Bun imobil preluat abuziv. Reaua credinta a posesorului. Fructe civile. Restituire. Prescriptia dreptului material la actiune. Calitate procesuala pasiva a Statului Roman.

Pentru a respecta dreptul la un proces echitabil, garantat de disp.art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului e necesar ca reclamantii sa beneficieze de analiza cererii lor in gradele de jurisdictie stabilite de legislatia interna. Ori, este evident ca hotararea tribunalului (prin care instanta a analizat, intr-adevar, fondul pretentiilor) nu a fost supusa controlului judecatoresc in apel si recurs, aceste instante apreciind ca nu s-au solicitat fructe civile. In aceste conditii, a respinge o noua actiune cu acelasi obiect in temeiul exceptiei autoritatii de lucru judecat, echivaleaza cu negarea dreptului reclamantilor de acces la justitie si de analizare a cererii lor cu respectarea tuturor garantiilor procedurale si remediilor oferite de legislatia romaneasca in cadrul cailor de atac prevazute de codul de procedura civila. Din aceste considerente, exceptia autoritatii de lucru judecat nu este intemeiata.
         Dreptul proprietarului de a obtine odata cu restituirea bunului si toate accesoriile sale (fructe si producte) este un drept de creanta. Potrivit dispozitiilor art.3 din Decretul 167/1958, termenul de prescriptie a actiunilor referitoare la un obiect patrimonial este de 3 ani.        
In conditiile in care printr-o hotarare anterioara  in revendicare imobiliara s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca Statul Roman este cel ce datoreaza despagubiri pentru bunurile preluate abuziv, acesta are calitate  procesuala activa si in actiunea prin care se solicita accesoriile bunului (fructele civile).
Momentul introducerii actiunii in justitie contra posesorului paratul a incetat sa mai fie de buna credinta si de la acel moment se datoreaza fructele civile.
                            Decizia civila nr. 329/R din 21.05.2009 a Curtii de Apel Galati

Reclamantii C. M., C. C., C. V., B. M. M. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice au solicitat ca prin hotararea care se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de aproximativ 350.000-400.000 reprezentand fructe civile culese fara titlu in perioada 1957 si pana la zi, fructe aferente a doua imobile situate in Tecuci,  precum si obligarea la plata dobanzilor aferente sumelor mentionate reprezentand daune interese in valoare de aproximativ 30.000-40.000 ron.
Ulterior, la data de 17.05.2006, reclamantii si-au modificat valoarea pretentiilor solicitate in sensul ca le-au majorat la 2.209.605,80 lei  ron pentru fructele civile si la 50.855,43 lei ron pentru dobanzi.
In fapt, au aratat reclamantii in motivarea cererii, calitatea lor de proprietari s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat intr-o alta cauza de revendicare solutionata de Tribunalul Galati, cand s-a mai stabilit si ca cele doua imobile mentionate au fost demolate in anul 1957 pe locul lor edificandu-se  parte din actuala Piata Centrala a municipiului Tecuci, imobilele au fost preluate fara titlu si faptul demolarii este imputabil statului roman.
In asemenea conditii statul roman a fost obligat la plata unei sume de bani reprezentand revendicare prin echivalent, iar hotararea judecatoreasca a fost executata.
Au mai aratat reclamantii ca acest capat de cerere a fost formulat si in cadrul procesului dezbatut la Tribunalul Galati, dar a fost respins pe exceptie  retinandu-se ca reclamantii nu au avut un astfel de capat de cerere cu ocazia judecarii in fond a cauzei si cum obiectul actiunii nu a fost modificat in termenul prevazut de dispozitiile art. 132 cod procedura civila instanta trebuia sa se limiteze sa se pronunte numai cu privire la capetele de cerere enuntate de reclamanti in actiune.
S-a mai precizat ca admiterea anterioara a actiunii in revendicare prin echivalent produce si efectul accesoriu care consta in obligarea paratului la restituirea fructelor civile urmare a lipsirii de folosinta, dar conditia este ca aceste fructe sa fie cerute.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 482-485, art. 1088-1090 cod civil.
Paratul Ministerul Finantelor Publice a depus la dosarul cauzei cerere de chemare in garantie a Consiliului local Tecuci si a motivat ca in cazul in care  aceasta cerere va fi admisa aceste fructe sunt datorate de posesorul lucrului si anume de Consiliul local Tecuci in a carui administrare s-au aflat bunurile mobile.
Prin sentinta civila nr.246/6.02.2008 a Judecatoriei Tecuci a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata de reclamanti si cererea de chemare in garantie a Consiliului Local Tecuci formulata de parat.
         S-a retinut in motivarea hotararii ca reclamantii cauzei de fata printr-o actiune promovata in anul 1998, si care a ajuns prin declinare pe rolul Tribunalului Galati, au solicitat in contradictoriu cu Statul Roman si Consiliul local Tecuci despagubiri reprezentand c/val a doua case de locuit si a terenului aferent de 1261 mp, imobile ce au fost preluate de catre stat fara nici un titlu valabil si au indicat initial ca temei de drept dispozitiile art. 480 cod civil si dispozitiile Legii nr. 213/1998.
         Dupa  momentul promovarii acestei actiuni a intrat in vigoare Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 06.03.1945-22.12.1989 astfel ca s-a pus problema conflictului intre legea speciala nou aparuta si legea generala (dreptul comun).
         Art. 47 din Legea nr.10/2001 mentioneaza ca prevederile ei sunt aplicabile si in cazul actiunilor in curs de judecata, persoana indreptatita putand alege calea acestei legi, renuntand la judecarea cauzei sau solicitand suspendarea cauzei si dand interpretare acestui text de lege Tribunalul Galati a analizat pretentiile reclamantilor in spiritul legii aplicabile, respectiv a Legii nr. 10/2001.
         Chiar reclamantii, ulterior aparitiei Legii nr. 10/2001 au indicat ca temei de drept al actiunii pe care au promovat-o dispozitiile art. 4 pct. 1 si art. 10 pct. 1 din Legii nr. 10/2001.
         Prin sentinta civila nr. 153F/2002 Tribunalul Galati a admis in parte actiunea reclamantilor si le-au fost acordate despagubiri reprezentand c/val actualizata a imobilelor situate in Tecuci, str. Artei nr. 4 si Traian nr. 10 compuse din constructii(case de locuit, anexe gospodaresti) si suprafata de 1261 mp teren.
         Ca sa se poata acorda aceste despagubiri instanta pe rolul careia s-a aflat dosarul a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate si valoarea a fost stabilita pentru constructii potrivit art. 9 pct. 6 din Legea nr.10/2001, iar pentru teren potrivit art. 9 pct. 7 din acelasi act normativ.
         Ori aceasta lege a fost gandita de legiuitor in asa fel incat sa asigure o dreapta despagubire pentru cei care au fost privati in regimul comunist de bunurile lor.
         In conditiile in care restituirea in natura a imobilului preluat abuziv nu se mai poate face se acorda despagubiri si aceste despagubiri au fost in asa fel prevazute a fi calculate ca sa acopere, pentru cel nedreptatit de regimul comunist, toata privatiunea suferita.
         Reclamantii au primit despagubiri banesti pentru ca, fara titlu valabil, statul le-a preluat doua imobile cu destinatia case de locuit.
         Ori prin cererea de fata reclamantii solicita lipsa de folosinta, anume chiria neincasata de la momentul preluarii abuzive si pana in prezent.
         Dar cata vreme imobilele preluate erau casele de locuit ale autorilor reclamantilor ce presupuneri poate sa faca instanta ca aceste bunuri erau producatoare de chirii.
         Cu alte cuvinte, daca n-ar fi fost preluate in mod abuziv cum se poate presupune ca ele ar fi fost date spre inchiriere si ar fi produs asemenea fructe civile.
         Reclamantii nu au facut dovada ca preluarea s-a facut pentru ca autorii lor au fost incadrati in categoria persoanelor care detineau imobile ce le exploatau prin darea in chirie.
         Pe de alta parte Legea nr. 10/2001, prin continutul ei, nu face nici o referire la alte despagubiri, cum ar fi fructele civile si aceasta deoarece legiuitorul  reglementand actul normativ in scop reparator a avut in vedere, prin compensatia care se va acorda, a despagubi integral pe  cel de care statul a abuzat fara drept.
         Pentru toate aceste motive instanta a considerat actiunea principala ca nefondata si  a  respins-o ca atare, precum si cererea de chemare in garantie.
         Impotriva acestei decizii au declarat apel reclamantii care au apreciat ca in virtutea disp.art.482 si 485 cod civil, posesorul de rea credinta trebuie sa restituie fructele culese de la momentul culegerii lor, pana la momentul cand au redevenit proprietari.
         Prin decizia civila nr.343/2008 a Tribunalului Galati s-a admis apelul declarat de reclamanti, a fost schimbata in parte sentinta civila si in rejudecare s-a admis actiunea si a fost obligata parata sa plateasca reclamantilor sumele de 1.866.975,67 lei, 38.494,31 si 43.855,55 lei, reprezentand fructele civile si dobanzi legale aferente acestora.
         Pentru a decide astfel, instanta a retinut urmatoarele :
         Reclamantii din prezenta cauza sunt beneficiarii unei hotarari judecatoresti prin care Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a fost obligat la plata contravalorii actualizate a imobilelor situate in Tecuci,  formate din constructii (case de locuit si anexe gospodaresti) si  suprafata de 1261 mp teren. Este vorba de sentinta civila nr.153/2002 pronuntata de Tribunalul Galati, irevocabila prin respingerea cailor de atac.
         Actiunea promovata a avut drept temei juridic dispozitiile art. 480 Cod civil si art. 6 alin 2 din Legea nr.213/1998.
         Instantele judecatoresti au retinut cu putere de lucru judecat ca Statul Roman prin Ministerul Finantelor a fost de rea-credinta, intrucat preluarea proprietatii s-a facut fara nici un titlu, in mod abuziv.
                   Actiunea de fata are drept obiect obligarea paratului la plata contravalorii fructelor civile aferente imobilelor situate in Tecuci,  fiind intemeiata pe dispozitiile art. 482-485 Cod civil, art. 1088-1090 Cod civil.
         In cazul admiterii actiunii in revendicare, pe langa restituirea bunului sau contravaloarea lui, in cazul in care a pierit, se mai produce si un alt efect, referitor la restituirea fructelor. Ele se cuvin proprietarului in virtutea dreptului sau de proprietate, cu conditia ca paratul sa fi fost de rea-credinta. El va fi obligat la restituire din momentul in care a intrat in posesia bunului.
         In speta dedusa judecatii, s-a retinut cu putere de lucru judecat reaua-credinta a paratului care a intrat in posesia bunurilor in mod abuziv.
         Nu are nici o importanta faptul ca imobilele au avut destinatia de casa de locuit. Reclamantii au fost lipsiti de proprietatea asupra acestor bunuri, fiind in imposibilitate de a-si exercita prerogativele conferite de acest drept(de a folosi si dispune de imobile conform vointei acestora).
         Legea 10/2001 nu-si gaseste aplicarea in cazul de fata. Actiunea in revendicare  a fost promovata cu mult timp inainte de intrarea in vigoare a acestui act normativ iar reclamantii nu au inteles sa urmeze procedura prevazuta de aceasta.
         Pe de alta parte, restituirea fructelor civile este prevazuta in mod expres de disp.art.483 si urmatoarele Cod civil fiind unul dintre efectele admiterii actiunii in revendicare.
         Impotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local si Statul Roman.
A) Statul Roman a criticat decizia pronuntata in apel, in principal, sub
urmatoarele aspecte :
1. Chiriile nu pot fi restituite decat de la momentul introducerii cererii in revendicare, moment de la care statul devine posesor de rea-credinta;
2. Chiriile pot fi acordate doar pentru perioada 10.01.2003-25.05.2004, cand a fost efectuata plata despagubirilor, pentru celelalte sume pretinse intervenind prescriptia dreptului material la actiune.
Ulterior, recurentul a completat motivele de recurs cu alte exceptii de ordine
publica :
3. Autoritatea de lucru judecat raportat la sentinta civila nr.153/F/15.03.2002 a Tribunalului prin care s-a respins capatul de cerere privind plata lipsei de folosinta si plata dobanzii aferente ca nefondat.
4. Prescriptia dreptului material la actiune (reiterata si dezvoltata de recurenta
5. Lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice.
B. Recurentul parat Consiliul Local Tecuci a criticat decizia din apel sub
urmatoarele aspecte :
1. Instanta nu a luat in discutie si nu s-a pronuntat asupra apararilor de fond formulate de catre intimati.
2. Reclamantilor le-au fost acordate deja despagubiri reprezentand valoarea actualizata a imobilelor preluate abuziv de catre Statul Roman.
3. Reclamantii nu au prezentat nici un element de proba privind realizarea in vreun mod a fructelor civile de natura chiriilor.
Reclamantii au formulat intampinare prin care au invocat :
1. exceptia nulitatii recursului pe motiv ca nu este indicat nici un motiv de nelegalitate de cele prevazute de art.304 pct.1-9 Cod procedura civila, iar instanta nu se poate substitui partii in ceea ce priveste incadrarea argumentelor in motivele prevazut de art. 304 cod procedura civila.
2. Au solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca dreptul de uzufruct ca drept real imobiliare a stat la baza acestei actiuni si acesta este imprescriptibil extinctiv. Au apreciat ca statul a fost de rea credinta de la momentul preluarii abuzive a imobilului si de atunci datoreaza restituirea fructelor civile.
3. Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat au considerat ca nu este intemeiata, deoarece prin decizia civila nr.216/2003 s-a retinut ca reclamantii nu au avut un astfel de capat de cerere cu ocazia judecarii in fond a cauzei.
4. Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului, au considerat ca atata timp cat in actiunea principala in revendicare acesta a avut calitate procesuala activa si in cererea accesorie de acordare a fructelor civile are o astfel de realitate.
5. Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune au sustinut ca dreptul de uzufruct ca drept real imobiliar este imprescriptibil.
Cu privire la recursul declarat de Consiliul Local au solicitat ca acesta sa fie anulat ca netimbrat, iar in subsidiar respins ca lipsit de interes.
         Analizand decizia prin prisma motivelor invocate instanta a retinut urmatoarele
         Cu privire la exceptiile invocate de recurentul Statul Roman instanta a retinut ca acestea sunt exceptii absolute care pot fi invocate si dupa implinirea termenului de motivare a recursului.
         In ceea ce priveste ordinea de solutionare a acestor exceptii de fond instanta a apreciat ca aceasta este urmatoarele :
1) exceptia autoritatii de lucru judecat
2) exceptia prescriptiei dreptului material la actiune
3) exceptia lipsei calitatii procesuale a paratului Statul Roman.
Instanta a apreciat ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 1201 cod civil
privind autoritatea de lucru judecat raportat la cauza ce a facut obiectul dosarului 534/1999.
         Astfel, prin sentinta civila nr.262/1999 a Tribunalului Galati s-a admis actiunea si a fost obligat Statul Roman la plata sumei de 1.521.883.813 lei reprezentand valoarea a doua imobile si teren aferent. A mai fost obligata parata la plata sumei de 68.809.793 lei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta.
         Prin decizia civila nr.69/A/2000 a Curtii de Apel Galati s-au admis apelurile declarate de parti si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta. Unul dintre motivele de apel gasite intemeiate viza faptul ca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut. Astfel, desi fructele imobilului nu au fost solicitate de reclamanti, instanta le-a acordat.
In rejudecarea cauzei, s-a pronuntat sentinta civila nr.153/15.03.2002 a
Tribunalului Galati, prin care a fost admisa in parte actiunea si a fost obligat Statul Roman sa plateasca contravaloarea actualizata a imobilelor.
         S-a respins ca nefondat capatul de cerere privind plata lipsei de folosinta cu motivarea ca reclamantii ce au formulat actiunea in baza dreptului comun nu pot beneficia de drepturi mai largi decat fostii proprietari ce au uzat de calea Legea nr.10/2001.
         Prin decizia civila nr.58/2002 Curtea de Apel Galati a fost desfiintata sentinta civila cu trimitere spre rejudecare, motivat de faptul ca din minuta lipseste mentiunea obligatorie potrivit careia sentinta s-a pronuntat in sedinta publica.
         Prin decizia civila nr.2112/2003 a Curtii Supreme de Justitie s-a admis recursul declarat de reclamanti si s-a casat decizia civila cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, apreciindu-se ca lipsa acelei mentiuni nu e motiv de nulitate absoluta.
         In rejudecarea apelurilor, prin decizia civila nr.216/2003 a Curtii de Apel Galati s-a respins ca nefondat apelul, dar s-a retinut in considerente ca nu se pot acorda fructe civile deoarece acestea nu au fost solicitate la fond si ca acest aspect a fost lamurit irevocabil prin decizia civila nr.60/2000 a Curtii de Apel Galati.
         Recursul declarat impotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat.
         In concluzie, pentru existenta autoritatii de lucru judecat e necesar ca instanta sa se fi pronuntat pe fondul cauzei. In speta, aceasta conditie e doar aparent indeplinita.
         Intr-adevar prin sentinta civila nr.153/2002 a Tribunalului Galati instanta a respins ca nefondata cererea de acordare a fructelor civile.
         Dar pentru a respecta dreptul la un proces echitabil, garantat de disp.art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului e necesar ca reclamantii sa beneficieze de analiza cererii lor in gradele de jurisdictie stabilite de legislatia interna. Ori, este evident ca hotararea tribunalului (prin care instanta a analizat, intr-adevar, fondul pretentiilor) nu a fost supusa controlului judecatoresc in apel si recurs, aceste instante apreciind ca nu s-au solicitat fructe civile. In aceste conditii, a respinge o noua actiune cu acelasi obiect in temeiul exceptiei autoritatii de lucru judecat, echivaleaza cu negarea dreptului reclamantilor de acces la justitie si de analizare a cererii lor cu respectarea tuturor garantiilor procedurale si remediilor oferite de legislatia romaneasca in cadrul cailor de atac prevazute de codul de procedura civila. Din aceste considerente, exceptia autoritatii de lucru judecat nu este intemeiata.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune instanta
retine ca aceasta este intemeiata.
         Dreptul proprietarului de a obtine odata cu restituirea bunului si toate accesoriile sale (fructe si producte) este un drept de creanta. Potrivit disp.art.3 din Decretul 167/1958, termenul de prescriptie a actiunilor referitoare la un obiect patrimonial este de 3 ani.
         Raportat la momentul introducerii prezentei actiuni ianuarie 2006 rezulta ca perioada pentru care puteau fi solicitate fructele civile fara a se putea opune prescriptia este ianuarie 2003-ianuarie 2006. Cum din actele dosarului rezulta ca hotararea prin care s-au acordat despagubiri reprezentand contravaloarea imobilelor a fost executata la data de 25.05.2004, ulterior acestei date nu se pot acorda fructe civile. De altfel, reclamantii au fost de buna credinta si au recunoscut acest aspect. In concluzie, fructele civile pot fi acordate doar pentru perioada ianuarie 2003 - mai 2004.
1. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statului Roman
urmeaza a fi analizata deoarece prescriptia de material la actiune vizeaza doar o parte din fructele civile solicitate pentru perioada 1957-2002.
In conditiile in care prin sentinta civila nr.1253/2002 a Tribunalului Galati
s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca Statul Roman este cel ce datoreaza despagubiri pentru bunurile preluate abuziv, e evident ca acesta are calitate  procesuala activa si in actiunea prin care se solicita accesoriile bunului (fructele civile).
2. Pe fondul cauzei instanta retine ca potrivit disp.art.485 cod civil
"posesorul dobandeste fructele numai daca e de buna credinta, iar potrivit disp.art.487 cod civil el inceteaza sa fie de buna-credinta la momentul in care viciile ii sunt cunoscute.
In consecinta, la momentul introducerii actiunii in justitie contra
posesorului 02.02.1999, paratul a incetat sa mai fie de buna credinta si de la acel moment se datoreaza fructele civile. Numai ca asa cum s-a retinut la punctul 2 datorita prescriptiei dreptului material la actiune in prezent pot fi acordate doar pentru perioada ianuarie 2003-mai 2004.
         Conform raportului de expertiza instrumentat in cauza - suma datorata cu titlu de chirie pentru teren in perioada 01.01.2003-31.12.2003 este de 19.455,459 lei suma actualizata cu rata inflatiei pentru anii 2004, 2005, iar pentru perioada ianuarie - mai 2004 este de 8602,7323 lei - in total 28.058,1913 (f.99-100 dosar fond).
- suma pe care ar fi folosit-o reclamantii pentru inchirierea a 2 imobile
identice au locuintele demolate ar fi fost de 1038,196 pentru anul 2003 si de 25,1617 pentru perioada ianuarie - mai 2004 - in total 1063,357 lei (f.123-124 dosar fond). Sumele sunt actualizate cu rata inflatiei pana la 1 ianuarie 2006.
         Posesorul de rea credinta, odata cu restituirea fructelor este obligat sa plateasca si dobanzi conform art. 1088 si 1090 cod civil de la data cererii de chemare in judecata.
         Din aceste considerente, avand in vedere disp.art.312 alin.3 in referire la art.304 pct.9 cod procedura civila prin decizia civila nr. 329/21 mai 2009 Curtea de apel Gl. a admis recursul declarat de catre Statul Roman  prin Ministerul Finantelor Publice si a modificat decizia de apel in parte in sensul ca a obligat paratul la plata sumelor de 28.058,191 lei si 1063,35 lei reprezentand fructe civile calculate la data de 31.12.2005 precum si plata dobanzilor aferente acestor sume.
S-au mentinut restul dispozitiilor deciziei de apel si s-a anulat ca netimbrat recursul Consiliului local Tecuci.