Proprietar deposedat abuziv de terenul sau. Dreptul acestuia sau al mostenitorilor sai de a solicita in baza Legii nr.10/2001 restituirea in natura sau echivalent a terenului precum si plata contravalorii fructelor pamantului.

Prin cererea inregistrata sub nr.2479/C/2002 pe rolul Tribunalului Galati reclamantii G.M. si S.A. au solicitat in contradictoriu cu parata Primaria comunei Matca, jud.Galati, anularea dispozitiei nr. 149/23.04.2002 si restituirea in natura sau prin echivalent a imobilului teren 2 ha. plantat cu vie, constructii si gard din sarma dobandit de autorul lor, D.D. in anul 1929.
In motivarea in fapt a actiunii reclamantii au aratat ca autorul lor a dobandit aceasta proprietate prin actul de vanzare-cumparare incheiat la data de 27 mai 1929, imobil ce a fost preluat abuziv de autoritatile comuniste, iar prin dispozitia contestata in mod nelegal solicitarea le-a fost respinsa cu motivarea ca acest imobil nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, ci obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin sentinta civila nr. 424/16.09.2002 Tribunalul Galati a respins ca nefondata actiunea, retinandu-se ca reclamantii nu si-au dovedit pretentiile intrucat nu au facut dovada cu acte ca ar fi notificat parata in conformitate cu Legea nr. 10/2001, nu au facut dovada dreptului de proprietate si a calitatii de mostenitor/persoana indreptatita sa beneficieze de dispozitiile Legii nr.10/2001, iar reclamantii au la indemana actiunea in revendicare imobiliara pentru a reintra in posesia proprietatii pierdute.
Prin decizia civila nr. 24/A/19.02.2003 a fost respins apelul reclamantelor ca nefondat, retinandu-se ca notificarea datata 19.07.2001 este adresata Prefecturii Jud.Galati, iar nu paratei Primaria comunei Matca, apelantii reclamanti nu au facut dovada ca imobilul-teren de 2 ha. vie este alt imobil decat cel solicitat in baza Legii nr.18/1991 (solicitare ce le-a fost respinsa cu motivarea ca nu i-ar fi aplicabila aceasta lege speciala), iar parata in mod corect a retinut ca imobilul respectiv putea fi solicitat in baza Legii 18/1991, iar nu in baza Legii nr. 10/2001.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii G.M. si S.A., cauza fiind inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti - Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala sub nr.3873/2003 (nr.nou 13808/1/2003).
In aceasta cauza a fost administrata proba cu acte, reclamantii recurenti depunand la dosar titlul de proprietate nr. 1027-02/29.06.2001 emis in baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafata de teren arabil de 4,52 ha. pe raza comunei Barcea, judetul Galati, certificatul de calitate de mostenitor nr. 272 privind pe defunctul D.D. si alte acte.
Intrucat la data de 6.02.2005 recurentul-reclamant G,M. a decedat si reclamanta S.A. a fost singura persoana care a acceptat succesiunea s-a dispus ca aceasta sa fie continuatoarea in drepturile procesuale ale defunctului G.M.
Prin decizia civila nr. 1367/14.02.2007 Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti - Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala a admis recursul reclamantei S.A. (in nume propriu si in calitate de mostenitoare a defunctului-reclamant G.M.), a casat decizia civila nr. 24/A/2003 a Curtii de Apel Galati si sentinta civila nr. 424/2002 a Tribunalului Galati si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la acelasi Tribunal.
Pentru a pronunta aceasta hotarare Instanta Suprema a aratat ca cele doua hotarari recurate sunt nelegale intrucat primele instante nu au dat dovada de rol activ si nu au solicitat si administrat probe necesare solutionarii conflictului judiciar, ci s-au multumit sa respinga actiunea ca nefondata, ceea ce incalca principiul aflarii adevarului, al contradictorialitatii si al dreptului la aparare.
A mai aratat ca in cauza pentru o corecta solutionare a cauzei se impunea administrarea probei cu expertiza tehnica imobiliara pentru identificarea imobilului dobandit de D.D. in anul 1929 si pentru a se releva daca acest imobil este acelasi cu imobilul-teren restituit in baza Legii 18/1991 reclamantilor-recurenti conform titlului de proprietate nr. 1027-02/2001.
De asemenea, Inalta Curte a aratat ca in recurs recurentii au dovedit ca au formulat notificarea in baza Legii nr.10/2001 adresata Primariei comunei Matca, jud.Galati, ca imobilul in litigiu a apartinut defunctului D.D. prin cumparare in anul 1929 de la numita E.L.I.D. si ca reclamantii sunt mostenitorii drepturilor patrimoniale ale defunctului D.D. prin intermediul sotiei sale supravietuitoare D.S. si fiicei D.M.
A mai concluzionat ca in rejudecare se impune ca instanta de trimitere sa efectueze o expertiza topografica care sa identifice cu certitudine imobilul in litigiu conform actului de proprietate exhibat de recurenti si sa se raspunda si la intrebarea daca terenul respectiv se confunda cu terenul mentionat in titlul de proprietate nr. 1027-02/2001.
In rejudecare cauza a fost inregistrata sub nr. RJ/6769/121/2007 pe rolul Tribunalului Galati, moment la care s-a administrat proba cu expertiza topometrica si proba cu actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 127-02/2001.
Prin intampinare (fila 41 dosar rejudecare) parata a solicitat respingerea actiunii intrucat reclamanta nu a facut dovada circulatiei juridice a imobilului din anul 1929 si intrucat in urma verificarilor din arhiva proprie Primaria comunei Matca a constatat ca punctul "Ochesesti" mentionat in titlul de proprietate al defunctului D.D. nu poate fi identificat pe raza comunei Matca.
Prin sentinta civila Nr.109/24.01.2008 Tr. Galati a admis in parte actiunea  si a dispus anularea dispozitiei nr.  149/23.04.2002 a Primariei com. Matca . 
A constatat  ca reclamanta S.A. este indreptatita la masuri reparatorii pentru imobilul format din teren in suprafata de 2 ha. vie si din constructii si imprejmuit cu sarma,imobil construit in anul 1929 pe raza com. Matca in pct. "Ochesesti", masuri reparatorii ce se vor stabili conform Titlul VII din Legea Nr.247/2005.
A respins ca nefondate celelalte pretentii ale reclamantei si a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 1417,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca potrivit art. 315 alin.1 din Codul de procedura civila in caz de casare hotararile instantei de recurs
Conform disp. art. 315 al.1 C.pr.civ. in caz de casare hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Astfel, Tribunalul a constatat ca prin decizia civila nr. 1367/14.02.2007 Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit in mod obligatoriu pentru Tribunal ca s-a facut dovada ca reclamanta (si fratele sau defunct) au formulat in termenul prevazut de Legea nr. 10/2001 notificarea adresata Primariei com. Matca, jud.Galati (filele 46, 49 si 83 - dosar 13808/1/2003 al I.C.C.J.),  ca imobilul in litigiu a fost proprietatea defunctului D.D. conform contractului de vanzare autentificat sub nr. 917/1929 de fostul Tribunal Tecuci si schita anexa, si ca reclamanta are calitatea de mostenitoare a averii ramase dupa urma defunctilor D.S., D.M. si D.D. conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 972/2005 (fila nr. 52 dosar nr. 13808/1/2003 al I.C.C.J.).
Din raportul de expertiza topometrica intocmit in rejudecare de catre ing. expert F.A. rezulta ca punctul "Ochesesti" nu a putut fi identificat cu exactitate pe raza comunei Matca intrucat nu exista un plan cadastral vechi al zonei si prin lucrarile de imbunatatiri funciare facute de catre fostul C.A.P. suprafetele au fost redimensionate si au disparut hotarele dintre micile proprietati.
Din acelasi raport de expertiza rezulta ca imobilul revendicat nu este acelasi cu imobilul - teren al carui drept de proprietate a fost reconstituit in baza Legii nr.18/1991 conform titlului de proprietate nr. 1027-02/2001 (fila 5 dosar 13808/1/2003 al I.C.C.J.).
Fata de toate aceste aspecte si vazand disp. art. 1, art. 4 al. 2 si art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicata si art. 315 al. 1 C.pr.civ. Tribunalul a constatat ca dispozitia nr. 149/23.04.2002 este nelegala si se impune a fi sanctionata.
Avand in vedere ca la acest moment imobilul dobandit in proprietate de catre D.D. in anul 1929 nici nu mai poate fi identificat cu exactitate in prezent nu poate fi retrocedat in natura, motiv pentru care reclamantei i s-a stabilit dreptul la masuri reparatorii prin echivalent conform disp. art. 1 al.2 din Legea nr. 10/2001, masuri reparatorii ce se vor calcula si stabili conform capitolelor III si V din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
In ceea ce priveste solicitarea de a se dispune obligarea paratei la plata de 22400 lei, cu titlu de daune pentru impiedicarea reclamantei sa-si exercite dreptul de proprietate (productia de struguri realizata pe sapte ani) si la plata sumei de 856,80 lei, cu titlu de penalitati de intarziere, Tribunalul a apreciat ca aceasta solicitare, pe de o parte nu a fost dovedita de reclamanta, iar pe de alta parte neplata unei sume de bani ce s-ar putea stabili in conformitate cu disp. art. 998-999 Cod civil nu produce penalitati de intarziere.
In conformitate cu disp. art. 274 C.pr.civ. Tribunalul a obligat parata sa plateasca reclamantei si suma de 1417,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, ce a fost dovedita a fi avansata de catre reclamanta (onorariu expertiza, transportul de la domiciliu la instante a procuristului, onorariu avocat, cheltuieli postale, cheltuieli legalizare, copiere, obtinere acte, etc.).
Impotriva acestei solutii au declarat apel ambele parti.
Reclamanta prin procurist a criticat sentinta sub aspectul neaplicarii dispoz. art. 36 alin.2 si 4 din Legea nr. 10/2001 nemodificata  in ceea ce priveste  cererea principala a actiunii in sensul acordarii despagubirilor in lei pentru imobilul imposibil de restituit in natura
Totodata reclamanta a criticat sentinta si pentru respingerea cererilor in despagubire pentru folosul nerealizat constand in c/v productiei de struguri de pe cele 2 ha teren pe timp de 7 ani , plata penalitatilor de intarziere, plata daunelor morale precum si plata integrala a cheltuielilor de judecata efectuate pe parcursul intregului proces.
Parata ,in apelul sau a sustinut ca pct. Ochesesti nu se afla pe raza com. Matca astfel ca masurile  reparatorii nu pot fi suportate  de Primaria Matca.
Apelul declarat de reclamanta urmeaza a fi admis  doar pentru motivul referitor la solutia in cererea de despagubire ca urmare a lipsei de folosinta  si acesta numai in parte ,pentru urmatoarele considerente:
Dupa casarea sentintei de fond si a deciziei de apel, in  rejudecare,  la data de 15.01 2008 reclamanta a solicitat  obligarea paratei si la plata sumei de 224.000.000  lei reprezentand C/v folosului nerealizat pentru suprafata de 2 ha vie pe timp de 7 ani (conform calculului:2 ha vie x 4000 kg./ha. x 4000 lei /kg x 7 ani) a penalitatilor de intarziere in suma de 8.568.000 lei /conform calculului:224.000.000 lei x0,015 % /zi x 365 zile /an x7 ani) precum si a daunelor morale  in suma de 1.000.000.000 lei constand in stresul la care au fost supusi reclamantii pe perioada  in care Prefectura si Primaria  au refuzat sa-le raspunda la notificare si in timpul procesului indelungat  stres, in urma caruia  reclamantul G.M. a decedat.
Tribunalul a respins aceste cereri cu motivarea ca  pe de o parte  nu au fost dovedite de reclamanta, iar  pe de alta parte neplata sumei de bani ce s-ar putea stabili in conformitate cu disp. art. 998-999 Cod civil nu produce  penalitati de intarziere.
Curtea apreciaza ca aceste cereri ar fi trebuit respinse motivat de faptul ca au fost formulate abia in rejudecare  si nici atunci la prima zi de infatisare,  iar prin decizia de casare cauza s-a trimis spre rejudecare doar pentru administrarea unei expertize  topografice precum si a altor probe pentru identificarea  cu certitudine a imobilului  in litigiu - conform actului de proprietate depus de reclamanta - daca este sau nu unul si acelasi teren cu cel care a facut obiectul Titlului de proprietate  nr.1027-02 din 29.06.2001 emis in temeiul Legii nr.18/1991.
Cu toate acestea avand in vedere ca Tribunalul s-a pronuntat pe fond asupra acestor cereri in pretentii si  pentru a nu se agrava situatia in propria cale de atac a reclamantei, Curtea a analizat temeinicia si legalitatea acestei solutii prin prisma fondului.
In mod corect a aratat Tribunalul in considerentele sentintei apelate ca instanta de recurs a stabilit in mod irevocabil ca reclamanta si fratele sau defunct  au calitate de mostenitori  a imobilului proprietatea defunctului  proprietar a D.D. conform contractului de vanzare autentificat sub nr.917/1929 a fostului Tribunal Tecuci.
De asemenea Tribunalul  in rejudecare a mai constatat ca terenul in litigiu  nu este acelasi cu terenul restituit reclamantei in baza Legii nr.18/1991.
Pentru aceste motive Tribunalul a retinut ca imobilul in discutie cade sub incidenta Legea nr.10/2001  retinand implicit ca  fostul proprietar a fost deposedat abuziv.
Fata de aceasta situatie retinuta  de catre instanta de recurs  pe de o parte si de catre instanta de fond pe de alta parte si necontestata de catre parata Curtea a apreciat ca sunt aplicabile dispoz. art. 483-487 Cod civil.
Potrivit art. 483 Cod civil fructele naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile, sporul animalelor se cuvin proprietarului in puterea dreptului de accesiune.
Conform art. 485 Cod civil posesorul nu castiga proprietatea  fructelor decat cand poseda de buna credinta;in caz contrar el este obligat de a inapoia productele impreuna cu lucrul, proprietarului care il revendica .
In speta chiar daca imobilul nu a fost restituit in natura deoarece nu mai exista fostul proprietar sau mostenitorul acestuia nu poate fi lipsit de  fructele naturale  de catre posesor .
Primaria nu a dovedit titlul in baza caruia foloseste imobilul reclamantei,  iar apararea  facuta in instanta ca pct. Ochesesti nu se regaseste pe raza sa teritoriala nu poate fi retinuta pentru ca este in contradictie cu mentiunea din actul de vanzare cumparare al autorului incheiat in anul 1929(care a indicat in mod expres ca terenul supus vanzarii-cumpararii se afla pe teritoriul com. Matca in pct. Ochesesti), iar pe de alta parte  notificarea reclamantilor a fost respinsa  pe fond cu motivarea ca imobilul nu se incadreaza la Legea nr.10/2002 ci la Legea nr.18/1991( si nicidecum Primaria nu a invocat ca terenul nu se gaseste pe raza acestei comune.)
Potrivit art. 486-487 Cod civil posesorul este de buna credinta cand poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carui viciu nu-i sunt cunoscute si inceteaza a mai fi de buna credinta din momentul cand aceste vicii ii sunt cunoscute.
In speta, din momentul in care s-a inregistrat notificarea reclamantei privind restituirea in natura sau in echivalent a imobilului ,respectiv din data de 02.07.2001.  este evident ca Primaria com. Matca  nu mai poate fi considerata de buna credinta, caci incepand de la acea data ea ar fi trebuit sa cunoasca viciile titlului si  ca de atunci datoreaza fructele aferente imobilului revendicat.
Totusi daca in principiu posesorul  trebuie sa inapoieze mostenitoarei  fructele  incepand cu  data notificarii trebuie sa se tina cont  de dispoz. art.3 si 7  din dosar nr. 167/1958 care prevad ca prescriptia  de 3 ani curge  din momentul in care dreptul la actiune s-a nascut. Ori, in speta, dreptul la actiune s-a nascut la data pronuntarii deciziei de recurs nr.1367/14.02.2007  cand Inalta Curte de Casatie si Justitie  a constatat irevocabil ca  solicitanta era adevarata mostenitoarea imobilului.
Incepand cu acea data nu mai era  nici un obstacol material si juridic pentru introducerea unei actiuni.
Reclamanta a formulat o astfel de cerere  la data de 15.01.2008 in rejudecare  si dat fiind caracterul prescriptibil al actiunii, calculul despagubirilor  urmeaza a se face pe perioada de trei ani si  nu de sapte ani cat a solicitat  aceasta.
Este adevarat ca reclamanta nu a facut probe pentru a demonstra  intinderea prejudiciului insa  din actul de proprietate rezulta ca terenul era in suprafata de 2 ha. si cultivat cu vie.
Cu privire la cantitatea de struguri  de 4000 kg/ha si la pretul cerut  de 4000 lei /kg. parata nu a formulat nici o obiectie.
Asadar, apelul a fost admis  si s-a schimbat sentinta in parte in sensul admiterii cererii in despagubire, obligand parata sa plateasca reclamantei suma de 9600 RON cu titlu de folos nerealizat pe timp de 3 ani a suprafetei de 2 ha vie (3200 lei /an x3 ani). S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei  pentru urmatoarele  motive:
Cat priveste cererea in penalitati  in suma de 856800 lei (85,68 RON) in mod corect Tr. a retinut ca  neplata unei sume de bani   avand ca izvor  fapta ilicita prev. de art. 998-999 c.civ. nu atrage plata de penalitati de intarziere.
Potrivit art.1088 c.civ. la obligatiile care au ca obiect o suma de bani daunele interese nu pot cuprinde decat dobanda legala, ceea ce reclamanta nu a solicitat.
Referitor la plata daunelor morale in suma de 1.000.000.000. lei (100. 000 RON) pentru stresul  acumulat si pentru decesul unuia dintre reclamanti  se constata ca nu exista nici o legatura directa intre cursul lung al procesului si pretinsul prejudiciu moral la care ar fi fost expus solicitantii.
Mai mult decat atat, din actul medical depus  chiar de catre G.M. - nascut la data de 04.06.1936 - la ds.nr.1891/2002 al Curtii de Apel  si din cererea acestuia reiese  ca era bolnav de mai mult timp de artrita gen.stg. si netransportabil.
Pe de alta parte, constatarea violarii  dreptului la respectarea bunurilor constituie prin ea insasi o satisfactie suficienta pentru solicitanta reclamata.
Si capatul de cerere privind cheltuielile de judecata a fost corect solutionat. Este adevarat ca reclamanta prin procurist a  solicitat  o suma mai mare, insa Curtea   nu poate lua in considerare cheltuielile notariale  efectuate cu ocazia dezbaterilor succesorale sau cu legalizarea  unor acte .
De asemenea   nu s-a retinut  nici critica privind gresita neaplicare a preved. art. 36 din Legea nr. 10  asa cum era in vigoare la data promovarii actiunii .
In mod corect Tribunalul  a facut trimitere la dispoz. Titlului VII din Legea nr.247/2005 si aceasta nu reprezinta o retroactivitate a legii noi asa cum a sustinut apelanta in apelul sau.
O lege este socotita retroactiva atunci cand  reglementeaza fapte care inainte de intrarea ei in vigoare au dat nastere, au modificat sau stins o situatie juridica sau  efectele pe care acea situatie  le-a produs inainte de   aceasta data.
Dimpotriva, legea noua se va aplica de la intrarea ei in vigoare, fara a fi retroactiva,nu numai situatiilor juridice  ce se vor naste,modifica sau stinge,dupa aceasta data, dar, de regula si situatiilor juridice in curs de formare, modificare sau stingere la dat intrarii ei in vigoare.
In speta, la data intrarii in vigoare a Legea nr.247/2005 dispozitia nr. 149/2002 a Primariei comunei Matca  era pe rolul instantei  ca urmare a atacarii ei cu contestatie in termenul prevazut de lege, asadar situatia juridica era in curs de modificare.
Ar fi fost vorba de  retroactivitatea legii noi doar in situatia in care notificarea reclamantei ar fi fost solutionata - pana la intrarea in vigoare a noii legi - printr-o dispozitie sau decizie motivata prin care sa se fi stabilit acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, precum si cuantumul acestora, neatacate de instanta in termenul prevazut in art.24 din Lg.10/2001 devenit art.26 dupa modificare.
Faptul ca reclamanta a promovat actiunea in anul 2002 cand era in vigoare  Legea nr.10/2001 in forma sa initiala,  cat si faptul ca prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a casat atat decizia de apel cat si sentinta de fond si s-a trimis cauza spre rejudecarea fondului  nu are relevanta in  chestiunea retroactivitatii sau nu a legii noi.
Pe de alta parte este adevarat ca instanta de recurs a reprosat instantelor inferioare ca nu au manifestat rol  activ, in administrarea probatoriilor  in cauza, dar aceasta  nu inlatura nici culpa reclamantilor care trebuiau sa-si dovedeasca sustinerile  conform art.1169 din Codul Civil potrivit caruia "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca."