Art.139 Cod Procedura penala- Arestarea preventiva

Prin incheierea de  sedinta din 9.04.2008 pronuntata de Tribunalul Galati in dosar nr.8299/121/2007, s-a dispus  in baza art.139 alin.1 Cod procedura penala inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului N. C. cu masura obligarii de a nu parasi municipiul Galati, fara incuviintarea Tribunalului Galati.
In baza disp. art. 145 al .1 indice 1 C.pr.pen.  s-a dispus ca inculpatul sa  respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte  la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la sectia de politie din cadrul Politiei Municipiului Galati, in a carei  raza teritoriala locuieste, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
In baza disp. art. 145 al .1 indice 2 C.pr.pen. s-a dispus ca inculpatul sa  respecte si urmatoarele obligatii:
- sa nu se apropie de partea vatamata, membrii familiei acesteia, martorii din lucrari, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;
-  sa nu se afle in locuinta partii vatamate.
S-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a  obligatiilor ce ii revin, se va lua fata de el masura arestarii preventive.
S-a dispus  punerea  in libertate a  inculpatului la ramanerea definitiva a prezentei incheieri, daca nu este arestat in alta cauza.
Pentru a dispune astfel, prima  instanta a retinut urmatoarele:
Prin   incheierea  din data de  15.11.2007  a Tribunalului Galati, pronuntata  in dosarul  nr.  7608/121/2007  s-a dispus  arestarea preventiva  a  inculpatului  N. C.    pentru savarsirea infractiunii prev.  de art. 20 C.penal  in referire la art. 174 al .1 C.penal  raportat la art. 175 al .1 lit. i C.penal.
Pentru a dispune luarea acestei masuri  preventive  instanta  a apreciat  ca  exista  indicii temeinice de  natura a  crea presupunerea ca inculpatul , in noaptea de  10/11.11.2007 , in timp ce se  afla in discoteca "Aisberg" din Galati, pe fondul unui conflict spontan , ia-a aplicat  partii  vatamate S.M.  o lovitura cu un cutit  , tip  briceag , in zona  abdomenului  , cauzandu-i  leziuni  ce i-au pus in primejdie  viata.
De asemenea , s-a apreciat ca  sunt incidente  cazurile prevazute de art. 148 lit. d si f C.pr.pen.
La retinerea cazului prevazut de art. 148 lit. d C.pr.pen.,  s-a avut in vedere  faptul ca  inculpatul a  savarsit  cu intentie  o  noua infractiune  intrucat , prin sentinta  penala  nr. 1875/2005  a Judecatoriei Galati  fusese condamnat la o pedeapsa  rezultanta  de 6,6 ani inchisoare pentru comiterea, in minorat, a  unor infractiuni de furt calificat si  talharie.
In privinta cazului  prevazut de art. 148  lit. f C.pr.pen.  s-a retinut  ca  lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta  un pericol concret pentru ordinea publica raportat la natura  infractiunii presupus comise, modalitatea si  imprejurarile  concrete  in care se retine  savarsirea fapte (in loc public, pe fondul unui  conflict spontan declansat  de inculpat care,  fara  motiv, a imbrancind pe  partea vatamata si pe  care dupa  ce acesta din urma  l-a lovit  cu pumnul, a taiat-o  cu  un cutit  tip  briceag), urmarea  produsa  si nu in ultimul  rand  rezonanta unei  astfel de  fapte  si impactul   social  negativ  in randul  comunitatii.
Fata de toate aceste considerente s-a apreciat  oportuna  luarea masurii  arestarii  preventive  fata de  inculpatul N. C.  
Prin  rechizitoriul  Parchetului de  pe langa  Tribunalul  Galati  , dosar nr. 410/P/2007,  sa dispus trimiterea in   judecata, in stare de arest preventiv a  inculpatului  N. C.  pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.  20 Cod penal  raportat la art. 174  al .1 C.penal  in referire la art. 175  al .1 lit. i C.penal.
La Tribunalul Galati, cauza a fost inregistrata  sub numarul 8299/121/2007 la data de 11.12.2007.
Prin incheieri succesive, s-a dispus  mentinerea masurii arestarii preventive a  inculpatului  ultima  incheiere de acest  gen  fiind  pronuntata  la data de 12.03.2008.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti  efectuate pana in prezent au fost audiati  inculpatul N. C., partea vatamata  S.M.  si martorii  B.G., B. C. D.,  F.S.P., M. S. , R. M. A., B. A., L. O. G.   
La termenul de judecata din data de 09.04.2008 , procedand  la verificarea   cazurilor si  a conditiilor  avute in vedere la luarea, respectiv mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului, cu luarea  in considerare a probelor administrate  pe parcursul  urmaririi  penale si a cercetarii judecatoresti, instanta  constata ca la acest moment  mentinerea masurii arestarii preventive  nu mai este justificata, urmare a  schimbarii  temeiurilor care au determinat   luarea  masurii  arestarii preventive.
In prezenta cauza, hotararea   instantei de a dispune  luarea si, ulterior  mentinerea masurii  arestarii  preventive a avut la  baza  doar existenta unor indicii  temeinice pe baza  carora a rezultat  presupunerea  ca  inculpatul N. C.   este autorul   faptei  pentru   care este incriminat  , indicii aspra  carora la acest moment, planeaza   serioase dubii.
In acest sens,  s-a avut  in vedere pozitia constanta  pe care  inculpatul a avut-o  pe tot parcursul  procesului penal , de  negare  a  faptului  ca  ar fi  avut   un briceag asupra s-a  si ca ar fi taiat-o pe partea vatamata cu un astfel de obiect.
Initial, conflictul a  inceput  intre inculpat si  partea  vatamata  care s-au lovit  reciproc, insa,   in foarte  scurt  timp, in sprijinul   lor au  intervenit   in bataie mai multi prieteni  de-ai  amandurora.
Ca urmare a  invalmaselii create , nici  chiar partea  vatamata  nu a putut  observa  cine l-a taiat cu briceagul.
De altfel,  nici unul dintre martorii  prezenti la  incident nu a putut declara, cu certitudine,  ca inculpatul N. C.   este cel care a taiat-o pe partea vatamata  cu briceagul.
Chiar daca martora B.G., audiata   fiind in cursul cercetari judecatoresti  si-a   modificat declaratia de  la  urmarire penala , sustinand  ca l-a vazut pe inculpat  scotand un briceag  de  la glezna  piciorului, briceag  cu care la taiat pe S. M., pe finalul acestei declaratii a spus  ca nu crede ca  T. A. ar fi  autorul   faptei, intrucat inculpatul N. C. era  mai aproape  de partea vatamata   atunci cand acesta a strigat "m-a taiat ".
Ori, in conditiile in care aceasta ar fi  vazut pe  inculpat folosind  briceagul,  nu se justifica  aceasta din urma  apreciere a   martorei cu privire la  autorul faptei ,  functie de  distanta   la care  se afla o persoana sau alta fata de partea vatamata.
Dubii   in privinta  autorului faptei creeaza si declaratia  martorului  A. A. care, audiat fiind in faza de urmarire penala, a sustinut  ca  a vazut  un tanar  imbracat in  pantaloni  de culoare  alba  si geaca  de culoare  maro, cum a scos  de la ciorap  un briceag si a  lovit  cu el  in  spate, zona  in care se  afla S.M.  care  a strigat  imediat  ca  a fost  taiat
Declaratia  acestui martor   privitor la vestimentatia autorului faptei este foarte importanta  intrucat   inculpatul, toti martorii  si chiar partea vatamata  au  relatat ca  S. M. purta  o maleta  alba  si ca  nu avea nici un fel  de geaca  (cu atat mai putin una de culoare  maro).
Relevante sunt si  declaratiile martorilor  M. S. , F. S. P. (prieteni cu  inculpatul ), R. M. A., .L. O. G. (prieteni cu T.A)
Astfel, martora L. O. G.  a relatat  ca  in ziua de  dupa  incident   s-a intalnit  cu prietenul ei, martorul  T. A. cu care a   discutat despre ce sa intamplat  in discoteca, prilej cu care  ea i-a spus  ca a fost taiat  un baiat   iar el ia spus ca stie  intrucat el a facut  acest lucru.
Martora a mai relatat ca dupa una sau  doua   zile , T.A.  i-a spus  ca  baiatul  respectiv a depus   plangere  la politie , si ca  , atunci  cand   l-a  intrebat ce  o sa  faca  , acesta , desi  parea putin  speriat   , i-a  raspuns " nu-i nimic, o sa  trec si peste asta ".
In fine, a declarat  ca acesta i-a spus  ca pleaca la bunici, la tara  insa,  in realitate , T. A.   a  parasit  teritoriul  Romaniei  fara a anunta  pe nimeni.
Din declaratiile martorilor  M. S.  , F. S. P. si  ale inculpatului   S. M.  rezulta ca in una din zilele de dupa   incident  s-a  intalnit  cu  T. A. , acesta din  urma  recunoscand  ca l-a taiat  pe  un baiat   cu briceagul  si   spunandu-le ca  ar  trebui  sa-i   fie recunoscator   intrucat datorita lui   au scapat  de  bataie.
Si   martorul  R. M.  A.  a confirmat  existenta  unei discutii care a avut loc in  Micro 40, acest martor  insotindu-l  pe T.A. pana acolo  si  inapoi catre casa.
Acesta martor  a relatat ca ,  la  intoarcere , T.A. i-a spus ca   trebuie  sa ia legatura  cu  un avocat , fara sa-i  dea alte explicatii.
Cert este ca la data de  13.11.2007  organele de politie au procedat la audierea lui T.A., in prezenta  aparatorului  ales al acestuia, data  dupa care acesta  nu  s-a  mai prezentat  la serviciul  si nici la domiciliul parintilor   sai, parasind teritoriul Romaniei .
Fata de toate aceste probe,  s-a apreciat  ca  nu se  mai justifica   mentinerea  masuri arestarii preventive a inculpatului, existenta  unor motive  verosimile cu privire  la  savarsirea infractiunii, ca  o  conditie generala prealabile   oricaror  altor  temeiuri, fiind  pusa  la  indoiala.
In atari   conditii   instanta a apreciat  ca  mentinerea  masurii arestarii preventive a  inculpatului  ar  contraveni   scopului  urmarit de  legislatia  interna  dar mai ales de  art. 5 din CEDO, scop  care consta in protejarea individului  impotriva  privarii  arbitrare de libertate.
Impotriva  acestei incheieri a declarat  recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Galati sustinand ca instanta a tras  concluzia existentei unor puternice dubii , fara insa a administra  toate probele ce se impuneau  pentru lamurirea cazului si fara a elucida contradictiile  severe avute in vedre la ultimul termen de judecata.
Sunt argumente insuficiente  pentru ca judecatorul sa se fi pronuntat potrivit art.139 Cod procedura penala, date fiind elementele  concrete  ale cazului si necesitatea efectuarii   unei cercetari judecatoresti complete pentru aflarea  adevarului.
Din punct de vedere  legal  singura  solutie care    apare rationala si echilibrata, era ca instanta sa mentina  masura arestarii preventive  a inculpatului N. C., care sa opereze pana la interventia  unei hotarari judecatoresti in cauza.
Inculpatul N. C. are antecedente penale,  prin inlocuirea masurii arestarii preventive si punerea sa in libertate cu obligarea  de a nu parasi localitatea existand riscul  savarsirii unei noi infractiuni sau acela de a se sustrage cercetarii judecatoresti.
In raport de imprejurarile  concrete comiterii faptei  si de importanta relatiilor sociale incalcate de inculpat, nu a disparut rezonanta sociala negativa  produsa la nivelul comunitatii  si implicit  sentimentul de insecuritate  si neincredere  in buna desfasurare a actului de justitie,  elemente ce dau dimensiunea  pericolului  social concret pentru ordinea publica pe care inculpatul il prezinta in continuare  prin lasarea  in libertate, sigur constrans  formal din punct de  vedere juridic  unor masuri si obligatii  stabilite de catre instanta.
S-a  solicitat admiterea  recursului, casarea incheierii de sedinta  din 9.04.2008 a Tribunalului Galati si mentinerea  masurii arestarii  preventive a inculpatului.
Recursul nu este fondat urmand a  fi respins ca atare  pentru considerentele ce se vor arata:
Potrivit art.136  alin.1 Cod procedura penala  scopul masurilor preventive este acela de a asigura buna desfasurare  a  procesului penal  ori pentru a se impiedica  sustragerea invinuitului sau inculpatului  de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, firesc fiind ca acestea  sa fie adoptate in functie de temeiurile de fapt si de drept  ale cauzei,  raportate la anumite imprejurari  concrete legate de cauza penala si persoana faptuitorului.
In acest scop, art.139  alin.1 Cod procedura penala prevede ca masura preventiva  se inlocuieste  cu o alta masura  preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii initiale  ceea ce nu inseamna disparitia unii caz dintre  cele prevazute  in art.148 alin. 1  Cod procedura penala  si descoperirea altuia, intrucat masura se mentine, ceea ce se schimba fiind numai temeiul ei.
In cazul de fata, masura arestarii preventive  fata de inculpatul N. C., a fost luata de judecator  in cursul urmaririi penale, apreciindu-se ca exista indicii  temeinice de natura a crea presupunerea  ca inculpatul ar fi savarsit fapta penala retinuta in sarcina sa.
Fata de formularea  art.681 Cod procedura penala care se refera expres  la urmarirea  penala , in conditiile  in care inculpatul  a fost trimis in judecata, se presupune  ca aceasta s-a facut in baza unor probe  si nu pe baza indiciilor temeinice avute in vedere  la momentul arestarii.
Cum probatoriul administrat nemijlocit in fata instantei releva imprejurari care au creat un dubiu  judecatorului asupra  autorului faptei deduse judecatii, imprejurari care desi cunoscute  de  organul de urmarire penala , au fost trecute cu vederea (declaratia martorei L.O. G. - "Despre ce mi-a spus A.  am spus si in fata d-nei procuror care m-a audiat insa aceasta   mi-a spus sa nu consemnez asta in declaratie deoarece nu am de unde sa stiu daca  este real ce mi-a povestit A.
In declaratia data la procuror  am scris ca T. A.  (prietenul martorei)  nu se afla langa inculpat si baiatul respectiv (partea vatamata) deoarece asa mi-a spus d-na procuror  sa scriu, desi  eu ii relatasem situatia  pe care am expus-o astazi in fata instantei"- fila 104 din dosar  fond), Curtea constata ca in mod corect  prima  instanta , constatand ca existenta unor  motive  verosimile cu privire la savarsirea infractiunii este pusa la indoiala, si ca  deci temeiurile de fapt  avute in vedere  la momentul arestarii  s-au schimbat, a procedat la inlocuirea  masurii arestarii  preventive cu aceea a obligarii inculpatului de a nu parasi municipiul Galati fara incuviintarea Tribunalului.
Definind sintagma " motive verosimile" Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ( cauza Fox, Campbell si Hartley c.-Marii Britanii- Hotararea  din 30.08.1990) ca acestea se bazeaza pe fapte  care trebuie  sa fie nu doar sincere si autentice, ci ele trebuie  sa poata convinge  un observator  independent  ca persoana fata de care s-a luat  masura  este  posibil sa fi comis  respectiva infractiune.
Cum posibilitatea ca inculpatul sa fi savarsit fapta penala nu a fost  exclusa,  ci doar pusa la indoiala, in mod corect  prima instanta a impus inculpatului in conditiile  art.139 alin. 1 combinat cu art.145  alin.11 si alin. 12 Cod procedura penala sa respecte obligatiile  aratate  in incheiere , asigurand  pe de o parte garantii suficiente  desfasurarii in bune conditii  a procesului penal,  iar pe de alta parte  eliminarea riscului  savarsirii unei noi infractiuni.
Pentru toate aceste considerente constatand ca recursul ca  nefondat, in baza art. 38515 pct. 1 lit.b Cod procedura penala raportat la art.141 Cod procedura penala,  acesta a fost respins ca atare .