in materie penala (in continuare Conventie), adoptata la Strasbourg la 15 mai 1972, astfel cum a fost ratificata prin O.G. nr. 77 din 30 august 1999, precum a dispozitiilor art.114 din Legea nr.302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, Curtea constata ca in mod gresit a fost sesizata cu propunerea de admitere a cererii de preluare a procedurii penale in discutie, neavand caderea sa se pronunte asupra admisibilitatii cererii formulata de autoritatile judiciare slovene, competent fiind Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati.
        Astfel cum s-a aratat mai sus, autoritatile judiciare slovene au solicitat la data de 15.10.2009 autoritatilor competente ale Romaniei preluarea urmaririi penale in procedura pornita impotriva invinuitului D.B. in dosarul nr.K 308/2009 (conform adresei tradusa in limba romana aflata la fila 2 din documentele atasate la dosarul cauzei), suspectat de savarsirea infractiunii de tainuire.
         Este adevarat ca in continutul sau Conventia se refera constant la transferul urmaririi, fara sa faca distinctie (astfel cum aceasta exista in procedura penala romana), intre faza urmaririi penale si  faza judecatii si ca deci, s-ar putea interpreta ca autoritatile judiciare slovene ar fi solicitat preluarea judecatii si nu a urmaririi penale, raportat la imprejurarea ca hotararea de cedare a dosarului a fost luata de un judecator, iar in cuprinsul deciziei pronuntata de Tribunalul Regional din Maribor este folosita sintagma "sa fie cedat instantei competente din Romania pentru continuarea urmaririi penale" .
         Acest echivoc a fost insa eliminat prin aceea ca s-a lasat la latitudinea autoritatilor competente din statul solicitat sa examineze cererea ce le-a fost adresata si sa decida in conformitate cu propria legislatie cum vor proceda in continuare (art.9 din Conventie).
          Or, din analiza documentelor remise de statul sloven in raport de prevederile legislatiei nationale, astfel cum s-a aratat in incheierea din 14.04.2010, a rezultat ca procedurile efectuate in dosarul intocmit de autoritatile judiciare slovene se aflau in stadiul finalizarii urmaririi penale, in cauza nefiind pusa in miscare actiunea penala, conform dispozitiilor art. 262 alin.1 pct. 1 cod procedura penala, "propunerea de invinuire" (filele 9-10 din dosarul nr. III K 308/2009- 1 intocmit de organele de urmarire penala slovene) neechivaland cu un act de sesizare a instantei in intelesul dispozitiilor art. 264 alin. 1, 3 si 4 cod procedura penala, imprejurare in care s-a constatat ca cererea viza preluarea urmaririi penale.        
         Argumentele avute in vedere la pronuntarea incheierii din data de 14.04.2010, au fost confirmate de autoritatile judiciare slovene prin informatiile suplimentare furnizate la solicitarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Galati (filele 15 - 16 din dosarul nr.370/44/2010).
         Astfel, autoritatile judiciare slovene au precizat ca:
            1 - propunerea de invinuire impotriva invinuitului (intocmita de parchet) adresata judecatoriei, are functia unui rechizitoriu si reprezinta demersul procurorului in vederea intentarii unei proceduri penale, simpla sesizare a judecatoriei nesemnificand insa ca s-a si declansat procedura penala impotriva unei persoane.
           2 - pentru a se considera ca procedura penala impotriva unei persoane este declansata, este necesar un act de procedura al judecatoriei (instantei) din care sa reiasa ca este de acord cu demersul procurorului, in cazul de fata acest act procedural reprezentandu-l comunicarea (inmanarea propunerii de invinuire) catre invinuit.
           3 - propunerea de invinuire trebuie sa cuprinda: numele si prenumele invinuitului, datele cu caracter personal (in masura in care sunt cunoscute), descrierea infractiunii, instanta (judecatoria/tribunalul) competenta sa judece cauza, propunerea de a se administra probe, propunerea ca invinuitul sa fie gasit vinovat si condamnat, subliniindu-se ca partea cea mai importanta a actului de inculpare este descrierea faptei si incadrarea in drept data acesteia.
           4 - dupa ce instanta a efectuat acest act de procedura, fixeaza termenul de judecata - data sedintei principale de solutionare a cauzei, in timpul careia, cu respectarea principiului nemijlocirii si al aflarii adevarului, se administreaza probatoriul pentru constatarea starii de fapt, cauza fiind examinata din toate punctele de vedere in scopul unei juste solutionari.
        S-a mai precizat ca in cauza care face obiectul dosarului III K 308/2009, judecatoria nu a efectuat actul de procedura aratat la punctul 2, "existand circumstante in vederea cedarii dosarului Romaniei".
        Se observa ca in procedura penala slovena, diferit de procedura penala romana, parte din atributiile procurorului sunt preluate de judecator,   judecator care, in cauza de fata, nu a efectuat actul de procedura aratat la punctul 2, cu alte cuvinte nu a pus in miscare actiunea penala si nu a declansat procedurile pentru etapa judecatii, lasand autoritatilor judiciare romane latitudinea sa dispuna conform propriei legislatii.
          Or, avand in vedere prevederile art.26 paragr.2 din Conventie, potrivit carora "orice act in scopul urmaririi, indeplinit in statul solicitant conform legilor si reglementarilor sale in vigoare, are aceeasi valoare in statul solicitat ca si cum ar fi fost indeplinit de catre autoritatile acestui stat, fara ca aceasta asimilare sa poata avea efectul de a-i da acestui act o forta probanta superioara aceluia pe care o are in statul solicitant", se constata ca in lipsa actului de urmarire esential al judecatorului sloven (aratat la punctul 2), judecatorul roman nu se poate substitui procurorului, avand in vedere ca in dreptul intern, intre functia de inculpare ce revine procurorului si functia de jurisdictie ce revine judecatorului exista incompatibilitate, acesta din urma neavand caderea sa puna in miscare actiunea penala.
          Asa fiind, Curtea a constatat ca in mod gresit a fost sesizata cu propunerea de admitere a cererii de preluare a procedurii penale formulata de autoritatile judiciare slovene, in discutie fiind vorba, fara dubiu, de o cerere de preluare a urmaririi penale si nu de preluare a judecatii.
            Vazand si dispozitiile art. 114 alin. 2 teza I din Legea nr. 302/2004, potrivit carora cererea de preluare a urmaririi penale se solutioneaza de parchetul de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita, Curtea a dispune scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea dosarului la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati in vederea preluarii urmaririi penale.
         Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati, criticand-o pentru nelegalitate, sustinand ca in mod gresit instanta de fond a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea dosarului la parchet, atat timp cat cererea autoritatilor judiciare slovene are ca obiect preluarea judecarii cauzei si nu preluarea urmaririi  penale.
        De asemenea s-a sustinut ca in mod gresit instanta a apreciat ca incheierea este definitiva, atat timp cat tipul de procedura cu care a fost investita prevede calea de atac a recursului in termen de 5 zile de la pronuntare.
        Prin decizia penala nr.248/26.01.2011 Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul, s-a casat incheierea atacata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, respectiv Curtea de Apel Galati -Sectia penala.
         Pentru a decide astfel instanta suprema a retinut urmatoarele:
Dispozitiile art. 114 din Legea nr. 302/2004, modificata, reglementeaza cererea de preluare a procedurii penale adresata de un stat strain parchetelor sau instantelor romane, iar in alin. (5) este prevazuta procedura de solutionare a cauzei, stabilindu-se ca "odata investita cu o cerere de preluare a judecatii, curtea de apel competenta dispune prin incheiere motivata asupra admisibilitatii cererii".
Alin. (6) al aceluiasi articol prevede ca, in cazul in care cererea a fost considerata admisibila, judecata continua potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala.
Curtea de apel investita cu solutionarea cauzei trebuia sa se pronunte asupra admisibilitatii cererii de preluare a procedurii penale, instanta urmand a verifica daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru preluarea procedurii penale urmand ca in cazul in care instanta considera cererea admisibila, sa procedeze la continuarea judecatii potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala.
Or, instanta de fond a ignorat aceste dispozitii legale, procedand la dezinvestirea sa de a solutiona cererea si apreciind, in mod gresit, ca nu este vorba de o cerere de preluare a procedurii penale ci de o cerere de preluare a urmaririi penale si, prin urmare, nepronuntandu-se asupra admisibilitatii cererii de preluare a procedurii penale.
Ca atare, instanta de fond era obligata, potrivit dispozitiilor legale imperative mentionate, de a se pronunta asupra indeplinirii conditiilor de admisibilitate si nu sa recalifice cererea inaintata de organele judiciare slovene atata vreme cat din continutul acestora rezulta cu certitudine ca s-a solicitat preluarea procedurii penale, de catre instantele slovene.
Procedura prevazuta in art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificata, desfasurata fara citarea partilor, nu impune obligatia pentru instanta de a face eventuale recalificari a cererii cu care a fost investita, ci doar de a se pronunta asupra admisibilitatii cererii.
Curtea de Apel Galati gresit a retinut ca solicitarea autoritatii Slovene prin adresa nr. III K 11428/2009 din data de 27.08.2010, reprezinta de fapt o solicitare de preluare a urmaririi penale, intrucat din continutul acestei adrese rezulta, in mod expres la alin. 2, imprejurarea ca Parchetul Regional de Stat din Maribor a inaintat catre Judecatoria de Circumscriptie din Maribor propunerea de invinuire respectiv actul de inculpare, nr. II KT 0/2483/09 de la data de 10.08.2009. Se mai precizeaza in aceeasi adresa ca propunerea de invinuire are functia unui rechizitoriu si reprezinta demersul procurorului in vederea intentarii unei proceduri penale.
Totodata din decizia nr. III K 308/2009.10, KS 893/2009  pronuntata de Tribunalul Regional din Maribor a dispus ca dosarul penal deschis impotriva invinuitului D.B., sa fie cedat Romaniei, luand in considerare si declaratia din data de 16.09.2009 si audierea din data de 24.09.2009 a procurorului de caz in sensul ca este de acord ca acest dosar sa fie cedat Romaniei.
Din motivarea deciziei Tribunalului Regional din Maribor, rezulta ca cedarea dosarului catre Romania a avut ca obiect propunerea judecatorului de a ceda dosarul Romaniei, ca urmare a imprejurarii ca la data de 22.09.2009, judecatorul de la Judecatoria de Circumscriptie din Maribor care a judecat cauza a propus, de asemenea, ca dosarul nr. III K 308/2009 deschis impotriva invinuitului B.D., sa fie cedat Romaniei.
Cu atat mai mult nu se poate retine imprejurarea ca este vorba in cauza prezenta de o propunere a preluarii urmaririi penale a cauzei atata vreme cat cele doua instante Slovene cu grad de jurisdictie diferit, respectiv Judecatoria de Circumscriptie din Maribor si Tribunalul Regional din Maribor s-au pronuntat in sensul de  a se ceda dosarul penal, fiind deja sesizate cu actul de inculpare respectiv propunerea de invinuire inregistrata sub nr. II Kt 9/2483/09-02 KA/am din data de 10.08.2009 intocmit de catre procurorul de stat din cadrul Parchetului Regional de Stat din orasul Maribor.
Prin actul de inculpare a fost propusa retinerea in sarcina invinuitului B.D., savarsirea infractiunii de tainuire prevazuta de art. II alin. I in legatura cu art. 217 Cod penal Sloven (CP-1).
Daca s-ar fi considerat ca este vorba de o cerere de preluare a urmaririi penale a cauzei, potrivit dispozitiilor art. 114 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificata, cererea era solutionata de parchetul de pe langa Curtea de Apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita, cerere care nu ajungea pe rolul instantei de judecata si cu atat mai mult instanta nu era competenta sa dispuna cu privire la aceasta masura.
Ca atare, in raport de considerentele invocate, Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, ocazie cu care va verifica conditiile de admisibilitate a cererii privind preluarea procedurii penale formulata de autoritatile judiciare din Slovenia si numai ulterior sa se pronunte asupra fondului cauzei acestei proceduri.
         In rejudecare, verificand conditiile de admisibilitate a cererii de preluare a procedurii penale formulata de autoritatile judiciare slovene, in conditiile art.128 alin.5 din Legea nr. 302/2004 (republicata), fara citarea partii interesate, Curtea a constatat urmatoarele:
Autoritatile judiciare slovene au retinut ca, in data de 14.07.2009, invinuitul B.D. a fost depistat avand in posesie un scuter marca "Aprilia" pe care, conform sustinerilor invinuitului, il cumparase in Italia contra sumei de 500 euro. Cum scuterul fusese declarat furat in Italia, autoritatile slovene au retinut ca invinuitul a savarsit infractiunea de tainuire, prevazuta de art.217 din codul penal sloven, aratand ca acesta trebuia sa cunoasca faptul ca scuterul fusese sustras, deoarece pretul de vanzare a fost mic, motorul nu avea chei originale si nici placute de inmatriculare.
Curtea constata ca, astfel cum a fost prezentata situatia de fapt, infractiunea presupus comisa de cetateanul roman B.D. (cu adresa de domiciliu in Romania, dar avand in ultimii ani resedinta obisnuita in Italia), s-a consumat in Florenta - Italia.
Or, potrivit art.11 lit.h din Conventia europeana privind transferul de proceduri in materie penala, adoptata la Strasbourg la 15.05.1972, statul solicitat poate refuza acceptarea cererii daca fapta s-a comis in afara teritoriului statului solicitant.
Cum, fapta presupus comisa s-a consumat in Italia, deci in afara teritoriului statului sloven, Curtea a constatat ca cererea de preluare a judecatii formulata de autoritatile judiciare slovene este inadmisibila, astfel ca in baza art.128 alin.5 din Legea nr.302/2004 (republicata) in referire la art.11 lit.h din Conventia europeana privind transferul de proceduri in materie penala, adoptata la Strasbourg la 15.05.1972, a respins-o ca atare.