Recurs penal. Art.3859 pct.10 Cod procedura penala. Apel. Neanalizarea motivelor de apel invocate de inculpat. Invocarea unor motive din oficiu de catre instanta de apel. Recurs. Incalcarea dreptului de aparare si la un recurs efectiv. Casare la inst...

Prin cererile conexe inregistrate pe rolul acestei instante sub nr. 7154/196/2006, Parchetul de pe langa Tribunalul Braila si inculpatul B.C. au formulat  recurs impotriva deciziei penale nr. 305/09.11.2007 a Tribunalului Braila, pronuntata in dosar nr. 7154/196/2006.
Prin decizia penala nr. 305 nr. 305/09.11.2007 a Tribunalului Braila, pronuntata in dosar nr. 7154/196/2006 s-a admis  apelul declarat de inculpata C.C.. impotriva sentintei penale nr. 1315/14.06.2007 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr. 7154/196/2006.
S-a desfiintat in parte sentinta atacata si in rejudecare :
S-au inlaturat din sentinta dispozitiile privind condamnarea inculpatei C.C. cele privind obligarea acesteia in solidar cu inculpatul B.C. la plata sumei de 21.211,86 lei catre partea civila, precum si  cele privind obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
In baza art.11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. in referire la art. 10 lit. d C.proc.pen., a fost achitata inculpata C.C. pentru savarsirea infractiunii de neglijenta in serviciu in forma prevazuta de art. 249 alin. 1 c.pen.
A fost obligat  inculpatul B.C. sa plateasca partii civile suma de 21.211,86 lei cu titlu de despagubiri civile pentru daune materiale.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare privind pe inculpata C.C. sa ramana in sarcina statului.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei penale atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.C.
A fost obligat  apelantul inculpat B.C. sa plateasca statului suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentand onorariul avocatului din oficiu va fi avansata din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Braila.
Pentru a dispune astfel, instanta de apel, Tribunalul Braila, a avut in vedere ca  prin sentinta penala  nr. 1315/2007 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr. 7154/196/2006, in baza art. 2151 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. si art. 74 si 76 C.p. s-a dispus condamnarea inculpatului B.C. la 6 luni inchisoare si au fost interzise acestuia drepturile civile prevazute de art. 64 lit. a-c C.p. pe durata prevazuta de art. 71 C.p.
In baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare prevazut de art. 82 C.p., iar in baza art. 71 al. 5 C.p. a fost suspendata executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 359 C.p.p. s-a atras inculpatei atentia asupra prevederilor art. 83 C.p.
In baza art. 249 al. 1 C.p. raportat la art. 63 al. 3 C.p. s-a dispus condamnarea inculpatei C.C. la 3000 lei amenda.
In baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare prevazuta de art. 82 C.p. si s-a atras inculpatei atentia asupra prevederilor art. 83 C.p.
S-a constatat ca F. Braila nu are calitate de parte vatamata in cauza si au fost obligati inculpatii in solidar  la 21.211,86 lei despagubiri catre partea civila.
Au fost obligati inculpatii la cate 300 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari in acest mod, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In perioada 01.07.2001-03.03.2003 inculpatul B.C. a lucrat in calitate de gestionar la bufetul din satul L, com. M, fiind angajat al C. de C. din M.
Acesta avea ca atributii principale tinerea evidentei stocului de marfa zilnic, receptionarea marfurilor primite si predarea zilnica a numerarului.
In aceeasi perioada, conducerea C. de C. din M. a fost asigurata de inculpata C.C. care avea functia de contabil-sef si care avea printre atributiunile sale acelea de a efectua controale inopinante asupra gestiunilor potrivit normelor stabilite pentru a preintampina distrugerea sau instrainarea patrimoniului cooperativei si de a raspunde de garantiile materiale de la gestionarii de bunuri.
Pe durata cat inculpatul B.C. si-a desfasurat activitatea de gestionar,  s-au efectuat trei inventare: primul a fost efectuat de C. de C. din M. la data de 01.08.2001 si a avut ca scop predarea stocurilor de marfuri, ambalaje si obiecte de inventar catre inculpat; al doilea a fost efectuat  de catre organele de control ale SC F. Braila la 21.01.2002 care a cuprins perioada de gestiune a inculpatului:01.08.2001-21.01.2001; al treilea inventar s-a efectuat tot de organele de control ale SC F. Braila, perioada verificata a fost 21.01.2002-03.03.2003 si s-a stabilit un prejudiciu in valoare de 227.256.315 lei, conform procesului-verbal incheiat la 18.03.2003 de Serviciul C.F.I. din cadrul SC F. Braila.
S-a constat ca dupa data de 21.01.2002 depunerile de monetar descresc vizibil pana la 17 milioane/luna in conditiile in care aprovizionarile cresc iar stocul de marfa este neatins; inculpatul B.C. nu si-a mai inregistrat corect receptiile de marfuri; depunerile de numerar s-au facut cu distante mari intre zile, in conditiile in care acestea trebuiau depuse zilnic, ceea ce denota sustragerea numerarului din vanzari. Inculpatul nu a avut in perioada verificata un inventar de control ce trebuia efectuat de contabila-sefa a C. de C. din M., care nu a facut punctaj lunar cu gestionarul, nu a luat masuri de verificari in conditiile in care a observat ca stocul creste iar numerarul depus este mic, sub nivelul aprovizionarilor.
Sesizate de SC F. Braila, organele de cercetare penala au dispus efectuarea unei expertize contabile.
Potrivit concluziilor acestui raport de expertiza angajatorul C.de C.din M. nu a procedat corect la angajarea inculpatului ca gestionar intrucat la data de angajarii nu i s-au constituit cele doua tipuri de garantii si nu i s-au solicitat cazierul si fisa medicala, documente esentiale pentru functia de gestionar, in schimb s-a respectat intru totul procedura de predare-primire a stocurilor de bunuri materiale la inceperea activitatii de gestionar de catre inculpat. Totodata, s-a stabilit ca de la preluarea stocurilor de valori materiale, respectiv din 01.08.2001 si pana la inventarierea finala din 03.03.2003, valoarea certa a prejudiciului este de 21.211,86 lei (RON).
Fiind audiat, inculpatul B.C. a recunoscut ca si-a insusit sume de bani din gestiune, invocand faptul ca a fost invatat de inculpata cum sa acopere paguba, precum si faptul ca periodic ii inmana si acesteia anumite sume de bani. A aratat ca obisnuia sa vanda bunuri pe datorie oamenilor din sat care achitau insa, de fiecare data cand primeau salariul.
Inculpata C.C. a declarat ca, avand mult de lucru, nu a putut sa-si desfasoare in mod corespunzator atributiunile.
Situatia de fapt expusa rezulta din intreg materialul probator administrat in cauza.
Infractiunea de delapidare este o infractiune comisiva care se poate realiza sub aspectul elementului material prin insusirea de bani sau alte bunuri pe care faptuitorul le gestioneaza sau administreaza.
In speta, insusirea de bani din gestiune de catre B.C. este dovedita prin recunoasterea inculpatului coroborata cu concluziile procesului-verbal intocmit de Serviciul C.F.I. din cadrul SC F. Braila si ale raportului de expertiza contabila efectuat in faza de urmarire penala.
Inculpatul a declarat ca nu inregistra marfa primita imediat ci la o distanta in timp de aproximativ o luna ca sa poata sa isi insuseasca diverse sume de bani. In acest sens, a precizat ca: "(_) Referitor la lipsa din gestiune constatata de 227.156.315, declar ca aceasta a fost posibila deoarece eu luam bani din gestiune fara ca sa-mi dau seama ca facturile pe care le inregistram lunar si din care o parte erau distruse de mine pentru a nu mai fi marfa inregistrata, erau intocmite in mai multe exemplare din care unul era inaintat de catre firma furnizoare la contabilitate si era inregistrata chiar daca eu nu o prezentam. Declar ca sumele de bani luate zilnic nu  le-am investit, nu mi-am cumparat bunuri de folosinta indelungata, ci le cheltuiam in interesul familiei, constand in hrana, contravaloarea deplasarilor in Braila".
Recunoasterea sa, materializata si in angajamentul de plata luat la 17.03.2003 se coroboreaza cu mentiunile din cadrul procesului-verbal intocmit de organele de control ale SC F. Braila in cuprinsul caruia se arata ca incepand cu luna octombrie 2002 inculpatul nu si-a mai inregistrat corect receptiile de marfuri, fiind nevoiti "a incrucisa cu facturile furnizorilor prin sinceritati".
 Sustinerile facute in aparare in sensul ca era absolvent al unui liceu agricol si deci, nu avea experienta in activitatea de gestiune a unei unitati nu pot fi avute in vedere de instanta intrucat acest aspect nu este de natura sa-l exonereze de raspunderea pe care si-a asumat-o in momentul in care a hotarat sa se angajeze in aceasta calitate. In plus, instanta retine ca in prima etapa a activitatii sale nu s-au constatat deficiente, toate receptiile si caietul de gestiune pana in octombrie 2002 au fost intocmite corect.
Instanta a dat eficienta si raportului de expertiza contabila care stabileste un prejudiciu cert de 21.211,86 lei dupa luarea in considerare a faptului ca S.C. F. Braila a retinut de la inculpat suma de 2.808.500 lei ca prejudiciu la inventarul din 21.02.2002 la care expertiza contabila a stabilit un plus in gestiune si a faptului ca gestiunea inculpatului nu a fost scazuta cu contravaloarea unor marfuri evidentiate in contabilitate si care figureaza ca achitate furnizorilor.
S-a avut in vedere faptul ca inculpatul nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza efectuat in faza de urmarire penala, iar solicitarea de a fi efectuata o noua expertiza in faza de cercetare judecatoreasca a fost respinsa ca nefiind utila cauzei in conditiile in care se raspunsese deja la obiectivele formulate.
In ceea ce priveste  infractiunea de neglijenta in serviciu, retinuta in sarcina inculpatei C.C., instanta a retinut ca faptul ca de-a lungul perioadei cat inculpatul a fost gestionar au fost efectuate inventare de catre organele de conducere ale S.C. F. Braila nu o exonera pe aceasta de a-si indeplini propriile atributii  de serviciu, precizate in adresa nr. 1154/15.05.2003 la care a fost anexata fisa postului.
Chiar inculpata recunoaste implicit nerespectarea obligatiei de a efectua controale periodice, punctaje, de a lua masurile care s-ar fi impus pentru a evita producerea prejudiciului. Astfel, aceasta declara:" Lucram pe postul de contabil-sef la C. de C. din M. si aveam 6 gestiuni, respectiv pe raza a trei sate. Aveam o activitate foarte mare astfel incat nu puteam sa fac fata de una singura;" (_) "arat ca nu am adus la cunostinta inculpatului despre nicio alta lipsa in gestiune intrucat nefacand un inventar faptic nu aveam de unde sa stiu"; (fila 42) (_) "in calitate de contabil-sef aveam ca obligatie de serviciu de a efectua punctajul cu gestionarul B.C. si de a efectua inventare de control al gestiunii cel putin la 1 an de zile sau cand apareau suspiciuni. Deoarece am fost ocupata cu recuperarea unui debit facut de un alt gestionar, nu am facut punctajul, iar inventarierea a fost facuta de Serviciul C.F.I. al S.C. F. Braila." (fila 123 dosarul de urmarire penala).
Nu este lipsit de importanta faptul ca in fata conducerii S.C. F. Braila inculpata nu si-a explicat de ce nu a luat masuri de verificare printr-un inventar cand a observat ca soldul crestea foarte mult de la o luna la alta iar depunerile erau foarte mici (fila 19 din dosarul de urmarire penala).
In procesul-verbal intocmit de catre organele de control ale S.C. F. Braila se arata ca in perioada verificata (21.02.2002. - 3.03.2003) gestionarul nu a avut inventar de control ce trebuia efectuat de contabilul-sef al cooperativei.
Neefectuarea punctajelor lunare intre datele din evidenta contabila si cele din gestiunile de stocuri, punctaje ce trebuiau finalizate cu intocmirea unui proces-verbal privind modalitatea de corectare a erorilor precum si lipsa unor controale de specialitate si a efectuarii inventarierilor periodice care ar fi putut identifica intr-un timp optim producerea unor lipsuri consistente in gestiune au favorizat crearea prejudiciului.
Chiar martorul propus in aparare de inculpata, numitul B.R. a aratat ca in calitate de revizor contabil  a intalnit situatii cand contabilul efectueaza din proprie initiativa controale asupra gestiunii cooperativei, iar cu prilejul verificarii efectuate de el in anul 2002 la C. de C. din M.  nu a observat punctaje efectuate intre "gestionar si contabila cooperativei"( fila 130). Aspectele mai sus mentionate rezulta si din declaratiile inculpatului B.C., date in cursul procesului penal, constante in sensul ca anterior reviziei din 2003 nu a efectuat punctajul lunar cu inculpata si nici nu au fost efectuate de catre aceasta inventare de control.
Considerand aceste probe, instanta a apreciat ca apararea inculpatei in sensul ca infractiunea de delapidare este comisiva si ca prejudiciul s-a comis ca urmare a actiunii directe a inculpatului B.C.  nu este sustinuta. Inculpata C.C.. este cercetata sub aspectul savarsirii infractiunii de neglijenta in serviciu, care poate fi savarsita printr-o inactiune atunci cand faptuitorul neindeplinindu-si o atributie de serviciu da dovada de pasivitate.
Sustinerile in aparare ale inculpatei in sensul ca instanta nu a fost sesizata decat pentru cercetarea faptei de a nu fi luat garantiile necesare gestionarului la angajare sunt nefondate intrucat din cuprinsul rechizitoriului, precum si la descrierea faptei pentru care este trimisa in judecata, se face referire expresa la neefectuarea controalelor si punctajelor la gestiunea lui B.C..
 In drept, fapta inculpatului B.C. de a-si insusi sume de bani din gestiunea bufetului in care si-a desfasurat activitatea ca gestionar, la diferite intervale de timp dar in baza aceleiasi rezolutii infractionale, cauzand un prejudiciu C.de C. din M.  intruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare in forma continuata, prevazuta de art. 215 1 alin.1 Cp.
 In drept, fapta inculpatei C.C. care nu si-a indeplinit indatoririle de serviciu, dand posibilitatea inculpatului sa creeze C. de C. din M. un prejudiciu, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin.1 Cp.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul B.C. a actionat cu vinovatie sub forma intentiei directe, rezultand in cauza vointa acestuia de a-si insusi  sume de bani din gestiunea bufetului in scopul obtinerii unui profit personal.
In ceea ce priveste latura subiectiva a infractiunii de neglijenta in serviciu  instanta a retinut ca inculpata C.C. a actionat cu vinovatie sub forma culpei simple, intrucat nu a prevazut urmarea faptei sale, desi putea si trebuia sa o prevada, in conditiile in care anterior efectuarii reviziei din 2003, inculpatul B.C. mai produsese un prejudiciu pe care l-a acoperit in urma atentionarii sale de catre inculpata, imprejurare confirmata de martorul C. C. de la care  s-a imprumutat. (fila 44)
Cum savarsirea infractiunilor si vinovatia inculpatilor au fost dovedite, instanta a dispus condamnarea acestora proportional gradului de pericol social concret al faptelor, de cuantumul prejudiciului, de datele privind persoanele inculpatilor - infractori primari, dar si de atitudinea acestora pe parcursul procesului penal.
La alegerea pedepsei, precum si la individualizarea cuantumului acesteia, instanta, conform art. 72 Cp, a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei si anume: dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a codului penal pentru aceste infractiuni, gradul de pericol social concret al faptelor comise, determinat si de importanta valorilor sociale incalcate.
Fapta  de delapidare savarsita este de natura a aduce atingere atat relatiilor sociale cu caracter patrimonial, dar si celor privind buna desfasurare a atributiilor de serviciu legate de gestionarea sau administrarea de bani sau alte bunuri.
Fapta de neglijenta in serviciu este de natura sa aduca atingere, de asemenea relatiilor de serviciu.
 Caracterizand persoana inculpatilor, instanta a retinut ca inculpatul B.C. este casatorit, a avut o atitudine, in general sincera, s-a prezentat de fiecare data in fata instantei.
 Inculpata C.C., este casatorita, s-a prezentat la toate termenele de judecata din cursul procesului penal si a avut o atitudine oscilanta in ceea ce priveste recunoasterea faptei pentru care a fost cercetata.
 Instanta a avut in vedere, de asemenea,  faptul ca inculpatii se afla la primul conflict cu legea penala.
Aceste aspecte au fost retinute ca circumstanta atenuanta pentru inculpatul B.C.  potrivit dispozitiilor art. 74 lit."a" si "c"Cp, instanta apreciind ca aplicarea unei pedepse cu inchisoarea intr-un cuantum coborat sub minimul special prevazut de lege, in conformitate cu dispozitiile art. 76 lit. "d" Cp, respectiv o pedeapsa de  6 luni inchisoare, este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art. 52 Cp si anume reeducarea inculpatului si prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta a retinut ca natura faptei comise, datele cauzei, persoana inculpatului, calitatea de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei, respectiv aceea de gestionar, duc la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a - c din Cp, respectiv dreptul de a alege si a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat si dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii,  motiv pentru care exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executarii pedepsei.
 Raman neinterzise drepturile prevazute de art. 64 lit."d" si "e" Cp, in conditiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privitor la asigurarea respectului fata de viata de familie.
In ceea ce priveste modalitatea concreta de executare a pedepsei aplicate, instanta a apreciat, in contextul celor deja mentionate, ca scopul pedepsei poate fi atins si fara privare de libertate, astfel ca urmeaza a fi suspendata conditionat executarea pedepsei, conform art. 81 CP, pe durata unui termen de incercare de  2 ani si 6 luni potrivit art. 82 CP.
In baza dispozitiilor art. 71 alin.5 Cp a fost  suspendata si executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
Avand in vedere dispozitiile art. 359 CPP, instanta a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii prevederilor art. 83 CP privind revocarea beneficiului suspendarii conditionate, in ipoteza savarsirii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare.
 In ceea ce priveste pe inculpata C.C. instanta a apreciat ca nu se impune retinerea dispozitiilor art. 74 Cp intrucat a dat eficienta acelor imprejurari cu ocazia aplicarii dispozitiilor art.72 Cp, considerand ca o pedeapsa  cu amenda penala in cuantum de 3000 lei, cu aplicarea art. 81 Cp in sensul suspendarii conditionate a executarii pedepsei este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art. 52 Cp, si anume, reeducarea inculpatei si prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
 A atras atentia inculpatei asupra consecintelor nerespectarii prevederilor art.83 Cp privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanta a retinut urmatoarele:
Prin savarsirea de catre inculpatul B.C. cu vinovatie a faptei ilicite descrise mai sus, partea civila C. de C. din M. a suferit un prejudiciu efectiv de 21.211,86 lei. De altfel, inculpatul nu a contestat in nici un moment al procesului cuantumul prejudiciului stabilit prin raportul de expertiza.
 Prin neglijenta sa, inculpata C.C. a contribuit la crearea unui prejudiciu important deoarece prin neindeplinirea corespunzatoare a atributiilor sale de serviciu, a dat posibilitatea inculpatului, in calitatea sa de gestionar sa-si insuseasca banii. Chiar daca nu a beneficiat de banii delapidati de acesta, cata vreme paguba a fost produsa ca urmare a activitatii infractionale a ambilor inculpati, ei vor fi tinuti impreuna sa raspunda pentru repararea integrala a prejudiciului potrivit regulii solidaritatii.
 Instanta a constatat ca F. Braila nu are calitate de parte vatamata in cauza intrucat prin adresa depusa la fila 101 din dosar a aratat ca prejudiciul a fost creat C. de C. din M.
 C. de C. din M. s-a constituit parte civila solicitand suma stabilita in urma reviziei efectuate de catre organele de control ale S.C. F. Braila, respectiv suma de 227.000.000 lei (ROL).
 Avand in vedere ca raportul de expertiza contabila efectuat de expertul contabil a stabilit un prejudiciu in cuantum de 21.211,86 lei, instanta a  admis in parte actiunea civila formulata de partea civila C. de C. din M. si in baza art. 14 alin. 3 lit. "b" Cpp, art. 346 Cpp si art. 998 Cod Civil a obligat inculpatii in solidar la plata sumei de 21.211,86 lei catre partea civila Cooperativa de Consum din M..
 In conformitate cu dispozitiile art. 191 alin.1 Cpp instanta a obligat inculpatii la cheltuieli judiciare catre stat.
In termen legal, impotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatii C.C. si B.C.
Inculpata C.C. nu a formulat motive scrise de apel, dar prin aparator, in fata instantei de control judiciar a aratat ca motivele de apel se refera la imprejurarea ca intre faptele imputate apelantei-inculpate C.C. si urmarea periculoasa produsa, respectiv minusul din gestiune, nu exista legatura de cauzalitate. Este evident ca infractiunea de neglijenta in serviciu este o infractiune patrimoniala si ea, in varianta in care a fost retinuta in sarcina inculpatei, se caracterizeaza ca urmare periculoasa prin crearea unui prejudiciu patrimonial in dauna partii civile.
Prejudiciul retinut de instanta este creat printr-o activitate determinata si savarsita de celalalt inculpat, respectiv B.C. care isi insuseste sumele de bani. Prin urmare legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu exista in cazul inculpatului B.C. Ce se poate imputa inculpatei C.C. este neefectuarea inventarierii, desi s-a dovedit ca acestea le-a facut.
Neefectuarea inventarierii prin ea insasi, aceasta omitere nu creeaza  prejudiciu societatii, trebuie sa intervina o alta activitate materiala, determinata si pozitiva pentru ca prejudiciul sa existe. Iar aceasta activitate nu este alta decat activitatea infractionala desfasurata de celalalt inculpat. Astfel ca, faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv legatura de cauzalitate dintre fapta si urmarea produsa.
In apelul sau inculpatul B.C. a sustinut ca se face vinovat numai de crearea unui prejudiciu de 2500 lei RON, suma constatata cu ocazia efectuarii primului inventar, prejudiciu creat in complicitate cu inculpata C.C.
Pentru diferenta de 18711,86 lei RON, inculpatul a sustinut ca trebuie sa raspunda inculpata C.C. care se face vinovata de savarsirea infractiunii de delapidare.
Astfel, inculpatul apelant B.C. a sustinut ca se impune schimbarea incadrarii juridice data faptei savarsite de inculpata apelanta C.C. din infractiunea de neglijenta in serviciu in infractiunea de delapidare, aratand ca in fapt inculpata a cunoscut faptul ca exista lipsuri in gestiune si l-a sfatuit cum sa procedeze pentru a nu se constata existenta acestor lipsuri cu ocazia efectuarii controalelor din partea revizorilor contabili.
In dovedirea acestor sustineri inculpatul B.C. a invocat existenta unor probe de dosar, insa, tribunalul a constatat ca din aceste probe nu rezulta ca inculpata C.C. ar fi cunoscut existenta lipsei in gestiune inainte de efectuarea inventarului de catre reprezentantii F. Braila sau ca l-ar fi sfatuit pe inculpatul B.C. cum sa ascunda aceste lipsuri.
In acest sens, din declaratia martorului C.C. (fila 44 fond), invocata de apelantul B.C., rezulta ca acesta a imprumutat suma de bani pentru acoperirea lipsurilor din gestiune, dar nu si faptul ca despre aceste lipsuri are cunostinta si inculpata C.C. Mai mult, martorul a aratat ca nu a discutat cu inculpata C.C. despre acest aspect.
De asemenea, despre intrarea sumei de 15.000.000 lei ROL in gestiune, inainte de inventar, indicata de apelant, din lucrarile dosarului nu rezulta ca avea cunostinta si inculpata apelanta C.C...
Nici efectuarea verificarilor lunare "punctaje" in gestiune de catre inculpata C.C.., nu poate prin ea insasi conduce la ideea de delapidare din partea acesteia.
In fapt, din analiza probelor din dosar nu rezulta ca inculpata C.C. s-ar face vinovata de savarsirea infractiunii de delapidare, astfel ca apelul formulat de inculpatul B.C.  a fost respins ca nefondat.
In  ceea ce priveste apelul declarat de inculpata C.C., tribunalul a constatat ca acesta este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Codul penal prin art. 249 cu titlu marginal "Neglijenta in serviciu" sanctioneaza fapta functionarului public care prin neindeplinirea ori incalcarea din culpa a unei indatoriri de serviciu, sau indeplinirea ei defectuoasa, cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 C.p. sau o paguba patrimoniului acesteia, ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane.
Din analiza acestui text rezulta ca existenta infractiunii de neglijenta in serviciu prevazuta de art. 249 C.p. este conditionata de existenta calitatii faptuitorului, respectiv aceea de functionar public.
Cum in cauza, inculpatei C.C., salariat la C. de C. din M. ii lipseste calitatea de functionar public, rezulta ca si faptei retinute in sarcina acesteia ii lipseste un element constitutiv al infractiunii prevazuta de art. 249 C.p.
Impotriva deciziei penale nr. 305/09.11.2007 a Tribunalului Braila, in termen legal au formulat  recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Braila si inculpatul B.C..
In recursul formulat Parchetul de pe langa Tribunalul Braila a invocat motivul de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 17 Cod procedura penala aratand ca instanta a dat faptei savarsite de inculpata o incadrare juridica gresita.
Astfel, instanta a dispus achitarea inculpatei pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Infractiunea prevazuta de art. 249 alin. 1 Cod penal, are in continutul ei constitutiv ca subiect calificat un functionar public. La alin. 2 al art. 249 Cod penal se prevede forma agravata a infractiunii la alin. 1, savarsita tot de un functionar public dar  care  produce consecinte deosebit de grave.
La finalul capitolului referitor la infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciu, la art. 258 Cod penal - referitor la fapte savarsite de alti functionari - se arata ca dispozitiile art. 246-250 Cod penal privitoare la functionarii publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducandu-se cu o treime.
In consecinta, savarsirea  infractiunii de neglijenta in serviciu prevazuta de art. 249 Cod penal in conditiile prevazute de art. 258 Cod penal, adica de alt functionar, constituie o cauza de atenuare a pedepsei, iar incadrarea juridica corecta data faptei este cea prevazuta de art. 249 alin. 1 Cod penal in referire la art. 258 Cod penal, intrucat inculpata nu avea calitatea de functionar public, dar avea calitatea de functionar in sensul art. 147 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 147 alin. 1 Cod penal, prin functionar public se intelege persoana mentionata la alin. 1, adica orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, precum si orice alt salariat care exercita o insarcinare, in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel aliniat.
Cum C. de C. din M. este o persoana juridica in sensul prevazut de lege, calitatea de contabil sef a inculpatei la aceasta persoana juridica ii confera acesteia calitatea de functionar in sensul prevazut de art. 147 alin. 2 din Codul penal.
Avand in vedere cele expuse, instanta de apel ar fi trebuit sa puna in discutie schimbarea incadrarii juridice a faptei conform art. 334 Cod procedura penala si sa constate ca incadrarea juridica corecta a faptei inculpatei C.C. care in calitate de functionar nu si-a indeplinit indatoririle de serviciu dandu-i posibilitatea inculpatului B.C., in calitate de gestionar sa prejudicieze unitatea intruneste elementele constitutive ale infractiunii de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. 1 Cod penal in referire la art. 258 Cod penal si in baza acestei incadrari sa o condamne pe aceasta.
Oral, reprezentantul Ministerului Public, a suplimentat motivele de recurs cu prevederile art. 3859 alin. 1 pct. 10 Cod procedura penala, aratand ca in contextul motivelor scrise invocate de Parchetul de pe langa Tribunalul Braila, instanta de apel nu s-a mai pronuntat asupra motivelor de apel invocate de inculpata C.C. incalcandu-i acesteia astfel dreptul la aparare si la un apel efectiv, ca si cale de atac total devolutiva.
Inculpatul B.C., desi a formulat recurs in termen, nu l-a motivat asa cum prevad dispozitiile art. 38510 Cod procedura penala si, desi legal citat, nu s-a prezentat pentru a-si sustine oral recursul formulat.
In aceasta situatie Curtea a avut  in vedere motivele de recurs care pot fi luate in considerare din oficiu, potrivit art. 3859 alin. 3, 4 Cod procedura penala.
Analizand recursurile formulate din prisma motivelor invocate, dar si din oficiu sub toate aspectele, Curtea a apreciat ca acestea sunt fondate, pentru urmatoarele considerente:
Motivele de recurs formulate in scris de Parchetul de pe langa Tribunalul Braila sunt fondate, deoarece doctrina si practica judiciara sunt constante in a aprecia ca inculpata C.C., in calitate de contabil sef la C. M., judetul Braila, indeplinea calitatea de "functionar" in sensul prevazut de art. 147 alin. 2 Cod penal.
Se impunea schimbarea incadrarii juridice din art. 249 alin. 1 Cod penal in art. 249 alin. 1 Cod penal in referire la art. 258 Cod penal si continuarea cercetarii judecatoresti de catre instanta de apel, avandu-se in vedere caracterul devolutiv al apelului penal.
Motivul de apel invocat oral de reprezentantul Ministerului Public se dovedeste fondat.
Inculpata C.C. a invocat, ca motiv de apel, inexistenta legaturii de cauzalitate intre faptele inculpatului B.C. si infractiunea care i-a fost imputata prin actul de sesizare.
Aceasta aparare, care ar fi condus in esenta, la achitare in baza prevederilor art. 10 lit. d) Cod procedura penala, obliga instanta de apel sa analizeze toate probele dosarului si toate apararile inculpatei, pentru a stabili daca sunt intrunite elementele infractiunii de neglijenta in serviciu.
Instanta de apel a pronuntat achitarea inculpatei C.C., in baza prevederilor art. 10 lit. d) Cod procedura penala, dar pe cu totul alte considerente, respectiv a lipsei calitatii de subiect activ calificat a inculpatei.
Inculpata, vazand dispozitivul hotararii instantei de apel nu a mai formulat  recurs in cauza, considerand ca motivele invocate de ea au fost luate in considerare de catre instanta de apel.
Instanta de apel, in schimb nu a motivat in decizia penala nr. 305/09.11.2007 a  Tribunalului Braila de ce nu a inlaturat apararile inculpatei, invocate in apel  prin aparator ales.
In acest mod instanta de apel nu s-a pronuntat asupra unor cereri esentiale formulate de catre inculpata, de natura sa contribuie la aflarea adevarului si i-a incalcat acesteia dreptul la o aparare efectiva cat si dreptul la un recurs efectiv (in sensul de cale de atac total devolutiva) prevazut de Codul de procedura penala si legislatia C.E.D.O.
Recursul inculpatului B.C. este de asemenea fondat.
La termenul de judecata din 10.05.2007 la Judecatoria Braila, inculpatul B.C., prin aparator ales, a solicitat audierea a doi martori: I.L. si A.M., precum si efectuarea unui supliment de expertiza contabila.
Instanta de fond a prorogat discutia asupra  acestor probe pana la termenul din 14.06.2007 cand le-a respins.
Audierea martorilor I.L. si A.M.  in mod gresit a fost respinsa, cata vreme urmarirea penala si cercetarea judecatoreasca se axeaza strict pe latura materiala (obiectiva) a infractiunii (lipsa de bani din gestiune) fara a mai analiza latura subiectiva a infractiunii si nici legatura de cauzalitate dintre fapte.
In mod gresit instanta de fond a respins si efectuarea unui supliment de expertiza contabila cu motivarea ca o parte din aceste aspecte  rezulta din verificarile efectuate de U.F. - contabil sef la F. Braila, Serviciul C.F.I.
U.F. nu avea calitate sa efectueze verificari contabile la C. din M., deoarece asa dupa cum  rezulta din adresa nr. 902/25.04.2007 a F.Braila (f.122-dosar fond), aceasta unitate are personalitate juridica distincta, iar F.Braila nu este ierarhic superioara acestei unitati.
D-na U.F. nu are calitatea de expert contabil autorizat de Ministerul Justitiei, iar in aceasta situatie actele intocmite de dansa trebuiau luate sub beneficiu de inventar.
Deoarece instanta de fond nu a lamurit aceste aspecte, inculpatul B.C., in apelul formulat a reiterat aceste aparari.
Instanta de apel a preluat necritic sustinerile instantei de fond si nu a inlaturat motivat, pe baza probelor existente la dosar, apararile inculpatului.
Admiterea recursului Parchetului de pe langa Tribunalul Braila, va avea ca efect casarea deciziei penale nr. 305/09.11.2007 a Tribunalului Braila cu trimitere la instanta de apel, pentru continuarea judecarii apelurilor.
In cauza urmeaza a se verifica daca exista legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului B.C. si infractiunea imputata inculpatei C.C.
In cazul in care se va stabili ca exista legatura de cauzalitate, aceasta va influenta direct asupra laturii civile a cauzei, avand ca efect obligarea ambilor inculpati, in solidar, la despagubiri.
Reanalizarea laturii civile a cauzei va avea ca efect reanalizarea laturii penale a cauzei, stiut fiind ca cele doua infractiuni sunt infractiuni de prejudiciu, dozarea pedepsei  aplicate, fiind proportionala cu prejudiciul cauzat.
Asa fiind si vazand si prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) Cod procedura penala, Curtea a admis recursurile formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Braila si inculpatul B.C..
A casat decizia penala nr. 305/09.11.2007 a Tribunalului Braila si a  trimis cauza spre rejudecare la instanta de apel.
S-au mentinut actele procesuale indeplinite pana la data de 9.11.2007.(L.H.)