Nerespectarea dispozitiilor art. 362 al. 1 lit. a Cod pr.penala referitoare la sentintele ce nu pot fi atacate cu apel. Motiv de casare si de trimitere spre rejudecare in complet legal constituit.
(Decizie nr. 696 din data de 25.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel Galati)Prin sentinta penala nr. 660/22.11.2007 pronuntata de Judecatoria Tecuci in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod pr. penala, a fost achitat inculpatul H.I. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazut de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g Cod penal in referire la art. 210 Cod penal (fapta din 27.01.2007).
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod pr. penala a fost achitat inculpatul H.I. pentru savarsirea infractiunii de furt prevazut de art. 208 alin. 1 Cod penal in referire la art. 210 Cod penal (fapta din 14.02.2007).
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod pr. penala a fost achitat inculpatul H.I. pentru savarsirea infractiunii de amenintare prevazuta de art. 193 Cod penal.
S-a constatat ca partea vatamata H.M. nu s-a constituit parte civila.
Onorariul aparatorului desemnat din oficiu, in suma de 100 lei, a fost avansat din fondul special al Ministerului Justitiei catre Biroul de Avocati Tecuci.
In baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod pr. penala a fost obligata partea vatamata H.M. la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentand onorariul aparatorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Tecuci a fost trimis in judecata inculpatul H.I. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 193 Cod penal, art. 208 al. 1 Cod penal si art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g Cod penal in referire la art. 210 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, retinandu-se in esenta, ca in noaptea de 27.01.2007 partea vatamata H.M. a fost amenintata cu moartea si i-au fost sustrase multe produse alimentare, iar la data de 14.02.2007, i-a fost sustras un motor de frigider.
Analizand probele administrate in cauza, prima instanta a retinut urmatoarele:
Partea vatamata H. M. locuieste impreuna cu tatal sau H. C. in comuna M., judetul Galati, de cand aceasta s-a mutat din orasul Piatra Neamt.
In aceeasi curte locuieste si inculpatul H. I., fiind fratele partii vatamate si, respectiv, fiul martorului H. C.
De cand partea vatamata locuieste in comuna M., intre aceasta si inculpat au existat nenumarate conflicte si neintelegeri, generate, in mare parte si de faptul ca acesta din urma consuma in mod excesiv alcool.
La data de 05.03.2007, partea vatamata a formulat plangere impotriva inculpatului, prin care a reclamat faptul ca in noaptea de 27.01.2007 acesta a amenintat-o cu moartea si i-a sustras produse alimentare (toba, carnati, slanina),iar la data de 14.02.2007 i-a sustras un motor de frigider.
In cursul cercetarii judecatoresti, partea vatamata a aratat ca in seara zilei de 27.01.2007, in jurul orelor 19,00, inculpatul a venit in stare de ebrietate si a amenintat-o ca da foc la casa si ca o omoara. A doua zi a constat ca din magazie i-au fost sustrase produse alimentare, slanina si carnati). In luna februarie, inculpatul a sustras un motor de frigider, care era depozitat in gradina, nefiind in stare de functionare. A mai aratat ca nu l-a vazut pe inculpat cand a sustras bunurile, insa presupune ca el a fost autorul, deoarece sustragerile au incetat dupa ce acesta a plecat de acasa.
Martorul din lucrari D. T. in declaratia sa data in fata instantei, a declarat ca are cunostinta de faptul ca i-au fost furate partii vatamate bunurile reclamate, din relatarile acesteia, si presupune ca au fost sustrase de inculpat, pentru ca nu avea altcineva cine sa le fure, deoarece partea vatamata este venita de la Piatra Neamt si nu are cunostinte.
A asistat de nenumarate ori cand inculpatul a amenintat-o pe partea vatamata, insa nu stie cand s-a petrecut concret acest lucru.
In acest context a fost si declaratia acestui martor data la urmarirea penala (fila 12).
Martorul H. C., tatal celor doua parti, a sustinut ca nu l-a vazut pe inculpat cum a sustras bunurile, ci a auzit de la partea vatamata aceste aspecte. A mai aratat ca in seara de dinaintea sustragerii produselor din magazie, inculpatul i-a adresat partii vatamate amenintari cu moartea.
Ceilalti doi martori, I. C. si C. I., au aratat ca nu au auzit ca inculpatul sa fi savarsit faptele pentru care a fost trimis in judecata.
Din examinarea intregului probatoriu administrat atat in faza de urmarire penala, cat si in cursul cercetarii judecatoresti, instanta a apreciat ca faptele de furt prevazute de art. 208 alin. 1 Cod penal si art. 208 alin. 1-209 al. 1 lit. g Cod penal in referire la art. 210 Cod penal, nu exista.
Pentru a se constata existenta unei infractiuni, probele in acuzare trebuie sa fie directe si sa dovedeasca in mod nemijlocit vinovatia inculpatului.
Ori, in speta de fata, probele administrate au fost indirecte, bazate doar pe presupuneri si pe spusele partii vatamate, care pot conduce la anumite concluzii numai daca se coroboreaza cu continutul altor probe directe, care nu exista in cauza.
Din coroborarea declaratiilor partii vatamate cu declaratiile martorilor rezulta doar un dubiu, care nu poate profita decat inculpatului.
In ceea ce priveste infractiunea de amenintare, prima instanta a constatat ca s-a conturat savarsirea acesteia, insa avand in vedere contextul in care s-a desfasurat, inculpatul fiind in stare avansata de ebrietate, acesteia i-a lipsit aptitudinea de a alarma, nefiind apta sa inspire partii vatamate o temere grava si temeinica si asta si datorita nenumaratelor conflicte, cand amenintarile si insultele au devenit ceva obisnuit pentru parti.
Pentru aceste motive, prima instanta a achitat inculpatul pentru savarsirea infractiunii de furt, apreciind ca fapta nu exista, si pentru savarsirea infractiunii de amenintare, apreciind ca ii lipseste una din elementele esentiale ale acesteia, si anume latura obiectiva.
Partea vatamata a fost obligata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Impotriva acestei solutii au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Tecuci si partea vatamata H. M. iar prin decizia penala nr. 244/30.04.2008 a Tribunalului Galati s-a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati si partea vatamata H. M. si obligarea acesteia din urma la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut urmatoarele:
Verificand sentinta penala apelata prin prisma motivelor de apel invocate de parchet si de partea vatamata cat si din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, Tribunalul a constatat ca prima instanta a pronuntat o solutie legala si temeinica urmand a fi mentinuta.
Inculpatul H. I. este fratele partii vatamate H. M., iar martorul H. C. este tatal celor 2(doi).
Acestia locuiesc cu totii in acelasi imobil si gospodaresc impreuna. Partea vatamata a facut plangere ca fratele sau inculpatul H. I. sustrage din casa diverse bunuri alimentare si obiecte pe care le vinde pentru alcool si o ameninta cu moartea. Probele ce au fost administrate in cauza, printre care si declaratia tatalui celor doua parti(inculpat si parte vatamata) nu au relevat ca inculpatul se face vinovat de infractiunea de furt. Martorul tata H. C. a declarat ca nu l-a vazut efectiv ca acesta ar fi sustras bunuri din casa, ca stie unele aspecte doar din spusele partii vatamate.
Nici un alt martor nu a vazut acest aspect .
Cu privire la infractiunea de amenintare desi asa cum a retinut si instanta de fond s-a conturat comiterea acesteia, insa avand in vedere contextul in care s-a desfasurat (stare de ebrietate a inculpatului, faptul ca aceste locuieste in aceeasi casa cu sora sa, partea vatamata si tatal lor), imprejurarea ca asemenea incidente au caracter permanent, devenind o obisnuinta pentru inculpat, iar temerea partii vatamate nu mai poate fi justificata, se poate aprecia ca elementele constitutive ale acestei infractiuni nu sunt in totalitate intrunite.
In consecinta instanta de fond in mod corect a retinut ca infractiunea de furt nu exista dispunand achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct. 2 litera a in referire la art. 10 litera a din Codul de procedura penala, iar infractiunii de amenintare ii lipseste un element constitutiv latura obiectiva, dispunand achitarea in conformitate cu dispozitiile art. 11 pct. 2 litera a in referire la art. 10 litera d din Codul de procedura penala.
In termen legal impotriva deciziei pronuntate in apel a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Galati sustinand ca in cauza in mod gresit tribunalul a judecat ca apel caile de atac promovate impotriva hotararii de fond si ca in mod gresit s-a dispus in cauza achitarea inculpatului H. I.
Recursul declarat procuror este fondat si urmeaza a fi admis pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Analizand hotararea recurata prin prisma motivelor de recurs Curtea constata ca primul dintre acestea este fondat si atrage casarea hotararii si trimiterea spre rejudecare situatie in care examinarea celui de-al doilea motiv de recurs devine inutila.
Astfel Curtea retine ca inculpatul H. I. a fost trimis in judecata pentru o infractiune prevazuta de art. 193 Cod penal si pentru doua infractiuni prevazute de art. 210 raportat la art. 208 - 209 al. 1 lit. g Cod penal, infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
De asemenea retine ca potrivit art. 361 al. 1 lit. a Cod pr. penala sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate nu pot fi atacate cu apel.
Fata de cele mai sus aratate se constata ca in mod gresit a calificat Tribunalul Galati ca apeluri caile de atac promovate de procuror si de partea vatamata impotriva sentintei pronuntate in cauza de Judecatoria Tecuci si ca in mod corect aceste cai de atac trebuiau judecate ca recursuri in complet format din trei judecatori.
Asa fiind Curtea constata ca in cauza nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie si ca instanta de control judiciar nu a fost compusa conform legii situatie in care va admite recursul declarat procuror, va casa decizia pronuntata de Tribunalul Galati si va trimite cauza la aceeasi instanta pentru judecarea ca recursuri a cailor de atac promovate impotriva sentintei penale nr. 660/22.11.2007 a Judecatoriei Tecuci.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod pr. penala a fost achitat inculpatul H.I. pentru savarsirea infractiunii de furt prevazut de art. 208 alin. 1 Cod penal in referire la art. 210 Cod penal (fapta din 14.02.2007).
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod pr. penala a fost achitat inculpatul H.I. pentru savarsirea infractiunii de amenintare prevazuta de art. 193 Cod penal.
S-a constatat ca partea vatamata H.M. nu s-a constituit parte civila.
Onorariul aparatorului desemnat din oficiu, in suma de 100 lei, a fost avansat din fondul special al Ministerului Justitiei catre Biroul de Avocati Tecuci.
In baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod pr. penala a fost obligata partea vatamata H.M. la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentand onorariul aparatorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Tecuci a fost trimis in judecata inculpatul H.I. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 193 Cod penal, art. 208 al. 1 Cod penal si art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g Cod penal in referire la art. 210 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, retinandu-se in esenta, ca in noaptea de 27.01.2007 partea vatamata H.M. a fost amenintata cu moartea si i-au fost sustrase multe produse alimentare, iar la data de 14.02.2007, i-a fost sustras un motor de frigider.
Analizand probele administrate in cauza, prima instanta a retinut urmatoarele:
Partea vatamata H. M. locuieste impreuna cu tatal sau H. C. in comuna M., judetul Galati, de cand aceasta s-a mutat din orasul Piatra Neamt.
In aceeasi curte locuieste si inculpatul H. I., fiind fratele partii vatamate si, respectiv, fiul martorului H. C.
De cand partea vatamata locuieste in comuna M., intre aceasta si inculpat au existat nenumarate conflicte si neintelegeri, generate, in mare parte si de faptul ca acesta din urma consuma in mod excesiv alcool.
La data de 05.03.2007, partea vatamata a formulat plangere impotriva inculpatului, prin care a reclamat faptul ca in noaptea de 27.01.2007 acesta a amenintat-o cu moartea si i-a sustras produse alimentare (toba, carnati, slanina),iar la data de 14.02.2007 i-a sustras un motor de frigider.
In cursul cercetarii judecatoresti, partea vatamata a aratat ca in seara zilei de 27.01.2007, in jurul orelor 19,00, inculpatul a venit in stare de ebrietate si a amenintat-o ca da foc la casa si ca o omoara. A doua zi a constat ca din magazie i-au fost sustrase produse alimentare, slanina si carnati). In luna februarie, inculpatul a sustras un motor de frigider, care era depozitat in gradina, nefiind in stare de functionare. A mai aratat ca nu l-a vazut pe inculpat cand a sustras bunurile, insa presupune ca el a fost autorul, deoarece sustragerile au incetat dupa ce acesta a plecat de acasa.
Martorul din lucrari D. T. in declaratia sa data in fata instantei, a declarat ca are cunostinta de faptul ca i-au fost furate partii vatamate bunurile reclamate, din relatarile acesteia, si presupune ca au fost sustrase de inculpat, pentru ca nu avea altcineva cine sa le fure, deoarece partea vatamata este venita de la Piatra Neamt si nu are cunostinte.
A asistat de nenumarate ori cand inculpatul a amenintat-o pe partea vatamata, insa nu stie cand s-a petrecut concret acest lucru.
In acest context a fost si declaratia acestui martor data la urmarirea penala (fila 12).
Martorul H. C., tatal celor doua parti, a sustinut ca nu l-a vazut pe inculpat cum a sustras bunurile, ci a auzit de la partea vatamata aceste aspecte. A mai aratat ca in seara de dinaintea sustragerii produselor din magazie, inculpatul i-a adresat partii vatamate amenintari cu moartea.
Ceilalti doi martori, I. C. si C. I., au aratat ca nu au auzit ca inculpatul sa fi savarsit faptele pentru care a fost trimis in judecata.
Din examinarea intregului probatoriu administrat atat in faza de urmarire penala, cat si in cursul cercetarii judecatoresti, instanta a apreciat ca faptele de furt prevazute de art. 208 alin. 1 Cod penal si art. 208 alin. 1-209 al. 1 lit. g Cod penal in referire la art. 210 Cod penal, nu exista.
Pentru a se constata existenta unei infractiuni, probele in acuzare trebuie sa fie directe si sa dovedeasca in mod nemijlocit vinovatia inculpatului.
Ori, in speta de fata, probele administrate au fost indirecte, bazate doar pe presupuneri si pe spusele partii vatamate, care pot conduce la anumite concluzii numai daca se coroboreaza cu continutul altor probe directe, care nu exista in cauza.
Din coroborarea declaratiilor partii vatamate cu declaratiile martorilor rezulta doar un dubiu, care nu poate profita decat inculpatului.
In ceea ce priveste infractiunea de amenintare, prima instanta a constatat ca s-a conturat savarsirea acesteia, insa avand in vedere contextul in care s-a desfasurat, inculpatul fiind in stare avansata de ebrietate, acesteia i-a lipsit aptitudinea de a alarma, nefiind apta sa inspire partii vatamate o temere grava si temeinica si asta si datorita nenumaratelor conflicte, cand amenintarile si insultele au devenit ceva obisnuit pentru parti.
Pentru aceste motive, prima instanta a achitat inculpatul pentru savarsirea infractiunii de furt, apreciind ca fapta nu exista, si pentru savarsirea infractiunii de amenintare, apreciind ca ii lipseste una din elementele esentiale ale acesteia, si anume latura obiectiva.
Partea vatamata a fost obligata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Impotriva acestei solutii au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Tecuci si partea vatamata H. M. iar prin decizia penala nr. 244/30.04.2008 a Tribunalului Galati s-a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati si partea vatamata H. M. si obligarea acesteia din urma la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut urmatoarele:
Verificand sentinta penala apelata prin prisma motivelor de apel invocate de parchet si de partea vatamata cat si din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, Tribunalul a constatat ca prima instanta a pronuntat o solutie legala si temeinica urmand a fi mentinuta.
Inculpatul H. I. este fratele partii vatamate H. M., iar martorul H. C. este tatal celor 2(doi).
Acestia locuiesc cu totii in acelasi imobil si gospodaresc impreuna. Partea vatamata a facut plangere ca fratele sau inculpatul H. I. sustrage din casa diverse bunuri alimentare si obiecte pe care le vinde pentru alcool si o ameninta cu moartea. Probele ce au fost administrate in cauza, printre care si declaratia tatalui celor doua parti(inculpat si parte vatamata) nu au relevat ca inculpatul se face vinovat de infractiunea de furt. Martorul tata H. C. a declarat ca nu l-a vazut efectiv ca acesta ar fi sustras bunuri din casa, ca stie unele aspecte doar din spusele partii vatamate.
Nici un alt martor nu a vazut acest aspect .
Cu privire la infractiunea de amenintare desi asa cum a retinut si instanta de fond s-a conturat comiterea acesteia, insa avand in vedere contextul in care s-a desfasurat (stare de ebrietate a inculpatului, faptul ca aceste locuieste in aceeasi casa cu sora sa, partea vatamata si tatal lor), imprejurarea ca asemenea incidente au caracter permanent, devenind o obisnuinta pentru inculpat, iar temerea partii vatamate nu mai poate fi justificata, se poate aprecia ca elementele constitutive ale acestei infractiuni nu sunt in totalitate intrunite.
In consecinta instanta de fond in mod corect a retinut ca infractiunea de furt nu exista dispunand achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct. 2 litera a in referire la art. 10 litera a din Codul de procedura penala, iar infractiunii de amenintare ii lipseste un element constitutiv latura obiectiva, dispunand achitarea in conformitate cu dispozitiile art. 11 pct. 2 litera a in referire la art. 10 litera d din Codul de procedura penala.
In termen legal impotriva deciziei pronuntate in apel a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Galati sustinand ca in cauza in mod gresit tribunalul a judecat ca apel caile de atac promovate impotriva hotararii de fond si ca in mod gresit s-a dispus in cauza achitarea inculpatului H. I.
Recursul declarat procuror este fondat si urmeaza a fi admis pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Analizand hotararea recurata prin prisma motivelor de recurs Curtea constata ca primul dintre acestea este fondat si atrage casarea hotararii si trimiterea spre rejudecare situatie in care examinarea celui de-al doilea motiv de recurs devine inutila.
Astfel Curtea retine ca inculpatul H. I. a fost trimis in judecata pentru o infractiune prevazuta de art. 193 Cod penal si pentru doua infractiuni prevazute de art. 210 raportat la art. 208 - 209 al. 1 lit. g Cod penal, infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
De asemenea retine ca potrivit art. 361 al. 1 lit. a Cod pr. penala sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate nu pot fi atacate cu apel.
Fata de cele mai sus aratate se constata ca in mod gresit a calificat Tribunalul Galati ca apeluri caile de atac promovate de procuror si de partea vatamata impotriva sentintei pronuntate in cauza de Judecatoria Tecuci si ca in mod corect aceste cai de atac trebuiau judecate ca recursuri in complet format din trei judecatori.
Asa fiind Curtea constata ca in cauza nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie si ca instanta de control judiciar nu a fost compusa conform legii situatie in care va admite recursul declarat procuror, va casa decizia pronuntata de Tribunalul Galati si va trimite cauza la aceeasi instanta pentru judecarea ca recursuri a cailor de atac promovate impotriva sentintei penale nr. 660/22.11.2007 a Judecatoriei Tecuci.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012