PRESCRIPTIA DREPTULUI LA ACTIUNE IN CAUZELE AVAND CA OBIECT PLATA SPORULUI DE CORUPTIE CATRE MAGISTRATI

Prin sentinta civila nr. 1080/16.11.2006 pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. 2552/91/2006 au fost respinse ca neintemeiate exceptiile necompetentei materiale a instantei, prescriptiei dreptului la actiune si exceptia calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Justitiei.
A fost admisa actiunea civila privind conflictul de munca intervenit intre reclamanta P. E. si paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Galati si Tribunalul Vrancea.
Au fost obligati paratii sa plateasca reclamantei P. E. drepturile salariale reprezentand 30 % din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada noiembrie 2002 - aprilie 2004 si 40 % pentru perioada mai 2004 - noiembrie 2004, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective precum si inscrierea mentiunilor in carnetul de munca.
          Impotriva acestei sentintei civile a declarat recurs  paratul Ministerul Justitiei  criticand-o ca fiind  nelegala si netemeinica , sub aspectul intervenirii prescriptiei dreptului la actiune  in termen de 3 ani care a inceput sa curga  de la data intrarii in vigoare a ordonantei  de urgenta,respectiv 4.04.2002,aceasta reprezentand  data savarsirii faptei adica a discriminarii;
 Prin decizia civila nr. 160/R/05.03.2007 a Curtii de Apel Galati, s-a admis recursul declarat de paratul MINISTERUL JUSTITIEI, impotriva sentintei civile nr. 1080/16.11.2006 pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. 2552/91/2006.
S-a modificat in parte sentinta civila nr. 1080/16.11.2006 pronuntata de Tribunalul Vrancea si in rejudecare:
S-a constatat ca fiind prescrise drepturile salariale solicitate de reclamanta P. E., pe perioada noiembrie 2002 - 15.10.2003  in forma actualizata cu indicele de inflatie.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 3, 7 din Decretul nr. 167/1968, termenul general de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune.
Si prin dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. "c" Codul muncii, se prevede ca cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.
Raportat la obiectul litigiului de fata reprezentand despagubiri cuvenite cu titlu de drepturi salariale reprezentand 30 % din indemnizatia de incadrare bruta lunara conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002 pe perioada noiembrie 2002 - aprilie 2004 si 40 % pentru perioada mai 2004 - noiembrie 2004 din indemnizatia bruta lunara, in baza Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 24/2004, sume actualizate cu indicele de inflatie la data efectuarii platii, dreptul la actiune s-a nascut la data de 11.04.2002 reprezentand data intrarii in vigoare a Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002 care a generat o situatie de discriminare in ceea ce-i priveste pe magistrati.
Ca atare, adoptarea Hotararii nr. 185/12.07.2005 de catre Consiliul  National pentru Combaterea Discriminarii nu a avut ca efect nasterea dreptului la actiune, ci doar constatarea existentei discriminarii odata cu adoptarea actului normativ in discutie.
Cu aceasta decizie s-a recomandat Ministerului Justitiei initierea unui proiect de act normativ in vederea eliminarii situatiei de discriminare intervenita intre magistrati.
Prin urmare, recurentul a initiat un proiect de act normativ concretizat ulterior in Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, din expunerea motivelor actului normativ rezultand ca s-a tinut seama si de Hotararea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
Un asemenea recurs inaintat de recurentul Ministerul Justitiei nu reprezinta in mod necesar o recunoastere a dreptului in sensul prevederilor art. 16 lit. "a" din Decretul nr. 167/1968 privind prescriptia extinctiva, reprezentand in fapt o aplicare a dispozitiilor art. 19 indice 5 alin. 8 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 137/2000 privind promovarea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
O atare conceptie se impune intrucat recunoasterea la care se refera textul de lege presupune parasirea de catre debitor a faptei sale de impotrivire fata de dreptul subiectiv corelativ si trebuie sa fie neindoielnica.