Concedierea individuala

Cauza reala si serioasa in cazul concedierii pentru motive ce nu tin de
persoana salariatului se refera la desfiintarea locului de munca ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.
             Decizia civila nr.  492/R/07.05.2009 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta civila nr. 1439/13.11.2008 Tribunalul Galati in dosarul nr.4626/121/2008, a fost admisa contestatia impotriva deciziei de desfacere a contractului de munca promovata de contestatorul B. C. in contradictoriu cu intimata SC I. SA Galati.
 A anulat decizia nr. 150/2.06.2008 emisa de intimata si a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei.
A obligat intimata sa plateasca contestatorului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.
A obligat pe intimata la plata cheltuielilor de judecata catre contestator in suma de 500 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Galati sub nr. 4626/121/2008, contestatorul B.C. a solicitat anularea deciziei nr. 150/2.06.2008 emisa de intimata SC I. SA Galati prin care a incetat contractul sau individual de munca in temeiul art. 51 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Ca efect al anularii, contestatorul a solicitat reintegrarea sa in functie si plata drepturilor salariale, de la data concedierii si pana la reintegrarea sa efectiva.
Pe cale de exceptie a invocat nulitatea deciziei contestate.
In motivarea contestatiei a aratat ca disponibilizarea sa a fost dispusa din motive care nu tin de persoana salariatului. Desi masura dispusa simuleaza o concediere personala, intimata a procedat cu rea-credinta la o concediere colectiva, dar realizata in etape, astfel incat, prin fraudarea legii, sa se ocoleasca procedura stabilita de dispozitiile art. 68-72 din Codul  muncii.
In acest sens, a precizat contestatorul, intimata a ales calea cea mai simpla pentru a-si da afara oamenii, motivand o concediere personala, fara sa respecte dispozitiile art. 74 lit. c si d din Codul muncii. Pentru lipsa mentiunilor prevazute de aceste dispozitii, decizia de concediere, a sustinut contestatorul, este nula.
Pe fondul cauzei s-a aratat ca de la angajarea sa in SC I. SA Galati, respectiv 1989 si pana in anul 1995, contestatorul a ocupat functia de inginer, iar din 1995 pana la data emiterii deciziei ce face obiectul litigiului de fata, a ocupat functia de cercetator stiintific principal. In aceasta calitate si-a desavarsit pregatirea profesionala prin absolvirea unui doctorat in matematica si prin initierea unor proiecte de cercetare.
Motivele invocate in decizia de incetare a contractului de munca, respectiv lipsa de contracte comerciale care sa genereze proiecte si activitati specifice departamentului sau de munca, precum si dificultatile economice inregistrate de societate, sunt determinate, a precizat contestatorul, de o slaba activitate manageriala. Daca din acest punct de vedere ar exista o politica mai eficienta, beneficiile s-ar rasfrange si in politica de personal.
Pe de alta parte, contestatorul a invocat si lipsa posibilitatii de a opta pentru o alta functie, data fiind pregatirea sa de baza, respectiv acea de inginer.
Mentiunile din decizie referitoare la inexistenta unor locuri de munca vacante, nu poate fi luata in seama, de vreme ce, sustine contestatorul, nu i s-a oferit nici o alternativa, in timp ce alte cazuri similare de disponibilizare s-au rezolvat prin oferirea unor locuri de munca in alte compartimente, iar in societate au continuat angajarile de ingineri, cu toate ca se cunostea situatia financiara a societatii.
Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea contestatiei, anularea deciziei si reincadrarea in functie, cu plata retroactiva a drepturilor salariale. S-au solicitat si cheltuieli de judecata.
In drept, contestatorul a invocat dispozitiile art. 78 din Codul muncii.
Intimata SC I. SA Galati a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei.
Sub aspectul exceptiei de nulitate invocata s-a precizat ca aceasta nu poate fi retinuta deoarece mentiunile prevazute de art. 74 lit. c si d din Codul muncii, invocate de contestator, se refera exclusiv la concedierea colectiva, ceea ce nu este cazul in speta.
Pe fondul contestatiei s-a invocat de catre intimata o pierdere financiara  provenind si din cresterea cheltuielilor indirecte fata de anul 2006, pierdere ce se reflecta atat in bilantul societatii la 31 decembrie 2007, precum si in balanta de verificare contabila din perioada ianuarie - iunie 2008.
In raport de aceste probleme financiare ale societatii, s-a aratat in intampinare, rezulta necesitatea restructurarii unor activitati, prin desfiintarea posturilor indirect productive precum si a celor pentru care s-a constatat lipsa totala a unor contracte ca si lipsa in perspectiva a perfectarii lor.
Contractele de cercetare s-au redus substantial in ultimii ani, nemaiexistand interes pentru unele domenii ale cercetarii fundamentale care sa justifice mentinerea de cercetatori in cadrul institutului.
S-a mai aratat in intampinare ca B.C. este absolvent al facultatii de aeronautica si nu are specializare de baza in constructii navale.
Cat despre angajarea unor ingineri in societate, mentionata de contestator in cererea sa, aceasta nu este relevanta, se arata in intampinare, deoarece angajarea s-a facut pe alte posturi decat cel ocupat de catre contestator, in institut fiind adusi ingineri stagiari, absolventi ai facultatii de nave care inlocuiesc treptat persoanele fara studii superioare si care au competenta sa efectueze proiectarea navala.
  Desfiintarea postului ocupat de contestator, a aratat intimata, este efectiva, reala si are o cauza serioasa, respectiv cea a restructurarii unor sectoare de activitate, depasirea dificultatilor financiare ale societatii si adaptarea la cerintele actuale ale pietei de proiectare navala, care propune o dinamica a specializarilor in domenii, intr-un sector exclusiv privat, supus regulilor pietei libere.
Pentru toate aceste considerente, aratate in intampinare, s-a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata.
In cauza s-a administrat proba cu interogatoriul intimatei precum si proba cu inscrisuri.
Tribunalul analizand legalitatea si temeinicia deciziei contestate prin prisma motivelor invocate si a apararilor formulate a retinut urmatoarele:
Motivele care au stat la baza incetarii contractului individual de munca ale contestatorului, astfel cum rezulta acestea din decizia nr. 150/02.06.2008, depusa la fila 5 in dosar sunt: dificultatile economice inregistrate de societate ca urmare a pierderilor financiare inregistrate si care au determinat reducerea cheltuielilor la nivel de societate, inclusiv desfiintarea posturilor neproductive, fara activitati specifice repartizate; lipsa de contracte comerciale care sa genereze proiecte si activitati specifice departamentului din care face parte contestatorul, atat in prezent, cat si pe termen lung; inexistenta in cadrul societatii de locuri de munca vacante care sa necesite specializarea si competentele contestatorului.
Asa cum se observa, principalul motiv al desfiintarii postului de cercetator ocupat de contestator il reprezinta pierderile financiare inregistrate de intimata si care au determinat reducerea cheltuielilor la nivel de societate.
Analizand acest principal motiv prin prisma apararilor facute de intimata, rezulta ca desfiintarea locului de munca al contestatorului nu a avut la baza o cauza reala si serioasa. Astfel, in conditiile in care intimata a recunoscut prin intampinare si prin raspunsurile la interogatoriu ca in cursul anului 2008, atat anterior deciziei de incetare a contractului de munca al contestatorului, cat si ulterior, a facut angajari in societate, aspect ce rezulta, de altfel, si din situatia depusa la fila 117 in dosar, motivul de ordin financiar, care determina reducerea cheltuielilor la nivel de societate, inclusiv a cheltuielilor de personal, nu apare ca fiind unul real si serios.
  Sustinerile intimatei in sensul ca angajarile de ingineri nu s-au facut pe posturi de natura celui ocupat de contestator nu justifica caracterul real si serios al masurii de desfiintare a locului de munca al contestatorului. Daca intr-adevar, situatia financiara a societatii a impus reducerea cheltuielilor, inclusiv a celor de  personal, din capul locului nu se mai justifica nici un fel de angajare care, indiferent de post, presupune tot o cheltuiala.
Ca acest motiv, al reducerii cheltuielilor, ca urmare a pierderilor financiare inregistrate de societate, nu este unul real si serios, existand informatii potrivit carora societatea este eficienta din punct de vedere al business-ul pe care il intreprinde, prin proiectele pe care le livreaza dar si pe piata fortei de munca, inregistrand la finele anului trecut o rata de crestere a salariilor, dubla fata de rata de crestere a salariului mediu pe economie. Aceasta crestere salariala vine in contradictie cu pierderile financiare de care se prevaleaza societatea.
Tot in acest articol de presa se vorbeste si despre proiectele acestei societati, care se incadreaza in parametrii contractati, proiecte care sunt in derulare si care atrag tot mai multi ingineri navalisti si ingineri mecanici, ceea ce poate constitui o justificare pentru angajarile facute de societate in cursul anului 2008.
Ceea ce nu se poate justifica insa este desfiintarea postului ocupat de contestator in conditiile in care aceste proiecte presupun munca de cercetare, ori in acest domeniu, al cercetarii, isi desfasoara activitatea si contestatorul.
          Lipsa contractelor care sa genereze proiecte si activitati specifice departamentului din care face parte contestatorul, nu poate fi retinuta in contextul in care specificul activitatii societatii este de cercetare si proiectare a navelor, iar existenta proiectelor de cercetare determina practic existenta societatii, fara acestea, intimata neputand practic sa-si realizeze obiectul de activitate. De altfel, la interogatoriul luat, intimata a recunoscut ca in continuare are in derulare proiecte cu caracter de cercetare-dezvoltare, ceea ce justifica mentinerea postului de cercetator al contestatorului si nu desfiintarea lui.
A se prevala in aparare de faptul ca salariatul nu are specializare de baza in constructii navale, fiind absolvent al facultatii de aeronautica, reprezinta inca o dovada a faptului ca, prin desfiintarea postului contestatorului s-a urmarit in realitate altceva decat motivul invocat.
Aceasta aparare a intimatei nu poate fi retinuta in conditiile in care pregatirea profesionala a contestatorului a fost avuta in vedere la data angajarii sale in institut si pe baza diplomei de absolvire a facultatii a fost angajat, pregatirea sa de baza fiind cea de inginer. Mai mult chiar, pe parcursul desfasurarii activitatii, contestatorul a fost preocupat de desavarsirea pregatirii sale profesionale, obtinand titlul stiintific de doctor in domeniul matematicii, astfel cum rezulta din diploma depusa la dosar.
De titlul sau de doctor in domeniul matematicii si de functia de cercetator, intimata s-a folosit pentru a obtine acreditarea conform H.G. nr. 551/2007 in cercetare fundamentala si recunoastere pe plan national si international, fapt necontestat de catre aceasta si care a precizat ca nu este singurul salariat care detine un asemenea titlu stiintific.
E adevarat ca in situatia in care o societate se confrunta cu dificultati economice sau transformari tehnologice sta in puterea reprezentantilor sai sa adopte orice masuri organizatorice menite sa conduca la imbunatatirea activitatii, inclusiv desfiintarea unor locuri de munca, indiferent de pregatirea profesionala a celor care le ocupa, numai ca aceasta desfiintare a locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Art. 65 din Codul muncii care reglementeaza aceasta situatie nu permite insa ca incetarea contractului individual de munca din vointa unilaterala a angajatorului sa se faca din motive invocate arbitrar sau in mod abuziv, astfel incat prin asemenea masuri sa poata fi ingradit exercitiul dreptului la munca. Acesta este si spiritul art. 24 lit. a din Carta sociala si europeana care mentioneaza dreptul lucratorilor de a nu fi concediati fara un motiv intemeiat.
In cauza dedusa judecatii, nu toate conditiile prevazute de art. 65 alin. 2 din Codul muncii sunt aplicabile.
Astfel desfiintarea locului de munca al contestatorului este efectiva intrucat nu se mai regaseste in organigrama societatii, masura dispusa nu are o cauza reala si nu este serioasa.
Nu are o cauza reala pentru ca nu prezinta un caracter obiectiv, adica nu este impusa de dificultatile economice sau transformari tehnologice, avand in vedere cele mai sus expuse, referitoare la situatia financiara si reducerea cheltuielilor la nivel de societate.
Nu este nici serioasa deoarece disimuleaza realitatea prin incercarea de a demonstra ca lipsa proiectelor de cercetare a condus la desfiintarea postului contestatorului, in conditiile in care, asa cum am aratat mai sus, proiecte exista si angajari au fost facute.
Aceste trei conditii, respectiv desfiintarea efectiva, cauza reala si serioasa, nefiind indeplinite in mod cumulativ, nici masura dispusa in privinta contestatorului nu poate fi considerata temeinica si legala.
Aceasta nu este insa lovita de nulitate, cum a sustinut contestatorul, deoarece in cauza fiind vorba despre o concediere individuala si nu colectiva, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 74 lit. c si d din Codul muncii, invocate de contestator.
Ceea ce se retine in cazul deciziei contestate este lipsa unei cauze reale si serioase care sa stea la baza masurii de incetare a contractului individual de munca al contestatorului prin desfiintarea locului sau de munca.
In contextul celor de mai sus expuse, pentru considerentele aratate, in temeiul art. 78 din Codul muncii, tribunalul a admis contestatia, a dispus anularea deciziei de concediere si reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior, cu plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.
La cererea contestatorului, potrivit art. 291 din Codul muncii, in referire la art. 274 Cod procedura civila, intimata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariu de avocat, conform chitantei depusa la dosar.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs intimata SC I. SA Galati considerand-o nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
In primul rand, instanta de fond a incalcat grav dispozitiile art. 257 (2) Cod procedura civila care reglementeaza judecarea in complet de divergenta a cauzelor.
Astfel, la instantele de fond, parerile vor trebui sa fie intotdeauna motivate inainte de judecarea divergentei, in afara de cazul in care judecata se face chiar in ziua in care a avut loc divergenta.
De asemenea, din prevederile textului procedural rezulta fara echivoc ca atunci cand divergenta se judeca la o alta data decat aceea in care s-a invocat, judecatorii sunt obligati sa-si motiveze in scris parerile intrucat atat judecatorul care se alatura completului de divergenta cat si partile care vor trebui sa puna din nou concluzii trebuie sa cunoasca temeiul divergentei.
In al doilea rand, instanta in mod total nejustificat a inteles sa-si motiveze hotararea pe informatiile pe care le-a citat, de altfel ca principal argument in sustinerea ca nereala si neserioasa al motivului desfiintarii postului.
Interdictia de a angaja absolventi ai facultatilor de profil tehnic intr-o societate de proiectare navala, concomitent cu cateva desfiintari de posturi care au devenit neproductive si nu mai corespund nevoilor societatii nu se regaseste in nici o reglementare legala si nu poate fi instituita pe calea unei hotarari judecatoresti, care astfel ar adauga in mod nepermis la lege.
In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct. 5, 7 si 9 Cod procedura civila.
In concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei civile recurate iar pe fond respingerea contestatiei ca nefondata.
Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
Prin decizia civila nr. 492/R/07.05.2009 a Curtii de Apel Galati a fost respins ca nefundat recursul declarat de intimata SC I. SA GALATI impotriva sentintei civile nr. 1439/13.11.2008 pronuntata de Tribunalul Galati.
A fost obligata recurenta-intimata sa plateasca intimatului-contestator suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.
 Curtea a apreciat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste critica adusa hotararii instantei de fond referitor la faptul ca instanta a incalcat grave dispozitii imperative ale art. 257 (2) Cod procedura civila care reglementeaza judecarea in complet de divergenta a cauzelor nu este intemeiata.
Este adevarat ca potrivit art. 257 alin. 2 Cod procedura civila, la instantele de fond, parerile vor trebui sa fie intotdeauna motivate inainte de judecarea divergentei, afara de cazul in care judecata se face chiar in ziua cand s-a ivit divergenta.
Solutia motivarii parerilor in conditiile articolului sus-mentionat este logica si necesara doar atunci cand sunt mai multe puncte in divergenta, deoarece atat judecatorul care se alatura completului in divergenta, cat si partile care vor trebui sa puna din nou concluzii este necesar sa cunoasca temeiurile divergentei.
Respectarea dispozitiilor referitoare la motivarea parerilor in divergenta la instantele de fond este importanta si pentru instanta de control judiciar care numai in acest mod va putea verifica daca divergenta a existat numai asupra anumitor puncte.
Dar, in cauza dedusa judecatii singurul punct aflat in divergenta era acela daca concedierea dispusa de angajator a fost efectiva, a avut o cauza reala si serioasa, deoarece concedierea a avut ca temei art. 65 alin. 1 Codul muncii si, nefiind alte pareri in divergenta, concluziile puse au vizat singurul argument existent in dezbateri.
Fata de considerentele expuse mai sus instanta  a apreciat ca dispozitiile art. 257 alin. 2 Cod procedura civila nu au fost incalcate de catre prima instanta.
Referitor la criticile aduse hotararii instantei de fond,  s-a apreciat ca nu sunt intemeiate.
Asa cum a retinut si instanta de fond prin decizia nr. 150/20.06.2008 emisa de recurenta intimata S.C. I. SA, intimatul contestator B. C. avand functia de cercetator, i-a incetat contractul individual de munca conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
Fata de obiectul determinat al cererii instanta de recurs constata ca prima instanta a analizat toate probele administrate in cauza raspunzand criteriilor formulate de intimata.
Astfel, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila hotararea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Asemenea chestiuni instituie pentru instanta obligatia de a se referi in motivare la toate capetele de cerere formulate si la considerentele pentru care s-au respins cererile partilor.
Motivarea unei hotarari trebuie sa fie clara, simpla, precisa, concisa si ferma, intr-un cuvant sa aiba putere de convingere si sa ofere o inlantuire logica a faptelor si regulilor de drept pe baza carora s-a ajuns la concluzia pronuntata in dispozitiv.
Si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca prevederile art. 6 din C.E.D.O. obliga tribunalele sa-si motiveze hotararile lor, dar aceasta obligatie nu trebuie inteleasa in sensul ca trebuie sa raspunda in mod detaliat la fiecare argument al partilor din proces.
Din moment ce art. 6 obliga jurisdictiile sa-si motiveze deciziile, dar nu si la a raspunde la fiecare argument care nici nu a influentat solutia litigiului, instanta nationala nu a adoptat o decizie nemotivata (Decizia din 28.03.2000, in Cauza Jorgerine et Leda contra France).
Si, in speta, apreciem ca instanta de fond a analizat toate probele administrate in cauza, a raspuns criticilor formulate de intimata-recurenta, motivarea data hotararii fiind corespunzatoare dovezilor administrate cu aratarea motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei in pronuntarea unei atare solutii.
Potrivit dispozitiilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii, desfiintarea locului de munca in cazul concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului prevazute la alineatul 1 al aceluiasi articol, trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Cauza reala si serioasa se refera la desfiintarea locului de munca si concedierea salariatului ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatilor.
Potrivit Hotararii nr. 6/28.07.2008, Consiliul de Administratie al societatii recurente a luat masuri de desfiintare a unor posturi printre care si cel detinut de catre intimatul-contestator (cercetator stiintific principal), tocmai pe baza necesitatii unui numar redus de salariati impus de masurile de eficientizare asa cum se precizeaza chiar in cuprinsul hotararii.
Potrivit deciziei nr. 150/02.06.2008 contestata incepand cu data de 02.07.2008, s-a dispus concedierea intimatului in baza prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Insa, instanta de recurs apreciaza ca societatea recurenta nu a dispus concedierea contestatorului in mod legal, nefiind respectate conditiile impuse de concedierea individuala prevazute de art. 65 alin. 1 si 2 din Codul muncii in sensul ca desfiintarea locului de munca nu a avut o cauza reala si serioasa, desi a fost efectiva.
Astfel, in conditiile in care recurenta a recunoscut prin motivele de recurs si prin raspunsurile la interogatoriu ca in cursul anului 2008, atat anterior emiterii deciziei de incetare a contractului individual de munca, cat si ulterior, a facut angajari in societate, motivul de ordin financiar care determina reducerea cheltuielilor la nivel de societate, inclusiv a cheltuielilor de personal, nu apare ca fiind real si serios, cum corect a retinut si instanta de fond.
Or, reducerea activitatii nu poate fi doar un pretext pentru indepartarea unui salariat si, in consecinta, contrar sustinerilor recurentei, desfacerea contractului de munca a unui salariat urmata de  incadrarea altora din afara societatii, indiferent pe ce post, este inadmisibila si, in aceste conditii, reorganizarea nu este reala.
Concluzionand, instanta retine faptul ca in situatia in care societatea face angajari in timp ce afirma ca este in reorganizare este suficienta pentru a demonstra nelegalitatea masurii concedierii prin prisma nerespectarii conditiilor impuse de art. 65 alin. 1 si 2 din Codul muncii.
De asemenea, rolul instantei este de a interpreta si aplica legea, nu de a cenzura dreptul societatii recurente de a-si organiza activitatea, de a desfiinta compartimente neproductive si a-si dezvolta afacerile in domeniu prin infiintarea altor structuri productive sau de a angaja absolventi ai facultatilor de profil.
Instanta are doar obligatia de a verifica daca recurenta a respectat conditiile prevazute de art. 65 alin. 2 din Codul muncii.