Verificari privind arestarea inculpatului in cursul judecatii. Recurs impotriva incheierii prin care se dispune, in temeiul art.3002 cu referire la art.160b alin.3 din Codul de procedura penala, mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului

Prin incheierea de sedinta din 8.07.2009, data de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. 2524/91/2008, in baza art.3002 Cod procedura penala raportat la art.160b Cod procedura penala s-a mentinut starea de arest a  inculpatilor S. T. si T. C. E..
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a retinut ca subzista temeiurile care au stat la baza arestarii preventive, iar probele administrate in cursul cercetarii judecatoresti conduc la presupunerea ca inculpatii au savarsit fapte penale care prezinta pericol concret si, pentru buna desfasurare a procesului se impune mentinerea starii de arest a celor doi inculpati.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii  criticand-o pentru netemeinicie, invocand motivele aratate pe larg in partea introductiva a  prezentei decizii.
S-a solicitat, pentru fiecare inculpat, admiterea recursului, casarea incheierii atacate, revocarea masurii arestarii preventive si cercetarea in stare de libertate. In subsidiar s-a solicitat inlocuirea acestei masuri cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Analizand incheierea recurata, conform dispozitiilor art.3856cpp raportat la art.141 Cod procedura penala, Curtea de Apel Galati a respins ca nefondate recursurile, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d si alin.8 Cod procedura penala, arestarea preventiva se poate lua fata de invinuit sau inculpat, in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, tinandu-se cont de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
Pentru ca aceasta masura preventiva sa poata fi luata este necesar a fi intrunite conditiile prevazute de art.143 Cod procedura penala (daca sunt probe sau indicii temeinice ca persoana in discutie a savarsit o fapta prevazuta de legea penala), precum si existenta vreunui caz dintre cele prevazute de art.148 alin.1 lit. a-f Cod procedura penala.
In fine, potrivit art.148 alin.1 lit.f Cod procedura penala, masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile art.143 Cod procedura penala, inculpatul  savarsind o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
In cauza de fata inculpatii au fost cercetati si trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunilor de constituirea si apartenenta la un grup de crima organizata,  inselaciune cu privire la calitatea marfurilor, evaziune fiscala si spalarea banilor, prevazute de art.7 din Legea nr.39/2003, art. 297Cod penal raportat la art.313 Cod penal, art.9 lit.a si b din Legea nr.241/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 (in ce il priveste pe inculpatul S.T.) si de art.23 lit. c din Legea nr.656/2002 (in ce il priveste pe inculpatul T.C.E.), cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin actul de acuzare s-a retinut in esenta ca inculpatii, impreuna cu alte persoane au desfasurat in perioada 2006-2007 activitati infractionale in grup infractional organizat, inculpatii fiind persoane de decizie, determinand si participand la producerea si vanzarea unor bauturi alcoolice intermediare sau vinuri falsificate, daunatoare sanatatii, produse comercializate prin ascunderea sursei impozabile, cauzand importante prejudicii bugetului de stat (78.252.260.000 lei vechi paguba retinuta in sarcina inculpatului S.T. si 71.051.660.000  lei vechi-prejudiciu retinut in sarcina inculpatului T.C.E.) si au derulat operatiuni financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare, avand drept urmare transferarea acestor resurse  si reintroducerea lor in circuitul financiar cu aparenta de legalitate.
Sanctiunile aspre prevazute de legiuitor pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor, fapte generatoare de  insemnate prejudicii, releva gravitatea deosebita a acestora, iar datele care le circumstantiaza, astfel cum sunt evidentiate prin intregul probatoriu administrat pana in prezent, pun in evidenta  aspecte concrete care demonstreaza   ca lasarea in libertate a inculpatilor creeaza  o stare de pericol, o reactie colectiva fata de infractiunile presupus a fi savarsite, care, prin rezonanta lor, afecteaza echilibrul social firesc, creeaza o stare de indignare, de dezaprobare, de temere si insecuritate sociala, stimuleaza temerea ca justitia nu actioneaza suficient de ferm impotriva unor manifestari infractionale de accentuat pericol social si poate incuraja alte persoane sa comita fapte asemanatoare.
In acest context, nu se poate sustine ca lasarea in libertate a inculpatilor nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, circumstantele personale ale acestora putand constitui, in cazul pronuntarii unei solutii de condamnare, criterii de apreciere la stabilirea unui cuantum redus al pedepsei.
Curtea, astfel cum s-a mai pronuntat anterior in recursurile succesive declarate de fiecare inculpat, analizand masura preventiva din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectata in jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, apreciaza ca protejarea libertatii individuale impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor nu trebuie sa stanjeneasca eforturile instantelor in administrarea probelor si desfasurarea in bune conditii a procesului (cauza Tomasi impotriva Frantei), astfel ca, administrarea in mod nemijlocit a probatoriului in cursul cercetarii judecatoresti, impune privarea de libertate in continuare a inculpatilor, pentru buna desfasurare a procesului, fara a se putea sustine, raportat la criteriile consacrate de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si anume  complexitatea cauzei, comportamentul inculpatilor si cel al autoritatilor, ca durata privarii de libertate este excesiva si ca deci s-ar fi depasit  termenul rezonabil, complexitatea cauzei conducand la prelungirea procedurii, fara ca acest fapt sa fie imputabil autoritatilor.
Faptul ca inculpatii sunt banuiti ca au savarsit  infractiunile pentru care sunt  arestati nu ii priveaza, insa, de dreptul initial  de a fi prezumati nevinovati pana la  momentul dovedirii  vinovatiei lor, in conditiile legii.
Se constata, asadar, ca luarea masurii arestarii preventive si mentinerea acesteia este pe deplin justificata, fiind intrunite conditiile prevazute de art.148  alin.1  lit.f  Cod procedura penala in referire  la art.143  Cod procedura penala si  art.136 Cod procedura penala, in sensul ca privarea de libertate se impunea pentru buna desfasurare a procesului, inculpatii au fost ascultati in prezenta aparatorilor lor, exista probe temeinice de natura a crea presupunerea  ca inculpatii ar fi  comis faptele penale retinute  in sarcina lor, fapte care sunt sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol pentru ordinea publica, nefiind nicicum indeplinite conditiile prevazute de art.139 Cod procedura penala privind revocarea sau inlocuirea masurii preventive, chiar daca acestia au inceput sa manifeste o conduita procesuala corecta.
Pentru toate aceste motive  recursurile au fost respinse  ca nefondate conform  dispozitiilor  art.38515 pct. 1 lit.b Cod procedura penala raportat la art.141 Cod procedura penala