Recurs la incheierea prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive. Consecintele solutionarii dupa expirarea prelungirii anterior dispuse in cauza

Prin incheierea de sedinta din 20.02.2009 a Tribunalului Galati s-a dispus, in baza dispozitiilor art. 155 si art. 159 Cod pr. penala, prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor C. J., C. B. si F. C. pentru o durata de 23 de zile, de la data de 22.02.2009 si pana la data de 16.03.2009.
Pentru a pronunta aceasta incheiere instanta de fond a retinut urmatoarele:
Ca situatie de fapt s-a retinut in sarcina:
-  inculpatului C. J. ca, la sfarsitul anului 2008, a constituit un grup infractional organizat impreuna cu alte persoane in scopul savarsirii infractiunii de contrabanda, iar in perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, actionand in mod repetat si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a determinat alte persoane sa introduca ilegal in Romania din Republica Moldova, prin alte puncte decat cele de frontiera si prin trecerea ilegala a frontierei de stat, diverse cantitati de tigari;
-  inculpatului C. B. ca, la sfarsitul anului 2008, a constituit un grup infractional organizat impreuna cu alte persoane in scopul savarsirii infractiunii de contrabanda, iar in perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, actionand in mod repetat si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, impreuna cu alte persoane a introdus ori a determinat alte persoane sa introduca in mod ilegal in Romania din Republica Moldova, prin alte puncte decat cele de frontiera si prin trecerea ilegala a frontierei de stat, diverse cantitati de tigari;
- inculpatului F. C. ca, la sfarsitul anului 2008, a constituit un grup infractional organizat impreuna cu alte persoane in scopul savarsirii infractiunii de contrabanda, iar in perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, actionand in mod repetat si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, impreuna cu alte persoane, a introdus ilegal in Romania din Republica Moldova, prin alte puncte decat cele de frontiera si prin trecerea ilegala a frontierei de stat, diverse cantitati de tigari.
Instanta de fond a mai retinut ca materialul probator administrat in cauza pana la acest moment procesual contureaza  existenta gruparii infractionale cu caracter organizat care se ocupa cu contrabanda de tigari din Republica Moldova, nefiind fondate sustinerile aparatorului inculpatilor referitoare la inexistenta acestor indicii temeinice.
Sunt indeplinite in cauza conditiile prevazute de art. 148 lit. f C.p.p., fata de inculpatii C. J., C. B. si F. C., in sensul ca pedepsele prevazute de lege sunt mai mari de 4 ani inchisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publica rezulta din gravitatea ridicata a infractiunilor, imprejurarile in care au fost comise, numarul mare de persoane implicate, caracterul organizat al operatiunilor ilicite si forma continuata a faptei de contrabanda, precum si starea de insecuritate sociala care s-ar crea in randul comunitatii daca persoanele acuzate de asemenea infractiuni ar fi in libertate.
Inculpatii C. J. si F. C. nu sunt la primul impact cu legea penala asa cum rezulta din fisele de cazier, fiind conturata o anumita perseverenta infractionala a acestora.
In concluzie, Tribunalul a apreciat ca se impune privarea de libertate in continuare a inculpatilor si a dispus prelungirea masurii arestarii preventive pentru inca 30 de zile.
Impotriva incheierii mai sus aratate, in termen legal, au declarat recurs inculpatii C. J., C. B. si F. C. solicitand, in principal, a se constata ca masura arestarii preventive a incetat de drept la data de 21.02.2009 iar in subsidiar sa se revoce masura preventiva luata fata de ei intrucat la dosar nu exista probe care sa sustina acuzatiile ce li s-au adus de organele de ancheta.
Recursurile declarate de inculpati sunt nefondate si urmeaza a fi respinse ca atare.
Analizand incheierea recurata prin prisma motivelor de recurs dar si din oficiu sub toate aspectele, in conformitate cu prevederile art. 385 indice 6 alin. 3 Cod pr. penala, Curtea constata ca aceasta este legala si temeinica si ca in mod justificat s-a dispus in cauza prelungirea masurii arestarii preventive a tuturor inculpatilor intrucat la dosar exista dovezi in sustinerea acuzatiilor ce li se aduc, probe ce au fost indicate pe larg de prima instanta, iar masura arestarii este necesara pentru definitivarea activitatii de urmarire penala.
Astfel inculpatii sunt cercetati pentru savarsirea unor infractiuni extrem de grave iar amploarea activitatii infractionale, numarul mare de persoane implicate si valoarea ridicata a prejudiciului sunt motive care impun tinerea in continuare a inculpatilor in stare de detentie preventiva.
Totodata se constata ca prelungirea masurii arestarii preventive este oportuna si pentru continuarea cercetarilor in bune conditii intrucat in cauza urmeaza  a se efectua numeroase acte de cercetare penala fata de inculpatii recurenti dar si fata de alte persoane implicate in activitatea infractionala a grupului constituit de inculpati.
In ceea ce priveste sustinerile inculpatilor referitoare la incetarea de drept a masurii arestarii preventive Curtea retine ca aceasta este neintemeiata.
Astfel potrivit art. 140 al. 1 Cod pr. penala masurile preventive inceteaza de drept:
    a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevazut in art. 160^b alin. 1, daca instanta nu a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in acest termen;
    b) in caz de scoatere de sub urmarire, de incetare a urmaririi penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare.
    Din cele mai sus aratate rezulta ca in cursul urmaririi penale masura arestarii preventive inceteaza de drept la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare ori in caz de scoatere de sub urmarire penala sau incetare a urmaririi penale.
Cum in speta nu s-a dispus scoaterea sau incetarea urmaririi penale ramane de stabilit daca la momentul judecarii prezentului recurs termenele prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare au expirat sau nu pentru a se clarifica chestiunea invocata de inculpati.
In acest sens se retine ca inculpatii au fost arestati preventiv la data de 21.01.2009 pe o durata de 30 de zile, pana la data de 21.02.2009 si ca in cauza prin incheierea recurata s-a dispus prelungirea starii de arest de la data de 22.02.2009 pana la data de 16.03.2009.
Asa fiind si avand in vedere ca potrivit art. 159 al. 9 Cod pr. penala recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare rezulta ca la data solutionarii prezentului recurs, 25.02.2009, termenul stabilit de organele judiciare pentru masura arestarii nu expirase pentru a se considera ca a aceasta masura a incetat de drept astfel cum au solicitat inculpatii.
           Este adevarat ca potrivit art. 159 al. 8, teza finala Cod pr. penala recursul se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate, iar prin decizia nr. 25 din 02.06.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii s-a stabilit ca  sintagma folosita de legiuitor "inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate" are caracter imperativ si nu de recomandare si ca recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive va fi solutionat intotdeauna inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate insa este de remarcat ca textul mai sus aratat nu vine sa stabileasca un termen prevazut de lege pentru masurile preventive, in sensul art. 140 al. 1 Cod pr. penala, ci un termen imperativ de solutionare a recursului declarat impotriva incheierilor privind prelungirea arestarii preventive.
          Cu alte cuvinte art. 159 al. 8, teza finala Cod pr. penala, in interpretarea obligatorie data de Inalta Curte de Casatie si Justitie, nu dispune ca masura arestarii inceteaza de drept in situatia in care recursul nu se solutioneaza in interiorul duratei arestarii anterior stabilite ci instituie o obligativitate de solutionare cu celeritate a unei astfel de cai de atac. Aceasta obligatie indreptateste instanta de recurs de a lua toate masurile pentru solutionarea cauzei in termenul stabilit, inclusiv prin desemnarea unui aparator din oficiu in situatia in care avocatul ales lipseste, chiar justificat, si poate atrage raspunderea disciplinara in situatia in care nerespectarea termenului este imputabila organelor judiciare, dar nu poate constitui in niciun caz un motiv de punerea in libertate a inculpatilor care tergiverseaza declararea unei cai de atac in vederea depasirii termenului arestarii anterior stabilit.
          In speta Curtea retine ca inculpatii prezenti la pronuntarea incheierii din 20.02.2009, ora 17.45 au declarat ca se mai gandesc daca declara sau nu recurs iar declaratiile de recurs au fost formulate prin aparatorul ales la data de 21.02.2009 insa nu exista nicio dovada ca acesta in incercat sa le depuna la sediul instantei ( chiar daca ziua respectiva era nelucratoare arhiva instantelor are desemnate persoane de permanenta pentru astfel de cazuri urgente) avocatul alegand sa trimita declaratiile prin posta, acestea fiind inregistrate pe rolul Tribunalului Galati abia la data de 23.02.2009 cand termenul arestarii anterioare era deja depasit cu doua zile.
          Procedand in acest mod inculpatii au pus instante de control judiciar in imposibilitatea respectarii dispozitiilor art. art. 159 al. 8, teza finala Cod pr. penala, considerand ca astfel masura arestarii preventive va incetat de drept.
          Cum aceasta situatie nu este imputabila organelor judiciare, ci exclusiv inculpatilor, si cum nesolutionarea recursului declarat impotriva incheierii de prelungire inainte de expirarea duratei arestarii anterior dispuse nu atrage, asa cum s-a aratat mai sus, incetarea de drept a masurii arestarii preventive,  Curtea a constatat ca recursurile declarate de inculpati sunt nefondate si le-a respins ca atare.