Antrenare raspundere patrimoniala a membrilor organelor de conducere sau de control ale debitoarei - persoana juridica. Aplicabilitatea art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006. Prin refuzul de predare a actelor si evidentelor contabile in cursul pr...

  Prin cererea formulata in dosarul nr.2690/113/2007 al Tribunalului Galati, reclamantul F. V. - Cabinet Individual in Insolventa, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. "B. S." SRL Braila a solicitat obligarea paratului B. R. sa suporte din averea personala suma de 51.240 lei, reprezentand pasivul neacoperit al debitoarei.
    In motivarea cererii, a aratat ca, prin sentinta nr. 396/16.10.2007 s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei SC "B.S." SRL Braila.
    Prin sentinta nr. 19/15.01.2008  s-a deschis procedura falimentului.
    Intrucat paratul nu a predat lichidatorului judiciar nici un document contabil, acesta a fost in imposibilitate de a identifica bunurile din averea debitorului si eventualele creante.
      S-a aratat ca impotriva paratului s-a pus in miscare o actiune penala, fiind deja trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, in dosarul nr. 2690/113/2007 al Judecatoriei Braila.
      Judecatorul sindic, din analiza rapoartelor de activitate intocmite de lichidatorul judiciar, a retinut ca paratul in calitate de fost administrator al debitoarei a refuzat sa predea actele si evidentele contabile ale debitoarei,  fapta ce intruneste elementele constitutive prevazute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
         Ca atare, prin sentinta nr. 388/27 mai 2008 a admis cererea formulata de SC "B. S." SRL prin lichidator judiciar F.V.  - Cabinet Individual in Insolventa si a obligat paratul sa suporte o parte din pasivul neacoperit al debitoarei, in suma de 50.000 lei.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs paratul B.  R.,  inregistrat sub nr. 2690/113/2007, pe rolul Curtii de Apel Galati - sectia comerciala,  maritima si fluviala.
Sentinta recurata a fost criticata sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei pentru urmatoarele motive:
Initial, cererea de antrenare raspundere a fostilor administratori ai debitoarei a fost formulata in contradictoriu cu paratii C. T. si B.R.,  iar ulterior, reclamantul si-a restrans cadrul procesual, solicitand obligarea la plata pasivului ramas neacoperit doar a paratului recurent.
O prima critica vizeaza incalcarea dreptului la aparare al paratului,  prin nelegala citare a acestuia. Astfel, domiciliul paratului se afla la urmatoarea adresa: str. D. Sediul declarat al debitoarei se afla la aceeasi adresa, insa, initial, strada a purtat o alta denumire, respectiv str. G.E.G.,  ceea ce a indus in eroare factorul postal.
In mod gresit judecatorul sindic s-a raportat, in fundamentarea solutiei, la un dosar penal. Astfel, prin decizia penala nr. 106/24.04.2008 a Tribunalului Braila (care nu este definitiva, recursul fiind in curs de solutionare la Curtea de Apel Galati), recurentul parat a fost, intr-adevar, obligat la plata sumei de 18.642 lei,  reprezentand TVA suplimentar si dobanzi. Insa, situatia de fapt avuta in vedere in cauza de fata,  nu are nici o legatura cu faptele imputate in dosarul penal (mult anterioare aparitiei starii de insolventa, in perioada 2006 -2007).
Mai mult, toata evidenta contabila, actele si stampila societatii debitoare au fost predate inca din anul 2005, celuilalt administrator si asociat,  fapt retinut prin sentinta nr. 479/com/27.09.2007 a Tribunalului Braila.
Prin urmare, paratului recurent nu i se poate imputa fapta de nepredare a documentelor contabile, dupa cum nu i se poate imputa nici neintocmirea bilanturilor contabile aferente perioadei 2005 - 2007, cata vreme nu a mai efectuat acte de administrare a societatii debitoare.
In drept, a invocat dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
Curtea de Apel Galati a admis recursul declarat de paratul B.R. si a modificat sentinta recurata, in sensul respingerii actiunii in antrenare raspundere, ca nefondata.
Pentru a hotari astfel, a retinut urmatoarele:
In ce priveste incalcarea dreptului la aparare a paratului recurent, prin nelegala sa citare, a constatat ca aceasta critica este nefondata.
Astfel, pe parcursul solutionarii cererii intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea 85/2006, paratul a fost legal citat, prin afisare, in conditiile art. 92 alin. 4 Cod procedura civila, la domiciliul indicat chiar si in cererea de recurs ( in Braila, str. Dorobanti nr. 470, bloc 38, ap. 40).
Ca atare, cererea a fost solutionata numai dupa citarea legala a partilor,  conform art. 85 Cod procedura civila raportat la art. 7 din Legea nr. 85/2006 asa cum a fost interpretat acest text de lege prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1137/2007.
Insa, fapta descrisa prin cererea de chemare in judecata (nepredarea actelor si evidentelor contabile ale societatii debitoare lichidatorului, in conditiile art. 35 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 28 alin. 1 lit. a-f din acelasi act normativ) nu intruneste conditiile prevazute de lege pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, in conditiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
Astfel, potrivit textului de lege susaratat, se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei - persoana juridica, sa fie suportata de membrii organelor de conducere, supraveghere sau de control din cadrul societatii daca au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea si daca, prin astfel de fapte, au cauzat starea de insolventa a societatii.
Or, prin refuzul de predare a actelor si evidentelor contabile, in cursul procedurii insolventei, nu se poate cauza starea de insolventa,  stare care s-a instalat anterior deschiderii procedurii.
Nepredarea actelor ar putea constitui o prezumtie in sensul constatarii netinerii evidentei contabile, anterior deschiderii procedurii, prezumtie judecatoreasca care, insa, ar trebui coroborata cu alte mijloace de proba.
In speta insa, anterior  pronuntarii hotararii recurate celalalt administrator al societatii debitoare C. T., a predat lichidatorului reclamant o parte din actele si evidentele debitoarei, impreuna cu stampilele, fapt consemnat in procesul - verbal de predare-primire din 6.03.2008 (fila 7 dosar transmis in extras ) si recunoscut prin raportul de activitate din 11.03.2008 (fila 6 dosar fond).
De asemenea,  prin sentinta nr. 479/27.09.2007 a Tribunalului Braila s-a admis cererea formulata de reclamantul C. T. si s-a dispus excluderea paratului B. R. din S.C. "B. S." SRL Braila. In considerentele hotararii susaratate  s-a retinut cu putere de lucru judecat, ca paratul -recurent a predat celuilalt asociat si administrator,  toate evidentele, actele si stampilele societatii, inca din octombrie 2005.
Din cele susaratate, judecatorul fondului ar fi trebuit sa constate ca netinerea evidentei contabile in conformitate cu legea, nedepunerea bilanturilor contabile aferente anilor 2005-2006 si nepredarea actelor catre lichidator nu poate fi imputata paratului B.R.. Aceasta intrucat, din coroborarea inscrisurilor administrate in cauza rezulta cu prisosinta ca, in fapt, de administrarea societatii s-a ocupat, din anul 2005, celalalt administrator si asociat al debitoarei.
Cat priveste eventualele fapte de natura penala, sanctionate prin hotararile penale depuse la dosarul de fond, numai in extras, si  anume numai dispozitivul (filele 18-20 dosar fond), a constatat urmatoarele:
Nici cererea de chemare in judecata, si nici sentinta recurata nu contin o minima descriere a faptelor imputate paratului. Asa fiind, nu se poate antrena raspunderea patrimoniala a paratului,  fara a se cunoaste, in concret, in ce a  constat fapta, daca prin aceasta fapta s-a cauzat sau nu starea de insolventa a debitoarei,  daca exista legatura de cauzalitate  dintre fapta si prejudiciu.
Fata de considerentele ce preced, a constatat ca judecatorul fondului, printr-o analiza incompleta a materialului probator administrat in cauza si prin gresita aplicare a normelor legale ce guverneaza institutia raspunderii civile a membrilor organelor de conducere (art. 138 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 998 -999 Cod civil) a pronuntat o solutie nelegala, a carei reformare s-a impus.
Asa fiind, potrivit art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9  si art. 3041 Cod procedura civila,  a admis recursul si a modificat sentinta recurata in sensul respingerii actiunii, ca nefondata.