Recalculare drepturi de pensie

Fata de faptul ca s-a pronuntat o decizie in interesul legii asupra interpretarii dispozitiilor art. 77 alin. 2 raportate la art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000, instanta de judecata nu poate da o alta solutie si nu poate emite o alta interpretare contrara acesteia.

               Decizia civila nr.  470/R/05.05.2009 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta civila nr. 1563/11.12.2008 pronuntata de catre Tribunalul Galati in dosarul nr. 4612/121/2008, a fost  admisa actiunea formulata de reclamantul B. E. in contradictoriu cu parata C. J. P. Galati.
A fost obligata parata sa recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului conform O.U.G. nr. 4/2005 prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani incepand cu data de 01.07.2005.
A fost obligata intimata la plata diferentelor dintre pensia astfel stabilita si cea efectiv incasata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul B.E. a chemat in judecata civila pe parata C. J. P. Galati, solicitand ca aceasta sa fie obligata sa emita o decizie de recalculare a pensiei, conform disp. O.U.G. nr. 4/2005, din data de 01.07.2005, in care la stabilirea punctajului anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
A solicitat, de asemenea ca parata sa fie obligata la plata diferentelor dintre pensia cuvenita si cea efectiv incasata.
A aratat in motivarea cererii ca drepturile de pensie i-au fost stabilite anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia sa incadrandu-se in categoria celor ce li se aplica recalcularea potrivit O.U.G. nr. 4/2005.
A aratat ca are o vechime in munca de 42 de ani, 10 luni, 9 zile din care, in grupa I de munca, 26 ani.
A considerat ca stagiul complet de cotizare ce trebuia avut in vedere de parata este de 20 de ani si nu de 30 ani, intrucat la recalcularea pensiei trebuiau avute in vedere conditiile de stagiu si varsta prevazute de Legea nr. 3/1977. Potrivit art. 14 din acest act normativ pentru o activitate desfasurata in grupa I de munca de cel putin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani si nu de 30 ani.
A depus la dosar deciziile nr. 111531 din 02.04.2003, din data de 30.06.2005, din data de 01.07.2007, precum si cea emisa la 01.06.1990, copia buletinului de identitate si a carnetului de munca.
In drept si-a intemeiat cererea pe disp. Legii nr. 19/2000, Legii nr. 3/1977, H.G. nr. 1550/2004, O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 550/2005.
A solicitat ca solutionarea cauzei sa se faca in lipsa sa.
Parata, prin intampinarea depusa la dosar, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Potrivit normelor metodologice date in aplicarea H.G. nr. 1550/2004, privind procesul de evaluare al pensiilor in vederea recalcularii reglementata de O.U.G. nr. 4/2005, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977(art. 2, alin. 3 din norme).
Reclamantul, ale carui drepturi de pensie au fost deschise la 01.06.1990, se incadreaza in aceasta categorie de pensionari, deci ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 3/1977, privind stabilirea stagiului complet de cotizare.
Prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977, statueaza faptul ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de 30 de ani barbatii si 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de varsta".
In aceste conditii, in mod corect, la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite, conform O.U.G. nr. 4/2005, C.L.P. Tecuci a folosit la stabilirea punctajului mediu anual stagiul complet de cotizare de 30 de ani si nu de 20, cum in mod gresit solicita reclamantul.
S-au depus la dosar deciziile de pensionare nr. 111531/2.04.2008 si din 30.06.2005, precum si documentele ce au stat la baza emiterii lor.
La termenul de judecata din data de 28.10.2008, prin cererea depusa la dosar, reclamantul a aratat ca, contesta decizia emisa la data de 02.04.2008, solicitand ca parata sa depuna la dosar si buletinul de calcul ce a stat la baza emiterii sale.
A depus la dosar adeverinta nr. 1.8/250/2007 emisa de compania Nationala de Cai Ferate CFR SA Iasi, copia recursului in interesul legii promovat de Procurorul General al Romaniei, sentintele civile nr. 4801/2008 pronuntata de Tribunalul Ialomita, nr. 671/2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, decizia civila nr. 1453/2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.
Parata a mai depus la dosar la termenul de judecata din data de 04.11.2008 o noua decizie de recalculare a pensiei emisa la data de 04.11.2008 in baza O.U.G. nr. 100/2008.
Analizand si coroborand ansamblul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 55/1.10.1990, reclamantului B. E. i-a fost acordata o pensie pentru limita de varsta si munca depusa incepand cu data de 01.06.1990.
Potrivit inscrisurilor din carnetul de munca, acesta avea la data pensionarii un stagiu de cotizare, respectiv o vechime in grupa I de munca de 24 ani, 10 luni si 9 zile.
Pensia reclamantului a fost recalculata incepand cu data de 01.07.2005 in baza O.U.G. nr. 4/2005, retinandu-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, asa cum rezulta si din decizia nr. 111531/02.04.2008.
In cauza, in raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 01.06.1990, la recalculare se aplica dispozitiile art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 4/2005 potrivit carora determinarea punctajului mediu anual si cuantumul fiecarei pensii se face pe baza datelor, elementelor si informatiilor din documentatiile de pensie aflate in pastrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1550/2004.
Art. 2 alin. 4 din H.G. nr. 1550/2004 prevede ca pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Art. 14 din acest act normativ prevede ca:
1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care,potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cate:
- un an si sase luni pentru grupa I de munca;
- un an si trei luni pentru grupa II de munca;
2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea varstei de:
- 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
- 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile
3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin 1 sunt pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atat barbatii cat si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca.
4) Persoanele care au vechime in munca prevazuta de lege si au lucrat efectiv cel putin 15 ani in locurile incadrate in grupa I de munca sau cel putin 20 ani in locurile incadrate in grupa II de munca au dreptul,la cerere, sa li se reduca varsta de pensionare prevazuta de art. 8 alin 2, in mod proportional cu anii lucrati in grupele I sau II de munca, dar nu mai putin de 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii, sau 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
Dispozitiile art. 14 mai sus invocate deroga de la cele ale art. 8 din aceeasi lege, prevazand un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel putin 20 de ani in locuri de munca incadrate in grupa I de munca iar reclamantul a muncit peste 20 de ani in astfel de locuri.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs parata C. J. P. Galati, pentru urmatoarele motive:
In situatia celor care si-au desfasurat activitatea in grupa I sau II de munca nu se poate vorbi de un alt stagiu complet de cotizare in afara celui de 30 de ani.
A opinat in sensul ca recursul in interesul legii solutionat prin decizia nr. 40 din 22.09.2008 si retinut de instanta de fond nu este de natura sa sustina solutia recurata ci dimpotriva, opinia Procurorului General este in concordanta cu cele invederate de Casa de Pensii.
In consecinta, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate si, in rejudecare, respingerea actiunii ca nefondata.
In drept a intemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 C.pr.civila.
Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat intrucat prima instanta a pronuntat o hotararea legala si temeinica, fiind aplicabile disp. art. 329 C.pr.civila.
Prin decizia nr. 470/R/05.05.2009 a Curtii de Apel Galati a fost respins      ca      nefondat      recursul declarat de parata C. J. P. Galati impotriva sentintei civile nr. 1563/11.12.2008 pronuntata de Tribunalul Galati.
  Curtea a apreciat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In cauza, la data de 22.09.2008, s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 40, admitandu-se recursul in interesul legii, stabilindu-se ca:
Dispozitiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, se interpreteaza in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 C.pr.civila.
Deci, interpretarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie este in concordanta cu motivele invocate de intimatul reclamant si de catre prima instanta.
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (Hotararea din 6 decembrie 2007 in Cauza Beian impotriva contra Romaniei), rolul unei instante supreme este tocmai acela de a reglementa contradictiile jurisprudentei, fiind mecanismul capabil sa asigure coerenta practicii, in scopul de a se evita insecuritatea juridica si incertitudinea.
In consecinta, fata de faptul ca s-a pronuntat o decizie ca urmare a promovarii recursului in interesul legii asupra interpretarii art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 19/2000, Curtea nu poate da o alta solutie si nu poate emite o alta interpretare contrara deciziei nr. 40/22.09.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
De altfel, prin Decizia  nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constitutionala a statuat ca, in temeiul art. 329 din Codul de procedura civila, scopul reglementarii recursului in interesul legii este de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg cuprinsul tarii. Pentru realizarea acestui scop Curtea Suprema de Justitie se pronunta asupra chestiunilor de drept care au fost diferit solutionate de instantele judecatoresti. Potrivit aceluiasi text, dezlegarea data de instanta suprema acestor probleme de drept este obligatorie pentru instante.
"Oricat de clar ar fi textul unei dispozitii legale - se arata intr-o hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza "C.R. contra Regatului Unit", 1995) - in orice sistem juridic exista, in mod inevitabil, un element de interpretare judiciara [...]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicari diferite ale legii in practica instantelor de judecata. Pentru a se elimina posibilele erori in calificarea juridica a unor situatii de fapt si pentru a se asigura aplicarea unitara a legii in practica tuturor instantelor de judecata, a fost creata de legiuitor institutia recursului in interesul legii.
Pronuntandu-se asupra unui recurs in interesul legii, instanta suprema contribuie la asigurarea suprematiei Constitutiei si a legilor, prin interpretarea si aplicarea unitara a acestora pe intreg teritoriul tarii, fapt de natura sa concretizeze un alt principiu fundamental, prevazut in art. 16 alin. (1) din Constitutie in conformitate cu care: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
Printr-o alta decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, statuand ca: "Principiul supunerii judecatorului numai fata de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constitutie, nu are si nu poate sa aiba semnificatia aplicarii diferite si chiar contradictorii a aceleiasi dispozitii legale, in functie exclusiv de subiectivitatea interpretarii apartinand unor judecatori diferiti. O asemenea conceptie ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independentei judecatorilor, a unor solutii ce ar putea reprezenta o incalcare a legii, ceea ce este inadmisibil, intrucat legea fiind aceeasi, aplicarea ei nu poate fi diferita, iar intima convingere a judecatorilor nu poate justifica o asemenea consecinta". De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeasi decizie, ca "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecatoresti este impusa si de principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, deci inclusiv a autoritatii judecatoresti, deoarece acest principiu ar fi grav afectat daca in aplicarea uneia si a aceleiasi legi solutiile instantelor judecatoresti ar fi diferite si chiar contradictorii".
Curtea Constitutionala a retinut, de asemenea, ca aceasta solutie legislativa este in concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricarei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat (prin hotararea pronuntata in Cauza "Brincat contra Italiei", 1992) ca independenta judecatorilor este privita in raport cu puterea executiva, fara ca aceasta independenta sa excluda subordonarea fata de alti judecatori, daca acestia se bucura, ei insisi, de independenta fata de puterea executiva.
In aceste conditii, sustinerea recurentei in  sensul ca se poate lua in considerare punctul de vedere al Procurorului General al Romaniei exprimat in cadrul recursului promovat nu este intemeiata.
Pentru instante este obligatorie opinia Inaltei Curti de Casatie si Justitie statuata prin solutia data in urma admiterii recursului in interesul legii, asa cum prevad dispozitiile art. 329 alin. 3 C. pr. civila.