Recurs impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului. Indeplinirea conditiilor prevazute de art. 143 si art. 148 lit. f Cod pr. penala pentru a se putea lua aceasta masura preventiva

Prin incheierea de sedinta din 30.07.2009 a Tribunalului Galati s-a admis propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati si s-a dispus arestarea preventiva pe o durata de 29 de zile a inculpatului D.I., de la 30.07.2009 pana la 27.08.2009.
Pentru a pronunta aceasta incheiere instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea  inregistrata  sub nr. 3472/121/2009 Parchetul  de pe langa  Tribunalul Galati a  solicitat arestarea  preventiva  a  inculpatului   D.I. pe o perioada  de  29 de  zile .
In  motivarea  propunerii  s-a aratat ca  prin ordonanta cu numarul 748/P/2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Galati s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpat, pentru tentativa la savarsirea infractiunii de omor calificat prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 al. 1 Cod penal raportat la art. 175 al. 1 lit. c si i Cod penal.
 In sarcina inculpatului s-a retinut ca in ziua de 21.06.2009, pe fondul unui conflict spontan si a consumului de bauturi alcoolice, in loc public, l-a lovit pe fratele sau, partea vatamata D.A., cu un cutit in zona abdominala, cauzandu-i o plaga intepat - taiata penetranta abdominal cu plaga jejunala si hemiperitoneu, leziune ce i-a pus in primejdie viata.
S-a apreciat ca  in cauza sunt incidente dispozitiile art. 143 si 148 lit. f Cod pr. penala.
Pentru a se putea dispune luarea masurii arestarii preventive trebuie  indeplinite cerintele prevazute de  art.  143 Cod procedura penala, sa  existe cel putin unul din cazurile  prevazute de  art. 148 Cod procedura  penala si masura sa fie necesara pentru buna desfasurare a procesului ori pentru a se impiedica  sustragerea  invinuitului  sau inculpatului  de  la  urmarirea  penala, de  la   judecata   sau de  la  executarea  pedepsei .
Examinand sumar  actele si lucrarile  dosarului, fara a intra pe fondul  cauzei, prima instanta a constatat ca exista probe si indicii temeinice, respectiv:  proces-verbal de conducere in teren, plansa foto, raport de constatare medico-legala, declaratia partii vatamate D.A., declaratiile martorilor P.V., L.D., M.V., D.S. si T.E. din care rezulta ca in ziua de 21.06.2009, pe fondul unui conflict spontan si a consumului de bauturi alcoolice, in loc public, inculpatul   D.I. l-a lovit pe fratele sau, partea vatamata D.A., cu un cutit in zona abdominala, cauzandu-i leziuni ce i-a pus in primejdie viata.
     Faptele pe care se presupune ca le-ar fi savarsit inculpatul constituie infractiunea de tentativa  de omor calificat  prevazuta art. 20 Cod penal in referire la art. 174 al 1 Cod penal raportat la  art. 175 al  1 lit. c si i Cod penal, ce este  pedepsita  de  lege cu  inchisoarea  mai mare de 4 ani (7 ani si 6 luni - 12 ani si 6 luni).
   Avand in vedere imprejurarile  comiterii faptei, importanta  deosebita a valorilor sociale lezate, starea de  neliniste si nesiguranta  generata in randul  cetatenilor, persoana inculpatului, care a fost sanctionat contraventional in mai multe randuri pentru incalcarea normelor de convietuire sociala, tribunalul a apreciat ca lasarea in libertate  a inculpatului  prezinta pericol  social concret pentru ordinea  publica, fiind astfel  indeplinite  cerintele  prevazute de art. 143 si  148 litera f Cod procedura penala .
   De asemenea masura arestarii preventive s-a apreciat ca este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal.
  S-a  aratat ca sustinerea inculpatului cum ca nu ar fi lovit cu cutitul partea vatamata si ca el este cel care ar fi fost agresat nu poate fi primita intrucat nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
 Impotriva incheierii mai sus aratate, in termen legal, a declarat recurs inculpatul D.I. solicitand cercetarea sa in stare de libertate sustinand ca nu a comis fapta care i se imputa si ca nu prezinta un pericol pentru ordinea publica.
Recursul declarat de inculpat este nefondat si a fost respins ca atare.
Analizand incheierea recurata prin prisma motivelor de recurs dar si din oficiu sub toate aspectele, in conformitate cu prevederile art. 385 indice 6 alin. 3 Cod pr. penala, Curtea de Apel Galati a constatat ca aceasta este legala si temeinica si ca in mod justificat s-a dispus in cauza arestarea preventiva a inculpatului D.I..
 Astfel, din probele administrate in cauza pana la acest moment procesual, rezulta date care sustin acuzatiile aduse inculpatului in sensul ca la data de 21.04.2009, pe fondul unui conflict spontan si a consumului de bauturi alcoolice, i-a aplicat fratelui sau, partea vatamata D.I., o lovitura de cutit in zona abdominala producandu-i o leziune care a pus in primejdie viata victimei.
In ceea ce priveste incidenta prevederilor art. 148 lit. f Cod pr. penala retinute de instanta de fond ca temei pentru arestarea preventiva Curtea a constatat ca acest text de lege este pe deplin aplicabil in cauza.
Astfel infractiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsita cu inchisoarea mai mare de 4 ani iar modalitatea in care se retine ca inculpatul ar fi savarsit fapta, obiectul vulnerant folosit si intensitatea loviturii aplicate partii vatamate indica o periculozitate sociala ridicata si justifica aprecierea ca lasarea inculpatului in libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
In plus infractiunea mai sus aratata, de savarsirea careia a fost acuzat inculpatul, este de o gravitate deosebita, aducand o atingere severa relatiilor sociale referitoare la dreptul la viata si impune, pentru mentinerea unui climat de securitate sociala, luarea unor masuri preventive ferme fata de persoanele suspectate de comiterea unor asemenea fapte.
In consecinta sustinerea inculpatului ca lasarea sa in libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publica este nefondata, chiar daca de la data faptei si pana la arestarea sa a trecut mai mult de o luna, cata vreme in aceasta perioada s-au desfasurat activitati specifice de urmarire penala iar ecoul unei astfel de fapte grave este inca prezent in randul comunitatii restranse din care provin partile.
Nici sustinerea inculpatului ca nu el a lovit pe fratele sau cu cutitul nu poate conduce la admiterea recursului cata vreme chiar inculpatul recunoaste ca a avut un conflict cu partea vatamata iar la dosar exista declaratiile martorilor P.V., L.D., M.V., D.S. si T.E. care confirma ca in urma conflictului dintre cei doi frati D.A.a fost injunghiat de in zona abdominala, putandu-se astfel face presupunerea rezonabila ca cel care a lovit este inculpatul D.I..
           Fata de cele mai sus aratate, vazand si prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala Curtea a respins ca nefondat recursul formulat de inculpat iar in baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a obligat pe  acesta la plata catre stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea caii de atac promovate.